3.

RELAȚIA DINTRE RUSIA ȘI UCRAINA DIN PERSPECTIVA DIPLOMAȚIEI

PUBLICE

3. 1. Războiul informațional și diplomația publică în doctrina geopolitică a Rusiei

Pentru Rusia, războiul informațional (denumit și confruntare informațională) este un
concept larg și care acoperă o gamă largă de activități diferite. The distinction between информационное
противоборство, (informatsionnoye protivoborstvo), information confrontation, and информационная война (informatsionnaya voyna),
information war, is the subject of detailed debate in official Russian sources. The distinctions are of little practical impact for assessing Russian

approaches, and for simplicity, “information war” is the term adopted throughout this paper Acoperă activități ostile
folosind informațiile ca instrument, țintă sau domeniu de operațiuni. În consecință, conceptul
poartă în el și operațiuni de rețea, precum operațiile psihologice (PsyOps), comunicațiile
strategice, influența operațiunii, împreună cu „informații, contrainformații, maskirovka
(înșelăciune militară sau mascare operațională), dezinformare, război electronic, debilitare a
comunicațiilor, degradarea suportului de navigație, presiunea psihologică și distrugerea
capabilități computerizate a inamicului.” K. Mshvidobadze, “The Battlefield On Your Laptop”, Radio Free Europe/Radio

Liberty, 21 March 2011. http://www.rferl.org/articleprintview/2345202.html. Luate împreună, aceste activități formează

„un întreg de sisteme, metode, și sarcini pentru a influența percepția și comportamentul
inamicului, populației și comunității internaționale la toate nivelurile.” A.J.C. Selhorst, "Russia’s Perception
Warfare", Militaire Spectator, Vol. 185, No. 4, 2016. p. 151

De când au apărut acuzații cu privire la actori sponsorizați de stat ruși care vizează
alegerile prezidențiale din SUA din 2016, amploarea interferenței cibernetice a Rusiei a devenit
din ce în ce mai mediatizată și discutată de mass-media. În ciuda noutății sale aparente, este
important de reținut că acest lucru nu este ceva nou și se întâmplă încă din anii 1990.Cu toate
acestea, sub președintele Vladimir Putin, Rusia a devenit unul dintre cei mai prolifici actori din
spațiul cibernetic. Buchanan, B., The Modus Operandi and Toolbox of Russia and Other Autocracies for Undermining
Democracies Throughout the World: Ben Buchanan Testifies before Senate Judiciary Sub-Committee on Crime and
Terrorism (2017, March 16). https://www.wilsoncenter.org/article/the-modus-operandi-and-toolbox-russia-and-other-autocracies-for-
undermining-democracies

Războiul informațional al Rusiei nu este o amenințare izolată pentru Europa și SUA, mai
degrabă este o strategie globală care afectează fiecare regiune a lumii în grade diferite, datorită
dimensiunii și complexității sale. Abordarea Rusiei față de războiul informațional este holistică
și include atât atacurile cibernetice, cât și operațiunile de informare ca elemente coezive care
lucrează în tandem pentru a atinge obiectivele politicii externe a Rusiei. Connell, Michael, and Sarah

Vogler, Russia’s Approach to Cyber Warfare. CNA analysis and Solutions (March 2017) .În plus, abordarea rusă
urmărește să submineze nu numai forțele armate ale adversarului, ci și să influențeze percepțiile
populației țintă în așa fel încât să favorizeze interesele rusești.
Gurganus, J., & Rumer, E., Russia’s Global Ambitions in Perspective (2019, February
20). https://carnegieendowment.org/2019/02/20/russia-s-global-ambitions-in-perspective-pub-78067

Pentru a înțelege prolificitatea Rusiei în spațiul cibernetic, este important să înțelegem că

percepția amenințărilor, atât fizice, cât și ideologice, împreună cu istoria Rusiei, influențează
puternic politica externă a Rusiei în spațiul cibernetic. Rusia suferă de o situație pe care multe
alte națiuni europene nu o suferă și aceasta este o lipsă de bariere geografice naturale pe care le
poate folosi pentru a se apăra. Aceasta a fost o problemă constantă cu care a trebuit să se
confrunte fiecare lider. Marshall, T., Russia and the Curse of Geography (2015, October 31)
Problema geografică este împletită și agravată de ideea că Rusia este blocată într-o
concurență acerbă cu Occidentul și că acțiunile sale sunt de natură defensivă. Atitudinile și
acțiunile coaliției conduse de SUA față de Rusia i-au făcut pe strategii ruși să creadă că sunt sub
asediu.Acest asediu apare atât sub formă fizică, cât și ideologică. Primul poate fi observat în
evenimente precum războiul din Kosovo sau invadarea instituțiilor democratice supranaționale
occidentale, cum ar fi UE și în special NATO, în zona tradițională de influență a Rusiei.Din
punct de vedere ideologic, strategii ruși consideră răspândirea normelor liberale care emană din
Occident ca o provocare din ce în ce mai problematică la adresa suveranității Moscovei. Blank,
Stephen. Cyber War and Information War à La Russe –  Understanding Cyber Conflict: 14 Analogies. Carnegie Endowment for
International Peace. (2017, October 16).

