Sunteți pe pagina 1din 46

TEMA REFERAT SENZORI SI TRADUCTOARE DE TEMPERATURA

Cuprins

1. Introducere........................................................................... ......................4
2.

Structura general a unui traductor............................................6

3. Structura generala a unui senzor...............................................................8 4. Clasificarea senzorilor.............................................................................. 10 5. Senzori si traductoare de temperatura....................................................12 6. Termocuplu........................................................................... ...................14 7. Efect Seebeck................................................................................ ...........17 8. Termorezistenta.................................................................... ...................18 9. Termistori............................................................................. ....................21 10. Termometru.................................................................. ...........................26 11. Senzori si traductoare ca fibra optica......................................................29

12. Structura

generala a sistemelor de masurat cu senzori cu

fibre optice.................................................................................... ....................31


13. Senzor

cu fibre optice fluorescent pentru masurarea temperaturii ..33

14.

Senzor de temperatura fara contact ...37 15. Deosebirile dintre traductor i aparatul de msurat .....39 16. Bibliografie.................................................................... ...........................41

INTRODUCERE

Preluarea de catre om a informatiilor din lumea inconjuratoare s-a bazat, initial, pe cele cinci organe de simt. Prin originea latina a cuvantului, senzorii ne conduc la semnificatia de a o percepe, a simti si a distinge prin intermediul simturilor umane: vederea (senzori optici), mirosul ( enzori de gaze si umiditate) , auzul ( senzori acustici si de presiune), pipaitul ( senzori termici si de presiune), gustul ( senzori de compozitii chimice). In prezent, omul nu se mai bazeaza numai pe propriile sale organe de simt, domeniul functiilor sale senzoriale fiind in continua crestere datorita dezvoltarii diferitelor tipuri de senzori, destinati masurarii si analizarii diverselor fenomene. Analiza princiipilor de realizare si a caracteristicilor senzorilor are la baza examinarea marimilor m care se pot extrage de la fenomenul supus masurarii. Utilizand principiile termodinamicii, se arata ca exista marimi: Extensive (masa, sarcina electrica. Polarizarea electrica si magnetica) Intensiva (potentialul electric si chimic, temperatura absoluta, campul electric si megnetic). Fiecare marime extensiva are un corespondent in randul celor intensive, iar produsul lor reprezinta energia reversibila inmagazinata in material.

SENZORUL converteste marimea de masurat intr-o alta marime ale carei variatii uramresc fidel variatiile marimii de masurat. El efectueaza transformarea analogica sau digitala a marimii de masurat intr-o marime fizica de aceeasi natura sau de natura diferita, avand insa calitatea importanta de a fi mai usor masurabila. Diversitatea necesitatilor de masurare, consecinta a constrangerilor metrologice, economice sau operatorii, impun existenta, pentru acelasi masurand, a unor tipuri de conversi variate. O clasificare sumara a diferitelor tipuri de senzori se poate realiza in functie de natura marimii de iesire s(m). Astfel, senzorul poate fi modelat prin: - impedanta (R, L, C ) senzor pasiv (parametric); - sursa de energie senzor activ ( generator). Senzorul generator furnizeaza la iesire un semnal electric. Senzorul parametric isi variaza impedanta sub actiunea masurandului si are nevoie de o sursa exterioara de energie pentru extragerea unui semnal electric util a fi transmis de-a lungul lantului de masurare. Ansamblul senzor pasiv- sursa de alimantare este cel care creeaza semnalul electric ale carui caracteristici (amplitudine, frecventa) trebuie legat de cele ale marimii de intrare. Traductorul este dispozitivul care face ca unei marimi de intrare sa ii corespunda, conform unei legi determinate, o marime de iesire. Exemple: transformatorul de masurare, termoelementul, electrodul de pH etc.

Traductorul poate avea in structura sa unul sau mai multi senzori, capabili de a efectua conversia marimii de masurat intr-o alta marime ce prezinta calitatea de a fi usor masurabila.

