Ape Uzate

Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti
Facultatea Hidrotehnică
Departamentul de Inginerie Hidrotehnică
Ing.chim. MARIN D. Florentina
REDUCEREA AVANSATĂ A FOSFORULUI

ÎN CADRUL STAȚIILOR DE EPURARE
A APELOR UZATE
TEZĂ DE DOCTORAT
REZUMAT
Conducător doctorat:
Prof.dr.ing. Gabriel RACOVIŢEANU
Bucureşti, 2014
REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT
- Reducerea avansată a fosforului în cadrul staţiilor de epurare a apelor uzate -
Cuprins
Cuvânt înainte ..........................................................................................................

Cuvinte cheie.............................................................................................................
Cuprins ......................................................................................................................
1. Introducere ..........................................................................................................
1.1. Necesitatea abordării subiectului ....................................................................
1.2 Reglementări legislative privind efluentul stațiilor de epurare ........................
2. Stadiul actual privind procesele de eliminare a fosforului ...............................
2.1. Calitatea apei uzate .........................................................................................
2.1.1. Elemente fizico – chimice de calitate a apei uzate .....................
2.1.2. Biologia apei uzate ......................................................................
2.1.3. Fosforul în apa uzată ...................................................................
2.1.4. Impactul deversării apelor uzate asupra mediului ......................
2.2. Procese biologice de eliminare a fosforului din apa uzată ..............................
2.2.1. Eliminare biologică .....................................................................
2.3 Procese chimice de eliminare a fosforului din apa uzată .................................
2.3.1 Precipitare chimică ......................................................................
2.4. Procese de schimb ionic de eliminare a fosforului din apa uzată ...................
2.4.1. Elemente specifice procesului de schimb ionic ............................
2.4.2. Răşini schimbătoare de ioni ........................................................
2.4.3. Mecanismul chimic al procesului de schimb ionic ......................
2.4.4. Cinetica procesului de schimb ionic ............................................
2.4.5. Termodinamica procesului schimbului ionic ...............................
2.4.6. Similitudinea între procesul de schimbului ionic şi procesul de
adsorbție ....................................................................................
2.4.7. Stadiul actual de cunoaștere a proceselor de reducere a
fosforului prin schimb ionic ......................................................
2.5 Scheme tehnologice de eliminare a fosforului din stațiile de epurare..............
2.6. Stadiul actual privind eliminarea fosforului la nivel mondial ........................
3. Descrierea instalaţiilor experimentale ................................................................
3.1. Descrierea instalației de laborator...................................................................
3.1.1. Caracterizarea schimbătorilor de ioni utilizați ...........................
3.1.2. Răşina A500P ..............................................................................
3.1.3. Răşina A520E ..............................................................................
3.2. Instalaţia pilot .................................................................................................
3.2.1. Descrierea protocolului experimental pe instalația pilot ............
3.2.1.1. Ciclul experimental I ........................................................
U.T.C.B – Departamentul de Inginerie Hidrotehnică 3

3.2.1.2. Ciclul experimental II .......................................................

3.2.1.3. Ciclul experimental III ......................................................
4. Cercetări experimentale privind eliminarea avansată a fosforului din apa
uzată ..........................................................................................................................
4.1. Rezultate experimentale la nivel de laborator .................................................
4.1.1. Rezultate obținute pe răşina A520 E ...........................................
4.1.2. Rezultate obţinute pe răşina A500P ............................................
4.2. Cercetări experimentale pe instalația pilot ......................................................
4.2.1 Ciclul experimental I ....................................................................
4.2.2 Ciclul experimental II ...................................................................
4.2.3 Ciclul experimental III..................................................................
4.2.4. Analiza comparativă a datelor obținute din determinările pe
instalația pilot ............................................................................
4.3. Analiza comparativă economico-financiară privind tehnologiile de
eliminare a fosforului din apa uzată .......................................................................
4.3.1. Opțiunea 1 – Eliminarea chimică a fosforului ............................
4.3.2. Opțiunea 2 – Eliminarea biologică a fosforului ..........................
4.3.3. Opțiunea 3 – Eliminarea fosforului prin schimb ionic ................
4.3.4. Analiza comparativă a opțiunilor ................................................
4.3.5. Analiza financiară .......................................................................
5. Concluzii................................................................................................................
5.1. Conţinutul lucrării...........................................................................................
5.2. Contribuţii originale ale autorului...................................................................
5.3. Perspective de dezvoltare în domeniu ............................................................
Bibliografie................................................................................................................
Lista figurilor ............................................................................................................
Lista tabelelor ...........................................................................................................
Anexa 1 – Costuri de investiție Opțiunea 1 ............................................................
Anexa 2 – Costuri de operare Opțiunea 1 ..............................................................
Anexa 4 – Costuri de operare Opțiunea 2 ..............................................................
Anexa 6 – Costuri de operare Optiunea 3 ..............................................................
Anexa 7 – Calcul valoare netă actualizată..............................................................
Notă: Teza de doctorat prezentată în acest rezumat conține 5 capitole, 157

de pagini, 121 de figuri, 27 tabele, 48 formule matematice, 7 anexe și 174 referințe
bibliografice.
Structura rezumatului, numerotarea figurilor, tabelelor, formulelor și
referințele bibliografice sunt în concordanță cu textul integral al tezei.

Cuvânt înainte
Lucrarea de faţă cu titlul: „Reducerea avansată a fosforului în cadrul

stațiilor de epurare ape uzate”, abordează un proces de viitor, şi anume „schimbul
ionic”.
Pentru realizarea lucrării de doctorat, doresc să mulţumesc întreg
colectivului de cercetători din Catedra de Inginerie Sanitară şi Protecţia Apelor a
Facultăţii de Hidrotehnică din cadrul Universităţii Tehnice de Construcții
Bucureşti, în special D-lui Prof. Dr. Ing. Gabriel Racoviţeanu, şi D-nei Conf. Dr.
Ing. Chim. Elena Vulpaşu, care mi-au acordat toată încrederea şi tot sprijinul moral
şi material de care am avut nevoie pe tot parcursul perioadei de studiu.
Doresc de asemenea să mulțumesc societatii S.C. RAJA S.A, în special, D-
lui Director General Felix Stroe, D-lui Director de Resurse Umane Niculae Muşat
şi întregului colectiv al stației de epurare Constanţa Nord, în special D-nei Fanaru
Lidia pentru tot sprijinul material şi tehnic necesar desfăşurării cercetării. De
asemenea, aduc mulțumiri D-nei Dulgheroiu Liliana, şef Serviciu Laboratoare şi
D-lui Nicolae Jianu, şeful laboratorului de Încercări Ape Uzate Constanţa Nord,
care mi-au oferit atât sprijin moral cât şi material pentru desfășurarea activității de
cercetare.
Aduc mulțumiri, de asemenea, D-nei Lector Univ.Dr.Sabina Zagan şi D-lui
Prof. Univ.dr.ing. Remus Zagan, de la Universitatea Maritimă Constanţa, pentru
toata încrederea şi tot sprijinul oferit pe parcursul efectuării cercetărilor.
Nu în ultimul rând, doresc să mulțumesc familiei mele, pentru sprijinul
moral şi încrederea acordată în toți acești ani de studiu, în special fetiței mele
Muşat Delia Maria, soțului meu Muşat Sofian şi mamei mele Marin Rada.

1. Introducere
Apa = substanța minerală cea mai răspândita pe suprafața pământului şi are
un rol primordial în dezvoltarea social - economică a unei națiuni. Apa este un
constituent indispensabil şi fundamental al organismului uman. Modificări mici ale
calităţii acesteia pot produce tulburări grave de sănătate, iar insuficienţa aportului
de apă este mult mai puțin tolerată decât carenţa în alte elemente. [79], [91] ,[148].
Repartizarea neuniformă a resurselor de apă pe teritoriul ţării, gradul
insuficient de regularizare a debitelor pe cursurile de apă, poluarea semnificativă a
unor râuri sunt principalii factori care pot face ca zone importante ale ţării să nu
dispună de surse suficiente de alimentare cu apă în tot cursul anului, mai ales în
perioadele de secetă sau în iernile cu temperaturi scăzute.
Astfel, subiectul abordat dorește să ofere alternative viabile pentru
necesitatea conservării şi utilizării cât mai eficiente a potențialului productiv al
mediului.
Sectorul de ape uzate din România se confrunta cu două probleme majore:
 îmbunătăţirea operaţiunilor din punct de vedere tehnic, financiar şi
comercial, pentru conformarea la Directivele Europene şi principii economice
sănătoase;
 modificarea structurii instituționale, în special trecerea de la servicii
organizate şi gestionate la nivel local, la operatorii de apă regionali;
Obiectivele cercetării au fost:
 identificarea problemelor existente în ceea ce privește reducerea
fosforului din apa uzată, la nivel local şi zonal;
 elaborarea de teorii realiste în ceea ce privește îmbunătăţirea
proceselor existente în stațiile de epurare zonale;
 aplicarea unui studiu experimental real, bazat pe cercetări teoretice
bibliografice externe şi pe contribuții originale, la nivel de instalație pilot;
 identificarea problemelor reale existente ale studiului experimental
efectuat şi concluzionarea acestora, eventual cu aplicare la nivel de stație de
epurare existentă;

 reutilizarea apei uzate cu conținut mare de nutrienţi în agricultura,

pentru irigații;
 se dorește ca rezultatele obținute să fie un punct de plecare pentru o
analiză reală, la nivel macro-industrial;
Având în vedere atât poziționarea României în bazinul hidrografic al
fluviului Dunărea şi bazinul Marii Negre, cât şi necesitatea protecției mediului în
aceste zone, România a declarat întregul său teritoriu ca zonă sensibilă.
Programul Operațional Sectorial Mediu (POS Mediu) pregătit de către
Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile (MMDD) ca Autoritate de
Management pentru sectorul de mediu şi aprobat de către Guvernul României, cat
şi Programul ISPA – Fonduri Europene pentru infrastructura în România se
bazeaza în totalitate pe obiectivele şi priorităţile Uniunii Europene legate de mediu
şi politicile de infrastructura reflectând obligațiile internaționale ale României şi
interesele naționale specifice. [152], [155]
Având în vedere proiectele în curs de derulare/finalizare, precum şi
portofoliul de proiecte care se află în curs de pregătire, se poate constata că
România este preocupată în continuare să-şi îndeplinească angajamentele
referitoare la dezvoltarea infrastructurii de apă/apă uzată, prevăzute în Tratatul de
Aderare.

2. Stadiul actual privind procesele de eliminare a fosforului
2.1. Calitatea apei uzate

2.1.1 Elemente fizico-chimice de calitate a apei uzate
Apele uzate - reprezintă apele folosite în procese industriale de producție

sau în gospodăriile populației, poluate cu diferite substanțe fizico-chimice,
evacuate prin intermediul sistemului de canalizare în receptori naturali (râuri,
lacuri, Marea Neagră). Apa uzată, prin încărcătura microbiologică pe care o
transportă, este un factor major de risc pentru sănătatea umană. [42],[72],[91]
Apele uzate se împart în:
 ape uzate urbane - ape uzate menajere sau amestec de ape uzate
menajere cu ape uzate industriale şi/sau ape meteorice;
 ape uzate menajere - ape uzate provenite din gospodarii şi servicii, care
rezultă de regulă din metabolismul uman şi din activităţile menajere;
 ape uzate industriale - orice fel de ape uzate ce se evacuează din
incintele în care se desfăşoară activităţi industriale şi/sau comerciale, altele decât
apele uzate menajere şi apele meteorice.
Asigurarea calităţii apei care urmează a fi utilizată într-un anumit scop se
realizează şi se menține prin:
 reducerea cantităţii şi concentrației poluanților - prin folosirea unor
tehnologii de fabricație care să reducă cantitatea de apă implicată, reutilizarea apei
în circuit închis după epurări parțiale sau totale, majorarea suprafețelor irigate cu
apă uzată etc.;
 mărirea capacităţii de autoepurare a cursurilor naturale prin:
mărirea diluției la deversarea efluenților în cursurile naturale, mărirea capacităţii de
oxigenare naturală a râurilor prin crearea de praguri, cascade etc.;
 epurarea apelor uzate, realizată prin procedee avansate în stații
specializate care folosesc tehnologii şi echipamente moderne, fiabile, eficiente;

Tabel 2.1 Indicatori de calitate pentru apele uzate [34]

Valoare Valoare
Indicatori
UM N.T.P.A N.T.P.A Metoda utilizată
de calitate
001/2005 002/2005
Temperatura C0 35 40
pH unit.pH 6.5-8.5 6.5-8.5 SR ISO 10523-97
Materii în mg/l 35.0 (60) 350 STAS 6953-81
suspensii
CBO5 mg/l 25.0 300 SR EN 18991-
2003;
SR EN 1899 -
2/2002
CCOCr mg/l 125 500 SR ISO 6060-96
Azot mg/l 2.0 30 SR ISO 5664-2001
Amoniacal
Azot Total mg/l 10.0 - STAS 7312-83
Azotaţi mg/l 25.0 - SR ISO 7890-2-
2000
Azotiţi mg/l 1.0 - SR ISO 6777-2002
Cloruri mg/l 500.0 - SR ISO 9297-2001
Detergenţi mg/l 0.5 25 SR EN 903-2003
Sintetici
Fosfor Total mg/l 1.0 (peste 5.0 SR EN ISO 6878-
100.000 l.e***) 2005
2.0(10.000-
100.000le***)
Reziduu mg/l 2000.0 - STAS 9187-84
Filtru 105 C0
Caracteristicile apelor uzate şi de suprafață sunt atât fizice (turbiditatea,

culoarea, mirosul, etc.) cât şi chimice (materii totale în suspensie, consum chimic
de oxigen, consum biochimic de oxigen, nitraţi, fosfaţi, sulfuri, cloruri, acizi
volatili etc.) şi biologice (specii de organisme şi microorganisme, iar absenţa
bacteriilor dintr-o apă poate fi un indiciu clar al prezentei unor substanţe toxice)
[34],[41],[42],[57]