Pe lângă aceste amenințări percepute, acțiunile rusești pot fi explicate parțial printr-o
înțelegere diferită a războiului. În timp ce armata americană are un concept de „fază zero”,
strategii ruși se consideră într-un conflict permanent și prelungit.Acest lucru este relevant în
special pentru spațiul cibernetic, unde strategia „războiului politic” din epoca sovietică a servit
drept bază pentru strategia actuală a Rusiei de război informațional. Blank, Stephen. Cyber War and
Information War à La Russe –  Understanding Cyber Conflict: 14 Analogies. Carnegie Endowment for International Peace (2017,

October 16). https://carnegieendowment.org/2017/10/16/cyber-war-and-information-war-la-russe-pub-73399 .În acest cadru,

Federația Rusă lucrează pentru a-și îmbunătăți capacitățile de a domina spațiul cibernetic în
străinătate.
Deși Rusia se află într-un dezavantaj strategic față de SUA și aliații săi, a reușit să
folosească instrumente asimetrice în arsenalul său pentru a continua să depășească greutatea sa și
să reapare ca un jucător global. Unul dintre aceste instrumente este războiul informațional, care a
fost o modalitate ieftină și eficientă de a îndeplini obiectivele politicii externe a Rusiei în
străinătate.
Campaniile de război informațional ale Rusiei au afectat democrațiile, au promovat extremismul
și nemulțumirea, au susținut liderii antidemocratici și au zdruncinat influența Occidentului.
Acțiunile rusești în străinătate sunt larg răspândite, iar motivațiile lor sunt adesea de natură
opace. Strategiile rusești se suprapun în multe țări și pot servi mai multor obiective. Cu toate
acestea, există trei obiective generale clare:
 Restabilirea dominației ruse în sfera de influență post-sovietică/imperială;
 Deteriorarea influenței valorilor, instituțiilor și sistemelor democratice occidentale pentru
a crea un model mondial policentric;
 Extinderea hegemoniei politice, economice și militare a Rusiei la nivel global pentru a
consolida locul Rusiei ca putere majoră.
Pentru a atinge aceste obiective, Rusia se bazează pe hackeri, pe comunitatea sa de
informații din ce în ce mai puternică, pe utilizarea mass-media deținute de stat (adică Russia
Today, sau RT și Sputnik), pe fermele de troli și pe roboți. Balzer, Harley. Public Opinion Paradoxes?
Russians Are Increasingly Dubious About the Costs of Putin’s Foreign Policies. Ponars Eurasia (2019,
May). https://www.ponarseurasia.org/sites/default/files/policy-memos-pdf/Pepm595_Balzer_May2019_0.pdf

Deși Federația Rusă are aspirații din ce în ce mai globale, războiul informațional este folosit în
primul rând pentru a stabili dominația rusă în fosta sa zonă de influență, care include fostele
republici sovietice și comuniste și teritoriile care făceau parte anterior din Imperiul Rus sau aflate
sub influența acestuia.
În prezent, Rusia se angajează în ceea ce numește „război de nouă generație” (NGW). NGW
folosește orice metodă de constrângere, cu excepția războiului convențional deschis, inclusiv
războiul informațional, presiunea politică și presiunea economică. Această strategie este aplicată
în speranța că Rusia poate constrânge NATO să încetinească sau chiar să-și inverseze influența și
extinderea în „străinătatea apropiată” a Rusiei.
Statele și teritoriile vizate sunt extrem de vulnerabile la războiul informațional rusesc din cauza
legăturilor lor istorice, politice, economice, culturale, etnice și religioase cu Rusia și a corupției
rampante și a dificultăților economice.
În plus, Rusia valorifică conflictele înghețate din mai multe țări (Ucraina, Georgia, Azerbaidjan
și Moldova) pentru a exercita influență și putere în aceste regiuni. Campaniile de informare ruse
lucrează pentru a exacerba tensiunile, promovând în același timp sentimentul pro-rus în aceste
regiuni, valorificând statutul incipient al multor dintre sistemele politice și procesele democratice
ale acestor țări. Rusia speră să stagneze în continuare dezvoltarea în aceste regiuni și să le
blocheze mișcarea către formele tradiționale occidentale de guvernare democratică. Aceste
regiuni au servit, de asemenea, drept terenuri de testare pentru tacticile folosite de Federația Rusă
în alte părți ale lumii. Ulrich, Kühn. Russian Interests and Strategy – Preventing Escalation in the Baltics: A NATO 
Playbook. Carnegie Endowment for International Peace (2018, March 28). https://carnegieendowment.org/2018/03/28/russian-
interests-and-strategy-pub-75880

