Tehnologia de epurare in cadrul unei staţii de epurare ape uzate

produse intr-o fabrică de bumbac

Postolache Nicoleta-Elena
Grupa 2605 MM
Contact:
nicoletapostolache.98@yahoo.com
TEHNOLOGIA DE EPURARE ADOPTATĂ

3.1 Condiții de calitate pentru apa uzată epurată si cerințe minime de prevenție si protecție a
mediului înconjurator. Normative tehnice și de calitate

Epurarea apelor uzate în urma folosirii în scop menajer, industrial și agricol în instituții și
întreprinderi cu diverse profile reprezintă o necesitate a societații actuale (Macoveanu,1997).
Epurarea reprezintă procesul complex de reținere și neutralizare al substanțelor
dăunătoare/toxice dizolvate, în suspensie sau coloidale ce sunt prezente în apele uzate, industriale sau
menajere, în cadrul stațiilor de epurare. Principalul scop este de a îmbunătăți calitatea acestor ape
uzate pentru a putea fi deversate în receptorul natural fară a prejudicia flora sau fauna, sau pentru
recirculare în procesul tehnologic sau reutilizare în alte activitați/servicii pe amplasamentul fabricii.
Industria textilă utilizează: a) fibre naturale: vegetale (bumbac, in, cânepă), animale: (lână,
mătase etc.) și minerale (azbest,cuarț) precum și (b) fibre de sinteză: pe bază de polimeri naturali sau
fibre artificiale (vâscoză, cauciuc, etc) și polimeri sintetici sau fibre sintetice (nylon, poliester,
poliamide, etc) .
Industria textilă este considerată un consumator important de apă industrială și implicit un
important producător de apă uzată (Zaharia și Suteu, 2012). Apa industrială este folosită pentru
curățarea materiilor prime, dar și ca mediu de reacție, mediu de spălare, etc. Procesul de spălare
depinde de tipul de apă folosită, tipul fibrelor spălate, operațiile și procesele premergătoare spălării
acestora. Principalele fibre vegetale naturale care se folosec sunt bumbacul, inul, cânepa, iar
principalele fibre animale naturale sunt lâna si mătasea (Bertea, 1997).
În procesul de fabricare al fibrelor, în primul rând au loc procese de prelucrare primară a
materialului textil brut, cum ar fi: topirea tulpinilor de in si cânepă, degradarea bumbacului, spălarea
lânii si devidarea gogoșilor de mătase. Aceste procese au loc la locul de producere a materiei prime.
Restul proceselor tehnologice precum: filare, țesere si finisări chimice si mecanice, care de astfel
reprezintă și procese de bază în transformarea materiilor prime în produs finit, au loc în unități textile
specializate, de cele mai multe ori mai departe de locul de producere al materiei prime textile.
Caracteristicile fizice ale apelor uzate sunt evidențiate printr-o serie de indicatori precum:
1. Temperatura apelor uzate influențează majoritatea reacțiilor fizice și biochimice care au loc
în procesul de epurare. Determinarea temperaturii se efectuează numai la locul de recoltare, prin
introducerea termometrului în apa de cercetat, iar citirea se face după 10 minute de la introducerea
termometrului fară al scoate din apă, în paralel determinandu-se temperatura aerului (Zaharia, 2006).
