Arsene Denis Marian

Asistenta Sociala, anul 1, sem.2, ID

Arsene Denis Marian

Metode de comunicare nonverbală

Am ales să realizez această lucrare pe tema” Metode de comunicare nonverbală”, întrucât

reprezintă un stil de comunicare frecventat de către noi toți atunci când dorim să transmitem, să
prezentăm anumite sentimente, trăiri. Desigur, această comunicare se poate realiza la nivel
conștient, cât și la nivel subconștient prin anumite gesturi, expresii ale feței, mimică, etc.

Comunicarea nonverbală reprezintă o modalitate la care apelează un individ pentru a

transmite o stare, o emoție voit sau nevoit, fără a se folosi însă de cuvinte. Prin intermediul
acestui stil de comunicare se regăsesc de cele mai multe ori gesturile, mimica, limbajul corpului.
Comunicarea la nivel general reprezintă “un proces prin care un emiţător transmite o informaţie
receptorului prin intermediul unui canal, cu scopul de a produce asupra receptorului anumite
efecte” și se referă la modul prin care un individ dorește să transmită, fie prin cuvinte, fie prin
anumite gesturi, trăiri.

Comunicarea nonverbală reprezintă “transmiterea voluntară sau involuntară de

informaţii si exercitarea influenţei prin intermediul elementelor comportamentale şi de prezenţa
fizică a individului sau ale altor unități sociale (grupuri sau unităţi umane), precum și percepţia
şi utilizarea spaţiului şi timpului ca şi artefactelor, cumulul de mesaje, care nu sunt exprimate
prin cuvinte şi care pot fi decodificate, creând înţelesuri”. ( Bitca, 2019)

De asemenea, atât prin intermediul comunicării verbale, cât și prin intermediul

comunicării nonverbale o persoană poate destăinui experiente, impresii, opinii. Comunicarea
nonverbală însă se poate realiza la nivel de suboconștient și are ca principal scop intensificarea
sentimentelor, stărilor, emoțiilor.

Printre principalele metode de comunicare nonverbală se identifică limbajul trupului

compus din: expresii, gesturi, mimica, postura corpului, mișcările; paralimbajul format din:
tonul vocii, ritmul vorbirii, pauzele în comunicare. Cu ajutorul acestui tip de comunicare, ne
Arsene Denis Marian
Asistenta Sociala, anul 1, sem.2, ID

putem da seama de anumite aspecte. De exemplu, la școală putem întreba un elev dacă a înteles
lecția. Răspunsul acestuia poate fi afirmativ, susținut prin comunicarea verbală, dar tonul vocii
poate fi un semnal că în realitate răspunsul tinde să fie unul negativ.

Gesturile pot reprezenta un mod prin care ne putem da seama de comportamentul unei
persoane, de temperament, reacții de adaptare, tipul de personalitate, etc. Există cinci mari
categorii de gesturi: ilustratoare, reglatoare, adaptoare, semnal și gesturi emblema. Toate aceste
tipuri de gesturi, sunt reprezentative pentru a ne da seamana dacă o persoană este într-o situație
de mânie, frică, surprindere, fericire sau încearcă să transmită un mesaj codat.

Această comunicare de tip nonverbală este sugestivă cu precădere atunci când încercăm
să consiliem o persoană, sau să descoperim anumite stări, emoții pe care o persoană încearcă să
le transmită. Asistentul social are rolul de a sprijini atât copii, adolescenții, cât și vârstnicii, iar
comunicarea de o parte și de cealaltă este esențială. De cele mai multe ori comunicare
nonverbală este prezentă în mod involuntar prin anumite semnale. Totodată, asistentul social
poate recurge la acest tip de comunicare, pentru a se apropia de o persoană care, la fel, încearcă
să transmită stări prin intermediul comunicării nonverbale.

Mimica reprezintă o altă metodă de comunicare nonverbală prin intermediul căruia putem
desluși pe chipul unei persoane dacă este fericită, tristă, îngândurată, nehotărâtă sau se află într-o
situație de încertitudine. Comunicarea de tip nonverbal de cele mai multe ori vine în completarea
comunicării verbale și încearcă să pună accentul pe un anumit aspect. De exemplu, o persoană
poate spune ca este furioasă, iar limbajul trupului, intensitatea vocii și expresiile pot amplifica
această stare ( gesticulare rapidă, ton ridicat, expresia facială încruntată).