Structura general a unui traductor

Realizarea funciilor de ctre traductor astfel nct semnalul obinut la ieirea acestuia s reprezinte valoric mrimea msurat, sub form accesibil dispozitivelor de automatizare, implic o serie de operaii de conversie nsoite totodat i de transformri energetice bazate fie pe energia asociat mrimii preluate din proces, fie pe cea furnizat de sursele auxiliare. Schema structural a unui traductor este prezentat n figura .

Fig - Structura general a unui traductor

Semnificaia blocurilor funcionale este urmtoarea: D ES (element sensibil), sau detector; ET = element de transmitere (de transfer); A AD este adaptorul; SEA este sursa de energie auxiliar.

Mrimea de msurat x este aplicat la intrarea traductorului, reprezentnd parametrul reglat (temperatur, debit, presiune, turaie, nivel, vitaz, for etc). Mrimea de ieire y reprezint valoarea mrimii msurate, exprimat sub form de semnal analogic (curent, tensiune sau presiune). Detectorul (D) numit i element sensibil, senzor sau captor este elementul specific pentru detectarea mrimii fizice pe care traductorul trebuie s o msoare. n mediul n care trebuie s funcioneze traductorul, n afara mrimii x, exist i alte mrimii fizice. Detectorul trebuie s aib calitatea de a sesiza numai variaiile mrimii x, fr ca informaiile pe care acesta le furnizeaz s fie afectate de celelalte mrimi din mediul respectiv (din proces). n urma interaciunii dintre mrimea de msurat i detector are loc o modificare de stare a acestuia, care, fiind o consecin a unor legi fizice cunoscute teoretic sau experimental, conine informaia necesar determinrii valorii mrimii de msurat. Modificarea de stare presupune un consum energetic preluat de la proces. n funcie de fenomenele fizice pe care se bazeaz detecia i de puterea asociat mrimii de intrare, modificarea de stare se poate manifesta sub forma unui semnal la ieirea elementului sensibil.

(Exemplu: Tensiunea electromotoare generat la bornele unui termocuplu n funcie de temperatur.) n alte situaii modificarea de stare are ca efect modificarea unor parametrii de material a cror evideniere se face utiliznd o energie de activare de la o surs auxiliar (SEA). Indiferent cum se face modificarea de stare a detectorului (D), informaia furnizat de acesta nu poate fi folosit ca atare, necesitnd prelucrri ulterioare prin (ET) i (A).

Adaptorul (A) are rolul de a modifica (adapta) informaia obinut la ieirea detectorului (D) la cerinele impuse de aparatura de automatizare, care o utilizeaz, adic s o converteasc sub forma impus pentru semnalul de ieire y.

Structura generala a unui senzor

Senzorul converteste marimea de masurat intr-o alta marime ale carei variatii urmaresc fidel variatiile marimii de masurat. El efectueaza transformarea analogica sau digitala a marimii de masurat intr-o marime fizica de aceeasi natura sau de natura deferita, avand insa calitatea importanta de a fi mai usor masurabila. Marimea de masurat poate trece prin mai multe convertiri datorita prezentei mai multor senzori in structura aceluiasi traductor. Senzorii electrici reprezinta senzorii care convertesc marimea de intrare intr-o marime de iesire de natura electrica. Se pun in evidenta cinci domenii de energie care se pot converti unul in calalat datorita unui senzor : -energie termica ; -energie mecanica ;

- energie electrica ; -energie magnetica ; - energie chimica. In afara de acestea, in realizarea senzorilor este important domeniul energiei radiante. Utilizarea acestor domenii de energie permite realizarea conversiilor din figura.

Conversii de energie la nivelul senzorilor.