In cazul apelor uzate textile temperatura poate varia între 30-400C.
2. Turbiditatea apelor uzate este dată de particule foarte fine aflate în suspensie, care nu
sedimentează în timp. Turbiditatea nu constituie o determinare curentă a apelor uzate, deoarece nu
există o proporționalitate directă între turbiditate și conținutul lor în suspensii. Analizele de laborator
se exprimă în grade de turbiditate. Un grad de turbiditate corespunde unui mg SIO2/ dm3 de apă sau
unitați de turbiditate de formazină (FTU). În industria textilă turbiditatea apelor uzate produse variază
în mod normal între 100-3000 FTU sau chiar mai mult.
3. Culoarea este datorată substanțelor colorate din apele uzate industriale sau descompunerii
naturale a unor compuși organici. Apele uzate industriale proaspete au o colorație gri-deschis, spre
deosebire de cele conținând materie organică în descompunere care au o colorație gri-inchis.
În cazul apelor uzate textile, natura și cantitatea de colorant este specifică fiecărui tip de
substrat și depinde de natura procesului tehnologic folosit și de tipul de utilaj pe care acesta este
aplicat (Bertea, 1997). În industria textila, culoarea variază între 100-1200 unitați de culoare (Hazen)
și chiar mai mult. Apa rezultată de la prelucrarea țesăturilor are o încărcare de aproximativ 325 unitați
de culoare, cea rezultată de la prelucrarea tricoturilor are o încarcare de aproximativ 400 unitați de
culoare, iar cea rezultată de la fabricarea firelor are o încărcare de aproximativ 600 de unitați de
culoare, în conformitate cu datele din tabelul 3.1.1.
4. Mirosul este datorat descompunerilor materiilor solide din apele uzate și a produselor
folosite în procesul de finisare a materialelor textile. În industria textila, în cazul arderii mătăsii,
aceasta emană un miros de corn ars, iar la 1700 C în contact cu soluții concentrate de NaOH sau
KOH, în urma arderii mătăsii se degajă amoniac.
5. Materiile solide din apa uzată provenită din industria textila rezultată în urma prelucrarii
țesăturilor este încărcată cu aproximativ 185-780 mg/l de materii solide în suspensie, în urma
prelucrării tricoturilor apa uzată rezultată este încărcată cu aproximativ 300-600 mg/l de solide în
suspensie, iar în urma prelucrării firelor sintetice apa uzată rezultată este încărcată cu aproximativ 50-
3350 mg/l de solide în suspensie.
6. Conductivitatea oferă informații despre sărurile disociabile și compușii ionizabili care pun
în libertate ioni care conferă apei proprietatea de a conduce bine curentul electic. Datorită conținutului
mare de săruri din apele uzate textile valoarea conductivități poate varia în limite largi între 200-8000
uS/cm.
7.pH-ul este influențat de prezența și persistența în apa uzată a unor compuși acizi sau bazici,
precum și viteza de reacție în cazul unor procese chimice. pH-ul apelor uzate poate fi acid sau bazic
și constituie o cauză importantă perturbatoare a proceselor biologice din cadrul unei stații de epurare.
În cazul apelor uzate textile, pH-ul poate varia între 7-12 unitati de pH, în conformitate cu datele din
tabelul 3.3.1.

