Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PIEŢELE FINANCIARE
INTERNAŢIONALE
• Sistemul financiar internaţional prin pieţele şi instituţiile sale şi prin
mecanismele specifice permite alocarea eficientă a capitalurilor în timp şi în
spaţiu.
• r* - Este rata de dobândă fără risc a pieţei, o dobândă percepută în condiţiile în care
se presupune că nu există inflaţie, asociată în analiza financiară cu randamentul
titlurilor de stat.
• R* este o dobândă pe termen scurt care depinde strict de preferinţa de
timp pentru consumul viitor şi de rata de câştig aşteptată din
plasamentele în active productive).
3. Prima de risc pentru riscul de neplată (PR): este o remuneraţie pe care fiecare
creditor o percepe pentru riscul pe care îl implică o finanţare sau alta, indiferent
dacă acest risc este asumat de creditor sau este transferat către o instituţie
specializată.
• Este o primă percepută pentru a remunera riscul ca cel împrumutat să nu îşi
plătească dobânda datorat şi / sau să nu ramburseze împrumutul la scadenţa.
4. PRM- prima de risc asociată scadenţei percepută pentru alte riscuri
decât cel de neplată (default) cum ar fi riscul de dobândă (care afectează
mai ales instrumentele financiare cu scadenţă mai îndepărtată) sau riscul
de reinvestire a banilor (pentru instrumente cu scadenţă mai scurtă).
• Cea mai bună măsură a costului capitalului în finanţarea internaţională este rata
internă de rentabilitate.
• Cu toate acestea, alegerea unei variante de finanţare sau alta trebuie să se bazeze pe
ambele criterii de selecţie.
• Conform acestor criterii de selecţie avem următoarele situaţii decizionale:
Poziţia în finanţare Credit Poziţia în finanţare Investiţie
Debitor VAN cel mai mare Beneficiar VAN cel mai mare
RIR cel mai mic RIR cel mai mic
Creditor VAN cel mai mare Investitor VAN cel mai mare
RIR cel mai mare RIR cel mai mare
VAN pozitiv VAN pozitiv
Pentru creditor sau investitor valoarea actualizată netă trebuie să fie obligatoriu
pozitivă.
RIR este cea mai bună măsură a costului unei finanţări (costul real este în
acest caz de 17.80 % faţă de 10% sau 8.89%)
Aplicarea criteriului VAN în finanţarea internaţională
€ USD 9.0% 7.0%
Year An An €/USD k(euro) k(USD)
1 160000 160000 1.2 0.91743 0.934579
2 150000 150000 1.3 0.84168 0.873439
3 140000 140000 1.4 0.77218 0.816298
4 130000 130000 1.5 0.70843 0.762895
5 120000 120000 1.6 0.64993 0.712986
TOTAL 700000 700000 1.4
Metoda I: € USD
Interest rate 10% 10%
- Estimarea k(euro)
Discount Rate 7% 8%
- Estimarea k(USD) Present Value 579565 565109
- VANeuro x spot0 = VANeuroUSD Net present value -129565 -115109
Aplicarea criteriului VAN în finanţarea internaţională
€ USD 9,0% 7,0%
Year An An €/USD k(euro) k(USD)
1 160000 160000 1,2 0,91743 0,934579
2 150000 150000 1,3 0,84168 0,873439
3 140000 140000 1,4 0,77218 0,816298
4 130000 130000 1,5 0,70843 0,762895
5 120000 120000 1,6 0,64993 0,712986
TOTAL 700000 700000 1,4
Metoda II:
- Estimarea k(euro) Interest rate 10% 10%
- Estimarea cursului de schimb Discount Rate 7% 8%
Present Value 579565 510088
- Transformarea Anuitatii din USD în €
Net present value -129565 -60088
- Compararea VAN pentru cele două credite
• Pentru a putea compara două tehnici de finanţare denominate în monedă
diferită, soluţia ar fi:
• Calcularea valorilor actualizate nete prin estimarea unui curs de schimb relativ între
monedele în care sunt denominate creditele care urmează a fi comparate, valorile
actualizate fiind calculate în aceeaşi monedă (de exemplu la compararea unui credit
în lei sau a unui credit în euro se va folosi un curs de schimb estimat euro – lei şi se
vor obţine două valori actualizate nete exprimate în aceeaşi monedă, pentru care s-a
folosit aceeaşi rată de actualizare).
• Prima metodă este mai simplă în timp ce a doua metodă, mai complicată pentru că
presupune o previzionare a cursului de schimb pe o perioadă mai lungă de timp,
conduce la rezultate mult mai bune. Mai trebuie remarcat că rata de actualizare
diferă în funcţie de moneda în care este exprimat un credit (evident că leul îşi pierde
din valoare mai mult decât îşi pierde dolarul).
• Relaţia dintre ratele de actualizare poate fi aproximată prin următorul raport:
• Unde: k – ratele de actualizare, RFR – rata fără risc, β – coeficient de risc al celor
două pieţe.
• Dacă pieţele sunt perfect integrate, adică nu există nici o barieră în calea
transferurilor de capital (adică riscul este foarte redus) coeficientul de risc poate fi
aproximat cu 0.
• Spre exemplu, dacă rentabilitatea estimată este mai mică decât cea actuală atunci
activul respectiv este subevaluat.
• Dacă preţul teoretic este mai mare decât preţul de piaţă atunci acţiunea valorează
mai puţin decât valoarea sa reală şi atunci spunem că ea este subevaluată.
• La baza modelului CAPM stau o serie de ipoteze:
• 1. Toţii investitorii au un comportament de tip Markowitz, prin urmare portofoliile
deţinute de aceştia sunt eficiente sau se află pe o frontieră eficientă.
• 2. Investitorii îşi construiesc portofoliile din active financiare tranzacţionate pe o
piaţă secundară, precum acţiuni, obligaţiuni şi se pot împrumuta şi pot acorda
credite la o rată de dobândă fără risc.
• 3. Toţi investitorii au aşteptări omogene, de aceea, ei estimează distribuţii identice
pentru rentabilităţile viitoare.
• 4. Orizontul de timp al investiţiilor este identic pentru toţi investitorii.
Divdidende i
VAN actiuni PE Nractiuni
i 1 1 k i
Problema apare la cea de a doua ecuaţie în care lipsa unei răscumpărări face ca ecuaţia
VAN să aibă un număr infinit de termeni.
• Soluţia la această dilemă au găsit-o Gordon şi Shapiro care au pornit
de la următoarele două ipoteze:
• Dividendul unei acţiuni creşte cu o rată constantă g;
• Rata de creştere a dividendului g este mai mică decât rata de
actualizare.
• Din păcate şi această metodă are limitele sale date fiind ipotezele pe
care se bazează şi care nu pot fi realizate întotdeauna. Când nu sunt
îndeplinite aceste ipoteze se foloseşte primul model pentru
determinarea costului finanţării prin emisiune de acţiuni.