Clasificarea senzorilor

Senzori activi sau senzori generatori au la baza principiul de functionare un efect fizic ce asigura conversia directa in energie electrica. In continuare se prezinta o descriere a acestor efecte fizice, pentru a pune in avidenta modul lor de aplicare : Efect termoelectric. Un circuit format din doua conductoare de natura chimica diferita, avand jonctiunile la temperaturaturile T1 si T2, genereaza o tensiune termoelectrica ET = S(T1 T2). Efectul Hall. Un materiam, in general semiconductor, sub forma de placuta este parcursa de un curent de intensitate I si introdus in camp magnetic. In acest caz, va aparea, pe directia perpendiculara pe planul format de inductia magnetica B si de curentul I, o tensiune electrica UH = kHIB, constanta Hall kH depinzand de material si de dimensiunile placutei. Efect piezoelectic. Anumiti dielectrici cristalini au proprietatea de a se polariza in urma modificarilor dimensionale ca urmare a unei forte aplicate. Efectul inductiei electromagnetice. Daca un conductor se deplaseaza intr-un camp magnetic de inductie constanta, atunci apare o tensiune electromotoare, proportionala cu viteza de deplasare. De asemenea, in cazul unui circuit inchis aflat intr-un camp magnetic cu inductie variabila in timp, se induce o tensiune electromotoare egala cu viteza de variatie a fluxului magnetic prin suprafata circuitului. Efectul fotoelectric. Are la baza echilibrarea sarcinilor electrice intr-un material sub influenta inei radiatii luminoase, cand lungimea de unda este inferioara celei proprii ce caracterizeaza materialul. Sezori pasivi sau senzori perametrici.

Ei se caracterizeaza prin aceea, ca marimea de intrare le influenteaza prorietatile, fiind convertita intr-o marime pasiva, cum ar fi : rezistenta, inductivitatea, capacitatea, etc. In tabelul de mai jos sunt prezentate principiile fizice ce satu la baza functionarii senzorilor parametrici, precum si tipurile de materiale utilizate pentru obtinerea acestora. Din realizarile existente se poate remarca, in special, locul important pe care il ocupa, in cadrul acestei categorii, senzorii rezistivi, inductivi si capacitivi. Posibilitatea de conversie a unor marimi de natura neelectrica in marime naturala electrica se datoreaza, deci, unor legi fizice, care exprima dependenta parametrilor electrici ai senzorului fata de aceste marimi.

Senzori si traductoare pentru temparatura

Masurarea temperaturii se bazeaza pe diferite efecte fizice determinate de variatia de temperatura.Cele mai importante dintre acestea sunt : Dilatarea solidelor , lichidelor sau a gazelor ; Variatia rezistentei electrice ; Tensiunea electromotoare la jonctiunea a doua metale ; Intensitatea radiatiilor emise ;

- Variatia frecventei de rezonanta a unui cristal, etc . Intervalul de temperatura in univers se intinde de la aproximativ 3 K in spatiul interplanetar pana la miliarde de K in procesele de fuziune nucleara din interiorul unor stele. Intervalul practic de temperaturi pe Pamant poate fi considerat intre 0.20 000 K, in general, sau 0.5000 K in majoritatea aplicatiilor stiintifice, industriale etc. Aceasta este o gama inca extrem de larga, care nu poate fi acoperita de nici unul din tipurile cunoscute de traductoare de temperatura, De aceea, una din restrictiile care se impun la utilizarea traductoarelor de temperatura este intervalul util sau gama de temperaturi in care acesta poate functiona.Alti parametri functionali sunt : exactitatea de masurare, dimensiunile, sensibilitatea, stabilitatea, timpul de raspuns al traductorului. O caracteristica importanta in multe cazuri este interschimbabilitatea : unele traductoare ( ca de exemplu, termocuplurile, termorezistoarele metalice) sunt interschimbabile, pe cand altele ( de exemplu, termistoarele) nu sunt in general interschimbabile. Cele mai obisnuite mijloace de masurare a temperaturii sunt : - Termometre cu lichid ;

- Termometre bimetalice ; - Termometre mamometrice ; - Termocupluri ; - Termorezistoare metalice ; - Termistoare ; - Termometru cu jonctiune pn ; - Termometre cu cuart ; - Pirometre cu radiati ; - Termometre cu termorezistente ; Primele trei dintre acestea sunt traductoare primare de masurat a temperaturii, restul necesita dispozitive electronice pentru masurare.