Tabel 3.1.1. Indicatori de impurificare a apelor uzate textile (Bertea, 1997)

Indicator Țesături Tricoturi Fire
Consumbiochimic de oxigen, [mg O2/l] 550-580 250-300 200-300
Solideînsuspensie, [mg/l] 185-195 300-425 50-120
Consumchimic de oxigen, [mg O2/l] 850-940 850-1200 524-700
Sulfurișihidrogensulfurat, [mg/l sulf] 3-5 0-2 -
Culoare (unități de culoare, UH) 325-470 400-1000 600-900
Ph 7-11 6-9 7-12
Apa, l/kg 297-300 277-450 207-410

Caracteristicile chimice ale apelor uzate pot fi identificate în urmatoarele categorii:

1.Aciditatea apelor uzate este determinată de prezența bioxidului de carbon liber, a acizilor
minerali ți a sărurilor acizilor tari cu baze slabe. Acest indicator este recomandat a fi determinat pentru
apele uzate industriale care ajung în stația de epurare. El poate varia în apele uzate textile între 6-12.
2. Clorurile și sulfurile în cazul apelor uzate din industria textilă provenite de la prelucrarea
țesăturilor este încărcată cu un conținut de sulf de aproximativ 3 mg/l, iar la prelucrarea tricoturilor,
carpetelor și covoarelor aproximativ 0-2 mg/l, în conformitate cu datele din tabelul 3.3.1.
 3. Metalele grele existente, în special, în apele uzate industriale sunt toxice pentru
microorganismele care participă la epurarea biologică a apelor uzate și la fermentarea anaeroba a
nămolurilor. Acestea se pot determina prin metode spectrofotometrice de absorbție atomică.
Conținutul acestora (suma ionilor de metale grele) este recomandat să fie mai mic de 4 mg/L. Cele
mai toxice ‚trio’ metale grele sunt a ionilor de cadmiu (Cd2+), crom (Cr3+, CrO42-) și plumb (Pb2+).
Limitele maxime admisibile ale acestora în apele uzate epurate sunt de ordinul zecilor-sutelor de mg/l.
4. Detergenții din apele uzate sunt substanțe tensioactive a căror structură moleculară este
formată din două grupări, o grupare hidrofobă si una hidrofilă. După felul cum disociază în apă
detergenții pot fi cationici, anionici și detergenți neionici. Conținutul total de detergenți din apele
uzate textile trebuie sa fie mai mic de 0,5 mg/l.
5. Compuși organici, exprimați prin consumul chimic de oxigen (CCOCr), În cazul apelor
uzate din industria textilă, consumul chimic de oxigen (CCOCr) rezultat de la prelucrarea țesăturilor
și a tricoturilor, precum și a covoarelor și carpetelor este de aproximativ 850 mg O2/l, de la
prelucrarea firelor este aproximativ 524 mg O2/l, în conformitate cu tabelul 3.1.1.
Apele uzate generate conțin importante cantitați de produși ai descompunerii materiei animale
(proteine animale, aminoacizi, tanini, chinina si colagen) care pot avea efecte de aglomerare și/sau
coagulare/floculare a materiilor solide coloidale, cu formare de aglomerate având masa moleculară
mai mare care se pot separa ușor prin sedimentare si filtrare.
6. Consumul biochimic de oxigen (CBO5) este folosit pentru determinarea cantității
aproximative de oxigen necesară în procesele de epurare biologică, dar și în aprecierea capacității
unor instalații de epurare și a eficienței diferitelor metode de epurare. Este un indicator a conținutului
de oxigen necesar pentru descompunerea materiei organice în timp de 5 sau 20 de zile; în apele uzate
provenite din industria textilă consumul biochimic de oxigen poate varia între 550 si 580 mg O2/l.
Caracteristicile biologice si bacteriologice ale unei ape uzate sunt datorate unor specii de
organisme care consumă compușii organici și nutrienții prezenți considerați resurse de hrană și care
se dezvoltă cu formare de material celular nou (de exemplu: bacterii autotrofe și heterotrofe sau
fotoheterotrofe: cocci, bacili, viruși purtători de boli ca poliomelita, hepatita, protozoare purtătoare
de boli) (Zaharia, 2008).
Normative tehnice și de calitate. Principalele resurse naturale de apă care pot servi ca ape de
proces în industria textilă sunt constituite din apele subterane, apele de suprafața și apele mărilor și a
oceanelor. Calitatea resurselor naturale de apă trebuie de cele mai multe ori imbunatatită sau adaptată
pentru a corespunde cerințelor calitative ale consumatorilor ca urmare a intensificării și diversificării
fenomenelor de poluare ale acestora.
Standardele aprobate la nivel național sau cele în legatură cu legislația comunității europene
