Reprezentata pe scena n 1884, comedia O scrisoare pierduta" de I.L.

Caragiale este a treia dintre cele patru scrise de autor, o capodopera a genului dramatic. Prejudecata criticului Eugen Lovinescu despre efemeritatea comediei de moravuri fata de comedia de caracter nu s-a dovedit ndreptatita n timp, comedia O scrisoare pierduta" fiind actuala si pentru ca mentalitatea unei categorii sociale nu dife ra prea mult n context romnesc de la o epoca la alta. Ambitiile, dorinta de avere, privilegii sau ascensiune sociala nu tin doar de mentalitatea unei epoci. G. Ca linescu sustine acest lucru: Precum exista categorii individuale, exista si tipur i sociologice. (...) Situatiile sunt eterne si se rezolva n limbaj." Opera literara O scrisoare pierduta" de I. L. Caragiale este o comedie de moravur i, n care sunt satirizate aspecte ale societatii contemporane autorului, fiind in spirata din farsa electorala din anul 1883. Comedia este o specie a genului dramatic, care strneste rsul prin surprinderea uno r moravuri, a unor tipuri umane sau a unor situatii neasteptate, cu un final fer icit. Personajele comediei sunt inferioare. Conflictul comic este realizat prin contrastul dintre aparenta si esenta. Sunt prezente formele comicului: umorul, i ronia si diferite tipuri de comic (de situatie, de caracter, de limbaj si de num e). ncadrndu-se n categoria comediilor de moravuri, prin satirizarea unor defecte omene sti, piesa prezinta aspecte din viata politica (lupta pentru putere n contextul a legerilor pentru camera) si de familie (relatia dintre Tipatescu si Zoe) a unor reprezentanti corupti ai politicianismului romnesc. Ca specie a genului dramatic, comedia este destinata reprezentarii scenice, dova da fiind lista cu Persoanele de la nceputul piesei si didascaliile, singurele int erventii directe ale autorului n piesa. Textul dramatic este structurat n patru acte alcatuite din scene, fiind construit sub forma schimbului de replici intre personaje. Titlul pune n evidenta contrastul comic dintre aparenta si esenta. Pretinsa lupta pentru putere poltica se realizeaza, de fapt, prin lupta de culise, avnd ca inst rument al santajului politic o scrisoare pierduta" pretextul dramatic al comediei . Articolul nehotart indica att banalitatea ntmplarii, ct si repetabilitatea ei (pier derile succesive ale aceleiasi scrisori, amplificate prin repetarea ntmplarii n alt context, dar cu acelasi efect). Fiind destinata reprezentarii scenice, creatia dramatica impune anumite limite n ceea ce priveste amploarea timpului si a spatiului de desfasurare a actiunii. Ac tiunea comediei este plasata n capitala unui judet de munte, n zilele noastre" adic a la sfrsitul secolului al XIX-lea, n perioada campaniei electorale, ntr-un interva l de trei zile. Intriga piesei porneste de la o ntmplare banala: pierderea unei scrisori intime, c ompromitatoare pentru reprezentantii locali ai partidului aflat la putere si gas irea ei de catre adversarul politic, care o foloseste ca arma de santaj. Acest f apt ridicol strneste o agitatie nejustificata si se rezolva printr-o mpacare gener ala si neasteptata. Conflictul dramatic principal consta n confruntarea pentru puterea politica a dou a forte opuse: reprezentantii partidului aflat la putere (prefectul Stefan Tipat escu, Zaharia Trahanache, presedintele gruparii locale a partidului si Zoe, soti a acestuia) si gruparea independenta constituita n jurul lui Nae Catavencu, ambit ios avocat si proprietar al ziarului Racnetul Carpatilor". Conflictul are la baza contrastul dintre ceea ce sunt si ceea ce vor sa para personajele, ntre aparenta si esenta. Conflictul secundar este reprezentat de grupul Farfuridi Brnzovenescu , care se teme de tradarea prefectului. Tensiunea dramatica este sustinuta grada t prin lantul de evenimente care conduc spre rezolvarea conflictului, n finalul f ericit al piesei: scrisoarea revine la destinatar, Zoe, iar trimisul de la centr u, Agamita Dandanache, este ales deputat. Este utilizata tehnica amplificarii tr eptate a conflictului. O serie de procedee compozitionale (modificarea raporturi lor dintre personaje, rasturnari bruste de situatie, introducerea unor elemente surpriza, anticipari, amnari), mentin tensiunea dramatica la un nivel ridicat, pr in complicarea si multiplicarea situatiilor conflictuale. Doua personaje secundare au un rol aparte n constructia subiectului si n mentinere a tensiunii dramatice. n fiecare act, n momentele de maxima tensiune, Cetateanul t