2.1.2 Biologia apei uzate

Factorii care influențează procesul biologic sunt: timpul de contact sau
timpul de traversare a obiectului tehnologic în care se desfășoară procesul biologic,
temperatura, pH-ul, oxigenul, încărcarea obiectului tehnologic cu ape uzate
(diluție) cu nămol, nutrienţi, prezenţa inhibitorilor de proces, condițiile
hidrodinamice ale procesului – omogenizare şi amestecare.[139],[109],[110]
Rezultatul final al procesului biologic de epurare se concretizează în
degradarea substanței organice până la diferite stadii corespunzătoare tehnologiei şi
echipamentelor, creșterea biomasei (apreciată la 40…60%) sub forma materialului
celular insolubil, sedimentabil, precum şi unii produși ai metabolismului, mai ușor
de îndepărtat.
Epurarea biologică a apelor uzate presupune:
 contactul celulei cu substanța organică în sistemul apos;
 transferul moleculelor de substanță prin membrana celulară de la mediul
polifazic în celulă, dacă mărimea lor permite aceasta – în caz contrar apare mai
înainte scindarea moleculei;
 metabolismul specific bacteriei care conduce la degradarea substanței
organice.
Substanțele organice din apele uzate, care reprezintă substrat al dezvoltării
microorganismelor, sunt îndepărtate prin metabolism. Reacțiile metabolice ale
microorganismelor se desfăşoară simultan astfel:
 prin catabolism sau dezasimilaţie, în care are loc degradarea (oxidarea)
substanțelor, în scopul obținerii energiei;
 prin anabolism sau asimilație, în care are loc sinteza materialului celular,
folosind energia eliberată în reacțiile de degradare;
Enzimele, ca orice catalizator, au scopul de a mări vitezele de reacție, prin
scăderea energiei de activare a reactanților. Activitatea enzimatică a proteinelor
simple, se bazează pe structura moleculelor, respectiv pe anumite succesiuni ale
aminoacizilor care formează ceea ce se numește “centru activ” al enzimei.
Coenzimele, de obicei, funcționează ca purtători intermediari de electroni, atomi
sau grupări funcționale care sunt transferați în reacția enzimatică generală.
Structura chimică a multor coenzime este cunoscută.

2.1.3 Fosforul în apa uzata

Fosforul are un rol foarte important în natură. Prezenţa acestuia sub formă
de săruri sau de compuși derivați ai acidului fosforic condiționează viața, fiind
componente de bază ale celulelor vii şi participând nemijlocit la diferite
metabolisme. [46],[71],[161] Fosforul se găsește în celulele plantelor şi animalelor
şi are un rol esențial în captarea energiei solare şi utilizarea ei în procesele de
creștere şi reproducere. În plante, fosforul intră în compoziția fosfoproteidelor şi
fosfolipidelor, fiind implicat prin intermediul ATP (adenozintrifosfataza) în
transferul de energie şi în procesul de respirație. Este parte a acidului ribonucleic
(ARN) şi dezoxiribonucleic (ADN). Fără o aprovizionare adecvată cu fosfor,
creșterea plantelor este încetinită, este întârziată maturarea lor, iar recoltele sunt
scăzute.
Fenomenul de Eutrofizare - biostimularea creșterii plantelor şi algelor în
apele de suprafață - reprezintă suprafertilizarea apelor de suprafața care provoacă
dezvoltarea explozivă a plantelor, ceea ce poate induce probleme grave de calitate
a apei. Îmbogăţirea apei cu nutrienţi, în principal azot şi fosfor, care conduce la
înfloriri algale, o creștere exagerată a vegetației acvatice, o turbiditate ridicată, o
dezoxigenare a apelor de la fundul lacului şi, în unele cazuri, un miros şi un gust
dezagreabil al apei.
Figura 2.19 Fenomenul de eutrofizare [164]

Impactul descărcării apelor uzate epurate mecano-biologic (conținând
poluanți reziduali) în emisarii naturali se manifesta pe planuri diverse, de la
afectarea sănătăţii umane, până la probleme complexe de natură ecologică, tehnică
şi economică. [135],[40],[146]

2.2 Procese biologice de eliminare a fosforului din apa uzată

Reducerea biologică a fosforului necesită bazine în care sunt create condiţii
anaerobe, şi bazine care lucrează în condiţii aerobe. Expunerea la condiţii
anaerobe/ aerobe conduce la o utilizare competitivă a substratului şi la selectarea
microorganismelor care stochează fosforul.
Metodele biochimice se bazează pe incorporarea ortofosfatului, a
polifosfatului şi fosforului legat organic în celule. Metoda biologică constă în
expunerea microorganismelor la condiții alternativ aerobe şi anaerobe. Acest lucru
duce la o suprasolicitare a microorganismelor, astfel încât capacitatea de adsorbție
creşte foarte mult. Fosforul nu este utilizat numai pentru supraviețuire, sinteză şi
energie, ci este stocat şi folosit ulterior de către microorganisme. [33],[42]
Mecanismul de reducere a fosforului arată că nivelul reducerii biologice a
fosforului este legat în mod direct de cantitatea de substrat care poate fi fermentat
de către microorganismele existente în mod obişnuit în zona anaerobă, ulterior
asimilat şi stocat ca produşi de fermentaţie prin microorganismele reducătoare de
fosfor, de asemenea în zona anaerobă. Reprezentarea schematică a mecanismului
de eliminare biologică a fosforului este redată în figura de mai jos:
Figura 2.24 Reprezentarea schematică a mecanismului de eliminare a

fosforului pe cale biologică PHB – polihidroxibutirat, P – fosfor [99]

Formarea compusului de mare energie ATP are loc în timpul reacțiilor de

oxido-reducere prin care sunt transferați compușii cu hidrogen rezultați din faza de
catabolism aerob, a ciclului acizilor tricarboxilici, prin sisteme enzimatice cu
nivele de energie din ce în ce mai scăzute, până la ultimul acceptor. În procesele
aerobe, acceptorul final de hidrogen este oxigenul molecular. Reacția cu oxigenul
nu se efectuează direct, ci printr-o serie de trepte intermediare, care formează ceea
ce se numește „lanț respirator” (o succesiune de oxido-reduceri, catalizate pe
potențialele redox ale enzimelor implicate). Fiecare etapă a acestui lanț respirator
este catalizată de sisteme enzimatice moleculare multiple. [109], [110]
Calitatea de compus macroergic a moleculei de ATP (caracterizat printr-o
instabilitate termodinamică) este determinată de particularităţile structurii sale
chimice. În molecula ATP-ului tind să acţioneze forţe destabilizatoare manifestate
ca respingere electrostatică şi ca rezonanţă de opoziţie.[99]
Figura 2.26. Rolul ATP în energetica Figura nr. 2.30 Structura ATP[99]
celulară[99]
Caracterul ATP de compus macroergic este conferit preponderent de
componenţa pirofosfat din structura sa, care, la pH= 7.0 este complet ionizată
(tetraanion). Rolul central al ATP ca cel mai important compus macroergic
implicat în energia celulară şi corelaţiile sale generale cu procesele metabolice sunt
redate în relatiile urmatoare:[99]
ADP  Pi  ATP (conservarea şi stocarea energiei) (2.3.)
ATP  ADP  Pi (fosfat anorganic) (2.4.)
Sau generare de energie
ATP  ADP  PPi (pirofosfat) (2.5.)
ADP + Panorg = ATP; (2.6.)

ATP (adenozin tri-fosfat) poate difuza spre locurile din celulă care necesită
energie, deci ATP reprezintă de asemenea o formă de transport a energiei. Energia
chimică a ATP-ului este eliberată în timpul transferului grupei fosfat terminale
către anumite molecule acceptoare care sunt potentate energetic şi pot intra astfel
în stare reactivă; ATP devenit ADP (adenozin di-fosfat) sau AMP (adenozin-
monofosfat), prin pierderea fosfatului sau piro-fosfatului terminal, este refosforilat
enzimatic. În celula intactă, gruparea fosforil terminală a ATP-ului suferă
permanent înlocuiri extrem de rapide cu fosforul anorganic. Alături de ATP, există
şi alți derivați conținând legătura macroergică fosfat. Un rol important îl joacă
derivații organici conținând legătura macroergică S, ca de exemplu acetil CoA.[99]
Procesul tehnologic poate fi condus în sensul stimulării dezvoltării organismelor
acumulatoare de fosfor în defavoarea celorlalte tipuri de bacterii heterotrofe
“normale”.
2.3 Procese chimice de eliminare a fosforului din apa uzată

Adăugarea diverselor reactivi în apele uzate cu conținut de fosfați determină
producerea de săruri insolubile sau cu o solubilitate scăzută care precipită. [16]
Epurarea avansată a apelor uzate, precipitarea chimică, implică adaosul de
reactivi chimici pentru alterarea formei fizice a substanţelor coloidale şi în suspensie şi
îmbunătăţirea reducerii lor prin sedimentare. În anumite situaţii, distrugerea particulelor
coloidale este lentă iar reducerea este împiedicată chiar prin blocarea coagulantului într-
un precipitat voluminos. Reactivii cei mai des utilizaţi în precipitarea chimică sunt:
sulfatul de aluminiu hidratat [Al2(SO4)3·18H2O şi Al2(SO4)3·14H2O], clorura ferică
[FeCl3], sulfatul feric [Fe2(SO4)3 şi Fe2(SO4)3·3H2O], sulfatul feros [Fe(SO4)·7H2O] şi
varul [Ca(OH)2]. [99]
Sărurile de fier şi aluminiu se adaugă în diferite puncte ale proceselor de
epurare însă, deoarece polifosfaţii şi fosforul organic sunt mai ușor de îndepărtat
decât ortofosfaţii, pentru obținerea unor eficienţe mai bune ale procesului, se
adaugă sărurile de aluminiu sau fier, după treapta de epurare biologică.
Precipitarea fosforului cu var [99]

Calciul se introduce uzual sub forma varului, Ca(OH) 2. Abia la valori ale
pH-ului către valoarea 10, ionii de Ca în exces reacţionează cu fosfatul, pentru a

precipita hidroxiapatita,Ca10(PO4)6(OH)2. Reacţia chimică ce descrie precipitarea

fosfatului cu calciu este:
10 Ca 2   6 PO3  2 (OH)  Ca10 (PO4 ) 6 (OH)2 (4.1.)

4
hidroxiapatita
Cantitatea de var necesară pentru precipitatea fosfatului din apa uzată este
în general de 1,4 - 1,5 ori alcalinitatea totală a apei uzate respective, exprimată prin
CaCO3. Datorită valorii mari a pH-ului necesar pentru precipitarea fosfatului, co-
precipitarea nu este eficientă.
Precipitarea fosforului cu aluminiu

Al3  H n POn4  3  AlPO4  nH  (4.1.)
Un mol de aluminiu reacţionează cu un mol de fosfat iar raportul masic

Al/P este 27/31, deci 0,87/1.
Precipitarea fosforului cu fier
Fe3  H n POn4  3  FePO4  nH  (4.7.)

