UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE LITERE

DEPARTAMENTUL LINGVISTICĂ ROMÂNĂ ŞI ŞTIINŢĂ LITERARĂ

CURRICULUM
la disciplina

NORMA ŞI UZUL ÎN LIMBA ROMÂNĂ

Ciclul I, Licenţă

AUTOR:

Viorica Molea, dr., conf.

2020

1
APROBAT Şef Departament ____ Viorica Molea,

dr.conf.univ.

la şedinţa Departamentului

din „ _20_” _septembrie_ 2020

2
 I. PRELIMINARII

Cursul de cultivare a limbii prevede obţinerea unor abilităţi de exprimare corectă, pornindu-se
de la aspectul normativ al formelor gramaticale. În acelaşi timp, studenţii capătă obişnuinţa de a
observa faptele de limbă greşite atât în exprimarea cotidiană, cât şi în mass-media, în spoturile
publicitare etc. În cadrul cursului, se iau în discuţie diverse probleme de corectitudine, se analizează
greşelile, devierile de la norma literară întâlnite, propunându-se, de fiecare dată, variante corecte,
recomandate.
Pornind de la ideea că însuşirea limbii corecte este un proces complicat, multidimensional,
cu implicaţii interdisciplinare, ce presupune un spectru larg de activităţi şi operaţii mentale,
activitatea noastră se va axa pe câteva direcţii, pe care le considerăm esenţiale:
• corectitudinea gramaticală – condiţie indispensabilă în realizarea textelor scrise şi orale;
• îmbogăţirea vocabularului – premisă a unei comunicări eficiente, inteligibile şi expresive;
• cultivarea limbii – imperativ al educaţiei lingvistice.

Cursul este destinat atât studenţilor din anii II-III, modulul opţional, cât şi celor ce doresc să-şi
cultive, să-şi cizeleze limba, să se exprime corect şi coerent.

II. ADMINISTRAREA DISCIPLINEI

Ore total:
Codul
Forma de Denumirea Responsabil Semestr

Nr. de
discipli inclusiv
învăţământ disciplinei de disciplină ul Tota
nei l C S L LI

S.03.O. Normă şi V. Molea, III 60 30 30 2

cu frecvenţă 021 uz în limba dr. conf.
la zi română univ.
actuală

S.03.O. Normă şi V. Molea, III 60 14 46 4

cu frecvenţă 119 uz în limba dr. conf.
redusă* română univ.
actuală

3
 III. UNITĂŢI DE CONŢINUT ŞI REPARTIZAREA ORIENTATIVĂ A ORELOR

Nr Ore: seminare
.
Unităţi de conţinut Lucrul
d/
ZI F/R
o individual

1. Cultura comunicării – indice al culturii generale a 2 2/2

vorbitorului. Cultivarea limbii ca o necesitate pentru
omul instruit. Corelaţia limbă-normă literară.
2. Probleme de corectitudine a unor părţi de vorbire. 2 1 2/2
Substantivul. Declinarea lui. Substantive defective de
număr.
3. Aspecte ale utilizării corecte a articolului. 2 1 2/4
Articulat/nearticulat.
4. Acordul articolului posesiv. Omiterea şi utilizarea 2 1 2/4
superfluă a articolului posesiv.
5. Test de evaluare curentă 2

6. Adjectivul și probleme de corectitudine. Adjective 2 1 2/4

variabile şi invariabile. Tendinţe în utilizarea
adjectivelor. Alternanţe fonetice la adjectivele
neologice.
7. Unele probleme de utilizare a numeralului. Acordul 2 1 2/2
numeralului. Forme cazuale.
8. Utilizarea corectă a diverselor categorii de pronume. 2 2/4
Acordul și ortografia lor.
9. Ipostaze ale utilizării corecte a verbului: clase 2 1 2/4
flexionare, probleme de accentuare, verbe neregulate și
impersonale.
10. Prepoziţia. Confuzii şi substituiri între prepoziţii. 2 1 2/4
Prepoziţii omise.
11. Conjuncţia. Confuzii şi substituiri între conjuncţii. 2 1 2/4
Conjuncţii superflue.
12. Raporturile dintre părţile de propoziţie. Tipurile de 2 1 2/4
acord. Acordul predicatului cu subiectul.
13. Test de evaluare 2 2

