O scrisoare pierduta de I. L.

Caragiale este o comedie n patru acte ce s-a jucat, n premiera, pe scena Teatrului National din Bucuresti, la 13 noiembrie 1884; a fo st publicata n revista Convorbiri literare si n volumul Teatru , prefatat de studiul l i Titu Maiorescu, Comediile d-lui I. L. Caragiale . Comedia este specia genului dramatic, n versuri sau n proza, care satirizeaza ntmpla ri, aspecte sociale, moravuri (conduita morala a unui popor, a unui grup social) prin intermediul personajelor ridicole, ntre care se nasc conflicte puternice, d ar derizorii ca semnificatie. Comedia are scopul de a ndrepta acele defecte umane si sociale prin rs, avnd, asadar, rol moralizator. Principalele modalitati artist ice de realizare a comicului sunt ironia, satira si sarcasmul, folosite pentru a crea ridicolul sau grotescul, ilustrnd att aspecte imorale (moravuri) ce se petre c n societate, ct si caractere individuale. O scrisoare pierduta este o comedie de moravuri prin faptul ca autorul surprinde n ecinstea n viata de familie si n cea politica, modalitatea prin care oamenii polit ici si asigurau candidatura si victoria n alegeri. Titlul este generat de pretextu l n jurul caruia se desfasoara ntmplarile; pierderea de catre Zoe Trahanache a unei scrisori de dragoste primita de la Stefan Tipatescu. Piesa dezvaluie viata publ ica si de familie a unor politicieni care, ajunsi la putere si ambitiosi, se car acterizeaza printr-o crestere brusca a instinctelor de parvenire. Interesele ero ilor, contrare numai n aparenta, se armonizeaza n final, pentru ca toti stiu sa sp eculeze avantajele unui regim politic curat constitutional , n folosul lor. Piesa are patru acte, unitatea dintre ele fiind sustinuta att la nivelul subiectu lui, ct si al personajelor. Actiunea se dezvolta si ia amploare de la o scena la alta, de la un act la altul, nfaptuita de un numar de personaje care se dezvaluie treptat, caracterizndu-se prin cuvinte, gesturi si fapte. Actiunea se desfasoara n capitala unui judet de munte , pe fondul agitat al unei cam panii electorale . Aici are loc conflictul ntre ambitiosul avocat Nae Catavencu, din opozitie , care aspira spre o cariera politica, si grupul fruntas al conducerii locale, prefectul Stefan Tipatescu si prezidentul Zaharia Trahanache, care conduc e abuziv si n interes personal viata politica a judetului. Pentru a-i forta sa-l puna candidat n locul lui Farfuridi, preferatul conducerii judetului, Catavencu i ameninta cu un santaj. Instrumentul de santaj este o scris oare de amor a lui Tipatescu trimisa d-nei Zoe Trahanache, sotia ,,prezidentului ; p ierduta de Zoe, scrisoarea este gasita de un cetatean turmentat si subtilizata d e la acesta de Catavencu. Santajul o sperie mai ales pe Zoe, care, de teama de a nu fi compromisa public, exercita presiuni asupra celor doi barbati si obtine p romisiunea candidaturii lui Catavencu. Cnd totul parea rezolvat, a urmat o adevarata lovitura; de la Bucuresti, se cere, fara explicatii, sa fie trecut pe lista candidatilor un nume necunoscut: Agamem non Dandanache. Reactiile celor din jur sunt diferite: Zoe e disperata, Catavenc u amenintator, Farfuridi si Brzovenescu sunt satisfacuti ca rivalul lor a pierdut , iar Tipatescu e nervos. Trahanache este cel mai rational si se gndeste la un mo d de ncheiere a conflictului, supunndu-se nsa indicatiei ,,de sus . Situatia se agraveaza n timpul sedintei de numire oficiala a candidatului, dar in tervine politaiul Pristanda, care pune la cale un scandal menit sa nchida gura lu i Catavencu. n ncaierare, acesta pierde