Sărurile de fier utilizate în precipitarea chimică a fosforului sunt: clorura
ferică, sulfatul feric, clorura feroasă şi sulfatul feros, ultimele două fiind
disponibile ca lichide de decapare, provenind din oţelării; lichidele de decapare pot
conţine cantităţi mari de acid hidrocloric sau de acid sulfuric care pot cauza
distrugerea alcalinităţii şi scăderea pH-ului.
Experienţa practică a demonstrat că sărurile de fier sunt cele mai eficiente în
precipitarea fosforului iar pH-ul optim pentru aceasta este situat în domeniul 4,5 …
5. Procedeele de epurare bazate pe procesul de precipitare chimică sunt capabile să
reducă 50-70% din azotul organic, 20-30% din azotul total şi 70-90% din fosforul
total.
2.4 Procese de schimb ionic de eliminare a fosforului din apa uzată

Fenomenul de schimb ionic a fost descoperit de către chimiștii englezi
Thomson şi Way (1850), care au studiat schimbul ionilor calciu-amoniu în solurile
arabile.[63], [66]

În încercarea de armonizare a formulărilor şi nomenclaturii utilizate în

literatura de specialitate, la simpozionul organizat la Helsinki în 1994 s-au propus
următoarele definiții:
 Schimbul ionic este schimbul echivalent de ioni între 2 sau mai multe
specii ionizate localizate în diferite faze, dintre care cel puţin una este schimbător
de ioni, fără formarea unor noi tipuri de legături chimice;
 Schimbătorul de ioni este o fază ce conține un purtător de sarcină
electrică, insolubil şi osmotic inactiv; termenul de „osmotic inactiv”, exprimă
posibilitatea purtătorului de a migra din faza unde este localizat, în altă fază;
Prin disocierea grupelor funcționale se formează două tipuri de ioni:
 ioni ficși, legați puternic de matrice, care nu pot migra din faza în care
sunt în altă fază; ei determina încărcarea electrostatică pozitivă sau negativa a
matricei;
 ioni mobili, numiți contraioni, care compensează sarcina ionilor ficși, şi
care pot fi înlocuiți cu ioni de aceeași sarcina din soluția exterioară;
Figura 2.39 Reprezentarea schematică a schimbului ionic între un schimbător de ioni

şi o soluție de electrolit a – starea iniţială; b - starea de echilibru [66]
Procesul poate fi aplicat în 2 moduri:

 în procedeul cu dozare (amestec) - răşina este amestecată (agitată) cu
apa ce trebuie epurată în reactor până când reacția este completă. Răşina este
înlăturată prin sedimentare şi ulterior este regenerată şi reutilizată;

 în procedeul continuu - materialul granular schimbător de ioni este

așezat în straturi filtrante sau în coloane tip pachet şi apa care trebuie epurata trece
prin acest filtru. Când capacitatea răşinii este epuizată, aceasta se poate regenera cu
soluții speciale conform specificației producătorului.
Schimbul ionic este o operație unitară care are o bază teoretică comună cu
adsorbția şi cromatografia, susținută şi de elemente specifice. Procesul global,
cuprinde mai multe faze:[66]
 Afânarea - se realizează prin percolarea coloanei cu un curent de apă
pretratată sau tratată şi are drept scop îndepărtarea impurităţilor mecanice, a bulelor
de gaz şi a particulelor de răşina sfărâmată;
 Epuizarea - Procesul se desfăşoară până când matricea se saturează, iar
ionii care trebuie separați nu mai sunt reținuți de răşină, şi apar la ieșirea din
coloană, momentul fiind marcat de creșterea bruscă a concentrației ionice;
 Regenerarea - este procesul invers celui de epuizare, de reactivare a
schimbătorului de ioni prin schimb ionic, realizat pe baza gradientului de
concentrație dintre ionii reținuți la epuizare şi ionul din agentul de regenerare;
 Spălarea - are drept scop îndepărtarea soluției de regenerare în exces în
stratul de răşină. Operația de spălare se efectuează prin introducerea unui curent de
apă tratată, decarbonatată sau demineralizata în sensul parcurs de influent în faza
de epuizare.
Sistemul de contactare în strat fix, în sens descendent, permite un grad ridicat de
utilizare a coloanelor de schimb ionic, care conduce la îmbunătăţirea performantelor şi
asigurarea calităţii efluenților chiar şi în cazul unor variații de debit.

Figura 2.44 Principiul schimbului ionic în echicurent în sens descendent;

a-faza de epuizare; b-faza de regenerare[66]
După 1940, termenul de „schimb ionic”a devenit universal cunoscut.
Lansarea tehnologiei de schimb ionic s-a petrecut în 1935, când chimiștii englezi
Basil Albert Adams şi Eric Leighton Holmes au sintetizat primele răşini
schimbătoare de ioni. Acestea erau înrudite cu materialul plastic de tip „Bachelită”
şi au fost preparate prin condensarea fenolilor polihidroxilici sau acizilor
fenolsulfonici cu formaldheida.
• Răşina - nume dat unor substanțe lipicioase, inflamabile, secretate de
diferite plante, mai ales conifere, sau produse pe cale sintetică;
• Răşinile schimbătoare de ioni - sunt polimeri sintetici capabili să
schimbe ionii proprii cu ionii dintr-o soluţie care este trecută direct prin aceştia.
Cele mai des utilizate materiale pentru schimbul de ioni sunt rășinile sau
polimerii pe baza de fenoli. Sunt folosite în general 5 tipuri de răşini: cationice
puternic acide sau slab acide; anionice, puternic bazice sau slab bazice; răşini
selective pentru metale grele.
Marea majoritate a răşinilor schimbătoare de ioni se obțin prin transformări
ale polimerilor analog cu cele ale co-polimerilor stirenului cu divinilbenzenul.
Răşinile anionice de polimerizare se obțin prin introducerea grupelor aminice în
macromolecula unui polimer sau co-polimer. În sinteza convențională, copolimerul
PS-DVB este clormetilat şi apoi aminat cu diverse amine. Aminele terțiare conduc
la obținerea de răşini puternic bazice: folosind trimetilamina se obțin răşini de tip I
iar în cazul dimetil,etanol,aminei se obțin răşini de tip II.

Schimbătorii de ioni sunt utilizați în special în domeniul tratării apei şi mai

puţin în cel al epurării apelor uzate, în acest domeniu, apariția răşinilor sintetice
selective, reprezentând o soluție apăruta recent, cu perspective de viitor. [66]
Proprietăţi generale ale schimbătorilor de ioni
 Capacitatea de schimb ionic - reprezintă cantitatea de ioni de schimb
(contraioni) exprimata în milimoli sau miliechivalenţi, conţinuţi în unitatea de
masă (gram) sau de volum aparent (ml) al unui schimbător de ioni;
 Proprietatea de umflare a schimbătorilor de ioni - proprietatea
schimbătorilor de ioni de a-şi mări volumul prin pătrunderea moleculelor de apă
sau alți solvenți polari în structura reticulară a acestora se numeşte „umflare”;
 Porozitatea schimbătorilor de ioni - din punct de vedere al porozității,
răşinile pot fi de tip: gel (microreticulare); microporoase - pentru care accesul
ionilor de schimb se face prin canale de dimensiuni moleculare (micropori);
macroporoase (macroreticulare) - au o structură eterogenă rigidă, fiecare granulă
de schimbător constand dintr-un ansamblu de microsfere, structura fiind
asemănătoare unui burete;
Figura 2.50 Reprezentarea schematica a structurii unei răşini macroporoase[66]
 Dimensiunea şi forma granulelor - influenţează substanţial gradul de

utilizare al capacităţii de schimb şi eficienţa schimbului ionic în condiții statice şi
dinamice. Pentru aplicații la scara industrială, dimensiunea optimă a particulelor
este 0.3-0.85 mm;
 Densitatea schimbătorilor de ioni - cunoaşterea densităţii schimbătorilor
de ioni este importantă în stabilirea vitezelor de regenerare şi sedimentare a

particulelor. Greutatea specifică a răşinilor schimbătoare de ioni complet hidratate

variază de la 1.07-1.1 g/cm3 pentru răşinile anionice;
 Proprietatea de regenerare - o răşina schimbătoare de ioni în utilizările
industriale este, de regulă, regenerată între 12 şi 48 ore.
2.5 Scheme tehnologice de eliminare a fosforului din stațiile de

epurare
a. Îndepărtarea fosforului prin metode biologice
 Procedeul A/O - presupune îndepărtarea fosforului pe linia apei, în
treapta biologică concomitent cu oxidarea substanțelor organice pe bază de carbon.
Concentrația fosforului în efluent depinde în mare măsură de raportul CBO 5:P al
apei uzate influente. Pentru valori mai mari de 10:1 se pot obține concentrații în
fosfor solubil în efluentul epurat sub 1 mg/l, iar pentru valori mai mici de 10:1,
pentru a se obţine valori scăzute ale concentrației de fosfor în efluent, este necesară
adăugarea de săruri metalice pentru precipitare.
Decantor
secundar
zona zona oxica

anaeroba (aeroba)
Influent Efluent
Nãmol activat de recirculare

Namol in
exces
Figura 2.58 – Schema A/O de reţinere pe cale biologică a fosforului [75],[76]
 Procedeul PHOSTRIP
Implică îndepărtarea fosforului pe linia nămolului. În acest procedeu, o
parte din nămolul activat recirculat este dirijat într-un rezervor anaerob de stripare
a fosforului . Procedeul de tip PHOSTRIP asociat cu cele cu nămol activat pot
asigura un efluent cu o concentrație de fosfor total de 1,5 mg/l.

Decantor
secundar
Bazin de aerare
Influent Efluent
Namol in
Namol activat de recirculare exces
Alimentare
linia namolului
Namol activat de recirculare dupa striparea fosforului Stripare
anaeroba a
fosforului
Supernatant
bogat in fosfor
Recirculare supernatant Decantare si var

precipitare
chimica
Namol
chimic
rezidual
Figura 2.59 Schema PHOSTRIP de reținere biologică a fosforului[75],[76]
Tabel 2.10 Avantaje şi dezavantaje ale alternativelor de îndepărtare biologică a fosforului[42]
Procedeu Avantaje Dezavantaje

A/O - funcționare relativ simplă; - nu asigură simultan îndepărtarea N şi
- nămolul rezidual are o P;
concentrație ridicată de P, 3-5%, - performanţe mici la temperaturi
având proprietăţi fertilizante; scăzute;
- timp de retenție hidraulic scurt; - cu scăderea timpului de retenție al
celulelor în mediul aerob, poate fi
necesară o valoare mai mare a
transferului de oxigen;
PHOSTRIP - proces flexibil care poate fi - necesită adaos de var pentru
încorporat în stațiile de epurare precipitarea fosforului;
cu nămol activat; - curăţarea depozitelor de var poate fi o
- consum de reactivi chimici problema de întreținere;
semnificativ mai mic decât la - necesită o concentrație crescută a
precipitarea chimica în treapta amestecului în Oxigen, pentru a
biologică; preveni eliberarea fosforului în
- poate conduce la concentrații decantorul primar;
de ortofosfaţi sub 1.5 mg/l;

 Îndepărtarea fosforului prin metode chimice

Sărurile metalice pot fi adăugate atât în decantorul primar, cât şi în
decantorul secundar, sau în treapta biologica de epurare.
Decantor Decantor
Adaos de
primar secundar
reactivi
Proces
biologic
Influent Efluent
a) Fosfor
insolubil Nãmol activat de recirculare nãmol in
exces
spre evacuare
sau reutilizare
Adaos de Adaos de
reactivi reactivi
Decantor Decantor
si/sau
primar secundar
Proces
biologic
Influent Efluent
b)
Nãmol
primar Nãmol activat de recirculare Fosfor
insolubil
Adaos de
reactivi
Decantor Decantor Decantor
primar secundar defosforizare
Proces
biologic
Influent
c)
Nãmol
nãmol in Fosfor
primar Nãmol activat de recirculare
exces insolubil
spre procesare
ulterioara
Adaos de Adaos de Adaos de

reactivi reactivi reactivi
Decantor Decantor Decantor
primar secundar defosforizare
Proces
biologic
Influent
d)
Fosfor Fosfor
Nãmol activat de recirculare Fosfor
insolubil insolubil
insolubil
Treapta de epurare Treapta de epurare Treapta de epurare

primara secundara avansata
Figura 2.66 Posibilităţi de introducere a reactivilor în procesele de eliminare a fosforului [76]

a) înainte de decantorul primar (pre-precipitare); b) înainte şi/sau după bioreactor (co-
precipitare); c) după decantorul secundar (post-precipitare); d) în mai multe puncte din
procesul tehnologic (adiție chimica multipunctuală).
Adaosul de săruri metalice în decantorul primar – este necesara realizarea

adecvata a operațiilor de amestecare şi floculare amonte de instalațiile de decantare
primara, pentru care fie se amenajează bazine separate, fie se modifică cele
existente. Clorura de aluminiu sau clorura ferica se aplica în general într-un raport
molar în domeniul 1..3 ioni metalici la un ion de fosfor.[42],[76]

Adaosul de săruri metalice şi polimeri în decantorul secundar - se

utilizează sărurile de fier sau de aluminiu împreună cu polimeri organici, pentru
coagularea particulelor coloidale şi îmbunătăţirea eficienţei filtrelor. Dozajele
sărurilor de aluminiu sau fier sunt uzual de 1:3 (ion metalic:la un ion de fosfor)
dacă concentrația fosforului rezidual în efluent este mai mare de 0,5 mg/l.
Adaos de reactivi în treapta biologica – fosforul este îndepărtat din faza
lichidă printr-o combinație de procese: precipitare, adsorbție, schimb şi floculare şi
îndepărtat din sistem fie în nămolurile primare sau în cele secundare, fie în ambele.
Adiția de saruri metalice în treapta de epurare secundară - cel mai adesea
se utilizează adițiile multipunctuale. Fosforul este îndepărtat din faza lichidă printr-
o combinație de procese: precipitare, adsorbție, schimb şi floculare şi îndepărtat
din sistem odată cu nămolul biologic.
Tabel 2.11 Avantajele şi dezavantajele adaosului de substanțe chimice

pentru îndepărtarea fosforului, în diverse trepte ale stației de epurare [42],[76]
Treapta de
Avantaj Dezavantaj
epurare
Primară - aplicată la majoritatea stațiilor de - necesită polimeri de floculare;
epurare; - nămol mai dificil de
- creşte procentul de îndepărtare a deshidratat decât nămolul
substanțelor organice şi a suspensiilor; primar;
Secundară - costuri reduse; - doze suplimentare de metal pot
- dozaj chimic scăzut în comparație cu determina toxicitate prin
adiția în treapta mecanică de epurare; reducerea pH-ului;
- stabilitate îmbunătăţită a nămolului - la ape cu alcalinitate scăzută
activat; este necesar controlul pH-ului;
- nu necesita polimeri;
Avansată - asigură o concentrație scăzută a - costuri ridicate;
fosforului în efluent; - pierderi importante de metal;
- utilizarea metalului este mai eficientă;