14. Reguli speciale de acord al predicatului. Acordul în 2 1 2/4

număr, în persoană. Acordul predicatului cu un subiect
multiplu.
15. Atributul. Acordul atributului în gen, număr şi caz cu 2 1 2/4
termenul determinat.
Total 30 14 30/46

IV. COMPETENŢE
Competenţe profesionale:

4
 Cunoaşterea conexiunilor dintre prevederile politicilor educaţionale şi contextele procesului de
învăţare prin valorificarea fundamentelor ştiinţifice, metodologice şi axiologice ale educaţiei;
 Cunoaşterea şi aplicarea teoriilor şi a principiilor lingvistice şi literare;
 Proiectarea procesului educaţional prin utilizarea resurselor curriculare, lingvistice şi literare,
şi prin adaptarea finalităţilor educaţionale la nevoile individuale şi sociale;
 Planificarea activităţilor de predare/învăţare/evaluare/cercetare didactică în cadrul
disciplinelor de limba română şi limba străină;
 Realizarea procesului educaţional în conformitate cu prevederile documentelor curriculare în
vigoare prin utilizarea eficientă a resurselor didactice, tehnologice şi logistice;
 Realizarea unor analize şi comentarii lingvistice şi literare prin utilizarea procedeelor adecvate
în reproducerea şi producerea unui text;
 Utilizarea metodelor de analiză lingvistică şi literară din perspectivă diacronică, sincronică şi
socială în predarea limbii şi literaturii române/limbii străine;
 Comunicarea eficientă în diferite contexte educaţionale formale şi nonformale prin
valorificarea domeniilor lingvistic şi literar;
 Promovarea culturii vorbirii şi a valorilor literare;
 Compararea multiplelor interpretări ale aspectelor controversate din domeniile lingvistic şi
literar;
 Aplicarea teoriilor lingvistice şi literare studiate în procesul de predare a limbii române şi a
limbii străine;
 Formularea şi argumentarea propriului punct de vedere privind fenomenele lingvistice şi
literare;
 Evaluarea rezultatelor academice în conformitate cu standardele existente, asigurând luarea
deciziilor relevante şi realizarea conexiunii inverse;
 Dezvoltarea profesională prin determinarea priorităţilor în activitatea didactică, identificarea
nevoilor de formare continuă şi a surselor/modalităţilor de implicare în proces.

1. Finalităţi de cunoaştere şi înţelegere::

 a distinge procesele fireşti ale evoluţiei limbii;

 a determina conceptele ce ţin de cunoaşterea normelor gramaticale;
 a descrie principiile erorilor gramaticale;
 a identifica faptele de limbă ce nu corespund normelor;
 a interpreta datele obţinute prin observarea faptelor de limbă.
2. Finalităţi de aplicare:

 a determina modelele de limbă întâlnite în vorbire şi în scris;

 a compare faptele de limbă;
 a stabili legătura între normă şi eroare;
 a argumenta tipul de greşeală
 a clasifica modelele de limbă utilizate greşit;
 a generaliza după anumite principii de organizare a materialului faptic acumulat;
 a argumenta natura relaţiilor gramaticale;
 a utiliza faptele de limbă la nivel de norme.
3. Finalităţi de integrare:

5
  a selecta planul de comunicare pentru analiză şi evaluare;
 a propune variante ce sînt în corespundere cu norma;
 a realiza comunicări organizate ştiinţific;
 a conştientiza importanţa cunoaşterii normelor gramaticale;
 a influenţa realizarea textelor corecte sub aspect stilistic şi gramatical;
 a se auotevalua în legătură cu modelul de exprimare;
 a stabili relaţii de armonie între conţinutul şi forma comunicării.

V. OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI UNITĂŢI DE CONŢINUT

Subiecte
Obiective Unităţi de conţinuturi
Cultura comunicării şi cultura generală a vorbitorului.
Probleme de cultivare a limbii în contextul glotic
 Să conştientizeze importanţa basarabean.
cultivării limbii literare; Cultivarea limbii ca o necesitate pentru omul
instruit;
Corelaţia limbă-normă literară; limba standard;
 Să stabilească raportul sistem-normă- Raportul sistem-normă-uz;
uz Abaterea de la norma literară în scopuri stilistice;
Abaterea ca greşeală.

Termeni-cheie: cultura vorbirii, normă literară, limba

standard, abaterea de la normă, corectitudine și greșeală
Substantivul. Declinarea substantivelor comune.
 Declinarea articulată (cazuri dificile);
 Să cunoască regulile declinării  Declinarea substantivelor cu adjective posesive
substantivelor; conjuncte;
 Declinarea substantivelor propii;
 Să depisteze greşelile la declinarea  Declinarea substantivelor compuse din abrevieri;
substantivelor;  Substantive defective de număr. Diferenţierea
formală dintre cele două numere;
 Să însuşească unele reguli particulare  Substantive invariabile.
ale utilizării substantivului.
Termeni-cheie: Substantivul, declinarea substantivului,
substantive defective de număr, substantiive invariabile
 Să cunoască regulile de utilizare Articolul. Omiterea articolului substantival hotărît (-l)
corectă a articolului substantival şi în vorbire şi în scris (în stilul beletristic).
demonstrativ;  Articolul demonstrativ;
 Necesitatea acordului în gen, număr şi caz cu
 Să analizeze şi să aplice regulile substantivul determinat;
particulare de utilizare a articolului  Probleme ce ţin de utilizarea corectă a articolului
substantival şi demonstrativ. demonstrativ.
Termeni-cheie: articol, articol posesiv, acordul
articolului, articolul substantival, articulat/nearticulat
 Să cunoască regulile acordului Articolul posesiv.
articolului posesiv;  Acordul articolului posesiv cu substantivul
deteriminat de acesta.
 Să depisteze în texte greşeli de  Utilizarea superfluă şi omiterea articolului posesiv

6
 utilizare a articolului posesiv. ca însoţitor al unui genitiv sau al unui adjectiv
posesiv.
Termeni-cheie: acordul articolului posesiv, omiterea
articolului, utilizare superflua, greșeli de utilizare.

Adjectivul. Adjective variabile şi invariabile.

 Să delimiteze tipurile de adjective şi
regulile de utilizare a acestora;
 Să distingă adjectivele invariabile de
cele variabile şi să cunoască
particularităţile gramaticale ale
acestora;
 Să recunoască şi să analizeze
particularităţile uzului în raport cu
norma.
Altenanţele fonetice în flexiunea adjectivelor neologice.
 Adjective variabile şi invariabile;
 Adjectivele invariabile neologice şi noile tendinţe,
 Altenanţele fonetice în flexiunea adjectivelor
neologice;
 Formele cazuale (vocativ, genitiv- dativ);
 Aspecte specifice privind flexiunea adjectivelor
compuse;
 Formele articulate enclitic ale adjectivelor cu
funcţie de atribut, aşezate înaintea unui substantiv;
 Adjectivele „întreg” şi „tot”;
 Formele articulate enclitic ale adjectivelor
invariabile.

Termeni-cheie: adjective, flexiunea adjectivelor,forme

 Să definească şi să delimiteze tipurile
de numerale;
 Să cunoască regulile particulare de
utilizare a numeralului;
 Să observe şi să corecteze erorile la
utilizarea numeralului în texte din
diferite limbaje.
articulate enclitic, declinarea adjectivelor
Numeralul. Tipuri de numerale. Probleme de
corectitudine la numeralul cardinal şi la celelalte
categorii de numerale (adverbiale, fracţionare,
colective, multiplicative).
 Numeralul cardinal; valorile numeralului „unu”;
reguli privind legătura numeralului cardinal cu
substantivul însoţit; notaţia numeralelor cardinale;
acordul numeralelor cardinale în gen şi număr;
forme cazuale (construcţiile analitice);
 Numeralul fracţionar şi problema acordului;
 Formarea numeralului colectiv şi a celui
multiplicativ;
 Numeralul adverbial; probleme de corectitudine.