Termocuplul

Termocuplul reprezinta ansamblul a doua conductoare omogene, de natura diferita, denumite termoelectrozi, sudate la unul din capete (sudare calda) care este imersat in mediul cu temperatura de masurat, la capetele libere, care constituie jonctiunea de referinta sau sudura rece, aflata la temperatura o, aparand o tensiune electromotoare ETC prin efect Seebeck, a carei valoare este data de relatia aproximativa ETC=KTC(-o), unde KTC este sensibilitatea termocuplului, dependenta de natura celor 2 termoelectrozi. Sensibilitatea KTC este de valori reduse usual intre 0.005 si 0.007 mVC, nefiind constanta pe domeniul de masurare, deci relatia scrisa anterior este valavila pe intervale mici de timp. De aceea caracteristica statica a termocuplului se stabileste graphic printr-o forma tabelata ce contine tensiunea electromotoare din 10 C in 10 C. Un termocuplu industrial se compune din 2 termoelectrozi, teaca de protectie, cutie de conexiuni si placa de borne. Termoelectrozii.

Datorita temperaturii mediului de masurare, am ales ca material de confectionare a termoelectrozilor Cromel-Cropel. Punctul de topire al cromelului este 1430C valori ce sunt net superioare lui max=100C. Termoelectrozii alesi nu au impuritati, tensiuni mecanice, deformari, si dezvolta o tensiune electromotoare in functie de temperatura de valoare relativ mare, avand in acelasi timp un coeficient de variatie cu temperatura a rezistentei electrice mic ( K(Pt)=0.2710-3 K-1. De asemenea ele sunt rezistente la coroziune, socuri termicesi mecanice si nu isi schimba in timp temperatura. Diametrele termoelectrozilor sunt de 0.35 mm, fapt de conduce la atingerea fara probleme a limitei de utilizare maxime de 100C.Forma termocuplului este cea standard, pentru a avea o mai larga utilizare industriala. Teaca de protectie. Teaca de protectie are rolul de a feri termoelectrozii de actiunea coroziva a mediului a carui temperatura se masoara, impiedica deteriorarea lor mecanica, asigura o montare corecta si comoda a termocuplului in zona de masurare. Teaca de protectie aleasa in functie de mediul bazic in care va fi folosit traductorul si tinand cont de temperatura maxima de expunere, este cea de tip Otel-Inox 304 sau 306, cu o dimensiune de 20 mm. Pentru a face fata la situatia cand presiunea mediului de lucru este superioara presiunii atmosferice, teaca de protectie va fi fixata cu nipluri sudate. Lungimea nominala a tecii de protectie este de 2000 mm, aceasta fiind caracteristica termocuplului normal (standard) ales. Pentru aplicatiile care impun masurarea temperaturii unor corpuri de dimensiuni reduse se va utiliza o sondade temperatura cu termocuplu incorporat, de tip termocupluri cu

varfuri. Cei doi termoelectrozi sunt separati, sudura calda realizandu-se prin infigerea acestora in corpul conductor a carui temperatura se masoara. Se va avea grija ca suprafata sa fie curatata de oxizi pentru a se evita aparitia unei tensiuni electromotoare perturbatoare. Dimensiunea si materialul tecii de protectie au fost astfel alese incat termocuplul rezultat are o constanta de timp intre 15s si 90s, termocuplul avand un timp de raspuns mediu. Atingerea valorii de temperatura din incinta in care se face masurarea se realizeaza practic dupa un timp de raspuns ts=34T. La montarea traductorului, se va tine seama de minimizarea erorilor de masurare si de aceea va fi montat pe directia gradientului maxim de temperatura.

Caracteristica temperatura- tensiune pentru termocuplu.