3. Descrierea instalațiilor experimentale
3.1 Descrierea instalației de laborator
Pentru experimentele privind schimbul ionic pe răşina schimbătoare de ioni,

s-au folosit 3 mini-coloane schimbătoare de ioni, din sticlă, de 2 cm diametru şi 10
cm înălţime. Cele trei mini-coloane au fost așezate pe un stativ metalic, fixate cu
cleme şi umplute cu două tipuri de răşina schimbătoare de ioni.
În figurile următoare este prezentată instalația folosită.
Mini-coloana schimbatoare de ioni
10 cm Strat de rasina
sau nisip
Vata de sticla
Figura 3.1 Minicoloane schimbătoare de ioni Figura 3.2 Mini coloană pe secţiune
Toate încercările fizico-chimice pentru apa uzată utilizată au fost făcute în

cadrul societăţii SC RAJA SA, în Laboratoarele de Încercări Apă Uzată –
Constanţa Sud şi Constanţa Nord. Acestea efectuează încercări fizico-chimice şi
bacteriologice pentru determinarea indicatorilor de calitate pentru apele uzate şi
nămolurile provenite din epurarea acestora, într-un sistem al calităţii conform
cerințelor standardului SR EN ISO/CEI 17025:2005.
Analizele fizico-chimice pentru apa uzată au fost efectuate, conform unui
protocol experimental stabilit în prealabil, cu o anumită frecvenţă. Răşinile utilizate
în experiment au fost:
 Purolite A500P - are o porozitate ridicată şi rezistă la poluarea cu
substanțe organice, fiind utilizat ca filtru barieră (scavenger) pentru reducerea
conținutului de substanțe organice cu greutatea moleculară medie şi ridicată din
apa care intră în linia de demineralizare. Randamentul de reducere scade apoi

treptat spre sfârșitul ciclului (de obicei se scoate din funcțiune atunci când
conținutul de substanțe organice din efluent a crescut cu 20 – 25% faţă de regimul
normal de funcționare). Durata de viață a acestui tip de schimbător este de 5-7 ani,
cu completări anuale de 3%;
 Purolite A520E - Este un schimbător anionic, puternic bazic,
macroporos, special produs pentru îndepărtarea nitraților din apa potabilă.
Structura macroporoasă şi grupele funcționale speciale ale schimbătorului de ioni
A520E, sunt ideale pentru selectivitatea nitraților, chiar şi în prezenţa unor
concentrații ridicate de sulfați.
3.2. Instalaţia pilot

Experimentele prevăzute la nivel de instalație pilot au fost efectuate pe o
instalație aflată în patrimoniul Universităţii Tehnice de Construcții Bucureşti.
Astfel, s-a optat pentru o coloană cu funcționare în echicurent care constă dintr-un
recipient cilindric vertical. Caracteristica în echicurent a sistemului este dată de
sensul de trecere a regenerantului peste stratul de ionit, identic cu cel al apei,
colectarea soluției făcându-se tot pe la partea inferioară, prin intermediul unei vane
dispuse pe traseul de evacuare. În coloană, deasupra stratului de răşină, exista un
spațiu liber suficient pentru a permite expandarea în timpul operației de afânare.
Apa este admisă pe la partea superioară prin intermediul unui sistem de
distribuție, străbate stratul de ionit şi este captată pe la partea inferioară într-un
rezervor, putând fi recirculată în proces. Această instalație a fost amplasată la stația
de epurare ape uzate Constanţa Nord, aparținând S.C.RAJA S.A, în „Hala
Centrifuge”. Determinările experimentale s-au efectuat în cadrul laboratoarelor de
încercări apă uzată Constanţa Sud şi Constanţa Nord, aparținând S.C.RAJA S.A,
precum şi în cadrul stației de epurare Constanţa Nord.

INSTALATIA BIOREACTOR CU MEDII SPECIALE
VEDERE IN PLAN 1 - 1 VEDERE IN PLAN 2 - 2
B
0,9
4
0,5
6
9
0,0
0,94
0,56
1
0,5
6
0,5 0,56
4
0,9
0,94
B
A
SECTIUNEA A - A SECTIUNEA B - B
0,13
0,13
0,14
0,14
1 Camera distributie 1 1 Camera distributie 1
Furtun Dn 20 mm
0,2
Bazin incarcare Bazin incarcare
coloana filtranta coloana filtranta
0,2
0,07
Coloana filtranta Coloana filtranta

1,02
Furtun Dn 20 mm
Cornier 4 x 4 cm
0,35 0,19
Cornier 2 x 2 cm
2,96
2,96
0,56
0,69
2 2 2 2
0,88
Golire
Robinet probe
instalatie 0,56
0,48 0,94
0,81
Figura 3.5 Detalii de proiectare instalaţie pilot coloane filtrante.

Instalația este formată din trei coloane filtrante amplasate pe un cadru

metalic, realizat din cornier 4 x 4 cm. Coloanele de filtru sunt alcătuite din
conducte de PVC transparent cu o înălţime totală de 3 m, cu diametrul Dn 90 mm
prevăzute cu un planșeu drenant.
Figura 3.6 Coloane filtrante–dispoziţie generală Figura 3.7 Coloana umplută cu nisip
Două dintre coloane s-au prevăzut cu răşina schimbătoare de ioni, iar una cu
nisip cuarțos. Înălţimea stratului filtrant a fost adoptată cca 100 cm, iar alimentarea
celor trei filtre cu apă brută s-a realizat din decantorul secundar cu ajutorul unei
pompe submersibile, de capacitate maximă 5500 l/h.
Înălţimea stratului de apă peste stratul filtrant s-a adoptat 20 cm. Această
înălţime s-a menținut constantă în condițiile funcționării optime a instalației,
ignorând perioadele când funcționarea instalației a depins de anumiți factori externi
neprevăzuți.
Regenerarea s-a efectuat conform fişei tehnice a răşinii schimbătoare de
ioni, cu un amestec de NaCl (10%) şi NaOH (2%) în proporție de 6:1.
3.2.1. Descrierea protocolului experimental pe instalația pilot

Determinările efectuate pe instalația pilot au avut următoarele obiective:
 evaluarea influenţei vitezei de filtrare asupra eficientei procesului de
schimb ionic;

 evaluarea influenţei filtrării prealabile pe strat de nisip a apei decantate

secundar asupra eficienţei procesului de schimb ionic;
 evaluarea capacităţii reale de schimb ionic a schimbătorului de ioni
utilizat.
Debitul asigurat pentru fiecare coloană de filtru a fost diferit pentru cele 3
cicluri experimentale efectuate astfel:
 ciclul experimental I - 30 l/h cu regenerare după fiecare 10 ore de funcționare;
 ciclul experimental II - 60 l/h cu regenerare după fiecare 10 ore de funcționare;
 ciclul experimental III – 60/l/h cu regenerare după 30 ore de funcționare.
S-au recoltat probe pentru efectuarea determinărilor experimentale la fiecare două
ore, pentru următoarele tipuri de apă:
 apă decantată secundar (ADS);
 apă filtrată pe nisip (AFRN);
 apă filtrată prin schimbător de ioni – coloana 1 (AFS1);
 apă filtrată prin schimbător de ioni – coloana 2 (AFS2).
În continuare sunt prezentate schemele tehnologice pentru ciclurile
experimentale efectuate:
Figura 3.9 Schema tehnologică Figura 3.10 Schema tehnologică

– Ciclul experimental I. – Ciclul experimental II.
Pentru ciclul experimental III, schema tehnologică este identică cu cea de la

ciclul experimental II, cu diferența că nu s-a mai efectuat regenerarea răşinii, ci s-a
mers cu alimentarea coloanelor schimbătoare de ioni până la epuizarea răşinii.

În ciclul experimental I, debitul pe fiecare linie a fost de 30 dm3/h. Ciclul

experimental a durat trei zile (10 ore/zi), cu regenerarea răşinii după fiecare 10 ore
de funcționare.
În ciclul experimental II, debitul pe fiecare linie a fost de 60 dm3/h. Ciclul
experimental II a durat, de asemenea, trei zile (10 ore/zi) cu regenerarea răşinii
după fiecare 10 ore de funcționare. De asemenea, regenerarea răşinii s-a făcut după
protocolul experimental I, urmărind totuși ca înălţimea stratului de apă deasupra
celui filtrant să se menţină constant, chiar dacă debitul pe fiecare linie a fost mărit.
În ciclul experimental III s-a urmărit epuizarea răşinii. Pentru toate cele 3
cicluri experimentale, s-a realizat şi afânarea stratului filtrant, prin spălare cu apă
potabilă în contracurent. Acest lucru s-a efectuat pentru îndepărtarea
impurităţilor mecanice pentru o distribuire uniformă a particulelor solide, în
vederea diminuării șanselor de apariție a defectelor de scurgere prin strat.
4. Cercetări experimentale privind eliminarea avansată a

fosforului din apa uzată
4.1. Rezultate experimentale la nivel de laborator

Pentru realizarea cercetărilor experimentale au fost folosite două tipuri de
răşina, Purolite A 500P şi Purolite A520E, ale căror caracteristici au fost prezentate
anterior. Nu există o răşina schimbătoare de ioni special concepută pentru reținerea
fosforului. Producătorul Purolite a recomandat aceste două răşini pentru reţinerea
fosforului, deşi A520 este proiectată pentru reținerea azotaților iar A500 pentru
reținerea încărcării organice.
Debitul a fost stabilit la 25 ml/min. Experimentele s-au efectuat pe apa
sintetică preparată din apa potabilă, în care s-au introdus concentraţii diferite de
fosfor:
 soluţia 1 – 5 mg P/l;
 soluţia 2 – 3 mg P/l;
 soluţia 3 – 2 mg P/l.

Cele 3 soluții au fost trecute prin coloanele de schimb ionic şi au fost

recoltate probe după trecerea următoarelor volume de apă:
 10 BV (bed volumes) corespunde 250 ml apă;
 50 BV(bed volumes) corespunde 1250 ml apă;
 100 BV (bed volumes) corespunde 2500 ml apă;
 160 BV (bed volumes) corespunde 4000 ml apă.
Pentru fiecare probă recoltată au fost determinate:
 concentrația de fosfor;
 concentrația de sulfați;
 concentrația de bicarbonați;
 concentrația de cloruri.
Concentrația de sulfați şi bicarbonați a fost determinată deoarece aceștia
sunt ioni care se rețin în detrimentul reținerii fosforului. Rezultatele experimentale
sunt prezentate în continuare.
S-au efectuat determinări şi analize chimice pe cele două tipuri de răşini,
A500P şi A520E. S-a analizat capacitatea de schimb ionic a fiecărei răşini în parte,
şi s-a analizat variația concentrației ionilor analizaţi în funcţie de volumul de apă
trecut prin coloana schimbătoare de ioni. În figura următoare este prezentat un
grafic comparativ privind variația concentrației de fosfor, în funcție de volumul de
apă tratat pentru cele 2 răşini utilizate.
6
4
Fosfor (mg/l)
A 520E
1 A 500P
0
0 20 40 60 80 100 120 140 160 180
Volum apa (BV)
Figura 4.8 Variația concentrației de fosfor în funcție de volumul de apă trecut prin coloană
pentru cele două răşini analizate – concentraţie iniţială 5 mg/l.

În prima fază a procesului de schimb ionic pentru ambele răşini se obțin

concentrații reduse de fosfor, însă după trecerea unui volum de apă egal cu 10 BV
concentrație de fosfor în efluent începe să crească. În cazul răşinii A520 E
epuizarea are loc rapid, astfel încât după trecerea unui volum de apă de 70 BV se
ajunge la o reținere de 50% din cantitatea de fosfor reținuta inițial, după trecerea a
140 BV concentrația în efluent este egală cu cea din influent, iar prin trecerea în
continuare a apei prin răşina se constată că fosforul reținut începe să elueze
(concentrația din efluent fiind mai mare decât cea din influent). În cazul răşinii
A500 P epuizarea are loc cu viteza mai mică, astfel:
 după trecerea unui volum de apă egal cu 50 BV, se atinge concentrația
de 1 mg P/l în efluent (concentrația maxim admisă conform NTPA 011/2005), faţă
de 5 mg/l în efluent;
 după trecerea unui volum de 160 BV, se ajunge la o reținere egală cu
505 din cantitatea de fosfor reținută inițial.
Soluția cu o concentrație inițială de fosfor de 5 mg/l răşina A 500 P a avut o
comportare superioară, permițând trecerea unui volum de apă mult mai mare faţă
de răşina A520E, pentru obținerea aceleiași concentrații în efluent.
3.5
2.5
Fosfor (mg/l)
1.5
1
A 520E
0.5 A 500P
0
0 20 40 60 80 100 120 140 160 180
Volum apa (BV)
Figura 4.9 Variaţia concentraţiei de fosfor în funcție de volumul de apă trecut prin coloană
pentru cele două răşini analizate – concentrație inițială 3 mg/l.