Mass-media susținută de guvernul rus, a devenit un element cheie al campaniei de război

informațional a Rusiei. Aceștia lucrează pentru a promova o versiune a evenimentelor mondiale
care aderă la obiectivele politicii externe ale Rusiei, subminând atât sistemul internațional de
după Războiul Rece, dominat de Occident, cât și instituțiile democratice globale. Ei au contribuit
la întărirea extremismului de ambele părți ale spectrului politic și au lucrat în moduri specifice
pentru a ajuta la operațiunile externe ale Rusiei.
Această mașină media are un al doilea obiectiv, mai sinistru. Acesta caută nu numai să
ofere o narațiune alternativă cu o versiune rusă a evenimentelor, ci și să provoace confuzie
generală și să pună la îndoială întreaga noțiune a adevărului.Oferă relatări variate ale
evenimentelor, adesea bazate pe adevăr, care lucrează pentru a semăna discordie și confuzie.
Troianovski, A., & Warrick, J. How a powerful Russian propaganda machine chips away at Western notions of truth. Washington
Post (2018, December 10). https://www.washingtonpost.com/graphics/2018/world/national-security/russian-propaganda-skripal-
salisbury/

RT și Sputnik sunt în fruntea mașinii media internaționale a Rusiei. Ei aderă la agenda

Kremlinului de a semăna discordie și de a promova un sentiment care favorizează Rusia sau
susține într-un fel obiectivele sau poziția politică a Kremlinului. În prezent, RT oferă servicii
lingvistice în arabă, engleză, franceză și spaniolă. De asemenea, oferă știri tipărite în arabă,
engleză, franceză, germană, rusă și spaniolă. Disponibilitatea globală a RT poate induce în
eroare, deoarece are mult mai puțini telespectatori săptămânali decât CNN sau BBC. Sputnik
este celălalt grup care alcătuiește această puternică mașină de media internațională rusă. Sputnik
furnizează suporturi tipărite și este disponibil în 32 de limbi.În ciuda unui număr limitat de
urmăritori în sensul tradițional, RT și Sputnik au reușit să creeze o platformă pentru figuri
populiste.Ei au avut, de asemenea, un mare succes în noul climat social media, articolele RT și
Sputnik fiind distribuite pe platforme precum Twitter, Facebook și YouTube. Rusia a reușit să
creeze o mașină de propagandă extrem de eficientă, iar platformele de socializare au permis
mass-mediei susținute de Rusia să se răspândească mai departe, mai rapid și la un public mult
mai larg decât era posibil anterior. Ei sunt, de asemenea, capabili să valorifice eșecurile și
greșelile americane, într-un efort de a atrage atenția de la propriile acțiuni ale Rusiei. Leonor, A. A
guide to Russian propaganda. Part 2: Whataboutism. Euromaidan Press (2016, August
31). http://euromaidanpress.com/2016/08/31/a-guide-to-russian-propaganda-part-2-whataboutism/

Datorită extinderii globale atât a internetului, cât și a răspândirii mass-media, există puține locuri
care nu fac obiectul unei campanii de informare ruse constante care își răspândește propria
narațiune a evenimentelor mondiale. În continuare voi oferi o privire de ansamblu asupra unora
dintre țările care suferă de campanii de dezinformare vizate de Rusia și voi detalia mai multe
cazuri pentru a arăta complexitatea războiului rusesc de dezinformare.
Armenia, o fostă Republică Sovietică, a avut legături strânse atât din punct de vedere
economic, cât și politic cu Rusia de la dizolvarea Uniunii Sovietice. Opinia publică armeană
rămâne în concordanță cu agenda geopolitică a Kremlinului, iar Armenia salută implicarea
Rusiei în problemele interne și regionale. În ciuda dovezilor semnificative că există o campanie
de dezinformare activă a Rusiei în Armenia, autoritățile nu au recunoscut acest lucru ca fiind o
amenințare.
Cu câteva zile înainte de alegerile parlamentare din aprilie 2017, a existat o creștere
semnificativă a activității troll. Aceasta a inclus diseminarea unui e-mail falsificat al USAID care
sugerează că SUA se amesteca în alegerile din Armenia. Documentul a fost difuzat pe conturile
de Twitter în limba rusă. Deși documentul a fost dezmințit de ambasada SUA din Erevan, a fost
corectat și distribuit din nou pe Twitter împreună cu documentul original înainte de alegerile din
2017.  Nimmo, B. Fakes, Bots, and Blockings in Armenia. Medium (2017, April 7). https://medium.com/dfrlab/fakes-bots-and-
blockings-in-armenia-44a4c87ebc46 Acest lucru a contribuit la promovarea obiectivului Kremlinului de a
prezenta SUA ca pe o amenințare.
Atât Bulgaria, cât și Moldova sunt două state naționale moderne care rămân puternic
conectate la trecutul lor sovietic. Campaniile de dezinformare ale Rusiei au influențat ambele
părți ale spectrului politic din regiune. În Bulgaria, Partidul Socialist Bulgar de stânga, pro-rus,
obține sprijin prin campanii pro-ruse și anti-occidentale pe rețelele sociale cu surse ruse și
bulgare. În mod similar, în Moldova, Partidul Socialiștilor pro-rus este susținut de rețelele de
socializare și campaniile media rusești.
Bulgaria este membră a UE, dar se confruntă încă cu un nivel ridicat de corupție. În plus, sunt
mulți în guvernul Bulgariei care promovează o agendă pro-rusă și valorifică o memorie
idealizată a trecutului lor comunist. Biray, Kurt. Communist Nostalgia in Eastern Europe: Longing for the
Past. OpenDemocracy (2015, November 9). https://www.opendemocracy.net/can-europe-make-it/kurt-biray/communist-nostalgia-in-