Efect Seebeck

Efectul Seebeck const n apariia unei tensiuni electromotoare ntr-un circuit format din dou materiale diferite, ale cror contacte (suduri) sunt meninute la temperaturi diferite. Un calcul exact ale acestei tensiuni electromotoare se face n cadrul teoriei fenomenelor de transport. Tensiunea termoelectromotoare (Seebeck) depinde de natura conductoarelor i de diferena de temperatur ntre cele dou suduri. E = ( T1 T2 ) unde reprezint coeficientul Seeback Pentru metalele simple, aflate la temperatura camerei este de civa microvoli/C, astfel nct la o diferen de temperatur ntre suduri de 100 C, se obine o tensiune termoelectromotoare de ordinul milivolilor. Efectul Seebeck are aplicaii la confecionarea termocuplelor - dispozitive folosite la msurarea temperaturilor.

Dac T0 este temperatura sudurii reci i este meninut constant (de obicei prin introducerea ei ntr-un amestec de ap cu ghea), tensiunea termoelectromotoare va fi funcie numai de temperatur suduri calde E = f ( T) Dac se msoar experimental valorile tensiunii E la diferite temperaturi i se reprezint ntr-un sistem de axe perechile de valori Ei Ti , se obine o curb numit curba de etalonare a termocuplului.

Termorezistenta

Principiul de functionare al termorezistenelor se bazeaza pe proprietatea unui conductor de a-si modifica rezistenta electrica odata cu schimbarea temperaturii. Constructia instalatiei n care se monteaza termorezistentele trebuie sa asigure spatiul necesar pentru montare, accesibilitate la cutia de borne, pentru asigurarea unor intervenii rapide n exploatare n caz de necesitate. Principalele metode de amplasare a termorezistenelor n instalatiile beneficiarului sunt date de dispozitivele de fixare pe care le au acestea: fara dispozitiv de fixare;

- flansa mobila; - flansa fixa; niplu sudat;

- manon tip baioneta, etc. Montarea se executa astfel nct imersia termorezistenei n mediul de masura sa fie ct mai mare, transferul termic putndu-se efectua n conditii bune. Montarea termorezistentei se poate efectua direct n mediul de masura sau printr-o teaca suplimentara de protectie. Utilizare. Termorezistentele se utilizeaza in general la masurarea, cu precizie ridicata, a temperaturii in buclele de automatizare, din cadrul proceselor tehnologice. Descriere - caracteristici constructive Termorezistentele au urmatoarea constructie: element sensibil : Pt100 W, simplu sau dublu teaca de protectie cutie de borne (conexiuni) dispozitiv de fixare lungimea nominala Ln: 250 ... 2000 mm lungimea de imersie Li: variabila domeniul de temperatura: -200 ... +500C Termorezistentele se executa conform STAS 8420 - 86 si a standardului de firVariante constructive. Termorezistente Multicalc Utilizare: termorezistentele se utilizeaza la masurarea temperaturii in buclele de contorizare dotate cu calculator MULTICALC.

Descriere - caracteristici constructive Termorezistentele MULTICALC au urmatoarea constructie: termorezistenta propriu-zisa teaca suplimentara dispozitiv de fixare etichete Lungimea de imersie (Li): 60, 220 mm Diametru conducta:Dn 15, 300mm Dispozitiv de fixare: Niplu sudat G 1/4 si stut Elementul sensibil: Pt100 W Lungimea cablului (Lc): 1,45m Domeniul temperaturii de lucru: 0,150C Termorezistenta este conceputa, proiectata si executata sa functioneze ntr-un regim de exploatare static (montat ntr-un punct fix al instalatiei beneficiarului) ceea ce face ca exploatarea ei sa fie deosebit de facila. n timpul exploatarii termorezistenta se protejeaza prin orice mijloace posibile tehnice de intemperii, praf, radiatii de tot felul (paravane, umbrele, acoperisuri). Acolo unde acest lucru nu este posibil trebuie executata o verificare periodica a locului de montaj prin ndepartarea apei, prafului sau mizeriei din apropierea si de la locul de montaj al termorezistenei. Termorezistenta trebuie protejata de lovituri mecanice cu tarie ridicata, de vibratii necontrolate, de modificari bruste si repetate ale mediului (temperaturi si umiditate). ntretinerea n exploatare a termorezistentelor se face n acelasi timp cu

ntretinerea utilajului (cuptor, conducta, motor) pe care sunt montate acestea. Revizia tehnica (mentenanta preventiva) la produsul termorezistente consta n verificarea conexiunilor si a integritatii cutiei de conexiuni si placutei de borne. Ea se efectueaza periodic, cel putin la sase luni.