Termeni-cheie: numeral cardinal, categorii de numerale,

acordul numeralului, numerale compuse, corectitudine
Pronumele. Categorii de pronume. Pronumele
personal. Unele probleme de corectitudine la
pronumele de politeţe, posesiv, de întărire, relativ şi
 Să cunoască şi să delimiteze tipurile nehotărît.
de pronume;  Pronumele personal, Reguli privind fenomenul
dublării (reluării sau anticipării) complementului
direct şi indirect printr-o formă neaccentuată a
pronumelui personal; pluralul autorităţii (al
 Să identifice erorile la utilizarea modestiei, al autorului); dativul posesiv;
pronumelui şi să propună variante  Pronumele de politeţe (sau de reverenţă);
corecte; locuţiunile pronominale de politeţe şi utilizarea
lor; acordul în persoană, gen, număr al pronumelor
şi al locuţiunilor pronominale de politeţe;

7
 Să aplice normele de bază şi cele 
Pronumele de întărire; formele acestuia;
particulare la problemele ce ţin de problemele de corectitudine;
acord.  Pronumele posesiv şi relativ; acordul;
 Pronumele nehotărît, probleme de acord.
Termeni-cheie: categorii de pronume, corectitudinea
utilizării, pronumele de politeţe, acordul pronumelui
 Să definească verbul şi să identifice Verbul. Clase flexionare. Verbe cu variante. Verbe
problemele ce ţin de corectitudinea impersonale.
utilizării lor;  Conjugarea verbului (confundarea conj. a II-a şi a
III-a);
 Verbe cu variante (cu sa fără sufixul – ez, -esc);
 Să stabilească raportul dintre norma  Perechi de verbe cu diferenţa de sens;
şi uzul verbului.  Alternanţele vocalice şi variante de accentuare;
 Categoria persoanei (verbe unipersonale,
impersonale);
 Verbe neregulate; conjugarea lor.

Termeni-cheie: Verbul ca parte de vorbire, probleme de

utilizare, verbe cu variante, accentuarea verbului, verbe
neregulate
 Să definească prepoziţia; Prepoziţia. Confuzii şi substituiri între prepoziţii.
Prepoziţii omise.
 Să identifice particilarităţile  Confuzii şi substituiri între prepoziţii
prepoziţiei; (reinterpretarea semantică);
 Substituiri reciproce (cu↔de, de↔din); substituiri
 Să concentreze şi să analizeze într-o singură direcţie (despre→de, la→pe,
confuziile şi substituirile dintre pe→asupra, pentru-→de);
prepoziţii;  Locuţiunile prepoziţionale; locuţiuni cu „variante”
 Să rectifice eventualele erori la („afară de” şi „în afară de”, „în jurul” şi „în jur de”
utilizarea prepoziţiei în diverse texte. etc.).

Termeni-cheie: prepoziţia, confuzii şi substituiri,

 Să delimiteze tipurile de conjuncţii;
 Să observe conjuncţiile produse între
diverse conjuncţii;
 Să analizeze şi să rectifice greşelile
întîlnite la utilizarea conjuncţiei.
 Să stabilească legătura dintre subiect Raporturile dintre părţile de propoziţie. Tipurile de
şi predicat;
 Să definească acordul în limba
română;
 Să cunoască tipurile de acord;
 Să identifice poziţia tipurilor de acord
locuţiune prepoziţională, probleme de utilizare
Conjuncţia. Confuzii şi substituiri între conjuncţii.
Conjuncţii superflue.
 Substituiri datorate unor confuzii formale sau/ şi
funcţionale între conjuncţii (ori→or);
 Confuzii produse între conjuncţii parţial
sinonimice (ca să → să, că→căci);
 Conjuncţii superflue ca să în loc de să, că după
adverbe ca fireşte, poate folosite ca incidente.
Termeni-cheie: conjuncţie, locuţiuni conjuncţionale,
corelaţie, confuzii formale şi funcţionale, corectitudinea
utilizării
acord.
 Legătura dintre părţile de propoziţie prin acord;
 Definirea acordului;
 Tipurile de acord,
 Acordul strict gramatical (propriu-zis sau formal),

