EU NU STRIVESC...

– Lucian Blaga

I. ÎNCADRARE 3x2p
- Perioadă + trăsătură
Perioada interbelică în România a fost una extrem
de bogată în creații literare. Aceasta marchează o
dezvoltare a literaturii și o sincronizare cu evoluția
literaturii occidentale. Apar două curente literare
opuse: tradiționalismul si modernismul promovat
de E. Lovinescu. Se înființează de asemenea
cenaclul literar și revista „Sburătorul”.
- Curent + trăsătură
Modernismul este un curent literar promovat de E.
Lovinescu ce s-a manifestat în toate genurile
literare și a presupus o sincronizare cu literatura
europeană. Două trăsături principale ale curentului
sunt metafora revelatorie și versul liber.

‫ ٭‬Lucian Blaga a debutat în anul 1919 cu un

volum de poezie intitulat „Poemele luminii”.
Acesta se deschide cu poezia „Eu nu strivesc
corola de minuni a lumii” ce se înscrie în seria
artelor poetice moderne alături de
„Testament” de T. Arghezi și „Joc secund” de I.
Barbu.
 ‫ ٭‬Arta poetică este opera în care artistul
exprimă concepția sa personală, viziunea
despre artă și creație. În opera lui Blaga se
exprima concepția despre poezie și rolul
poetului în raport cu societatea, creația și
cunoașterea.
‫ ٭‬În poezie se observa și influențe expresioniste
evidențiate prin exprimarea unui elan vital,
lirism accentuat, exacerbarea eului si
exteriorizarea unor tăriri intense. De altfel, L.
Blaga este cunoscut drept cel mai important
reprezentant al expresionismului în lit. rom .
- Tema
Poezia este o meditație filozofică pe tema
cunoașterii reflecatată prin metafora „lumina”, dar
și prin atitudinea poetului față de misterele
Universului.

‫ ٭‬În concepția lui Blaga există două modlaități

de cunoaștere: cunoașterea luciferică, poetică
care accentuează misterul, și cunoașterea
paradiziacă, rațională, logică, care descifrează
misterul. Rolul poetului nu este de a descifra
misterele ci de a le proteja prin creație: „eu cu
lumina mea sporesc a lumii taină”
II. ELEMENTE DE STRUCTURĂ ȘI CONȚINUT 2X3p
-Titlu
Titlul este alcătuit din sintagma „eu nu strivesc” și
metafora revelatorie „corola de minuni a lumii”.
Pornumele „eu” repetat de cinci ori în poezie,
evidențiază roulu poetului și particularitatea
expresionismului de exacerbare a eului. Forma
negativă a verbului „nu strivesc” accentuează refuzul
poetic pentru cunoașterea paradiziacă, rațională,
autorul fiind adeptul cunoașterii luciferice.
- Mărcile eului liric
Poezia este o confesiune lirică realizată cu ajutorul
mărcilor subiectivității eului liric: verbe și pronume
la pers I sg („eu iubesc”, „nu strivesc”, „nu ucid”) și
adjective posesive de pers I („calea mea”, „ochii
mei”).
- Relații de opoziție
Textul evidențiază relațiile de opoziție între cele
două tipuri de cunoaștere: cunoașterea luciferică
(„lumina mea”) și cunoașterea paradiziacă („lumina
altora”).
- Motive
Motivele poetice sunt misterul și lumina, cea din
urmă fiind motivul principal și metafora revelatorie
a liricii blagiene.
 - Elemente de versificație
Modernismul este reliefat la nivel prozodic prin
renunțarea la gruparea versurilor în strofe, scrierea
cu literă mică la început de vers, măsura variabilă și
ingambamentul – procedeu stilistic specific liricii lui
Blaga.

III. DOUA IMAGINI ARTISTICE 2X3p

- Prima secvență
Exprimă refuzul autorului de a fi adeptul
cunoașterii paradiziace: „nu ucid/ cu mintea
tainele, ce le-ntâlnesc/ în calea mea”.
Enumerația de metafore revelatorii din ultimul vers
al primei secvenței face referire la temele operei
blagiene: flori – viața; ochi – cunoaștere; buze –
iubirea; morminte – moartea.

- A doua secvență
Se surprinde antiteza între cele două tipuri de
cunoaștere: luciferică și paradiziacă, prin relații de
opoziție precum: „eu – alții”, „lumina mea – lumina
altora”.
 Cunoașterea pe care o aduce poetul lumii prin
creația sa este comaparată cu lumina lumii ce
sporește misterele și le adâncește și mai mult.

- Ultima secvență
Poetul își exprimă atitudinea sensibilă asupra
misterelor: „căci eu iubesc/ și flori și ochi și buze și
morminte”.

IV. ÎNCHEIERE
Așadar, arta poetică „Eu nu strivesc corola de
minuni a lumii” de Lucian Blaga, descrie, prin
opoziție, două moduri de situare ale sineului față
de lume prin subiectivism, prin elemntele
expresioniste precum exacerbarea eului, prin
versul alb, măsura inegală și ingambamentul.