Printre ale metode de comunicare nonverbală se numără și îmbrăcămintea ( modul în care

ne îmbrăcăm, stilul vestimentar), privirea, mișcările corpului, muzica pe care o ascultăm, stilul
muzical pentru care optăm poate fi un punct de reper și poate transmite fără a vorbi.

Îmbrăcămintea reprezintă şi ea o cale de comunicare non-verbală și semnalizează un

anumit rol în societate, un anumit stil de viața, locul de munca al unui individ, etc. Prin stilul
vestimentar, tipul de muzică ascultată, etc, o persoană comunică cu societatea, o informează
despre stilul de viața pe care individul l-a ales. Desigur, stilul vestimentar și muzica nu oferă un
răspuns în totalitate, astfel încât intervin și mimica, gesturile și tonalitatea care completează
părerea unui om despre un alt om.
Arsene Denis Marian
Asistenta Sociala, anul 1, sem.2, ID

O altă formă de comunicare foarte importantă este proximitatea. Reprezintă apropierea

unui individ față de alt individ și putem observa cât de bine se înțeleg, într-un grup, persoanele
care sunt mai separate de grup și persoanele care sunt foarte apropiate de grup. Persoanele mai
îndepartate de grup le putem clasifica ca fiind cei introvertiți, persoanele pasive, mai puțin
interactive ale unui grup, cei care oferă timp în luarea unei decizii pentru a acționa corect într-o
anumită situație. Cel de-al doilea tip de persoane al grupului, cei foarte apropiați și activi, cei mai
vocativi ai grupului. Sunt totodata și persoanele extrovertite, cei care considera ca timpul este
limitat și nu vor sa îl iroseasca stând pe gânduri, ci acționeaza instant, în cele mai multe cazuri.
Acest tip de comunicare poate indica foarte multe aspecte despre o persoană și nu necesită un
efort considerabil din partea receptorului pentru a înțelege mesajul transmis, de cele mai multe
ori indirect.

Cu ajutorul contactului vizual primim 87% din informatiile mediului, prin intermediul
ochilor care sunt plasați într-o zona centrală a feței. Este o modalitate de comunicare non-verbală
care oferă receptorului detalii pe care emițătorul nu ar fi vrut sa le ofere. Contactul vizual este
probabil cel mai puternic indiciu non-verbal. Pe baza duratei şi timpului contactului vizual pe
care îl avem cu anumite persoane, ne formăm multe dintre aprecierile inconştiente despre
acestea, de ex. în cazul persoanelor care mint, acestea își privesc puțin interlocutorul. Tipul
acesta de comunicare poate influența foarte mult receptorul, îl poate intimida sau se poate simți
stăpân pe situație, în funcție de nivelul de conoaștere al domeniului comunicării non verbale pe
care il deține emițătorul.

Paralimbajul reprezintă informaţia suplimentară pe care participanţii în procesul

comunicării o primesc prin vorbire, fiind la fel de important ca si cuvintele iar in funcție de
tonalitate, intonație și accentul pus pe un cuvant, acesta își poate schimba înțelesul. Şi ritmul
vorbirii, s-a constatat, poate comunica informaţii importante despre emiţător. O persoană care
vorbeşte lent poate fi considerată nesigură, la fel cum un ritm alert al vorbiri poate indica
neliniştea acesteia.

Datorită faptului că muşchii feţei sunt mai numeroşi la om, expresiile faciale se pot
modifica foarte rapid, ceea ce dă naştere la o mimică bogată. „Profesionişti ai minciunii“ – pot fi
numiti actorii, politicienii, avocaţii, etc. au success în profesia lor învăţând să-şi controleze
expresiile faciale, astfel încât ceilalţi să înţeleagă ceea ce vor ei, iar nu adevăratele lor înțelesuri.
De exemplu, un actor bun poate juca rolul de om fericit, compunându-şi o faţă ce radiază de
bucurie, chiar dacă tocmai atunci este chinuit de o cumplita în viața personală. Deoarece
Arsene Denis Marian
Asistenta Sociala, anul 1, sem.2, ID

niciodata nu pot fi controlaţi toţi indicii, este bine ca receptorul să devină şi un observator atent
al comportamentului expresiv manifestat de emitent. Interpretând corect indicii involuntari, el va
reuşi să surprindă adevărul.

