Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Imparat Si Proletar - Comentariu - Poem de Mihai Eminescu Referat
Imparat Si Proletar - Comentariu - Poem de Mihai Eminescu Referat
Potrivit lui A. Guillermou, aceasta prima varianta este "un simplu discurs politic
si social, lipsit inca de orice semnificatie filosofica. // o diatriba amara, ale
carei elemente apartin fondului comun al doctrinelor revolutionare: dreptul,
virtutea, religia sunt minciuni inventate de cei bogati si puternici pentru a-i
supune mai usor pe cei slabi". Referinta la Comuna din Paris, in text ("Versalia
invinge iara Comuna cade"), apare abia in a doua varianta, Umbre pe panza vremii
(ms. 2285).
In aceasta versiune (datand din perioada 1873-l874), cu strofe care aveau sa fie
eliminate din forma publicata in "Convorbiri literare", textul merge doar pana la
caderea Comunei, dar el "schiteaza cotitura luata de poem spre o semnificatie
filosofica care depaseste cu mult valoarea unei simple diatribe sociale" (A.
GuiUermou). Tot acum, fragmente razlete ale compozitiei insotesc manuscrisele
variantelor la inger ti demon, marturisind inrudirea de viziune in privinta figurii
revoltatului (proletarul, respectiv demonul). Versiuni ale finalului poemei se
intalnesc in ms. 2262, alaturi de schite pentru Archaeus (manuscrisul dateaza din
perioada pregatirii doctoratului si a traducerii lui Kant).
Ideologia poemului este destul de eteroclita, dar graitoare pentru spiritul epocii,
ca si pentru lecturile tanarului Eminescu, la Berlin. Asa cum demonstra T. Vianu,
analizand sursele scrierii, "este aici un mod de a rationa caracteristic pentru
toata ideologia revolutionara, care se complace in a demasca, in categoriile
culturii, tendintele si interesele clasei sta-panitoare.
Poemul se compune din patru parti, reprezentand tot atatea tablouri, succesive
cronologic, si aflate in raport antitetic, doua cate doua: primul si al treilea ,
centrate asupra figurii proletarului (avatar al tipului demonului eminescian),
configureaza orizontul tematic si simbolic al revoltei, al doilea si al patrulea,
avand in centru figura Cezarului (avatar al tipului tragic al geniului, care e
singurul - in viziunea poetului -ce gandeste soarta lumii, fara totodata a o putea
schimba), configureaza tema meditatiei filosofice, potentate de dezvoltarea
motivului literar al vietii ca vis ("Ca vis al mortii-eterne e viata lumii-ntregi"
este versul final al meditatiei Cezarului, dar si al intregului poem).
Figura de constructie a poemului este antiteza, fapt specific marilor antume ale
perioadei de maturitate, dupa cum specifica acestei epoci este si vizibila vointa
de simetrie la toate nivelurile realizarii sensului.
Marea, elementul primordial asociat Cezarului (si opus focului), este - ca si marea
inghetata din postuma Odin si poetul - un orizont al eternitatii, iar eternitatea
inseamna, in viziunea eminesciana, nefiinta. Marea este un simbol mai complex, in
poem, decat focul, tradand parca (intr-un fragil subtext) o optiune a autorului
insusi pentru aceasta a doua viziune.