2.5
2
Fosfor (mg/l)
1.5
A 520E
0.5
A 500P
0
0 20 40 60 80 100 120 140 160 180
Volum apa (BV)
pentru cele două răşini analizate – concentraţie iniţială 2 mg/l.
În cazul soluțiilor cu o concentrație inițială de 3 mg P/l, respectiv 2 mg P/l,
s-au constatat următoarele:
 cele două răşini au avut comportări similare cu cea din cazul soluției cu
o concentrație inițială de 5 mg P/l;
 pentru obținerea aceleiași concentrații de fosfor în efluent răşina A 500
P permite trecerea unui volum de apa de 3 – 5 ori mai mare decât răşina A520E.
 pentru toate soluțiile analizate, răşina A500 P permite reținerea unei
cantităţi mai mari de fosfor faţă de răşina A520 E.
10
Fosfor (mg/l)
5 mg P/l
3 mg P/l
2 mg P/l
0.1
0 20 40 60 80 100 120 140 160 180
Volum apa (BV)
pentru cele trei soluţii analizate – A500P

Experimentele efectuate la nivel de laborator au pus în evidenţă

următoarele:
 fosforul poate fi reținut cu eficienţe de 80 – 85% prin schimb ionic;
 gradul de reținere al fosforului prin schimb ionic depinde de tipul de
răşină utilizat şi de concentrația inițială de fosfor din apă;
 ionii sulfat şi bicarbonat prezenți în apă se rețin cu eficienţe ridicate pe
schimbătorul de ioni, conducând la o epuizare prematură a capacităţii de schimb;
 răşina A500P a condus la rezultate mai bune decât A520E, în sensul că
permite trecerea unui volum de apă de 3 – 5 ori mai mare decât răşina A520E până
la epuizarea capacităţii de schimb.
În concluzie, pentru determinările la nivel de instalație pilot se va utiliza răşina
A500P, care a condus la rezultate mai bune.
4.2. Cercetări experimentale pe instalația pilot

Pe instalația pilot, cercetarea experimentală s-a efectuat pe parcursul a trei
cicluri experimentale, primele două cu regenerare răşină şi ultimul fără regenerare
răşină. Debitele utilizate au fost de 30 l/h inițial, urmând ca acesta să crească la 60
l/h pentru ciclul experimental II.
4.2.1 Ciclul experimental I

Ciclul experimental nr. 1 s-a desfăşurat pe o perioada de 30 ore cu
regenerarea răşinii la fiecare 10 ore de funcţionare (50 BV). S-a optat pentru
regenerarea la 50 BV pentru ca în experimentele la nivel de laborator după trecerea
unui volum de apa de 50 BV prin stratul de schimbători de ioni acesta începe să-şi
piardă capacitatea de schimb. Debitul de funcționare a fost de 30l/h (4.7 BV/h).
S-au recoltat probe pentru determinarea indicatorilor de interes din două în
două ore.
S-a urmărit, în principal, concentrația fosforului total, şi pe rând
concentrația CCO, a azotaților şi sulfaților, în apa decantată trecută prin procesul
de schimb ionic. În timpul experimentelor efectuate în ciclul experimental nr. I
concentrația de fosfor în apa decantată secundar (ADS) a variat în domeniul 0.65 –
1.28 mg P/l cu o valoare medie de 1.0 mg P/l. Se observă că, prin filtrare pe strat

de nisip cuarțos, concentrația de fosfor total se reduce în medie cu 0.3 mg P/l

(fosforul aferent suspensiilor reținute în filtrul de nisip).
Apa filtrata pe nisip a fost trecuta prin schimbătorul de ioni. Concentrația de
fosfor în aceasta a fost în domeniul 0.09 – 0.45 mg P/l cu o valoare medie de 0.2
mg P/l. Eficienţa medie de reținere a fosforului faţă de apa brută a fost de 80.5%.
În cazul în care apa decantată secundar s-a introdus direct în coloana
schimbătoare de ioni (AFS2), eficienţa de reținere a fosforului total a fost de 69%.
Concentrația medie de fosfor în efluentul schimbătorului de ioni a fost de 0.3 mg P/l.
Concentrația de fosfor a scăzut la începutul ciclului de schimb ionic şi a
început să crească ușor după cca. 10 ore de funcționare (47 BV), ceea ce a condus
la concluzia că este necesară regenerarea. Aceasta confirmă experimentele de
laborator care au arătat că volumul optim de apă trecut prin stratul de schimbători
este de 50 BV.
1.4
ADS
AFRN
1.2 AFS1
AFS2
Regenerare rasina
1.0
0.8
PT (mg/l)
0.6
0.4
0.2
0.0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
Numar proba
Figura 4.13 Variația concentrației de fosfor total pentru cele patru tipuri de apă analizată –
ciclul I.
Treapta de filtrare pe nisip cuarțos a condus la o creștere a eficienţei globale
de reținere a fosforului cu cca. 10%. Se consideră că aceasta are rol de a proteja
răşina schimbătoare de ioni şi de a prelungi timpul dintre 2 regenerări.
Prin filtrare rapidă pe nisip, consumul chimic de oxigen s-a redus de la
valori de 28 – 36 mg O2/l la valori de 19 – 29 mg O2/l, cu o eficienţă de 28%.
Pentru efluentul celor două coloane cu schimbător de ioni, concentrația de
substanțe organice evaluată prin consumul chimic de oxigen a fost în domeniul 11

– 16 mg O2/l. Eficienţa globală de reținere a fost de 56%, indiferent dacă s-a optat
pentru varianta cu filtrare rapidă pe nisip sau nu.
Concentrația de azotați în apa decantată secundar, în perioada primului ciclu
experimental, a fost în domeniul 12.68 – 17.36 mg/l, cu o concentrație medie de
13.8 mg/l. Aceasta a scăzut ușor după treapta de filtrare pe nisip la o valoare medie
de 11.6 mg/l (reducere de 15%). Reducerea nesemnificativă a acestora prin filtrare
pe nisip, comparativ cu fosforul şi materia organică, se explică prin faptul că
azotații sunt săruri solubile, în timp ce fosforul şi materiile organice se pot găsi sub
formă de suspensii.
După trecerea prin coloanele cu schimbător de ioni, concentrația de azotați
s-a redus la 5.7 mg/l (57.6% eficienţă de reținere), în cazul în care apa a fost filtrată
pe nisip în prealabil, respectiv la 4.1 mg/l (70% eficienţă de reținere) pentru apa
care a fost introdusă direct în coloana schimbătoare de ioni.
Deoarece ionul sulfat influențează procesul de reținere a fosforului prin
schimb ionic a fost determinată concentrația acestuia.
Concentrația ionului sulfat în apa decantată secundar a variat în domeniul
88 – 116 mg/l, cu o valoare medie de 107.8 mg/l. Prin filtrare pe nisip, concentrația
medie s-a redus la 85.2 mg/l. Prin trecerea apei prin schimbătorul de ioni,
concentrația ionului sulfat s-a redus la 48.6 mg/l în varianta cu filtrare pe nisip în
amonte, respectiv 72 mg/l în varianta fără filtrare pe nisip.
Regenerarea răşinii schimbătoare de ioni s-a efectuat conform fişei
producătorului, utilizând NaCl 2% şi NaOH 10%, în proporție de 1:6. S-au utilizat
50 l soluție. S-au efectuat analize pe apa rezultată la regenerare. Rezultatele sunt
prezentate în tabelul următor (proba medie).
Tabel 4.3. Calitatea apei rezultată la regenerare – ciclul experimental nr. I.
Valoare
Nr.
Indicator U.M.
crt. Regenerare 1 Regenerare 2
Coloana 1 Coloana 2 Coloana 1 Coloana 2
1 pH unităţi 12.49 13.36 14.36 13.84
2 Azotați (NO3-) mg/l 412.47 276.03 361.06 296.42
3 Sulfați (SO42-) mg/l 264 342
4 Fosfor total (PT) mg/l 4.98 3.87 2.61 2.08
5 Fosfați (PO43-) mg/l 2.91 2.79 1.93 1.84

Dacă se calculează cantitatea de fosfor reținut pe schimbătorul de ioni în

ciclul de schimb ionic şi cantitatea de fosfor eluat în ciclul de regenerare, se
constata că cca. 75% din fosforul reținut se regăsește în soluția rezultată de la
regenerare. S-au obținut concentrații de fosfor de 2 – 5 mg/l în apa rezultată la
regenerare. Concentrațiile mari de nutrienţi ne conduc la ideea utilizării în
agricultură ca fertilizator, însă concentrația mare de cloruri şi pH alcalin impun o
tratare suplimentară înainte de utilizare.
4.2.2 Ciclul experimental II

Rezultatele obținute în ciclul experimental 2 sunt prezentate în figurile
următoare. Spre deosebire de ciclul experimental anterior s-a mărit debitul la 60l/h
(9.5 BV/h) cu o viteza de filtrare de 9.5 m/h. În timpul experimentelor efectuate în
ciclul experimental nr. II, concentrația de fosfor în apa decantată secundar (ADS) a
variat în domeniul 1.31-1.93 mg P/l, cu o valoare medie de 1.6 mg P/l. Valorile
sunt mai mari decât în ciclul anterior, datorită creșterii concentrației acestui
parametru la intrarea în stația de epurare.
Se observă că, prin filtrare pe strat de nisip cuarțos, concentrația de fosfor
total se reduce în medie cu 0.4 mg P/l (fosforul aferent suspensiilor reținute în
filtrul de nisip). Apa filtrată pe nisip a fost trecută prin schimbătorul de ioni, în
coloana 1 (AFS1). Concentrația de fosfor în aceasta a fost în domeniul 0.05 – 0.91
mg P/l, cu o valoare medie de 0.3 mg P/l. Eficienţa medie de reținere a fosforului
faţă de apa brută a fost de 78.8%, similar cu eficienţa obținută în ciclul
experimental nr. 1 (80.5%).
schimbătoare de ioni (AFS2) fără a fi trecută prin coloana de nisip, eficienţa de
reținere a fosforului total a fost de 67.6%. Concentrația medie de fosfor în efluentul
schimbătorului de ioni a fost de 0.5 mg P/l.
Treapta de filtrare pe nisip cuarțos a condus la o creștere a eficienţei globale
de reținere a fosforului cu cca. 7%. Astfel că se menține ideea anterioară, şi anume
faptul că aceasta are rol de a proteja răşina schimbătoare de ioni şi de a prelungi
timpul dintre două regenerări.

ADS
2.5
AFRN
AFS1
AFS2
2.0 Regenerare rasina
1.5
PT (mg/l)
1.0
0.5
0.0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
Numar proba
Figura 4.21 Variația concentrației de fosfor pentru cele patru tipuri de apă analizată – ciclul
experimental nr. II.
Consumul chimic de oxigen s-a redus de la valori de 25 – 35 mg O2/l pentru
apa decantată secundar la valori de 22 – 29 mg O2/l pentru apa filtrată rapid pe
nisip, cu o eficienţă de 13% (substanța organică aferentă suspensiilor reținute în
filtru). Pentru efluentul coloanei de schimb ionic nr. 1, concentrația de substanțe
organice a fost de 7 – 20 mg O2/l (eficienţa de reținere de 54%) iar pentru
efluentul coloanei nr. 2 de 14 – 23 mg O2/l (eficienţa medie de reținere 38%).
Concentrația de azotați în apa decantată secundar, pentru al doilea ciclu

experimental, a fost în domeniul 10.31 – 17.8 mg/l, cu o concentrație medie de
14.1 mg/l. Aceasta s-a redus după treapta de filtrare pe nisip la o valoare medie de
11.5 mg/l (reducere de 19%). După trecerea prin coloanele cu schimbător de ioni,
concentrația de azotați s-a redus pentru ambele situații astfel:
 în cazul filtrării prealabile pe nisip, concentrația de azotați s-a redus la
2.2 – 5.2 mg/l, cu o valoare medie de 3.6 mg/l (eficienţa medie de schimb ionic a
fost de 73.9%);
 în cazul în care nu s-a optat pentru filtrarea prealabilă pe nisip cuarțos,
concentrația de azotați în efluentul coloanei de schimb ionic a fost în domeniul 1.7
– 5 mg/l cu o valoare medie de 3.4 mg/l (eficienţa de reținere a fost de 75.7%).
88 – 123 mg/l, cu o valoare medie de 108.1 mg/l. Prin filtrare pe nisip concentrația
medie s-a redus la 105.7 mg/l. Eficienţa de reținere a fost doar de 3.5 % pentru
nisip. Prin trecerea apei prin schimbătorul de ioni, concentrația ionului sulfat s-a

redus la o medie de 56.9 mg/l în varianta cu filtrare pe nisip în amonte, respectiv la

o medie de 73.3 mg/l în varianta fără filtrare pe nisip.
Regenerarea răşinii s-a realizat, şi în acest ciclu experimental, tot după

fiecare 10 ore de funcționare a instalației. Calitatea soluției rezultată de la
regenerare este prezentată în tabelul următor.
Tabel 4.4. Calitatea apei rezultată la regenerare – ciclul experimental nr. II.
Valoare
Nr.
Indicator U.M.
crt. Regenerare 1 Regenerare 2
Coloana 1 Coloana 2 Coloana 1 Coloana 2
1 pH unităţi 12.43 13.81 14.12 13.63
2 Azotați (NO3-) mg/l 361.80 318.90 491.00 365.30
3 Sulfați (SO42-) mg/l 287 341
4 Fosfor total (PT) mg/l 6.36 3.94 3.06 2.85
5 Fosfați (PO43-) mg/l 4.93 2.85 2.06 2.81
Soluția rezultată la regenerare este mai concentrată decât în cazul ciclului

experimental I, ceea ce este în concordanţă cu rezultatele determinărilor
experimentale. În ciclul nr. II apa decantată secundar a fost mai încărcată, iar
concentrațiile în efluentul coloanelor de schimb ionic au fost similare cu cele
rezultate în ciclul experimental nr. I.
4.2.3 Ciclul experimental III

Rezultatele obținute în ciclul experimental 3 sunt prezentate în figurile
următoare. Spre deosebire de ciclurile experimentale anterioare, instalația a
funcționat o perioadă de 72 ore, cu un debit de 60 l/h, fără regenerare răşina. S-au
efectuat determinări experimentale din patru în patru ore, pentru a evalua evoluția
indicatorilor de interes.
În timpul experimentelor efectuate în ciclul experimental nr. III,
concentrația de fosfor în apa decantată secundar (ADS) a variat în domeniul 0.74-
1.32 P mg/l, cu o valoare medie de 1.0 mg P/l. Prin filtrare pe strat de nisip cuarțos,
concentrația de fosfor total s-a redus cu 0.2 – 0.5 mg P/l (fosforul aferent
suspensiilor reținute în filtrul de nisip).