8
 în raport cu norma; acordul după înţeles (semantic sau logic) şi
 Să stabilească legătura dintre părţile acordul prin atracţie cu cuvîntul cel mai apropiat
de propoziţie; (care se impune cel mai mult atenţiei);
 Să definească acordul în limba  Poziţia tipurilor de acord în raport cu norma.
română.
Termeni-cheie: raporturi sintactice, tipuri de acord, acord
gramatical, acord, semantic, acord prin atracţie
Subiectul şi predicatul: legătura dintre subiect şi
 Să stabilească legătura dintre subiect predicat. Acordul predicatului cu subiectul.
şi predicat;  Confundarea subiectului cu alte părţi de propoziţie
(cu apoziţia, cu numele predicativ, cu
complementul direct);
 Acordul predicatului cu subiectul; reguli
 Să cunoască regulile de acord a particulare ale acordului (categorice pentru unele
subiectului cu predicatul; situaţii: mai largi – pentru altele);

 Acordul în număr cu un subiect exprimat printr-un

 Să analizeze şi să corecteze acordul nume propriu (cu nume de persoană, cu nume de
greşit al predicatului în diverse texte. localităţi, cu titluri de publicaţii, lucrări, cu
denumiri de asociaţii etc.).

Termeni-cheie: relaţie de inerenţă, acordul predicatului,

 Să delimiteze regulile speciale de
acord al predicatului;
 Să argumenteze pledarea pentru un
anumit tip de acord al predicatului;
 Să comenteze cazuri de acord greşit
al predicatului;
 Să observe şi să rectifice acordul
greşit în diverse texte.
reguli particulare, acord facultativ
Reguli speciale de acord al predicatului. Acordul în
număr, în persoană. Acordul predicatului cu un
subiect multiplu.
 Acordul în număr cu un subiect multiplu; Acordul
în număr cu un subiect multiplu ai cărui termeni
nu sînt la plural sau numai la singular;
 Acordul subiectului multiplu realizat prin
coordonarea adversativă;
 Probleme la acordul predicatului cu un subiect
multiplu realizat prin coordonarea copulativă;
 Acordul cu un subiect unic plus diferite părţi de
propoziţie (apoziţie, atribute adjectivale,
genitivale, prepoziţionale).

Termeni-cheie: reguli speciale de acord, acord cu un

subiect multiplu, confuzia subiectului multiplu, acord în
număr şi persoană
Atributul. Clasificarea lui. Acordul atributului.
 Clasificarea atributelor după formă (adjectivale,
 Să definească atributul şi să substantivale, pronominale, verbale, adverbiale şi
delimiteze tipurile lui după anumite interjecţionale) şi după legătura cu substantivul
criterii; determinat (izolate şi neizolate);
 Acordul atributului în gen, număr şi caz cu
termenul determinat;
 Tolerarea acordului după înţeles în situaţii
 Să cunoască regulile de acord al excepţionale şi a acordului prin atracţie ca o
atributului; caracteristică a acordului românesc;
 Acordul în gen şi număr cu un termen determinat

9

 Să comenteze cazurile particulare de
acord al atributului.
unic;
 Probleme ce ţin de acordul în număr sau/şi în gen
al unui atribut adjectival cu un termen determinat
multiplu;
 Acordul în caz al atributului adjectival.

Termeni-cheie: atribut, tipuri de atribut, acordul

atributului, acordul în gen şi număr, acordul în caz
 Să delimiteze tipurile de Complementul. Complementul direct sau indirect.
complemente; Construirea complementului direct cu sau fără
prepoziţia de.
 Să cunoască clasificarea  Clasificarea complementului (după conţinut,
complementelor după anumite funcţie şi înţeles);
criterii; să comenteze cazurile  Complementele circumstanţiale şi
speciale de topică a complementelor necircumstanţiale;
şi inconvenientele stilistice în atare  Complemente izolate şi neizolate;
situaţii,  Topica complementelor;
 Exprimarea complementului direct;
 Să cunoască regulile construirii cu  Reguli obligatorii de construire cu sau fără
sau fără prepoziţia „pe” a prepoziţia pe a complementului direct;
complementului direct.  Complementul indirect; obligativitatea reluării
complementului indirect antepus; regulile
anticipării complementului indirect.