eastern-europe-longing-for-past Moldova are legături strânse cu Rusia atât cultural, cât și economic și are
un conflict înghețat în partea de est a țării.Ambele țări au încă un sprijin intern substanțial pentru
ideologiile și politicile rusești, care pot fi atribuite istoriei, culturii și religiei comune și
succesului ideologic al unei istorii sovietice. Cu toate acestea, Rusia este încă implicată în
promovarea dezinformarii prin sursele mass-media ale acestor țări. Devyatkov, Andrey. Dynamics of
Russian Power in Moldova. Foreign Policy Research  Institute (2017, March 27). https://www.fpri.org/article/2017/03/dynamics-
russian-power-moldova/ . See also Tanev, Mario. Nearly 25% of Bulgarians Encounter Fake News on Daily Basis – Poll June 28,
2017

Ucraina a simțit greul dezinformarii, manipulării și atacurilor cibernetice rusești din 2013.
Odată cu anexarea Crimeei în 2014 și sprijinul Rusiei pentru guvernele separatiste din regiunile
Donețk și Lugansk din sud-est, Rusia continuă să influențeze și să amenințe Ucraina. Ucraina
este un caz unic prin faptul că posedă o legătură istorică distinctă cu Rusia, care influențează
adesea acțiunile și politicile Rusiei în regiune. Important este că regimul lui Putin vede Ucraina
ca o piatră de temelie a lumii ruse mai mari, inseparabilă prin istoria lor comună. Yuhas, Alan.
Russian Propaganda over Crimea and the Ukraine: How Does It Work? The Guardian (2014, March
17). https://www.theguardian.com/world/2014/mar/17/crimea-crisis-russia-propaganda-media

Guvernul rus exploatează două elemente importante în cazul Ucrainei. În primul rând,
exploatează lupta susținută de ruși în estul Ucrainei care, împreună cu Crimeea, situează Rusia
drept apărătorul popoarelor ruse din străinătate. În al doilea rând, Rusia și-a folosit mass-media și
armatele de troli pentru a proiecta o narațiune favorabilă Moscovei. De exemplu, presa rusă
susține că criza ucraineană din 2014 a fost o lovitură de stat susținută de Occident, efectuată de
naționaliștii ucraineni și că doborarea zborului 17 Malaysia Airlines nu a fost opera Moscovei, ci
a Kievului.Ambele povești funcționează pentru a crea o pană între etnicii ucraineni și etnicii ruși
din Ucraina modernă. Aceste eforturi sunt menite să mențină țara divizată politic și cultural.
Greenberg, Andy. How An Entire Nation Became Russia’s Test Lab for Cyberwar. Wired (2017, June
20). https://www.wired.com/story/russian-hackers-attack-ukraine/