Apa filtrată pe nisip a fost trecută prin schimbătorul de ioni în coloana 1

(AFS1). Concentrația de fosfor în aceasta a fost în domeniul 0.07 – 0.80 mg P/l, cu
o valoare medie de 0.3 mg P/l. Eficienţa medie de reținere a fosforului faţă de apa
brută a fost de 70.6%.
schimbătoare de ioni, eficienţa de reținere a fosforului total a fost de 49.5%.
Concentrația medie de fosfor în efluentul schimbătorului de ioni a fost de 0.5 mg
P/l, cu o valoare minimă de 0.21 mg/l.
Se remarcă, şi de aceasta dată, rolul filtrului de nisip în protejarea
schimbătorului de ioni. Se poate observa că, în cazul coloanei 1 (în care s-a
introdus apa filtrată pe nisip), concentrația de fosfor total în efluent este mai mică
faţă de efluentul coloanei 2, iar pentru aceeași concentrație de fosfor în efluent,
cantitatea de apă trecută prin stratul de schimbător de ioni a fost dublă în cazul în
care apa a fost filtrată pe nisip.
În cazul coloanei nr. 2, concentrația de fosfor în efluent începe să crească
după cca. 16 ore de funcționare (960 l apă trecută prin coloană = 152 BV), în timp
ce în cazul coloanei nr. 1, concentrația de fosfor în efluent a început să crească
după 38 ore de funcționare (2280 l apă trecută prin coloană = 361 BV).
1.4
1.2
1.0
PT (mg/l)
0.8
0.6
0.4
ADS
AFRN
0.2
AFS1
AFS2
0.0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18
Numar proba
Figura 4.29. Variația concentrației de fosfor – ciclul experimental III.

Prin filtrare rapidă pe nisip, consumul chimic de oxigen s-a redus de la
valori de 27 – 33 mg O2/l, pentru apa decantată secundar, la valori de 24 – 30 mg
O2/l, cu o eficienţă de 9%. Dacă pentru efluentul AFS1 valorile s-au încadrat între
13-23 mg O2/l, pentru AFS2 acestea au fost de 16-24 mgO2/l. Eficienţa globală de

reținere în cazul AFS2 a scăzut ușor la 32.7%, în condițiile în care pentru apa
decantată trecută prin nisip şi apoi prin schimbătorul de ioni, eficienţă a fost de
41.6%. Şi în acest caz, materiile în suspensie au avut impact negativ, ducând la o
scădere a reținerii materiei organice pentru AFS2, la 19.8 mg O2/l.
Concentrația de azotați în apa decantată secundar, pentru al treilea ciclu
experimental, a fost în domeniul 6 – 15.0 mg/l, cu o concentrație medie de 11.3
mg/l. Aceasta a scăzut după treapta de filtrare pe nisip la o valoare medie de 7.0
mg/l.
Prin trecerea apei prin coloanele schimbătoare de ioni, concentrația de
azotați s-a redus la o valoare medie de 3.4 mg/l în cazul în care apa a fost filtrată în
prealabil pe strat de nisip, respectiv la 4.2 mg/l pentru efluentul coloanei nr. 2.
118 – 134 mg/l, cu o valoare medie de 124.9 mg/l. Prin filtrare pe nisip,
concentrația medie s-a redus la 103.4 mg/l. Eficienţa de reținere a fost doar de
7.7%, pentru nisip. Prin trecerea apei prin schimbătorul de ioni, concentrația
ionului sulfat s-a redus la 63.0 mg/l în varianta cu filtrare pe nisip în amonte,
respectiv 87.4 mg/l în varianta fără filtrare pe nisip. Eficienţa globală de reținere a
sulfaților a fost de 18 %, cu o valoare mai mică de numai 13.3 % pentru apa
decantată trecută direct prin schimbătorul de ioni.
Şi în cazul acestui ion se constata că, după o funcționare de 30 ore a
instalației (cca. 300 BV apă trecută prin coloană), concentrația în efluent începe să
crească.
În concluzie, în cadrul acestui experiment s-a confirmat faptul că, pe răşina
schimbătoare de ioni se reţine atât fosforul, cât şi substanțele organice (cuantificate
prin CCO-Cr), azotații şi sulfații.
Amplasarea în amonte de schimbătorul de ioni a filtrului de nisip a
condus, pe de o parte, la eficienţe mărite de reținere a ionilor analizați faţă de
varianta fără filtru de nisip şi, pe de altă parte, la creșterea semnificativă (dublarea)
volumului de apă care poate fi trecut prin coloane până la începutul procesului de
epuizare.
Pentru toți ionii analizați s-a constatat că, după cca. 10 – 12 ore de
funcționare (100 BV), concentrațiile încep să crească.

4.2.4. Analiza comparativă a datelor obținute din determinările pe

instalația pilot
Ciclurile experimentale I şi II au constat în aceeași schemă de epurare cu
debite diferite:
 30 l/h pentru ciclul experimental nr. I;
 60 l/h pentru ciclul experimental nr. II.
Analiza comparativă acelor două cicluri experimentale este prezentată în
continuate, pe baza eficienţelor de reducere a indicatorilor analizați: fosfor total,
încărcare organică, azotaţi, sulfaţi.
90
80
Eficienta reducere PT (%)
70
60
50
Q=30 l/h
40 Q=60 l/h
30
20
10
0
AFRN AFS1 AFS2
Figura 4.37 Eficienţe de reducere a fosforului total pentru ciclurile I şi II.
Se observă că o creştere a debitului de la 30 l/h la 60 l/h nu a condus la o

reducere semnificativă a eficienţei de reținere a fosforului prin schimb ionic.
Trebuie menționat, în conformitate cu fişa tehnică a răşinii A 500, că debitul optim
de funcţionare este cuprins în intervalul 8 – 16 BV/l. Volumul patului de răşină a
fost de 6.3l. Prin urmare, coloanele au funcţionat în ciclul experimental I cu un
debit de 4.76 BV/h, iar în ciclul experimental nr. II cu un debit de 9.5 BV/h.
Se remarcă, de asemenea, efectul favorabil al amplasării filtrului de nisip în
amonte de coloana cu schimbător de ioni asupra eficienţei globale de reţinere a

fosforului. Dacă analizăm eficienţa de reţinere faţă de apa filtrată pe nisip, pentru
coloana nr. 1 aceasta a fost numai de 50% faţă de 70 % pentru coloana nr. 2.
Din punct de vedere al reducerii încărcării organice, se constată că dublarea
debitului în ciclul experimental II a condus la o reducere a eficienţei de reţinere a
substanţelor organice cu 15% în cazul filtrului de nisip, respectiv cu 18% în cazul
coloanei cu schimbător de ioni nr. 2. În cazul ciclului experimental nr. I, filtrarea
rapidă pe nisip nu a condus la o creştere a eficienţei de reţinere a încărcării
organice, însă reţinerea suspensiilor pe nisip are rolul de a proteja schimbătorul de
ioni şi a mări durata dintre două cicluri de regenerare. Colmatarea acestuia cu
suspensii conduce la o epuizare falsă, aceasta împiedicând difuzia ionilor către
particulele schimbătoare de ioni.
60
50
Eficienta reducere CCO (%)
40
30 Q=30 l/h
Q=60 l/h
20
10
0
AFRN AFS1 AFS2
Figura 4.38 Eficienţe de reducere a consumului chimic de oxigen pentru ciclurile I şi II.
În figura următoare este prezentată variaţia eficienţelor de reţinere a

sulfaţilor. Ionul sulfat se reţine pe răşina schimbătoare pe ioni, fiind un ion
competitiv cu fosforul, respectiv concentraţia de substanţe organice. Se observă că
eficienţele de reducere au fost influenţate atât de viteza de trecere a apei prin
coloană, cât şi de amplasarea filtrului de nisip în amonte.
O concentraţie mare de sulfaţi în apa de alimentare şi implicit în apa uzată
conduce la o epuizare prematură a schimbătorului de ioni.

60
50
Eficienta reducere SO42- (%)
40
30 Q=30 l/h
Q=60 l/h
20
10
0
AFRN AFS1 AFS2
Figura 4.39 Eficienţe de reducere sulfaților pentru ciclurile I şi II.

În concluzie, dublarea debitului în ciclul experimental nr. II nu a condus la
o reducere semnificativă a eficienţelor de reducere a principalilor indicatori prin
schimb ionic.
În general, se observă faptul că apa rezultată de la regenerarea răşinii
schimbătoare de ioni în ciclul II experimental a fost mai concentrată în anumiți
parametrii chimici decât în ciclul I experimental. Cea mai eficientă regenerare a
avut-o coloana AFS1 în ambele experimente, valorile uşor mărite pentru cel de-al
doilea experiment fiind justificate şi prin mărirea valorilor concentrațiilor
parametrilor chimici în apa brută.
4.3. Analiza comparativă economico-financiară privind

tehnologiile de eliminare a fosforului din apa uzată
Pentru implementarea unei tehnologii de eliminare a fosforului, pe lângă o
analiză tehnică este necesară şi o analiză financiară, astfel încât să se poată aplica
pentru o situaţie concretă o anumită tehnologie, optimă atât din punct de vedere
tehnic, cât şi din punct de vedere al cheltuielilor generate de investiţie şi
exploatare. Analiza s-a realizat pentru situaţia ipotetică de implementare a unei
trepte de defosforizare la staţia de epurare Constanţa Nord. S-au analizat
comparativ 3 tehnologii de eliminare a fosforului:
 eliminarea chimica a fosforului;
 eliminarea biologica a fosforului;

 eliminare fosfor prin schimb ionic.

În toate opţiunile analizate s-a considerat o concentraţie a fosforului în
influent de 5 mg/l, şi o concentraţie în efluent de 1 mg/l. Debitul mediu anual
epurat a fost considerat de Q=63.072.000 m3/an comun tuturor variantelor
Calculul costurilor de operare şi al costului unitar al apei epurate a luat în
considerare numai treapta de eliminare a fosforului, aceste costuri urmând a fi
adunate la costurile totale de epurare generate de obiectele tehnologice existente în
staţia de epurare.
4.3.4. Analiza comparativă a opțiunilor

Toate opțiunile propuse asigură epurarea apelor uzate în conformitate cu
cerințele NTPA 011 şi Directiva Comunităţii Europene UWWD 91/271/EEC.
Principalii parametri ai opțiunilor analizate sunt prezentați în tabelele
următoare.
Tabel 4.1 Costuri de investiție şi operare ale opțiunilor analizate
Nr.
Parametru Opțiune 1 Opțiune 2 Opțiune 3
crt.
1 Costuri de investiție (Euro) 202,000 2,290,000 8,023,000
2 Costuri de operare (Euro/an) 747,692 342,057 21,676,439
3 Cost unitar apa epurata (Euro/m3) 0.012 0.005 0.344
Nota: în calculul costurilor de operare în Opțiunea 3 nu s-au considerat costurile
generate de neutralizarea apelor rezultate de la spălarea cuvelor de filtru.
După cum se poate observa din tabelul anterior, Opțiunea 1 presupune cele
mai mici investiții, dar generează un cost de operare mai mare decât cel din
Opțiunea 2. Opțiunea 3 generează cele mai mari cheltuieli de investiție şi operare
dintre cele 3 opțiuni analizate.
Deoarece costurile de operare sunt mai mari în Opțiunea 1 comparativ cu
cele din Opțiunea 2, dar costurile de investiție sunt mai mici, o departajare clară
între cele două opţiuni nu poate fi făcută decât după realizarea unei analize
financiare
Costurile detaliate de investiție şi operare pentru fiecare opțiune în parte
sunt prezentate în anexele de la sfârșitul tezei de doctorat.