Termistori
Un termistor este un senzor de temperatur rezisitiv, obinut prin sinterizarea oxizilor unor metale, ca: magneziu, cobalt, nichel, fier sau cupru. Rezistena termistorului are un coeficient de temepratur negativ, cu valoarea de -0,04K-1. Conducia electric n termistori are loc prin saltul purttorilor (hopping) de la poziia unui atom la altul (ale cror energii sunt localizate n banda de energie interzis a materialului respectiv). In expresia conductibilitii = nq, unde n este concentraia

de purttori, q - sarcina iar mobilitatea, ntr-un termistor n=const i responsabil de variaia cu temperatura este mobilitatea care este activat termic:

(4.4) unde Ea este nlimea barierei de potenial dintre dou poziii localizate ale atomilor vecini. Ca urmare, dependena rezistivitii n funcie de tempertur se exprim astfel:

(4.5)

unde este rezistivitatea pentru T . Coeficientul termic al rezistivitii, definit prin: = (4.6) devine in acest caz:

(4.7)

unde B=Ea/k. Valoarea energiei de activare Ea la termistori este n jur de 0,3 eV, (ntre 0,15 i 0,51 eV), i pentru B=4000, coeficientul de temperatur este:

(4.8)

iar la temperatura de 37oC, = -0,0416 K-1=-4,16.10-2K-1.

Avnd n vedere c pentru rezistene metalice coeficientul lor termic este cu un ordin de mrime mai mare , rezult c la aceeai temperatur sensibilitatea relativ a unui unui termistor este de 10 ori mai mare dect a unei rezistene metalice.

Ca urmare folosirea unui termistor este adecvat pentru utilizarea la msurri de temperatur fiziologice, caz n care este necesar o rezoluie mai mare ntr-un domeniu limitat de temperatur. Termistorii comerciali au au rezistene care variaz ntre 6 i 60 k la 0oC i de la 15 la 150 la 37oC. Majoritatea termistorilor comerciali sunt destul de stabili pentru uzul clinic. Modificarea rezistenei lor este de 0,1 m ntr-o sut de zile, dac nu sunt afectai de ciclurile termice, n timp ce ocurile i deformrile mecanice pot provoca abateri importante ale dependenei rezistivitii de temperatur, deci o important ireproductibilitate. Pentru uzul medical au fost realizate diferite tipuri de sonde cu termistori: a) termistorul perl, o sfer de 0,3 mm diametru, ncapsulat n sticl i conectat la fire conductoare (Fig. 4.1a)

Fig. 4.1a sond de tip cateter, n care termistorul este legat la un cablu izolator flexibil; zona de conexiuni este complet izolat (Fig. 4.1b)
b)

Fig.4.1b c) sond de tip ac, n care termistoul este introdus ntr-un ac hipodermic (Fig.4.1c)

Fig. 4.1c Timpul de rspuns al unei sonde cu termistor depinde de forma, i dimensiunea sa precum i de tipul materialului n care este introdus i a mediului nconjurtor. Sondele subiri de tip cateter sau ac au timp de rspuns de 0,1 s sau mai puin n ap i de 3 s sau mai mult n aer. Caracteristica unui termistor, adic dependena rezistivitii funcie de temperatur, este neliniar (ecuaia (4.5)). Pentru a obine un rspuns linear n raport cu temperatura a rezistenei RT a unui termistor au fost propuse mai multe tehnici. Intr-un domeniu ngust de temperatur, linearizarea poate fi realizat prin adugarea unui rezistor de rezisten R in circuite electrice ca cele din figura 4.2: a) atunci cnd este folosit o surs de tensiune constant, se adaug un rezistor de rezisten R1 , n serie (Fig. 4.2a)