S-au constatat că acțiunile cibernetice atribuite rusești sunt prezente în 85 de țări care se
întind pe un total de 6 continente și 16 regiuni ale lumii. În ciuda faptului că majoritatea
atacurilor s-au concentrat asupra Europei și SUA, vedem, de asemenea, că regiunile din jurul
Rusiei sunt puternic vizate, inclusiv Asia Centrală, Asia de Vest, Asia de Sud și Asia de Est.
În concluzie pot menționa că, Rusia este una dintre țările care s-au angajat să protejeze
spațiul lor cibernetic, precum și utilizarea spațiului cibernetic în scopuri militare. Rusia consideră
că circulația liberă a informațiilor este foarte periculoasă pentru suveranitatea statului rus precum
și influența acestuia în Europa de Est. Pe lângă controlul spațiului său informațional, Rusia
folosește, de asemenea, spațiul cibernetic pentru a transmite interesele sale naționale. Vidul de
putere care a apărut după prăbușirea Uniunii Sovietice a motivat UE să includă întreaga Europă
de est sub umbrela UE. Astăzi, țările membre UE includ atât Bulgaria, cât și Germania, două țări
care sunt economic și politic diferite. Acest lucru creează eterogenitate structurală, ceea ce face
răspunderea UE la amenințări destul de dificilă.
Pe fondul escaladării militare continue de la granițele Ucrainei, mass-media rusă controlată de
stat continuă să cultive narațiuni de dezinformare despre atrocitățile iminente sau chiar în curs
împotriva populației din Donbas. Toate, evident, în încercarea de a crea un „casus belli”, un
pretext pentru invazie și pentru a menține deschisă opțiunea unei agresiuni militare reînnoite,
directe, împotriva Ucrainei.
Acuzații false care acuză Kievul de „atrocități” din Donbas au împrăștiat mass-media pro-
Kremlin de-a lungul anilor. Punctele de dezinformare, inclusiv cele despre care s-a demonstrat
recent că au legături cu serviciile ruse de informații au acuzat Ucraina de „epurare etnică” și
„genocid” de multe ori în trecut. Acum astfel de minciuni sunt reciclate la cele mai înalte
niveluri ale Kremlinului. Datorită accesibilității internetului și a mass-mediei asistam la o
prezentare generală a unora dintre cele mai proeminente narațiuni de dezinformare pro-Kremlin
care sunt sau pot fi folosite ca pretext pentru escaladarea în continuare a agresiunii militare
împotriva Ucrainei.
Atâta timp cât această competiție geopolitică persistă și beneficiile continuă să depășească
dezavantajele, războiul informațional al Kremlinului va fi o practică obișnuită.
3. 2. Diplomația publică a Rusiei ca armă „soft” în campanile împotriva Ucrainei
Politica externă se referă la stabilirea scopurilor și obiectivelor politicii unei țări date în
mediul competitiv al afacerilor internaționale. Ca instrument specific al politicii externe,
diplomația publică se referă la reglementarea și gestionarea relațiilor internaționale cu diverse
publicuri globale în vederea realizării acestor scopuri. Mai exact, diplomația publică
intenționează să creeze o reputație și o marcă pozitivă a țării, sporind simultan potențialul de soft
power al țării, care se bazează pe surse externe și interne. Aceste provocări au fost într-o stare de
transformare pe măsură ce natura mediului relațiilor internaționale s-a schimbat. Drept urmare,
diplomația publică rusă a trebuit să evolueze odată cu schimbările la nivel global și, în
consecință, cu cerințele schimbătoare consacrate în conceptele de politică externă. Astăzi,
puterea Rusiei conduse de Kremlin nu se referă doar la tancuri și invazii militare, de genul celor
observate în Ucraina, Moldova și Georgia. În afară de hard power expansionist, Kremlinul are și
soft power, o putere care influențează mințile și emoțiile. Această putere moale este mult mai
puternică decât cred oamenii din Occident. În țările occidentale, există o idee larg răspândită că
scopul puterii soft rusești este de a diviza și polariza. Experiența Ucrainei arată că aceasta este
doar o parte a obiectivului acestor tactici.
În lumea occidentală, pe care Rusia îi este greu să o cucerească, accentul se pune pe calea
„diviziunii”. În țările Europei de Est – și în special în țările Parteneriatului Estic –, inclusiv în
Ucraina, abordarea este mult mai ambițioasă. Acolo, scopul final al Kremlinului este să
cucerească (sau să recucerească), nu doar să divizeze. Tacticile „divizează” sunt folosite ca parte
a acestei abordări mai ample. Dar și alte componente sunt la lucru: crearea încrederii pentru a
câștiga un public, producerea de animozitate pentru a o radicaliza apoi, modelarea imaginii unui
inamic și, în sfârșit, modelarea imaginii unui posibil protector. Într-adevăr, fiecare „cucerire”
începe cu „împărțire”. Și fiecare act de împărțire urmează anumite acte de pregătire: „crearea
încrederii” și câștigarea susținătorilor. Mai întâi trebuie generată încredere pentru ca aceasta să
fie folosită pentru a promova diviziunile și pentru a produce animozitate față de alte grupuri.
Odată ce animozitatea a fost răspândită în societate, poate fi folosită pentru a crea o imagine a
unui inamic. Iar pasul final este crearea unui „protector” pentru a-l apăra împotriva inamicului.
Exemplul Ucrainei din ultimii ani dar și situația actuală oferă un exemplu
excelent.https://www.irf.ua/en/why-russian-soft-power-is-a-threat-for-both-ukraine-and-europe/ Why Russian soft power is a threat for both
Ukraine and Europe-26 AUGUST, 2020.

