FRANZ LISZT

S-a născut în Ungaria, într-un oraş apropiat de graniţa cu Austria.

Acesta a manifestat de mic aptitudini pentru muzică. A debutat la
vârsta de 9 ani, iar la 11 ani la Viena devine elevul lui Carl Czeny.
A fost respins la Conservatorul din Paris, dar cu toate acestea a fost
şi este considerat unul din cei mai mari pianişti ai veacurilor.
A scris peste 700 de lucrări de o mare varietate tematică.
În afară de lucrările pentru pian, creaţia sa cuprinde muzică vocală,
poeme simfonice, concerte şi lucrări literare şi muzicologice. Liszt
susţinea ideea programatismului.
Dintre lucrările pentru pian se remarca studiile transcedentale, de
asemenea sonata în si minor, care este unică în lucracrea sa, dedicată lui
Robert Schumann, şi este considerată prototipul sonatei romantice.
Tot pentru pian sunt şi cele 20 de Rapsodii ungare, scrise pe
parcursul întregii sale vieţi. Fiecare dintre acestea se bazează pe lucrarea
unor melodii şi ritmuri naţionale.
Liszt este creatorul pemului simfonic. Ca şi Schumann, Liszt a luptat
pentru legătura strânsă dintre muzică şi poezie şi literatură.
A scris 13 poeme simfonice, cu o tematică variată, iar 5 dintre
acestea tratează destinul unor eroi: Hamlet, Prometeu, Orfeu, Mazzepa şi
Tasso.
Avem 3 poeme simfonice care tratează problema filozofică:
preludiile “Zvonuri de sărbătoare”, “Ce se aude pe munte?”.
Alte 5 poeme cu problematică naţională ungară: “Hungaria”,
“Bătălia hunilor”, “Omagiul eroilor”, “Idealurile”, “Din leagăn până la
mormânt”.
Tot în spiritul poemelor simfonice sunt concepute si cele 2 simfonii
“Dante” şi “Faust”.
“Dante” este inspirată din “Divina comedie”, iar “Faust” a fost
dedicată lui Berlioz şi inspirată din “Damnaţiunea lui Faust”.
Liszt a avut o intensă activitate de muzicolog. În scrierile sale pune
accentul pe arta nouă, pe destinul muzicienilor.
Amintim astfel 2 volume: “Chopin” şi “Pagini romantice”.