stau la baza caracterizării apelor uzate sub forma de: STAS, SR-ISO și reflectă gradul de poluare al
apei uzate sau impun gradul de epurare pe fiecare treptă de epurare sau de la efluentul general.
Normativele tehnice emise în vederea asigurării calităților și cerințelor de evacuare se regăsesc
în descărcarea în mediul acvatic a apelor uzate-NTPA 001, NTPA-002 sau HG 351/2005 și HG
352/2005 sau ordinul MAPM nr.1097/1997 pentru NTPA 003, NTPA 004, NTPA 005.
HG nr. 352/2005 privind modificarea și completarea HG nr. 188/2002 pentru aprobarea unor
norme privind condițiile de evacuare în mediul acvatic a apelor uzate. Această hotărare de Guvern
cuprinde normativele NTPA-001 si NTPA-002. Evacuarea apelor uzate în rețelele de canalizare ale
localităților (NTPA 002) este permisă numai dacă prin aceasta nu se degradează construcțiile și
instalațiile rețelelor de canalizare și ale stațiilor de epurare.
Ordinul MMGA nr.161/2006 de modificare și completare a Ordinului MAPM nr.1146/2002
privind aprobarea Normativului privind obiectivele de referintă pentru clasificarea calitații apelor de
suprafată în vederea stabilirii stării ecologice a corpurilor de apă, se aplică la toate apele de suprafată.
Obiectivele de referință urmarite prin clasificarea calității apelor de suprafață au în vedere: abordarea
integrată a evaluarii apelor de suprafață din punct de vedere chimic, biologic și microbiologic,
asigurarea condițiilor de implementare a Directivei cadru a apei, atingerea celor patru nivele de
calitate a apei impuse pe plan național și regional într-o strategie pe termen mediu. Prezentul normativ
constituie un instrument de lucru pentru autoritățile de gospodărire a apelor și de protecție a mediului
în activitatea de evaluare calitativă a resurselor de apă.
NTPA-001: Domeniul de aplicare al prezentului normativ cuprinde apele uzate industriale și
urbane care au fost sau nu epurate deversate în receptorii naturali acvatici. Acesta se aplică și apelor
uzate evacuate din stațiile de epurare orășenești caracterizate și prin alți indicatori de calitate prevăzuți
în acest normativ și are în vedere condițiile de evacuare a apelor uzate epurate.
NTPA-002: Normativ privind condițiile de calitate de evacuare a apelor uzate în rețelele de
canalizare ale localităților și direct în stațiile de epurare. Dispozițiile prezentului normativ se referă
la calitatea apelor uzate care urmează să fie evacuate în rețelele de canalizare ale localităților, sau
după caz, în cele ale unor agenți economici industriali la care sunt racordate localitățile.
Legea nr.265/2006 – Legea protecției mediului cuprinde reglementarile privind protecția
apelor și ecosistemelor acvatice, aici fiind specificate cele mai importante aspecte. Protecția apelor
de suprafața și subterane și a ecosistemelor acvatice are ca obiect menținerea și ameliorarea calității
și productivității biologice ale acestora, în scopul evitării unor efecte negative asupra medilui,
sănătății umane și bunurilor materiale.
Tabel nr. 3.1.2: Indicatori de calitate ai apelor uzate epurate
Nr. Indicator de calitate U.M. Valorilimităadmisibile Metoda de analiza
crt
NTPA-002/2005
1. Temperatura 0C 40
2. pH Unitati pH 6,5-8,5 STAS ISO 10523-
97
3. Materiiînsuspensie mg/dm3 350 STAS 6953-81
4. Consumulbiochimic de oxigen mgO2/dm3 300 STAS 6560-82 SR
la 5 zile (CBO5) ISO 5815/98
5. Consumulchimic de oxigen- mgO2/dm3 500 SR ISO 6060/96
(CCOCr)
6. Azotamoniacal (NH4+) mg/dm3 30 STAS 8683-70
7. Fosfor total (P) mg/dm3 5.0 STAS 10064-75
8. Cianuritotale (CN-) mg/dm3 1.0 SR ISO 6703/1-98
9. Sulfurișihidrogensulfurat (S2-) mg/dm3 1.0 SR ISO 10530-97
10. Sulfiti (SO32-) mg/dm3 2 STAS 7661-89
11. Sulfati (SO42-) mg/dm3 600 STAS 8601-70
12. Fenoliantrenabili cu vapori de mg/dm3 30 STAS 7167-92
apă (C6H5OH)
13. Substanțeextractibile cu mg/dm3 30 SR 7587-96
solvențiorganici
 14. Plumb (Pb2+) mg/dm3 0.5 STAS 8637-79
15. Cadmiu (Cd2+) mg/dm3 0.3 SR ISO 5961/93
16. Crom total (Cr3++Cr6+) mg/dm3 1.5 STAS 7884-91 SR
ISO 9174-98
17. Crom hexavalent (Cr6+) mg/dm3 0.2 STAS 7884-91 SR
ISO 11083-98
18. Cupru (Cu2+) mg/dm3 0.2 STAS 7795-80
19. Nichel (Ni2+) mg/dm3 1.0 STAS 7795-67
20. Zinc (Zn2) mg/dm3 1.0 STAS 8314-87
21. Mangan total (Mn2+, 3+) mg/dm3 2.0 SR 8662/1-96 SR
ISO 6333-96
22. Clorrezidual liber (Cl2) mg/dm3 0.5 STAS 6364-78