Pentru lumea exterioară, decizia președintelui rus Vladimir Putin de a lansa un război neprovocat
și inutil cu a doua țară ca mărime din Europa nu are un sens strategic. După cum vedem,acest
război este sângeros, prelungit și ruinător pentru economia rusă.
Putin, la rândul său, ne-a spus ce gândește. El crede că Ucraina este o țară ilegitimă și că
existența ei este un afront la adresa Rusiei. Acest tip de retorică este de obicei încorporat într-o
narațiune mai amplă de plângere cu privire la maltratarea Rusiei pe scena globală.
Putin controlează televiziunea de stat și atunci când promovează narațiuni absurde despre
agresiunea ucraineană, este esențial să ne amintim că vorbește unui public care este constant
bombardat cu dezinformare. Dacă ești un cetățean rus obișnuit, războiul poate să nu arate atât de
neprovocat și inutil. Ai putea crede că Ucraina încearcă să extermine populația rusă din estul său,
că guvernul ucrainean este condus de naziști și dependenți de droguri sau că Ucraina lucrează
clandestin cu America pentru a dezvolta arme nucleare. Sau poate nu crezi nimic din toate
acestea, dar nu ești sigur ce este adevărat.
Aceasta este o strategie de lungă durată în Rusia: folosiți internetul și televiziunea de stat pentru
a inunda societatea cu propagandă, demonizați instituțiile însărcinate cu dezamăgirea acelei
propagande și apoi exploatați confuzia care rezultă. Dar, în general, campania de informare pe
front a avut succes pentru Putin, cel puțin până acum - în februarie, pe fondul acumulării militare
a Rusiei de-a lungul graniței cu Ucraina, el s-a lăudat cu un rating de aprobare de 71% în rândul
rușilor.Russia’s war with Ukraine — and reality Peter Pomerantsev on whether Putin’s ability to manufacture reality may have reached its
limits in Ukraine. Mar 1, 2022, 9:40am EST. https://www.vox.com/2022/3/1/22949057/vox-conversations-ukraine-russia-putin-peter-
pomerantsev

Puterea soft rusă a fost supusă unui amplu control academic și guvernamental, în special în
legătură cu obiectivele Rusiei de a-și spori influența non-militară în spațiul post-sovietic.
Nicăieri acest puzzle nu este mai evident decât cazul Ucrainei, unde Rusia a încercat să-și
activeze potențialul de soft power prin diverse canale culturale, diplomatice, economice și
informaționale. În ultimii ani, de exemplu, statul rus a investit mult în articularea punctelor de
vedere „tradiționale” care sunt legate de valorile civilizației slave și ruse și de narațiunile
istorice, inclusiv colectivismul (sobornost’), disprețul pentru individualism și liberalism și
credința ortodoxă. Pentru mulți oameni din Ucraina, aceste valori pot avea, de asemenea,
atractivitate afectivă. Victoria Hudson, de exemplu, conturează discursul civilizațional al Rusiei,
care prezintă „un loc protejat pentru spiritualitate, moralitate și tradiție” legat de conceptul de
„lume rusească”: un nivel de identitate supranațional sau la nivel civilizațional, definit... pe baza
de etnie, limba maternă, religie, interes pentru Rusia sau legături istorice cu Federația Rusă”.
Popescu, N. (2006). Russia‘s Soft Power Ambitions (Vol. 115). Brussels: Centre for European Policy Studies.

În ciuda slăbiciunii generale a soft power a Rusiei, Rusia a rămas un pol pozitiv și afectiv de
atracție pentru un număr de respondenți. În special în cadrul celor două grupe de vârstă mai
înaintată, participanții au împărtășit adesea identificarea activă cu valorile rusești și slave
împărtășite la nivel internațional, cum ar fi respectul pentru tradiție și valorile familiei.
Cercetările anterioare au analizat și evidențiat existența discursurilor ruse despre panslavism.
Mikhail Suslov (2012), de exemplu, documentează modul în care astfel de narațiuni își propun să
creeze legături emoționale cu un spațiu geopolitic care se extinde dincolo de limitele Federației
Ruse contemporane. Printr-o examinare a decodării receptive a acestor narațiuni de către
publicul țintă, putem vedea cum anumiți indivizi au investit emoțional în identitățile personale și
de grup. Ulterior, datele ne permit să urmărim modul în care aceste investiții afective pot duce la
sprijin direct pentru acțiunile de politică externă ale Rusiei.
.” Russian soft power in Ukraine: A structural perspective- AmmonCheskin= December 2017=
https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0967067X17300405