Termeni-cheie: complement, clasificare, complemente

circumstanţiale, complemente necircumstanţiale, reguli de
utilizare
Topica. Funcţiile topicii: gramaticală, lexicală,
 Să definească topica şi să stabilească stilistică.
funcţiile ei;  Tipuri de topică (antepunere şi postpunere faţă de
termenul de referinţă);
 Să determine topica neobişnuită şi  Topica obişnuită (regulată, normală, dominantă, de
efectele ei; bază) şi topica neobişnuită (neregulată, anormală,
derivată sau secundară, inversă, subiectivă,
 Să aplice topica obişnuită, normală în afectivă sau expresivă);
textele cu caracter standard.  Fenomenele de topică cu denumiri speciale de
inversiune, intercalare şi dislocare sau disociere;
 Probleme de corectitudine a topicii la traducere.

Termeni-cheie:
topică, tipuri de topică, topică dominantă, topică subiectivă, probleme de corectitudine

VI. LUCRUL INDIVIDUAL

Nr. Produsul Strategii de realizare Criterii de evaluare Termen de

preconizat realizare

1. Referat în baza Consultarea bibliografiei; Selectarea surselor, volumul În a treia

tematicii acumularea şi clasificarea bibliografiei folosite, corectitudinea săptămână a

10
 informaţiei; redactarea
propuse elaborării semestrului
textului.

Selectarea exemplelor;
Elaborarea unui
clasificarea lor, elaborarea Criterii de selectare a mostrelor; În ultima
mic dicţionar al
2. unei strategii de metodologia clasificării, a săptămână a
greşelilor de
prezentare a acestora în prezentării semestrului
limbă
dicţionar

Realizarea unei
lucrări practice
în baza faptelor Acumularea faptelor de
Relevanţa exemplelor,
de limbă greşite, limbă greşite, În ultima
argumentarea lor cu reguli
3. întâlnite în documentarea lor; săptămână a
gramaticale; concluziile la care s-a
prezentarea variantei semestrului
vorbire, în mass ajuns.
corecte
media

.
VII. SUGESTII METODOLOGICE
În predarea disciplinei Normă şi uz în limba română actuală se va porni de la conceptul de
normă literară, punându-se accent pe respectarea-nerespectarea ei. Astfel sunt luate în discuţie şi
elucidate mai multe aspecte, precum:
a) corectitudine şi greşeală în redactarea textelor;
b) probleme de corectitudine în utilizarea limbii comune;
c) probleme de corectitudine în utilizarea limbii standard;
d) aspecte ale utilizării limbii literare în spaţiul lingvistic basarabean:
- greşeli tipice în mediul lingvistic autohton;
- tendinţe de exprimare în acest spaţiu;
- încercări de a combate astfel de greşeli prin intermediul mass-mediei.
e) preocuparea permanentă a fiecăruia pentru o exprimare scrisă şi orală corectă.