3.2. Poluanţi caracteristici. Impactul asupra mediului. Necesitatea epurării apei uzate

Protecția mediului și a resureselor acestuia reprezintă, pentru Romania, un interes național.

Problemele privind protecția și conservarea resurselor de mediu se află într-o perioadă de
transformare, pentru atingerea standardelor europene.
Principalul consumator, dar și poluant al resurselor de apă, prin activitățile sale, este omul.
De-a lungul timpului omul a utilizat apa în diferite scopuri. A folosit apa ca resursă de apă potabilă
pentru uz casnic, dar și în agricultură și industrie. Prin utilizarea nerațională a apei, omul reușește să
polueze apa și implicit mediul înconjurator. Activitățile productive din diferite sectoare de activitate
pot contribui de asemenea la intensificarea nivelului de poluare al resurselor naturale de apă și ca
urmare reducerea încărcării poluante din orice evacuare, deversare în acestea trebuie avută în vedere
cu strictețe.
Aceasta este principala cauză pentru care s-a pus problema epurării apelor uzate. Prezența
poluanților în apa uzată duce la modificarea proprietăților fizice, chimice și biologice. Acești poluanți
pot avea un efect negativ asupra apelor de suprafață cât și a apelor subterane, dar afectează în același
timp și sănătatea populației și a mediului înconjurător.
Principalele categorii de poluanți prezenți in apele uzate sunt:
1.Materii în suspensie a căror cantitate, mărime și natură constituie un factor activ de corodare
a canalelor sau conductelor rețelei de canalizare, provoacă depuneri sau împiedică curgerea hidraulică
normală (Zaharia, 2006).
2. Substanțe cu agresivitate chimică care acționează asupra materialelor care sunt folosite în
mod obișnuit la construcția rețelelor de canalizare și stațiilor de epurare a apelor uzate din centrele
populate.
3. Substanțe de orice natură, solidă sau dizolvată, care în aceeași stare sau prin evaporare
împiedică exploatarea normală a canalelor și stațiilor de epurare sau provoacă împreună cu aerul
amestecuri detonate cum ar fi: benzine, benzen, eter, acetilenă (Zaharia, 2006).
4. Substanțe prioritare și prioritar periculoase care pun în pericol personalul de exploatare al
canalizării (Zaharia, 2006).
 5. Substanțe inhibitoare ale procesului de epurare în cantități care, în condițiile diluării
realizate în rețeaua de canalizare, ar putea prejudicia funcționarea stațiilor de epurare (Zaharia, 2006).
Apele uzate industriale rezultate în urma producerii materialelor textile, au o compoziție
complexă și diversificată, ca urmare a varietații de materii prime și de procedee tehnologice utilizate.
Marea diversitate de poluanți, precum și modificarea continuă a conținutului apelor uzate, face
deosebit de dificilă epurarea acestora.
Principalele caracteristici care sunt evidențiate pentru apele uzate textile, precum și factorii
lor de influență sunt prezentate succint in tabelul 3.2.1, principalele elemente de impact ale poluanților
asupra mediului sunt sumarizate în tabelul 3.2.2., iar impactul finisării materialelor textile asupra
mediului este prezentat în tabelul 3.2.3.

Tabel 3.2.1. Poluanți ai apelor uzate provenite de la finisarea chimică a materialelor textile (Bertea,
1997).
Indicator de poluare Poluanți
Consumbiochimic de oxigen – CBO5 Auxiliari de vopsire, detergenți, aciziorganici,
coloranți, agenți de încleiere
Nutrienți Azot din coloranțifosfați
Valoare pH 2-9
Substanțeorganiceînsuspensie Produse de descleiere, rășini, coloranți de dispersie,
substanțefibroase
Culoare Coloranți
Temperatură Variabilă