Rossotrudnichestvo în Ucraina
Filiala ucraineană a organizației este condusă de Lidia Dyachenko, care este și prim-secretar la
Ambasada Federației Ruse în Ucraina. Având în vedere că Rossotrudnichestvo este un organism
guvernamental în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, se așteaptă această cooperare – la fel ca
și faptul că agenția nu este neutră. Organizația încearcă de obicei să se abțină de la potențiale
conflicte și evită să facă ecou public narațiunilor Moscovei despre „război civil”, „fascism” și
„rusofobie”, dar sentimentul lor rămâne destul de clar. În 2019, centrul local de știință și cultură
rusă a declarat că își va continua activitatea în Ucraina, deși aceasta din urmă a părăsit CSI – și a
ridicat probleme de „încălcare a drepturilor la libertatea religioasă și acte de vandalism în ceea ce
privește patrimoniul istoric și cultural rus”. Această afirmație poate fi privită ca un atac voalat
asupra noii Biserici Ortodoxe independente a Ucrainei, care a fost atacată pe scară largă de
Kremlin ca o „schismă” și „erezie” pentru dezlegarea de Biserica Ortodoxă Rusă. De asemenea,
poate fi percepută ca o critică la adresa politicii de decomunizare din Ucraina, întrucât
îndepărtarea monumentelor aduse unor personalități sovietice controversate și redenumirea
străzilor declanșează întotdeauna o reacție puternică din partea guvernului rus care a hărțuit în
mod repetat Ucraina, statele baltice, Polonia și Republica Cehă. Merită să rețineți că, din cauza
plecării Ucrainei din CSI, motivele pe care Rossotrudnichestvo operează în țară sunt îndoielnice.
Se bazează pe acordul valabil „Cu privire la înființarea și condițiile de funcționare a centrelor
culturale și informaționale”. Între timp, Rossotrudnichestvo rămâne o agenție guvernamentală și,
încălcând acordul menționat mai sus, nu sa înregistrat legal ca centru cultural. Serviciul de
Securitate al Ucrainei susține că a depus mai multe cereri Consiliului Național de Securitate și
Apărare pentru a permite închiderea instituției. Fostul consilier al șefului SSU, Yaroslav
Antonyak, insistă că Rossotrudnichestvo reprezintă o amenințare la adresa securității naționale
ucrainene și avertizează că angajații instituției ar putea fi implicați direct în serviciile de
securitate ruse. Popescu, N. (2006). Russia‘s Soft Power Ambitions (Vol. 115). Brussels: Centre for European Policy Studies.
Un cerc de organizații și mișcări cu care este frecvent implicat Rossotrudnichestvo merită, de
asemenea, atenție. Lista este destul de lungă și include actori precum Asociația Internațională a
Unității Slave a lui Pyotr Stolypin, Comunitatea slavilor estici din Harkiv; Comunitatea
compatrioților ruși de la Kiev „Țara mamă”, Clubul Pedagogic Internațional etc. Ei formează o
rețea folosită pentru amplificarea influenței reciproce, deoarece narațiunile pe care le
promovează sunt în mare parte aceleași. Clubul Pedagogic Internațional din Kiev, în ciuda
numelui său, nu este dedicat doar pregătirii profesorilor, iar componenta „internațională” se
limitează la limba rusă. Condusă de doi membri ai comunității „În sprijinul limbii ruse”, se
concentrează, de asemenea, pe cel de-al Doilea Război Mondial în interpretarea rusă și
organizează evenimente tematice comune cu Rossotrudnichestvo. Unul dintre evenimentele la
care nu a participat direct, dar la care a promovat a fost un forum internațional din 2019
„Perspectivele educației în limba rusă”, organizat în orașul ocupat Sevastopol, din Crimeea, cu
sprijinul fundației „Russkiy Mir”, a cărui cooperare cu alte facilități au fost interzise de
Ministerul Educației din Ucraina. Fondul are trei centre în teritoriile ocupate din estul Ucrainei
(la Donețk, Lugansk și Horlivka). Comunitatea compatrioților ruși de la Kiev „Patria mamă”
este, de asemenea, implicată în „Russkiy Mir” și este prezentată în catalogul de pe site-ul
fundației. Președintele său, Vasiliy Kulyeshov, a activat în Ucraina încă din anii 2000. În 2009, a
coordonat un eveniment comemorativ la Odesa axat pe distribuirea panglicilor Sfântului
Gheorghe, care ulterior a devenit un simbol al mișcărilor anti-euromaidan inspirate și susținute
de Federația Rusă. How Kremlin Uses “Soft Power” for Malign Influence: Case of Rossotrudnichestvo in Ukraine Hybrid Warfare
Analytical Group 09.09.2020, 11:13
Оригінал статті - на сайті Українського кризового медіа-центру: https://uacrisis.org/en/how-kremlin-uses-soft-power-for-malign-influence-

case-of-rossotrudnichestvo-in-ukraine Comunitatea Slavilor de Est Harkiv a organizat cel puțin două

