Sunteți pe pagina 1din 2

Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de razboi (Camil Petrescu) -1930 -roman de analiza psihologica / roman ionic / roman

subiectiv -roman redactat la persoana I -Teme: razboiul (ca experienta personala) si iubirea -Camil Petrescu sustinator al sincronismului -Compozitie: doua parti. Prima: relatarea povestii de iubire, a doua jurnalul de razboi al naratorului. Desi sunt distincte, cele doua parti sunt unificate de a ceeasi constiinta (vezi nararea la persoana nti), dar si de un artificiu de compoz itie: romanul se deschide cu relatarea unei scene de la popota ofiterilor din re gimentul XX, n cadrul caruia Stefan Gheorghidiu e sublocotenent. Aceasta scena, p rin subiectul ei (un scandal n presa vremii, avnd n centru o crima pasionala comisa de un sot gelos care si ucide iubita, si, care, cu toate acestea, va fi achitat de jurati), e si o scena-emblema, mise en abmes (oglinda, prefigurare, dublet) a ceea ce i se va ntmpla lui Gheorghidiu. Primul capitol detine, n mod neobisnuit, si rol de sinteza. -Structura romanului: tot doua planuri, razboiul si iubirea ultimul mai concentr at, Camil Petrescu facnd monografia unei iubiri, naratorul de persoana I surprinzn d toate fazele unei iubiri (viziune organica asupra iubirii) -Doua influente din literatura universala: Proust si Stendhal. Influenta lui Pro ust se resimte la nivelul tehnicii narative fragmentare, firului epic discontinu u, incertitudinii (practic, ndoiala lansata n debutul capitolului Diagonalele unui testament: Eram nsurat de doi ani cu o colega de la Universitate si banuiam ca m a nsala, nu va fi rezolvata nici macar la finele romanului), adoptarii formulei j urnalului (jurnalul de front), intuitionismului bergsonian si fenomenologiei (cu noasterea nu se mai bazeaza pe argumente vizibile, exterioare, ci pe intuirea un ei stari a lucrurilor, pe esente. Conteaza temporalitatea subiectiva, durata, si nu istoria n general), mixturii de notatii din prezent si din trecut, memoriei i nvoluntare care declanseaza instantaneu piste epice. Influenta lui Stendhal se r egaseste n pasiunea care transforma personajele n energii uriase, orgolioase (Stef an Gheorghidiu marturiseste nasterea iubirii pentru Ela din orgoliu). -Planul iubirii. Stefan Gheorghiu: personaj specific camilpetrescian. E un inada ptat, pna la urma un nvins (nu reuseste sa se integreze ntr-o realitate sociala coo rdonata de valoarea materiala / de bani, o mondenitate avara si ipocrita, cum va reusi sa o faca Ela. !!! vezi analiza laturii sociale a romanului!!), un person aj autentic, care se dezgoleste, expunndu-si curat toate gndurile, un personaj car e filozofeaza (vezi conceptia despre iubire si moarte: Cei care se iubesc au dre pt de viata si de moarte unul asupra celuilalt. Sau O iubire mare e mai degraba un proces de autosugestie. Sau Bucuriile adevarate ale dragostei sunt bucurii al e mintii. Ela nu reuseste la sa ajunga la o armonizare a iubirii cu spiritul, sp re deosebire de doamna T, care ntelege ca iubirea e o traire superioara, provocat a de o stare de exceptie). Iubirea sufera modificari n momentul aparitiei mosteni rii (pretext pentru introducerea de noi personaje si pentru sublinierea laturii sociale a romanului. Personaje: unchiul Tache, Nae Gheorghidiu personaj ntlnit si n Patul lui Procust, si chiar Vasilescu-Lumnararu, Fred, din acelasi roman. 2 pers onaje-liant asadar. E conturata o lume de negustori, comparata de Gheorghidiu cu un mare hipodrom.) Stefan Gheorghidiu face parte din categoria sufletelor tari, e un revoltat pentru care setea de cunoastere se naste din credinta ca nu exist a salvare fara curajul adevarului. Vaga conturare si a unui triunghi amoros: Ste fan-Ela-G (Grigoriade). -Tehnica ambiguzarii / echivocului se datoreaza subiectivismului personajului ce ntral. Tehnica n concordanta cu framntarile, tensiunea intelectuala, scepticismul personajului-narator, care ating o nota paroxistica / obsedanta. Analiza, lucidi tatea e mpinsa la extrem. -Planul razboiului (scena importanta: capitolul Ne-a acoperit pamntul lui Dumneze u) Razboiul nu mai e marea tema a romanului (cum era n cel traditionalist), ci e doar fundalul pe care se desfasoara drama incertitudinii lui Gheorghidiu. Proble ma razboiului e accesibilizata: se discuta intens despre ea, peste tot, dar si p uternic subiectivizata. Nu se descriu scene de lupta memorabile, ci doar viata i nterioara a individului care participa la razboi. Pretentia viziunii general-uma

ne e nlocuita de perspectiva unica, dramatica a combatantului. n finalul romanului : un Gheorghidiu postbelic, maturizat, care abandoneaza trecutul unei iubiri cu privire la care are ndoieli. -Simetria romanului. 2 parti, 2 teme majore care interfereaza. Razboiul vine chi ar sa rezolve prima parte, cea a iubirii, prin surprinderea unei tragedii colect ive (razboiul) vs o drama subiectiva (iubirea). Atitudinea naratorului-personaj: confuzie n prima parte, meditatie grava n partea a doua. -Concepte (sursa: eseul lui Camil Petrescu Noua structura si opera lui Marcel Pr oust). Camil Petrescu se opune rationalismului cartezian, cauzalitatii (mai ales morale), fixitatii caracterelor, unilateralitatii, absentei devenirii. Pledeaza n schimb pentru subiectivitate; instinctualitate / inconstient care nu sta n cale a spiritualitatii; morfologia organica a personajului, ceea ce implica devenirea constiintei, astfel ca personajul e pus mereu n conflict cu el nsusi (spre deoseb ire de romanul traditionalist, unde conflictul era adesea exterior, conflictul n romanul modernist e adesea unul interior; relativism; autenticitate, plasarea eu lui n centrul romanului (vezi tezele sincroniste), eul fiind o constiinta scindat a, tensionata, mereu n criza si unificatoare numai din punctul de vedere al unita tii perspectivei. -Nicoale Manolescu: Camil Petrescu a reusit detrealizarea romanului, coborrea lui de pe scena n strada. -Romanele lui Camil Petrescu surprind n egala masura laturi teoretizante vezi val enta lor filozofica