Tabelul 3.2.2. Impactul poluantilor asupra mediului

Poluantul Impactulasupramediului Proveniență
Compușiorganicibiodeg Se acumulează la suprafațaapei, Rezultă din treapta de
radabili produc spume șidistrugbacterile filareșivopsire
aerobe
Compuși ai azotului Eutrofizareaapelor. Rezultă din treapta de filaredarși
Reducereaduritățiiapelor. din proceseleindustriale
Scădereaconținu-tului de
oxigenînapă.
Facimposibilăviațafauneiacvatice
Materiiînsuspensie Perturbăfenomenele de: fotosinteza, Rezultă de la fibreletratateși de
dezvoltareafauneiși a florei. la impuritațileorganice
Perturbăprocesul de autoepurare
Compușiorganiciclorura Producefectetoxiceasupraorganisme Prezențiînefluențiirezultați de la
ți loracvatice prelucrareafibrelordarșiînefluent
ulrezultat de la procesul de albire
 Compușiorganicinemeta Au Prezențiînmajoritateaproceselor
lici efecteinhibatoriiasupradezvoltăriior din industriatextilă
ganismelor marine

Tabelul nr. 3.2.3. Impactul finisării materialelor textile asupra mediului

Fazatehnologic Sursa de deversarepoluantă Principaliipoluanți
ă
APA
Prelucrareume Efluent din flota de pregatire Compușiorganiciexprimațiprin:
dă a CBO5 siCCOCr
firelorsintetice
Încleiereșidescl Efluent de la aplicareaîncleierilor, precum Compușiorganiciexprimațiprin:
eiere și din operația de descleiere CBO5 siCCOCr
Pregătire Apa de la flotele de pregătire Volum mare de apă
Vopsire Efluent de la flotele de vopsireși de la băile Culoare,
de spălareulterioarăvopsirii poluanțiorganiciexprimațiprin
CBO si CCO, temperatură, pH,
metale, săruri, efect:
toxicitateînmediulacvatic
Imprimare Efluent de la Compușiorganiciexprimațiprin:
spălareaimprimeurilorșicovoarelor CBO siCCOCr, solideînsuspen-
sie, cupru, temperatura, pH,
volum mare de apă
Operații de Efluent de la operațiile de finisarefinală CBO, CCOCr, solideînsuspensie,
finisarefinală (emoliere, hidrofobizare, nesifonabilizare) volum mare de apă
AER
Producere de Degajări de la cazane Oxizi de azot, dioxid de sulf
energie
Laminare,uscar Degajări de la ramele de Compușiorganicivolatili
e,tratamenteter uscareșitrataretermică
mice
Epurare ape Degajări de la rezervoarele de epurare Compușiorganicivolatili,
uzate degajări de substanțetoxice

Apa industrială serveste ca mediu de transport a coloranților, auxiliarilor, precum și a energiei