evenimente comune cu Rossotrudnichestvo în perioada iunie-iulie 2020, care au fost promovate
de fundația „Russkiy Mir”. Comunitatea sprijină activ narațiunile istorice rusești despre cel de-al
Doilea Război Mondial, promovând parada Zilei Victoriei și Regimentul Nemuritor. Asociația
Internațională a Unității Slave poartă numele lui Piotr Stolypin, care, ca o figură istorică, a fost
renumit pentru represiunile împotriva națiunilor încorporate în Imperiul Rus și a autorizat
interzicerea folosirii limbii ucrainene. Asociația urmărește idei panslavice care deseori ignoră
existența statului ucrainean și promovează unitatea națiunilor slave sub stăpânirea rusă. O
evidențiază, de exemplu, Congresul Global Slavic de la Moscova, 2017, unde au fost discutate
problemele „conflictului intern” ucrainean, extinderea UE și NATO ca factori negativi și
migrația slavilor din Ucraina care ar fi deservit SUA – cu implicarea republicilor marionete ale
Kremlinului în regiunile de est ale Ucrainei. Pentru a prezenta în continuare tendința, Comitetul
slav al Ucrainei a criticat și integrarea europeană drept „o crimă împotriva poporului ucrainean”.
Asociația Internațională a Unității Slave este foarte probabil să împărtășească acest sentiment.
Aceste patru organizații sunt departe de a fi o listă exhaustivă de parteneri pe care
Rossotrudnichestvo îi are în Ucraina. Aici este important de subliniat faptul că partenerii locali
împărtășesc poziție politică pro-rusă și sunt strâns legați de fundația „Russkiy Mir”, permițându-i
să-și păstreze o parte din influența chiar și după ce organizația a fost interzisă. How Kremlin Uses “Soft
Power” for Malign Influence: Case of Rossotrudnichestvo in Ukraine Hybrid Warfare Analytical Group 09.09.2020, 11:13
Оригінал статті - на сайті Українського кризового медіа-центру: https://uacrisis.org/en/how-kremlin-uses-soft-power-for-malign-influence-
case-of-rossotrudnichestvo-in-ukraine

CONCLUZIE
Pentru Rusia, având în vedere această reinterpretare a conceptului, cele mai recente evenimente
din Ucraina privesc atât puterea soft cât și puterea hard, militară sau economică. Ucraina este o
țară de importanță strategică cheie pentru Rusia dintr-o varietate de motive, care variază de la
securitate și interese economice până la culturale, ideatice și geopolitice. Cu toate acestea,
interesele ruse au fost sub amenințare constantă în Ucraina de la începutul anilor 2000, și în
special după „Revoluția Portocalie din 2004-2005. Cererile pentru aderarea la NATO și, ulterior,
pentru un acord de asociere cu UE au fost cuplate cu retorica ostilă, naționalistă și anti-ruse a
forțelor sociale și politice care doreau să distanțeze Ucraina de Rusia.
Astfel de evoluții din țară nu numai că au subminat interesele de securitate ale Rusiei și planurile
sale pentru Uniunile Vamale și Eurasiatice, dar, au pus și milioanele de etnici ruși care trăiesc pe
teritoriul Ucrainei sub o amenințare constantă. Având în vedere convingerea rușilor că protestele
de la Maidan și schimbarea de regim de la Kiev au fost comise de Occident, iar amenințarea
percepută – și propagată – la adresa compatrioților lor care locuiesc în Ucraina, răspunsurile
militare și economice ale Rusiei au trebuit să fie însoțite de diverse resursele de putere moale și
uneltele pe care le cultivaseră de-a lungul anilor. Acest lucru a fost mai ales adevărat, deoarece
Maidan a fost văzut inițial ca un indiciu al lipsei de putere moale a Moscovei în țară.
Evenimentele care au urmat în sud-estul Ucrainei și Crimeea ar trebui, prin urmare, să fie privite
ca o „răzbunare blândă a Rusiei la intervenționismul occidental și un test pentru rețeaua rusă de
organizații ale societății civile și comunitare care, crede Rusia, formează fundația de puterea sa
soft din regiune.
Pentru a-și proteja interesele în Ucraina, Rusia s-a bazat pe puterea sa soft activând rețeaua deja
existentă de organizații ale societății civile pentru a mobiliza comunitatea locală de limbă rusă și
de naționaliate rusă la acțiune. Rusia a văzut, de asemenea, o oportunitate de a-și spori puterea
moale, demonstrând că poate face față Occidentului și poate acționa/avoca în numele
compatrioților săi care ar fi fost amenințați. Între timp, pentru a face procesul mai plăcut pentru
comunitatea internațională, Rusia încearcă să invoce concepte și norme universale care implică
democrație, protecția drepturilor omului și alte preocupări umanitare, principii
de autodeterminare și echitate în dreptul internațional, iar perspectiva de strategia soft power
asupra crizei din Ucraina este, prin urmare, foarte strâns legată de încercărea Moscovei de a
rezista și de a devia influența occidentală prin sporirea propriei sale influențe în regiune.