Mesajele non-verbale sunt adesea mult mai greu de interpretat corect decât mesajele
verbale dar sunt, totodata si mult des transmise. Adolescentii transmit de foarte multe ori mesaj
prin intermediul comunicarii non verbale, de cele mai multe ori parintilor si prietenilor sau
profesorilor. Pentru ca relatia parinte-adolescent sa fie una buna, parintele trebuie sa inteleaga si
sa raspunda mesajelor non verbale transmise de adolescent.

Deoarece depresia este, in prezent, una dintre cele mai raspandite boli in randul adolescentilor si
nu numai iar acestia comunica cu persoanele apropiate doar non verbal. Pentru a nu lasa depresia
sa preia controlul vietii persoanei respective, este necesar ca receptorul mesajelor non verbale sa
inteleaga si sa gaseasca modalitati de a raspunde, de a oferi ajutor pentru ca, in marea majoritate
a timpului, persoanele care sufera de aceasta boala, prin comunicarea non verbala solicita,
indirect ajutor in depasirea acestui moment. Corpul uman fiind principalul transmițător de
mesaje non verbale, adolescentii care sufera de depresie vor incerca de multe ori sa isi creeze
rani pe corp, incercand sa evidentieze anumite aspect legate de modul in care este tratat, despre
evenimente neplacute la care nu a fost supus si despre care nu poate folosi comunicare verbala
din anumite motive (teama de a fi criticat, de a nu fi crezut, etc.)

Nici un semn nonverbal nu poate fi interpretat corect decât în contextul celorlalte semne, astfel
ca pentru a intelege concret ce ne transmite emitatorul, este necesar sa o faca si cu ajutorul
comunicarii verbal. Toate mesajele non verbale pot fi interpretate diferit, in functie de starea de
spirit a receptorului.

Așadar, comunicarea nonverbală reprezintă un tip de comunicare foarte important, prin

intermediul căreia se pot exprima atitudini interpersonale, stări psihice, afective, etc.
Comunicarea nonverbală vine in ajutorul comunicării verbale, întrucât poate reprezenta o
completare. Aceasta este mai greu de interpretat în diferite cazuri, însă este frecvent utilizată de
către fiecare individ în parte.

În concluzie, comunicarea de tip nonverbal este prezentă în viețile noastre, cu precădere

utilizată pentru a transmite voit sau involuntar și pentru a accentua mesajul care se dorește a fi
transmis de către o persoană. Desigur, există mai multe elemente după care ne putem ghida
Arsene Denis Marian
Asistenta Sociala, anul 1, sem.2, ID

atunci când ne raportăm la comunicarea nonverbală precum: gesturi, limbajul trupului, expresia
facială, paralimbajul, mimica.

BIBLIOGRAFIE

ALLAN PEASE ALAN GARNER, Limbajul Vorbirii, Arta Conversației

Bitca, L., 2019, Comunicarea nonverbală ca formă de socializare și educare a copiilor

cu CES, Centrul de Sănătate Prietenos Tinerilor Botanica

Bitca, L., 2019, Comunicarea nonverbală ca o condiție de bază a managementului

impresiei, Economics, Social and Engineering Sciences Year 2, Nr.3-4/2019

Fârte, G., 2014, Comunicarea, O abordare praxiologică, Casa Editorială Demiurg Iaşi

Graur, E., 2001, Tehnici de comunicare, Editura Mediamira, Cluj-Napoca

Lesenciuc, A.,2017, Teorii ale comunicării, ditura Academiei Forţelor Aeriene „Henri
Coandă” Braşov

Petre, A., Stiluri și metode de comunicare