termice. Consumul de apă în industria textila este foarte ridicat, depășind la nivel planetar cantitatea
de 400 gigalitri anual, aproximativ 150 de litri de apă fiind necesari pentru a produce un kilogram de
produs textil. Dacă în industria chimică, de exemplu, doar 20% din apa industrială este folosită pentru
prelucrare, iar restul pentru răcire, în industria textilă marea majoritate a apei se folosește pentru
prelucrare, deci gradul de impurificare este foarte ridicat.
O caracteristică generală a apelor uzate care rezultă din industria textilă o reprezintă volumul
ridicat și încărcarea semnificativă cu poluanți, nu de puține ori fiind prezente metale grele, compuși
organici halogenați, sau compuși aromatici caracterizați de toxicitate ridicată. Ca urmare, numărul și
cantitatea de coloranți sintetici folosiți în industria textilă pentru satisfacerea cerințelor
consumatorilor, mult mai exigenți la estetica culorilor pe produsele textile de consum direct, cum ar
fi: cele din fibre naturale care au devenit tot mai mari și variate, complexitatea adaosurilor și
reactivelor de vopsire crescând an de an, ei regăsindu-se într-o cantitate din ce în ce mai mare ca
compuși reziduali în apele uzate generate.
Coloranții reziduali din diferiți efluenți industriali (de exemplu: cei din industria textila pot
reprezenta o mare varietate de contaminanți/impuritați organice introduse în resursele naturale de apa
sau sistemele de epurare a apelor uzate urbane/industriale (Zaharia și Suteu, 2012). Consumul de apă
industrială în industria textilă fiind ridicat, volumul de ape uzate produse va fi ridicat, estimarile
anuale fiind prezentate sumar in tabelul 3.2.4 (Bertea, 1997).
Evaluarea riscului pe care îl reprezintă utilizarea coloranților.
Factorii/caracteristicile care definesc periculozitatea unei substanțe chimice pot fi grupate in 3
categorii:
 Factori/caracteristici fizico-chimice,
 Factori/caracteristici toxicologice,
 Factori/caracteristici ecologice.
1. Caracteristicile fizico-chimice. Principalele caracteristici fizico-chimice ce trebuie luate în
considerare sunt: starea fizica, capacitatea de vaporizare, solubilitatea în apă și în substanțe grase,
stabilitatea la agenții atmosferici, temperatură, acizi și baze.
Toți acești factori contribuie la stabilirea gradului de periculozitate a unui anumit compus
chimic. Starea fizică este un factor de risc deosebit de important, fiind posibilă reducerea importantă
a periculozitații unei substanțe doar prin transformarea unei substanțe pulverulente într-o pastă
incapabilă de a se dispersa în aer.
2. Caracteristici toxicologice. Prin toxicitate se înțelege proprietatea unui produs chimic de a
aduce vătămări odată ajuns în corp sau pe acesta; ea reprezintă un considerent esențial în evaluarea
impactului pe care un produs îl are asupra mediului înconjurător. În funcție de durata contactului cu
respectivul produs chimic distingem:
 Toxicitate acută, care are în vedere un contact de scurtă durată, de regulă la o singură
expunere, măsurată în durate nu mai mari de câteva ore și se referă la o singură doză.
 Toxicitate subcronică, care ia în considerare administrarea de doze repetate în intervale de
timp de până la 90 de zile.
 Toxicitate cronică sau cu efecte cancerigene, care se referă la durate de expunere mai mari de
3 luni.
Tot în categoria aceasta intră și efectele alergice iritante și sensibilizante, cu răspuns la nivelul pielii
și al tractului respirator.
3. Caracteristici ecologice. Evaluarea impactului coloranţilor asupra mediului are în vedere
comportarea coloranţilor în procesele de epurare naturale şi în instalaţiile de epurare biologică,
precum şi efectul asupra organismelor acvatice.
Un astfel de aspect este obligatoriu de luat în considerare, avându-se în vedere că se
aproximează că din totalul coloranţilor textili, pentru piele şi a cernelurilor tipografice, pierderile de
colorant reprezintă 11-20%.
Tabel 3.2.4. Consumul de apă industriala în industria textila
Categorie de proces Consumul de apa, 10-3[m3/kg produstextil]
 Minim Mediu Maxim
Spălarelânăbrută 4,2 11,7 77,6
Finisarelână 110,9 283,6 657,2
Finisarețesuturi:
Procespreliminar(standard) 12,5 78,4 275,2
Proces complex 10,8 86,7 276,9
Proces complex+ descleiere 5 113,4 507,9
Finisaretricoturi:
Procesaresimplificată 8,3 135,9 392,8
Procesarecomplexă 20 83,4 377,8
Procesareciorapi 5,8 69,2 289,4
Finisarecovoare 8,3 46,7 162,6
Finisare fire 3,3 100,1 557,1
Finisarenețesute 2,5 40 82,6
Finisarepâsle 33,4 212,7 930,7

Necesitatea epurării apei.