4.3.5. Analiza financiară

În urma analizei financiare, în tabelul următor sunt prezentate valorile nete
actualizate pentru o rată de actualizare de 5% şi o perioada de funcționare de 20 de ani.
Tabel 4.6 Valoare netă actualizată (perioada de operare 20 ani) pentru opțiunile analizate
Opțiune U.M. Investiții Operare Total Valoare
2014 (an de 2014 (an de Netă
referință) referinţă) Actualizată
2014 2014 Total

Rata de actualizare - 5% Rata 1.00 1.00
Opțiune 1 – TREAPTA DE DEFOSFORIZARE CHIMICĂ
Cheltuieli de investiții Euro 202,000 0 202,000
Cheltuieli de operare, exceptând
energia Euro 0 744,030 9,272,258
Costuri cu energia Euro 3,662 45,633
TOTAL cheltuieli Opțiune 1 Euro 202,000 747,692 9,519,891
Opțiune 2 – TREAPTA DE DEFOSFORIZARE BIOLOGICĂ
Cheltuieli de investiții Euro 2,290,000 0 2,290,000
energia Euro 0 40,350 502,850
Costuri cu energia Euro 301,707 3,759,938
TOTAL cheltuieli Opțiune 2 Euro 2,290,000 342,057 6,552,788
Opțiune 3 – TREAPTA DE
DEFOSFORIZARE PRIN
SCHIMB IONIC
Cheltuieli de investiții Euro 8,023,000 0 8,023,000
energia Euro 0 21,623,145 269,472,181
Costuri cu energia Euro 58,240 725,799
TOTAL cheltuieli Opțiune 3 Euro 8,023,000 21,681,385 278,220,980
După cum se poate observa din tabelul anterior, în urma analizei financiare
se constată că Opțiunea a doua generează cheltuieli minime de investiție şi operare
în scenariul normal, după o perioada de operare de 20 ani.

În urma analizei financiare se poate concluziona că soluția optimă din punct

de vedere financiar pentru situația analizată este Opțiunea 2 – Treapta de
defosforizare biologică. Din păcate, eficienţa practică a defosforizarii biologice
este insuficientă, cel mai adesea fiind necesar şi un adaos de reactiv de precipitare
pentru atingerea eficientei de reținere necesare.
Deşi din punct de vedere al costurilor de investiție şi operare soluția de
reducere a fosforului prin schimb ionic este prohibitivă, tehnologia se poate
dezvolta în viitor, în condițiile în care se vor putea genera răşini schimbătoare de
ioni specializate pentru condițiile acestui proces. Foarte important este şi aspectul
dezvoltării tehnologiilor de recuperare a fosforului din apele provenite de la
regenerarea schimbătorilor de ioni, acesta reprezentând un avantaj deosebit în
raport cu celelalte metode.
5. Concluzii
Prezenta lucrare are la bază atât o parte teoretică, cât şi una practică,
efectuată în perioada 2011-2014, în cadrul staţiei de epurare Constanţa Nord,
aparţinând S.C. RAJA S.A.
5.1. Conţinutul lucrării

Primul capitol, intitulat „Introducere” prezintă necesitatea abordării
subiectului şi reglementari legislative privind epurarea apelor uzate.
Capitolul al doilea, intitulat „Stadiul actual privind procesele de eliminare a
fosforului”, este structurat pe mai multe subcapitole, în care sunt prezentate
elemente privind calitatea apei uzate din punct de vedere biologic şi fizico-chimic,
tehnologiile actuale de reducere a fosforului, de la cele clasice pana la cele mai noi,
de tipul „schimbului ionic”, precum şi stadiul de dezvoltare al proceselor de
eliminare a fosforului, la nivel mondial.
În Capitolul 3, numit „Descrierea instalațiilor experimentale”, este
prezentată descrierea instalațiilor utilizate în cadrul experimentului, atât instalația
de laborator, cât şi cea pilot, amplasată în cadrul stației de epurare Constanţa Nord.
Experimentele de laborator au avut ca scop determinarea tipului de răşină
care urma să fie utilizată la nivel de instalație pilot, şi evaluarea influenţei ionilor
competitivi asupra procesului de reţinere a fosforului prin schimb ionic.
În cadrul experimentelor efectuate pe instalația pilot, s-a urmărit pe
parcursul a trei cicluri experimentale influenţa vitezei de filtrare asupra procesului

de schimb ionic, lucrându-se la două debite diferite de alimentare, influenţa filtrării

prealabile a apei pe strat de nisip cuarţos şi evaluarea epuizării capacităţii de
schimb a răşinii schimbătoare de ion.
În capitolul 4, sunt prezentate rezultatele cercetărilor experimentale la nivel
de laborator şi pe instalația pilot.
Experimentele la nivel de laborator au pus în evidenţă cele ce urmează:
 fosforul poate fi reținut cu eficienţe de 80 – 85% prin schimb ionic;
 gradul de reținere al fosforului prin schimb ionic depinde de tipul de
răşină utilizată şi de concentrația inițială de fosfor din apă;
 ionii sulfat şi bicarbonat prezenți în apă se rețin cu eficienţe ridicate pe
schimbătorul de ioni, conducând la o epuizare prematură a capacităţii de schimb;
 răşina A500P a condus la rezultate mai bune decât A520E în sensul că
permite trecerea unui volum de apa de 3 – 5 ori mai mare decât răşina A520E până
la epuizarea capacităţii de schimb.
În urma experimentelor de laborator, s-a optat pentru răşina A500P.
Experimentele efectuate pe instalația pilot au pus în evidenţă următoarele:
 prin utilizarea răşinii A500 P ca schimbător de ioni s-a reținut atât
fosforul, cât şi ionul sulfat, ionul azotat şi substanțele organice. Luând în
considerație că acestea sunt în concentrații mai mari decât fosforul, se poate afirma
că reținerea azotaților, sulfaților şi substanțelor organice conduce la o epuizare
prematură a capacităţii de schimb ionic a răşinii;
 amplasarea filtrului de nisip în amonte de coloana cu schimbător de ioni
a condus la o ușoară creștere a eficienţei globale de reținere a fosforului faţă de
situația în care apa decantată secundar s-a introdus direct în coloana schimbătoare
de ioni. Trebuie menționat însă că, în cazul în care apa este filtrată în prealabil pe
nisip cuarțos, cantitatea de apă care poate fi trecută prin schimbătorul de ioni
pentru obținerea aceleiași concentrații în efluent este dublă faţă de varianta fără
filtru de nisip;
 dublarea debitului de la 30 l/h la 60 l/h nu a condus la o reducere
semnificativă a eficienţelor de reținere a fosforului, însă trebuie menționat că
ambele debite au fost mai mici decât debitul maxim menționat în fişa tehnică a
răşinii schimbătoare de ioni;
 cantitatea de apă care poate fi trecută prin răşină până la iniţierea
fenomenului de epuizare este de 100 – 150 BV. Trebuie menţionat că, în cadrul
experimentelor de laborator, s-a constatat că acest volum depinde de concentraţia

iniţială de fosfor şi de calitatea apei influente (concentraţie de sulfaţi, bicarbonaţi,

azotaţi)
Procesul de schimb ionic poate să fie fezabil pentru eliminarea fosforului
din apa uzată epurată, în situația în care se dorește o calitate superioară a apei uzate
epurate în vederea reutilizării sau în situația în care se dorește recuperarea
fosforului din soluția rezultată la regenerare. În cazul în care nu se recuperează
fosforul din soluția de regenerare, este necesar să se considere modalitatea de
eliminare a acestei soluții saline.
Se consideră că este necesară dezvoltarea unei răşini selective pentru
reținerea fosforului în vederea dezvoltării tehnologiilor de recuperare a fosforului
din apa uzată.
Tot în capitolul 4 s-a luat în calcul şi analiza comparativă economico-
financiara privind tehnologiile de eliminare a fosforului din apa uzată. Astfel,
pentru implementarea unei tehnologii de eliminare a fosforului, pe lângă o analiză
tehnică este necesară şi o analiză financiară, astfel încât să se poată implementa
pentru o situaţie concretă o anumită tehnologie optimă, atât din punct de vedere
tehnic, cât şi din punct de vedere al cheltuielilor generate de investiţie şi
exploatare.
În urma analizei financiare se poate concluziona că soluţia optimă din punct
de vedere financiar pentru situaţia analizată este Opţiunea 2 – Treapta de
defosforizare biologică. Din păcate, eficienţa practică a defosforizarii biologice
este insuficientă, cel mai adesea fiind necesar şi un adaos de reactiv de precipitare
pentru atingerea eficienţei de reţinere necesare.
În ultimul Capitol, numit „Concluzii‖, s-au pus în evidenţă atât contribuţiile
personale şi elementele de originalitate din cadrul lucrării, cât şi tendinţele viitoare
în ceea ce priveşte subiectul abordat.
5.2. Contribuţii originale ale autorului

Utilizarea unor tehnologii moderne de epurare avansată a apelor uzate, în
vederea eliminării fosforului, se bazează pe cerinţele Uniunii Europene, atât pentru
protejarea mediului, cât şi pentru reutilizarea apei uzate epurate pentru diferite
activităţi.
În acest scop, lucrarea de faţă a vizat următoarele rezultate:
 un studiu teoretic privind calitatea apei uzate şi justificarea abordării
subiectului, în acord cu legislația în vigoare;

 caracterizarea şi înțelegerea noțiunii de “epurare avansată”, dar şi

dezvoltarea acestei tehnologii pe plan National şi mondial;
 în condițiile în care schimbătorii de ioni sunt utilizați mai mult pentru
tratarea apei decât pentru epurarea apelor uzate, utilizarea răşinilor sintetice
selective reprezintă o soluţie nouă, de actualitate, caracterizarea amănunţită a
acestui proces fiind efectuată în lucrarea de faţă;
 o analiză comparativă economico-financiară privind tehnologiile de
eliminare a fosforului din apa uzată;
Un element de noutate îl reprezintă răşina utilizată la nivel de instalaţie
pilot, lucru datorat faptului că nu există la ora actuală pe piaţă o răşină sintetică cu
afinitate principală către reţinerea de fosfor total.
În consecinţă. cercetările experimentale s-au făcut pe două tipuri de răşini
macroporoase, cu structura matricei polimerului de tip stiren-divinilbenzen: A500P
cu selectivitate către reţinerea a circa 70-80% din materia organică şi A520E, cu
selectivitate mărită către reţinerea nitraţilor, chiar şi în condiţiile existenţei unei
concentraţii mărite în sulfaţi. Concluzia a dus la utilizarea răşinii de tip A500P
care, în urma experimentelor, s-a constatat că reţine o mare parte din fosforul
existent în apa uzată decantată.
De asemenea, un element original, îl reprezintă şi efectuarea celor trei
cicluri experimentale, cu variaţii de debit în alimentarea instalaţiei pilot, între 30-
60 l/h, atât cu regenerarea răşinii, cât şi fără, şi interpretarea datelor în acord cu
obiectivele tezei de doctorat şi sintetizarea concluziilor.
S-a demonstrat faptul că schimbul ionic, proces utilizat de regulă la tratarea
apelor, este viabil şi pentru procesul de epurare ape uzate în cazul în care se doreşte
o calitate superioară a efluentului în vederea reutilizării apei epurate sau în cazul în
care se doreşte recuperarea fosforului din soluţia rezultată la regenerare.
Se apreciază că este necesar să se realizeze o răşină schimbătoare de ioni cu
selectivitate pentru fosfor, astfel încât efectul reținerii celorlalți ioni din apă să fie
diminuat. Posibilitatea valorificării reale a apei rezultate de la regenerarea
schimbătorilor de ioni, reprezintă o soluție de viitor, cu un avantaj deosebit în
raport cu celelalte metode de reținere a fosforului din apa uzată.
Deşi din punct de vedere al costurilor de investiție şi operare soluția de
reducere a fosforului prin schimb ionic este prohibitivă, tehnologia se poate
dezvolta în viitor, în condițiile în care se vor putea genera răşini schimbătoare de

ioni specializate pentru condițiile acestui proces. Foarte important este şi aspectul
dezvoltării tehnologiilor de recuperare a fosforului din apele provenite de la
regenerarea schimbătorilor de ioni, acesta reprezentând un avantaj deosebit în
raport cu celelalte metode.
Rezultatele tezei de doctorat au fost diseminate prin intermediul unor
articole ştiinţifice publicate în reviste de specialitate dar şi prin participari la
conferinţe şi seminarii ştiinţifice, printre care se menţionează:
 Zăgan Sabina, Florentina Muşat – ―Studiu comparativ al eliminării
fosfaţilor din apele epurate într-o staţie de epurare din judeţul
Constanţa‖, ― Comparative study of phosphate removal from wastewater,
in wastewater treatment plant of Constanta county‖ , ANALELE
Universităţii maritime din Constanţa, Revista recunoscută CNCSIS,
categoria B+, ISSN 1582-3601, 2013-an14, vol 20, pagina 169-172;
 Zăgan Sabina, Florentina Muşat – ―Studii privind eficienţa utilizarii
schimbatorilor de ioni in reducerea fosforului din apele uzate‖, ― Studies
of ion exchanger efficiency in wastewater phosphorus removal‖,
ANALELE Universităţii maritime din Constanţa, Revista recunoscută
CNCSIS, categoria B+, ISSN 1582-3601, 2013-an14, vol 20, pagina 173-
177;
 Florentina Muşat, Racoviţeanu Gabriel, Elena Vulpaşu – ―Eliminarea
fosforului din apa uzată prin schimb ionic‖, ― Phosphorus removal from
wastewater by ion exchange‖ , Buletinul Ştiinţific al UTCB, nr.3/2014;
 Florentina Muşat, ―Utilizarea apei uzate rezultate de la regenerarea
unei rasini schimbatoare de ioni, ca solutie pentru irigatii in
agricultura‖, ―The use of wastewater from regeneration of ion exchange
resin as a solution of irrigation in agriculture‖, Conferinţa ExpoApa
(Danube Eastern Europe Regional Water Forum), 16-18 Iunie 2014,
Palatul Parlamentului, Bucureşti;
 Florentina Muşat, ―Soluţii pentru irigaţii in agricultură: apa uzata
rezultată de la regenerarea unei răşini schimbatoare de ioni‖, ―Irrigation
solutions for agriculture:wastewater resulkting from regeneration of ion
exchange resin‖, Revista ROMAQUA, nr.7/2014/ vol.97, ISSN
1453:6986;