Fig.4.2a

b) atunci cnd este folosit o surs de curent constant , se plaseaz n circuit un rezistor de rezisten R1 , n paralel (Fig. 4.2b)

Fig.4.2b

Pentru a diminua eroarea msurrii n domeniul de temperatur respectiv, rezistena R1 a rezistorului ce trebuie plasat n circuit ca n Fig. 4.2.a sau n Fig. 4.2b, este astfel proiectat nct:

(4.9) unde B are semnificaia dat de relaia (4.7), T este temperatura medie a domeniului de msur iar R este rezisten termistorului la T. Pentru circutul din Fig. 4.2a, se poate gsi imediat dependena liniar a curentului I de temperatur. Astfel, dac sursa de tensiune furnizeaz circuitului tensiunea Va, atunci:

I (4.10)

Pentru circutul din Fig. 4.2b, sursa de curent constant debiteaz curentul Ic iar dependena tensiunii de ieire Vie este proporional cu temperatura msurat, dup cum urmeaz:

(4.11) In ecuaiile (4.10) i (4.11) am nlocuit rezistena termistorului RT cu R, valoarea sa de la tempertura medie, ceea ce nseamn c din ecuaiile respective obinem numai valorile curentului pentru temperatura T medie a domeniului investigat. Se poate calcula valoarea curentului I din ecuaia (4.10) pentru diferite temperaturi din intervalul de temperatur (290-310) K, cu valoarea RT corespunztoare astfel (pentru B = 3 000 K):

(4.12)

In tabelul 4.1 sunt date valorile curentului unde am notat valoarea constant Va/R=A calculate pentru 5 valori ale lui T, iar n figura 4.3 este prezentat o curb de etalonare pentru dependena curentului normat n funcie de temperatur pentru domeniul de msur de la 290 la 310 K.

Abaterea de la liniaritate n acest domeniu este de 0,03K. Dac este permis o eroare de 0,1 K, atunci poate fi acoperit un domeniu cuprins ntre 285 i 315 K.

Termometrul
Termometrul, instrument folosit la msurarea temperaturii. Cel mai des folosit tip de termometru este cel cu mercur, care este alctuit dintr-un capilar de sticl cu diametrul uniform care este deschis ntr-un balon um-plut cu mercur la un capt. Ansamblul este nchis pentru a asigura o stare parial de vid. Dac temperatura crete, mercurul se ridic n capilar. Temperatura poate fi apoi citit de pe o scal adiacent. Mercurul este des folosit pentru msurarea temperaturilor obinuite; alcoolul, eterul i alte lichide sunt i ele folosite n termometre. Invenia termometrului i este atribuit lui Galileo Galilei, dei termome-trul etan nu a fost inventat dect abia n 1650. Termometrele moderne cu alcool i mercur au fost inventate de fizicianul german Gabriel Fahrenheit, care a propus de asemenea i prima scala termometric larg folosit, ce-i poart numele, n care

32 F este punctul de ngheare al apei i 212 F este punctul de fierbere al acesteia la o presiune atmosferic normal. Dup aceea au mai fost propuse multe alte scri; n cea centi-grad (a lui Celsius), folosit n majoritatea lumii, punctul de nghe se afl la 0 C, iar cel de fierbere la 100 C.