VIII. EVALUAREA DISCIPLINEI

În conformitate cu planul-cadru al studiilor superioare de licenţă, sunt trei tipuri de evaluări:
iniţială, curentă şi finală.
• Evaluarea iniţială are ca obiectiv stabilirea nivelului de cunoştinţe al studenţilor în ceea ce
ţine de cunoaşterea normei literare. Ea se desfăşoară în scris şi presupune un test cu sarcini
practice pentru a fi evaluate cunoştinţele obţinute până la începerea cursului.
• Evaluarea curentă (2 atestări obligatorii) are loc pe parcursului semestrului, luându-se ca
reper principalele unităţi de învăţare şi are valoare sumativă, ilustrând calitatea asimilării
conţinuturilor din cadrul cursului. Ea presupune mai multe variante de teste, cu itemi la nivel de
cunoaştere, aplicare şi integrare.
• Lucrul individual este axat pe studierea independentă a unor aspecte din cadrul cursului.
Aprecierea calităţii produselor se face în cadrul seminarelor, precum şi de către profesor la
sfârşitul semestrului.
• Evaluarea finală se desfăşoară sub formă de examen şi are ca obiectiv estimarea nivelului de
cunoştinţe şi a competenţelor achiziţionate pe parcursului studierii cursului. Testele de
11
examinare vizează toate problemele abordate în cadrul disciplinei şi includ itemi la nivel de
cunoaştere, aplicare şi integrare. media semestrială este constituită din notele de la seminar, de
la cele două testări şi de la lucrul individual, care reprezintă, în total, 60% din nota finală, şi nota
de la examen, cotată cu 40% din nota finală.
IX. BIBLIOGRAFIE:
1. Avram M. Gramatica pentru toţi. – Bucureşti: Humuleşti, 1997.
2. Avram M. Ortografia pentru toţi ( 30 de dificultăţi). – Bucureşti, 1980.
3. Avram M. Probleme ale exprimării corecte. – Bucureşti, 1987.
4. Borcea M. Acordul atributului adjectival cu substantivul determinat // L.Lit.rom., 1999, nr.2, p.14
– 17.
5. Ciocanu A. „Motoul” şi „Anticamera”, „Oarecare”, „Avizele” // LR, 2004, nr.1 – 3, p.102 – 104.
6. Condrea I. Atenţie la pînă ce şi pînă cînd // Limba română. – Chişinău, 2002, a. XII, nr.7 – 9, p.10.
7. Condrea I. Utilizarea verbului a trebui // Limba română. – Chişinău, 1999, nr.1, a. IX, p.49.
8. Condrea I. Cultivarea limbii (Greşeli generate de bilingvismul rus-român. Greşeli de ordin lexico-
gramatical) // Cursuri şi seminare speciale. – Chişinău: CE USM, 2002, p.46 – 48.
9. Condrea I. Acordul: corectitudine şi greşeală // Rev. de Lingvistică şi Ştiinţă Literară, 1994, nr.3,
p.48.
10. Condrea I. E timpul să vorbim corect. Ch.: Prut Internațional, 2014, 152 p.
11. Ciobanu A. O deviere de la norma literară: superlativul excesiv // Limba română. – Chişinău,
2003, nr.1, a. XIII, p.33.
12. Corniciuc Sabina, Gherasim Alexandra. Discurs specializat – lexic și gramatică de bază.
Suport didactic. Autori: Chişinău, 2014.
13. Cotelnic T. Fluctuaţii în accentuarea unor cuvinte. // Rev. de Lingvistică şi Ştiinţă Literară, 1994,
nr.1, p. 55.
14. Drincu S. Sînt vs sunt // LL, 2001,vol. III-IV, p. 10 – 12.
15. Doga Gh. Confuzii formale sau/ şi funcţionale între prepoziţii. // LL, 2003, nr.1, p. 3 – 4.
16. Gramatica limbii române. Vol.I Cuvântul. Vol.II Enunţul. Guțu Romalo Valeria (coord.), Editura
Academiei Române, Bucureşti, 2005.
17. Gruiță Gl. Moda lingvistică 2007. Norma, uzul şi abuzul. Paralela 45. Piteşti, 2006.
18. Nedelcu Izabela. 101 greşeli gramaticale. Humanitas. Bucureşti, 2013.
19. Onofraş M. Cuvintele străine în lexicul românesc // LR. – Chişinău, 1999, nr.6 – 8, a. X, p. 135.
20. Oprescu M. Acordul gramatical în structura adjectivului posesiv // LR, XVIII, 1994, nr.3 – 4, p.
105 – 107.
21. Pohilă V. Atenţie la ce se primeşte şi ce se respinge în exprimarea noastră // LR, 2002, nr.11 – 12,
p. 156.
22. Palii Alexei. Dicţionar de dificultăţi şi surprize ale limbii române. Chişinău, Epigraf, 2008.
23. Rădulescu Ilie-Ștefan. Erori flagrante de exprimare. Radiografie critică a limbajului cotidian.
Bucureşti, 2007.
24. Uritescu Dorin N. Contradicţia în adaos în limba română. (O greșeală de gândire și de
exprimare). Editura Vox, Bucureşti, 2006.

12