urmentat intra n scena, avnd interventii involuntare, dar decisive n derularea intr igii. El apare ca un instrument al hazardului, fiind cel care gaseste, din ntmplar e, n doua rnduri scrisoarea, face sa-i parvina mai nti lui Catavencu si o duce n fina l "andrisantului", coana Joitica. Dandanache este elementul surpriza prin care s e realizeaza deznodamntul, el rezolva ezitarea scriitorului de a da mandatul de d eputat "prostului" Farfuridi sau "canaliei" Catavencu. Personajul ntareste semnif icatia piesei, prin generalizare si ngrosare a trasaturilor, candidatul trimis de la centru fiind " mai prost ca Farfuridi si mai canalie dect Catavencu". Scena initiala din actul I (expozitiunea) prezinta personajele Stefan Tipatescu si Pristanda, care citesc ziarul lui Nae Catavencu si numara steagurile. Venirea lui Trahanache cu vestea detinerii scrisorii de amor de catre adversarul politi c declanseaza conflictul dramatic principal si constituie intriga comediei. Conv ingerea sotului nselat ca scrisoarea este o plastografie si temerea acestuia ca Z oe ar putea afla de machiaverlcul" lui Catavencu sunt de un comic savuros. Naivita tea (aparenta sau reala) a lui Zaharia Trahanache si calmul sau contrasteaza cu zbuciumul amorezilor Tipatescu si Zoe Trahanache, care actioneaza impulsiv si co ntradictoriu pentru a smulge scrisoarea santajistului. Actul II prezinta n prima scena o alta numaratoare, cea a voturilor, dar cu o zi n aintea alegerilor. Se declanseaza conflictul secundar, reprezentat de grupul Far furidi-Brnzovenescu, care se teme de tradarea prefectului. Daca Tipatescu i ceruse lui Pristanda arestarea lui Catavencu si perchezitia locuintei pentru a gasi sc risoarea, Zoe dimpotriva, ordona eliberarea lui si uzeaza de mijloacele de convi ngere feminina pentru a-l determina pe Tipatescu sa sustina candidatura avocatul ui din opozitie, n schimbul scrisorii. Cum prefectul nu accepta compromisul polit ic, Zoe i promite santajistului sprijinul sau. Depesa primita de la centru solici ta nsa alegerea altui candidat pentru colegiul al II-lea. n actul III (punctul culminant), actiunea se muta n sala mare a primariei unde au loc discursurile candidatilor Farfuridi si Catavencu, n cadrul ntrunirii electoral e. ntre timp, Trahanache gaseste o polita falsificata de Catavencu, pe care inten tioneza s-o foloseasca pentru contra-santaj. Apoi anunta n sedinta numele candida tului sustinut de comitet: Agamita Dandanache. ncercarea lui Catavencu de a vorbi n public despre scrisoare esueaza din cauza scandalului iscat n sala de Pristanda . n ncaierare, Catavencu pierde palaria cu scrisoarea, gasita pentru a doua oara d e Cetateanul turmentat, care o duce destinatarei. Actul IV (deznodamntul) aduce rezolvarea conflictului intial, pentru ca scrisoare a ajunge la Zoe, iar Catavencu se supune conditiilor ei. Intervine un alt person aj, Dandanache, care ntrece prostia si lipsa de onestitate a candidatilor locali. Populsarea lui politica este cauzata de o poveste asemanatoare: si el gasise o scrisoare compromitatoare. Este ales n unanimitate si totul se ncheie cu festivita tea condusa de Catavencu, unde adversarii se mpaca. Actiunea piesei este constituita dintr-o serie de ntmplari care, n succesiunea lor temporala, nu misca nimic n mod esential, ci se deruleaza concentric n jurul prete xtului (pierderea scrisorii). Atmosfera destinsa din final reface starea initial a a personajelor, fara nicio modificare a statutului initial (dinaintea pierderi i scrisorii). Personajele actioneaza stereotip, simplist, ca niste marionete lip site de profunzime sufleteasca, fara a evolua pe parcursul actiunii, fara a sufe ri transformari psihologice (personaje plate). Personajele din comedii au trasaturi care nlesnesc ncadrarea lor tipologica. Carag iale este considerat cel mai mare creator de tipuri din literatura romna. Ele apa rtin viziunii clasice pentru ca se ncadreaza ntr-o tipologie comica, avnd o dominan ta de caracter si un repertoriu fix de trasaturi. Pompiliu Constantinescu preciz eaza n studiul Comediile lui Caragiale" noua clase tipologice, dintre care urmatoa rele sunt identificate si n O scrisoare pierduta": tipul ncornoratului (Trahanache) , tipul primului amorez si al donjuanului (Tipatescu), tipul cochetei si al adul terinei (Zoe), tipul politic si al demagogului (Tipatescu, Catavencu, Farfuridi, Brnzovenescu, Trahanache, Dandanache), tipul cetateanului (Cetateanul Turmentat) , tipul functionarului (Pristanda), tipul confidentului (Pristanda, Tipatescu, B rnzovenescu), tipul raisonneurului (Pristanda). Principalul mod de expunere este dialogul, prin care personajele si dezvaluie int entiile, sentimentele, opiniile. Prin dialog se prezinta evolutia actiunii drama