palaria n care era ascunsa scrisoarea si di spare pentru o vreme, producnd mari emotii doamnei Trahanache. Limpezirea situati ei se rezolva n actul al IV-lea. Dandanache, sosit de la Bucuresti, si dezvaluie s trategia politica, absolut asemanatoare cu cea a lui Catavencu, dar la alt nivel si cu mai multa ticalosie. Nae Catavencu, fara scrisoare, se simte dezarmat si schimba tactica parvenirii. n final, toata lumea se mpaca, micile pasiuni dispar ca prin farmec, Dandanache e ales n unanimitate, Catavencu tine un discurs si se mbra tiseaza cu vechii adversari ntr-o atmosfera de carnaval, de mascarada, accentuata de muzica condusa de Pristanda. Prin ntmplari neasteptate, comicul de situatie sustine tensiunea dramatica: pierde rea si gasirea repetata a scrisorii, interventiile repetate ale Cetateanului tur mentat, aparitia lui Dandanache, evolutia inversa a personajelor (Catavencu e nfrn t, desi parea nvingator, iar Tipatescu, Trahanache si Zoe triumfa, desi erau n per icol de a pierde), situatia finala cnd farsa electorala se transforma, printr-un compromis de proportii, ntr-o sarbatoare etc. Caragiale foloseste procedee tipice

ale comediei clasice: ncurcatura si echivocul (determinate de pierderea biletulu i), coincidenta (Dandanache utilizeaza acelasi instrument de santaj ca si Catave ncu), quiproquoul (confuzia pe care o face Dandanache ntre Tipatescu si Trahanach e). El ntrebuinteaza, de asemenea, tehnici inovatoare: amna aducerea n scena a unor personaje (Catavencu apare abia n actul al II-lea), construieste un text circula r, simetric (deznodamntul marcheaza revenirea la situatia initiala) si introduce un element-surpriza la sfrsitul fiecarui act (descoperirea politelor falsificate, sosirea unei depese de la Bucuresti etc.). Aproape fiecare scena este o situati e comica, n care evolueaza personaje cu trasaturi comice si limbaj comic. Remarca bile sunt, de exemplu, scena recitarii scrisorii de amor de catre sotul nselat or i scena numararii steagurilor de catre Tipatescu si Pristanda. n prima scena dint re cele amintite, de exemplu, Trahanache l informeaza imperturbabil pe Tipatescu despre existenta scrisorii sale de amor n minile lui Catavencu (actul I, scena IV) . Tipatescu este exploziv n reactii ( l mpusc! , i dau foc! ), dar Trahanache, cu bln terna, l sfatuieste sa aiba rabdare: ...Si nu te mai turbura, neica, pentru fitece miselie. Nu vezi tu cum e lumea noastra? ntr-o sotietate fara moral si fara prin tip, nu merge s-o iei cu iuteala, trebuie sa ai putintica rabdare... . Apropierea dintre cei doi e vadita de apelativul familiar neica , dar si de tonul de moralizar e ngaduitoare a ntregului discurs, al carui retorism nu are nimic ostentativ, dimp otriva, aminteste de intonatia calma a alinarilor: nu vezi tu... . Desigur, scena a ceasta, n care sotul ncornorat l linisteste duios pe amant este de un comic intens. Comicul de situatie rezulta, deci, si din prezenta unor grupuri insolite (clasic ul triunghi conjugal: Zoe Trahanache Tipatescu, cuplul Farfuridi Brnzovenescu). Prin tematica abordata, prin personajele create, prin felul n care a stiut sa evi dentieze defectele umane si lipsurile societatii, Caragiale ramne vesnic actual, vesnic tnar, n opera sa regasindu-se aspecte eterne ale convietuirii oamenilor. n opinia mea, comedia O scrisoare pierduta de I. L . Caragiale a fost, este si va r amne ntotdeauna una dintre cele mai bune opere ale literaturii romne prin arta comp ozitiei, prin modul de construire a personajelor si prin surprinderea vietii n ce le mai specifice aspecte ale ei.