Bibliografie selectivă
[2] Guzzona, A. Bohnb et al., – Cultured phototrophic biofilms for phosphorus

removal în wastewater treatment water research, 42 (2008), pp. 4357-4367;
[3] A.K. Søvik, B. Kløve, – Phosphorus retention processes în shell sand filter
systems treating municipal wastewater, în Ecological Engineering, 25
(2005), pp. 168–182;
[4] Adrian Oehmena, Aaron M et al et al., – Competition between
polyphosphate and glycogen accumulating organisms în enhanced biological
phosphorus removal systems with acetate and propionate as carbon sources,
în Saunders Journal of Biotechnology, 123 (2006), pp. 22–32;
[11] Biplob K. Biswas, Katsutoshi Inoue et al., – Removal and recovery of
phosphorus from water by means of adsorption onto orange waste gel
loaded with zirconium Bioresource Technology, 99 (2008) pp. 8685–8690;
[12] Byung-Goon Kim et al., – Enhanced biological nitrogen and phosphorus
removal within a field-scale membrane bioreactor by adding pre-treated
sludge and alum, World Water Congress 16-21 Septembrie 2012;
[15] Carlos M. Lopez-Vazquez et al., – Factors affecting the microbial
populations at full-scale enhanced biological phosphorus removal (EBPR)
wastewater treatment plants în The Netherlands, Water Research, 42 (2008),
pp. 2349-2360;
[19] Christina Vohlaa, Margit Kõiva et al., – Filter materials for phosphorus
removal from wastewater în treatment wetlands - a review, Ecological
Engineering 37 (2011), pp. 70–89;
[21] Ciocan I. Doru, – Contribuţii la îmbunătăţirea procesului de aerare a
apelor uzate, Teză de Doctorat, Universitatea tehnica Gheorghe Asachi, Ia,i,
2011;
[22] DaeGun Kim a, InSang Yoo et al., – Alternative technique for removal of
phosphorus în wastewater using chemically surface-modified silica filter,
Journal of Industrial and Engineering Chemistry 18 (2012), pp. 1560–1563;

[23] Daekeun Kim, Keum-Yong Kim – Long term operation of pilot-scale

biological nutrient removal process în treating municipal wastewater,
Bioresource Technology 100 (2009), pp. 3180–3184;
[33] Diana Robescu, Niculae Robescu – Tehnici de epurare a apelor uzate,
Edit. Tehnică, Bucureşti, 2011;
[34] Directiva 91/271/CEE privind epurarea apelor uzate orăşeneşti;
[38] Eulsaeng Cho, Alan H. Molof – Effect of sequentially combining methanol
and acetic acid on the performance of biological nitrogen and phosphorus
removal, Journal of Environmental Management 73 (2004), pp.183–187;;
[40] Hongjing Li, Yinguang Chen – The effect of propionic to acetic acid ratio
on anaerobic–aerobic (low dissolved oxygen) biological phosphorus and
nitrogen removal, Bioresource Technology ”99 (2008), pp.4400–4407;
[41] Hotărârea de Guvern nr. 188/28.02.2002 (M.Of. nr. 187/20.03.2002)
privind aprobarea unor norme privind condiţiile de descărcare în mediul
acvatic a apelor uzate
[42] Ianculescu Ovidiu, Raluca Racoviteanu, Ghe.Ionescu – Epurarea apelor
uzate, Matrix Rom Bucureşti, 2001;
[46] Iurciuc Cristina Elena – Cercetări privind epurarea avansată a apelor
uzate în vederea valorificării efluentului la irigarea culturilor energetice,
Teza de doctorat, Universitatea Gh. Asachi, Iaşi, 2013;
[57] Legea apelor nr. 107/25.09.1996 (M.O. nr. 244/08.10.1996)
[58] Lena Johansson Westholm – Substrates for phosphorus removal—
Potential benefits for on-site wastewater treatment, Water Research, 40
(2006), pp. 23-36;
[59] Liu Ya-Nan, Xue Gang1 et al., – Comparing results of cultured and
uncultured biological methods used în biological phosphorus removal,
Journal of Environmental Sciences 19(2007), pp.1373–1379;
[63] M M.F. Colmenarejo et al., – Evaluation of municipal wastewater
treatment plants with different technologies at Las Rozas, Madrid (Spain),
Journal of Environmental Management 81 (2006), pp. 399–404;
[66] Macoveanu M., Bilba D., Bilba N., – Procese de schimb ionic în protecția
mediului, Seria Chimia şi ingineria mediului, Matrix Rom București, 2002;

[69] Metcalf&Eddy –Wastewater Engineering. Treatment and Reuse; 4th

Edition, McGrawHill, New York, 2003;
[71] Negoiu D. – Tratat de chimie anorganică,Vol. II, Edit. Tehnică, Bucureşti,
1972;
[72] Negulescu M – Epurarea apelor uzate orăşeneşti, Edit. Tehnică, Bucureşti,
1978;
[75] Normativ pentru proiectarea construcţiilor şi instalaţiilor de epurare a
apelor uzate orăşeneşti, Partea a II-a, Treapta biologică, Indicativ: NP– 088 -
03 Iulie 2003;
[76] Normativ pentru proiectarea construcțiilor şi instalațiilor de epurare a
apelor uzate orăşeneşti, partea a IV-a, Treapta de epurare avansata a apelor
uzate, indicativ 107-2004;
[79] Oprea Ion – Studiul unor procese hidrodinamice în staţiile de tratare,
Universitatea „Ovidius” Constanţa, Teza de doctorat, Constanţa, 2013;
[90] Roland D. Cusick, Bruce E. Logan – Phosphate recovery as struvite
within a single chamber microbial electrolysis cell, Bioresource Technology
107 (2012), pp. 110–115;
[91] Rojanski V. – Cartea operatorului din stații de epurare a apelor uzate,
Edit. Tehnică, Bucureşti, 1997;
[93] Ryuichi Hirota, Akio Kuroda et al., - Bacterial phosphate metabolism and
its application to phosphorus recovery and industrial bioprocesses, Journal
of Bioscience and Bioengineering, Vol. 109 No. 5, pp. 423–432, 2010;
[99] Stănescu Ioana – Studii şi cercetări privind procesele fizico-chimice şi
biologice pentru reducerea fosforului din apele uzate, Universitatea Tehnica
de Construcții București, 2012;
[101] T. Bindu, V.P. Sylas et al., – Pollutant removal from domestic wastewater
with Taro (Colocasia esculenta) planted în a subsurface flow system,
Eecological Engineering 33 (2008), pp. 68-82;
[104] Tadashi Nittami1, Hiroshi Oi et al., – Influence of temperature , pH and
dissolved oxygen concentration on enhanced biological phosphorus removal
under strictly aerobic conditions, New Biotechnology, Vol 29, Number 1,
December 2011;

[105] Takashi Watanabe, Kazuo Masaki – Treatment and phosphorus removal

from high-concentration organic wastewater by the yeast Hansenula
anomala, J224 PAWA, Bioresource Technology 100 (2009), pp. 1781–1785;
[107] Thierry Vincent, Aurely Parodi et al., – Pt recovery using Cyphos IL-
101 immobilized în biopolymer capsules, Separation and Purification
Technology 62 (2008), pp. 470–479;
[109] Vaicum L.M – Epurarea apelor uzate cu nămol activ, Edit. Academiei
RSR, Bucureşti,1981;
[110] Vaicum L.M – Bazele biochimice ale epurării, Edit. Academiei,
Bucureşti, 1976;
[112] Wenguang Ding, Yunrang Xian, et al. – A Research on Purification
Effect of the Substrate of Constructed Wetlands with FS-G-CD-S-SS Model
on Phosphorus Pollution, Procedia Environmental Sciences 10 (2011), pp.
2645-2653;
[123] Z. Yousefi, A. Mohseni-Bandpei – Nitrogen and phosphorus removal
from wastewater by subsurface wetlands planted with Iris pseudacorus,
Ecological Engineering 36 (2010), pp. 777-782;
[125] Zhiguo Yuan1, Steven Pratt et al., – Phosphorus recovery from
wastewater through microbial processes, COBIOT-1077, 2012, Available on
www.sciencedirect.com;
[134] * * * www.chimie.unibuc.ro
[135] * * * www.chimie-biologie.ubm.ro
[139] * * * www.ecotrust.ro
[140] * * * www.energ.pub.ro
[146] * * * www.greenagenda.ro
[148] * * * www.gwp.org
[151] * * * www.icpa.ro
[152] * * * www.inpcp.ro
[161] * * * www.revistadechimie.ro

Ape Uzate

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ape Uzate

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti

Ing.chim. MARIN D. Florentina

REDUCEREA AVANSATĂ A FOSFORULUI

Cuvânt înainte ..........................................................................................................

U.T.C.B – Departamentul de Inginerie Hidrotehnică 3

3.2.1.2. Ciclul experimental II .......................................................

Notă: Teza de doctorat prezentată în acest rezumat conține 5 capitole, 157

U.T.C.B – Departamentul de Inginerie Hidrotehnică 4

Lucrarea de faţă cu titlul: „Reducerea avansată a fosforului în cadrul

U.T.C.B – Departamentul de Inginerie Hidrotehnică 5

U.T.C.B – Departamentul de Inginerie Hidrotehnică 6

 reutilizarea apei uzate cu conținut mare de nutrienţi în agricultura,

U.T.C.B – Departamentul de Inginerie Hidrotehnică 7

2. Stadiul actual privind procesele de eliminare a fosforului

2.1. Calitatea apei uzate

Apele uzate - reprezintă apele folosite în procese industriale de producție

U.T.C.B – Departamentul de Inginerie Hidrotehnică 8

Tabel 2.1 Indicatori de calitate pentru apele uzate [34]

Caracteristicile apelor uzate şi de suprafață sunt atât fizice (turbiditatea,

U.T.C.B – Departamentul de Inginerie Hidrotehnică 9

2.1.2 Biologia apei uzate

U.T.C.B – Departamentul de Inginerie Hidrotehnică 10

2.1.3 Fosforul în apa uzata

Figura 2.19 Fenomenul de eutrofizare [164]

U.T.C.B – Departamentul de Inginerie Hidrotehnică 11

2.2 Procese biologice de eliminare a fosforului din apa uzată

Figura 2.24 Reprezentarea schematică a mecanismului de eliminare a

U.T.C.B – Departamentul de Inginerie Hidrotehnică 12

Formarea compusului de mare energie ATP are loc în timpul reacțiilor de

U.T.C.B – Departamentul de Inginerie Hidrotehnică 13

2.3 Procese chimice de eliminare a fosforului din apa uzată

Precipitarea fosforului cu var [99]

U.T.C.B – Departamentul de Inginerie Hidrotehnică 14

precipita hidroxiapatita,Ca10(PO4)6(OH)2. Reacţia chimică ce descrie precipitarea

10 Ca 2   6 PO3  2 (OH)  Ca10 (PO4 ) 6 (OH)2 (4.1.)

Precipitarea fosforului cu aluminiu

Un mol de aluminiu reacţionează cu un mol de fosfat iar raportul masic

Fe3  H n POn4  3  FePO4  nH  (4.7.)

2.4 Procese de schimb ionic de eliminare a fosforului din apa uzată

U.T.C.B – Departamentul de Inginerie Hidrotehnică 15

În încercarea de armonizare a formulărilor şi nomenclaturii utilizate în

Figura 2.39 Reprezentarea schematică a schimbului ionic între un schimbător de ioni

Procesul poate fi aplicat în 2 moduri:

U.T.C.B – Departamentul de Inginerie Hidrotehnică 16

 în procedeul continuu - materialul granular schimbător de ioni este

U.T.C.B – Departamentul de Inginerie Hidrotehnică 17

Figura 2.44 Principiul schimbului ionic în echicurent în sens descendent;

U.T.C.B – Departamentul de Inginerie Hidrotehnică 18

Schimbătorii de ioni sunt utilizați în special în domeniul tratării apei şi mai

Figura 2.50 Reprezentarea schematica a structurii unei răşini macroporoase[66]

 Dimensiunea şi forma granulelor - influenţează substanţial gradul de

U.T.C.B – Departamentul de Inginerie Hidrotehnică 19

particulelor. Greutatea specifică a răşinilor schimbătoare de ioni complet hidratate

2.5 Scheme tehnologice de eliminare a fosforului din stațiile de

zona zona oxica

Nãmol activat de recirculare

Figura 2.58 – Schema A/O de reţinere pe cale biologică a fosforului [75],[76]

U.T.C.B – Departamentul de Inginerie Hidrotehnică 20

Recirculare supernatant Decantare si var

Figura 2.59 Schema PHOSTRIP de reținere biologică a fosforului[75],[76]

Tabel 2.10 Avantaje şi dezavantaje ale alternativelor de îndepărtare biologică a fosforului[42]

Procedeu Avantaje Dezavantaje

U.T.C.B – Departamentul de Inginerie Hidrotehnică 21