tice, se definesc relatiile dintre personaje si se realizeaza caracterizarea dir ecta sau indirecta. n dialogul dramatic, stilul este marcat prin oralitate: mijlo ace nonverbale (gesturi, mimica) si paraverbale (intonatie, ritm, accent, pauza) se substituie replicilor sau le nsotesc sub forma indicatiilor scenice. Limbajul oral este mai spontan, mai putin elaborat, fiind marcat prin: forme populare sa u familiare, repetitii, exprimare eliptica, interogatia, exclamatia, simplitatea frazei. Sursele comicului sunt diverse si servesc intentia autorului de a satiriza defec tele omenesti puse n evidenta pe fundalul campaniei electorale. Comicul de moravuri vizeaza viata de familie (triunghiul conjugal Zoe Trahanache Tipatescu) si viata politica (santajul, falsificarea listelor electorale, satisf acerea intereselor personale). Comicul de intentie, atitudinea scriitorului fata de personaje, se identifica pr in limbajul lor, si anume utilizarea neologismului reflecta adncimea contrastului comic (ceea ce vor sa para / ceea ce cred ca sunt fata de ceea ce sunt cu adeva rat). Personajele mai modeste n pretentii sunt ironizate: ele doar pronunta gresi t (Pristanda, Cetateanul turmentat), fapt care sugereaza dorinta de integrare ntr -o lume superioara, n consonanta cu noua lor stare sociala. n schimb, ambitiosul C atavencu, incult, dar snob, cu pretentii de eruditie, este satirizat: pronunta c orect, dar atribuie sensuri gresite neologismelor. Un singur personaj este grote sc: Dandanache, alesul" trimis de la centru. Senil, cazut n copilarie, mai prost d ect oricare provincial, este incapabil de a asimila neologismul, nici macar n mod incorect. Vorbirea lui este incoerenta, iar neologismul este nlocuit de interject ie si onomatopee. Comicul de situatie sustine tensiunea dramatica prin ntmplarile neprevazute, const ruite dupa scheme comice clasice: scrisoarea este pierduta si gasita succesiv (a cumularea progresiva, coincidenta, repetitia), rasturnarea de statut / evolutia inversa a lui Catavencu, teama exagerata de tradare a grupului Farfuridi Brnzoven escu, confuziile lui Dandanache, care o atribuie pe Zoe cnd lui Trahanache, cnd lu i Tipatescu si interferenta finala a intereselor n mpacarea ridicola a fortelor ad verse. Comicul de caracter reliefeaza defectele general-umane, pe care Caragiale le san ctioneaza prin rs (de exemplu: demagogia lui Catavencu, prostia lui Farfuridi, se rvislismul lui Pristanda, senilitatea lui Dandanache). Comicul numelor proprii este o forma prin care autorul sugereaza dominanta de ca racter, originea sau rolul personajelor n desfasurarea evenimentelor: numele Trah anache este provenit de la cuvntul trahana", o coca moale, ceea ce sugereaza ca pe rsonajul este modelat de enteres"; numele Dandanache vine de la dandana" (boacana, gafa), nume sugestiv pentru cel care creeaza confuzii penibile; numele Farfurid i si Branzovenescu au rezonante culinare, sugernd prostia. Prin aceste mijloace, piesa provoaca rsul, dar, n acelasi timp, atrage atentia cit itorilor / spectatorilor, n mod critic, asupra comediei umane". Lumea eroilor lui Caragiale este o lume a compromisului moral, alcatuita dintr o galerie de arivisti, care actioneaza dupa principiul Scopul scuza mijloacele", u rmarind mentinerea sau dobndirea unor functii politice / a unui statut social nem eritat. Desi comicul se opune tragicului, s-a constatat de multa vreme ca, n prof unzimea viziunii asupra existentei, despartirea nu mai este att de transanta. Epo ca moderna dezvolta aceasta intuitie pna la a sterge hotarele dintre categorii: Nam nteles niciodata, n ce ma priveste, deosebirea care se face ntre comic si tragic . Comicul, fiind intuitie a absurdului, mi se pare mai deznadajduitor dect tragic ul. Comicul nu ofera vreo iesire [...] el este dincolo de disperare ori de spera nta , spunea Eugne Ionesco.