Apa este un element esențial epuizabil. Folosirea acestei resurse naturale în mod rațional ne
poate conduce spre dezvoltarea durabila la care tindem toți. În România, calitatea apelor este urmarită
conform structurii și principiilor metodologice ale Sistemului Național de Supraveghere a Calității
Apelor, care cuprinde cele 5 subsisteme de apă și sursele de poluare vizate în cazul apelor și a apelor
uzate.
Epurarea apei uzate este necesară dintr-o multitudine de motive. În primul rând se epurează
apa uzată pentru reducerea consumului de resurse, materii prime, utilitati și energie prin refolosire și
recirculare. Apele deversate direct în receptorul natural trebuie să aibă o anumită calitate standard și
să păstreze o parte din proprietăți pentru a nu altera calitatea receptorului natural.
Epurarea apelor uzate este procesul prin care se îndepărteaza din apele uzate, substanțe poluante, în
scopul protecției și calității apelor și a mediului înconjurător. Obiectivul epurării apelor uzate este
reprezentat de stabilirea comportării multitudinii de substanțe, precum și efectul acestora asupra
organismelor vii, în scopul îndepărtării acestor substanțe în cel mai eficient mod. Epurarea apelor
uzate este o cerința esențială a dezvoltării civilizației umane. Deoarece este o necesitate cu implicații
sociale și ecologice deosebite, reglementarea unitară și asigurarea generală a infrastructurii necesare
reprezintă o prioritate.
În concluzie, lupta împotriva poluării resurselor naturale de apă de către efluenții reziduali din
industrii și activități gospodărești impune construcția accelerată a stațiilor de epurare, în care
substanțele poluante sunt extrase prin procedee fizice, chimice și biologice (Dima, 1998).

3.2.1 Considerente generale privind procesul tehnologic, producator de apă uzată textilă
 Procesele de epurare deși sunt dirijate de către om și se desfășoară cu o viteză mult mai mare
decât cele de autoepurare din mediul natural. Procesele de epurare pot fi de natură fizico-chimică,
mecanică și biologică, iar procedeele de epurare sunt la rândul lor în funcție de condițiile de calitate
impuse, sunt de natura fizică, chimică și mecanică.
Epurarea apelor uzate, indiferent de procedeele folosite cuprind două mari grupe de operații:
Reținerea substanțelor poluante sau a celor ce pot fi valorificate ulterior având ca efect final, obținerea
apei epurate ce poate fi reintrodusă în circuitul natural;
Prelucrarea depunerilor rezultate din epurarea apelor (Dima, 1998).
Epurarea mecanică. Metodele de epurare mecanică asigură eliminarea din apele uzate a corpurilor
mari vehiculate de acestea, a impuritățiilor care se depun și a celor care plutesc sau pot fi aduse în
stare de plutire. Metoda este larg folosită ca epurare prealabilă sau ca epurare unică (finală), în funcție
de gradul de epurare necesar, după cum trebuie urmată sau nu de alte trepte de epurare (Rojanschi și
Ognea, 1989; Zaharia, 2006).
În cadrul epurării mecanice se rețin suspensiile grosiere și cele fine, din apele uzate,
folosindu-se pentru reținerea lor pe grătare, site, sepratoare de grasimi, deznisipatoarele și
decantoarele. Pentru reținerea corpurilor precum și a suspensiilor mari, se folosesc grătare și site,
această etapă numindu-se epurare preliminara. Separatoarele de grasimi sau bazinele de flotare au ca
scop îndepărtarea din apele uzate a uleiurilor, grăsimilor și în general, a tuturor substanțelor mai
ușoare decât apa, care se ridică la suprafata acesteia în zonele liniștite și cu viteze orizontale mici ale
apei. Flotarea este folosită drept treaptă suplimentară de epurare, înaintea epurării biologice
(Rojanschi și Ognea, 1989).

Bibliografie:
- M. Macoveanu, C. Teodosiu, Epurarea avansată a apelor uzate conţinând compuşi organici
nebiodregradabili, Editura Gheorghe Asachi, Iaşi, 1997
- Zaharia Carmen, Șuteu Daniela, Textile Organic Dyes – Characteristics, Polluting Effects
and Separation/Elimination Procedures from Industrial Effluents – A Critical Overview, 53-
89, InTech, Croatia, 2012;
- Andrei Bertea, Aspecte ecologice şi toxicologice ale finisării chimice textile, Editura Dosoftei
1997;
- Zaharia Carmen, Epurarea chimică a apelor uzate, Editura Performantica, Iași, 2006
- Zaharia Carmen, Legislația privind protecția mediului, Edituta Politehnium, Iași, 2008
- Dima Mihai, Epurarea apelor uzate. Canalizări, volumul II, Editura Tehnică „Gheorghe
Asachi”, Iași, 1998
- Rojanschi O., Ognean Theodor, „artea operatorului din stații de epurare a apelor uzate, Editura
Tehnică, București,1997