Tipuri de termometre: O mare varietate de dispozitive sunt folosite ca termometre. Condiia principal este ca o proprietate uor de msurat, cum ar fi lungimea co-loanei de mercur, s se schimbe pronunat i previzibil o dat cu schimbri ale temperaturii. Variaia acelei proprieti ar trebui sa rmn relativ liniar fa de variaiile temperaturii. Cu alte cuvinte, o schimbare cu o unitate n temperatur ar trebui s duc la o schimbare cu o unitate n proprietatea ce va fi msurat n toate punctele scalei. Rezistena electric a conductorilor i semiconductorilor crete cu o dat cu creterea temperaturii. Acest fenomen este baza termometrului cu rezisten unde un voltaj constant sau un potenial electric, este aplicat unui termistor. Pentru un termistor de o anumit compoziie msura unei temperaturi specifice va determina o rezisten specific prin termistor. A-ceast rezisten poate fi msurat de un galvanometru i devine msura temperaturii. Diferii termistori din nichel, mangan sau cobalt sunt folosii pentru tem-peraturi ntre 46 C i 150 C. Similar, termistori din alte metale sau aliaje sunt folosii pentru temperaturi mult mai nalte; platina, de exemplu, poa-te fi folosit pentru temperaturi de pn la 930 C. Msurri foarte precise de temperatur pot fi fcute cu termocupluri, unde o diferen mic de voltaj (msurat n milivoli) apare cnd dou fire de metale diferite sunt unite pentru a forma un cerc i cele dou jonc-iuni au temperaturi diferite. Pentru a mri voltajul, mai multe termocu-pluri pot fi conectate n serie pentru a forma un termopil. Deoarece volta-joul depinde de diferena de

temperatur a jonciunilor, o jonciune trebu-ie pstrat la o temperatur cunoscut; altfel un circuit electronic de com-pensaie trebuie construit n dispozitiv pentru a msura temperatura actual a senzorului. Termistorii i termocuplurile au adesea o unitate senzitiv mai mic de cm n lungime care le permite s rspund rapid la schimbrile de tem-peratur i le face ideale pentru multe scopuri biologice i de inginerie. Pirometrul optic este folosit pentru a msura temperatura obiectelor so-lide la temperaturi mai mari de 700 C unde majoritatea celorlalte termo-metre s-ar topi. La o asemenea temperatur ridicat, solidele radiaz suficient energie n raza vizual pentru a permite msurri optice folosind aa-numitul fenomen glow color. Culoarea la care strlucirea obiectelor fierbini se schimb de la rou nchis trecnd prin galben i atingnd aproape culoarea alb este de aproximativ 1300 C. Pirometrul conine un filament de tipul celui din becul obinuit controlat de un reostat care este calibrat n aa fel nct culorile n care filamentul strlucete s corespun-d unor temperaturi specifice. Temperatura unui obiect strlucitor poate fi msurat prin observarea obiectului prin pirometru i prin ajustarea reos-tatului pn cnd filamentul se mbin n imaginea obiectului. n acest punct temperatura filamentului i a obiectului este egal i poate fi citit de pe reostatul calibrat.

Termometre cu scopuri speciale: Termometrele mai pot fi construite pentru a nregistra temperatura ma-xim sau minim atins. Un termometru clinic cu mercur, de exemplu, e un instrument de citirea a temperaturii maxime unde o capcan n tubul capilar ntre balon i fundul capilarului permite mercurului s urce o dat cu creterea temperaturii, dar l oprete s mearg napoi dect prin scu-turare puternic. Temperaturile maxime atinse n timpul activitii cu unelte i maini poate fi de asemenea estimat cu ajutorul unor straturi

de vopsea special care-i schimb culoarea cnd anumite temperaturi sunt atinse.

Senzori si traductoare cu fibra optica

Generalitati Fibra optica este un ghid de unda dielectric cilindric, care consta dintr-o regiune centrala numita miez care are indicele de refractie mai mare decat al materialului dielectric care inconjoara miezul si care formeaza camasa fibrei. Miezul respectiv camasa sunt inconjurate de un invelis cu rol de protectie impotriva fortelor exerioare si care ofera o buna rezistenta mecanica. Principiul de functionare al acestor ghiduri de unda este bazat pe reflexia totala a razelor de lumina la o suprafata de separatie. Fibra optica poate fi in acelasi timp senzor si transmitator de informatii; daca in extremitatea fibrei se realizeaza un microcorp negru se poate capta radiatia emisa de corp a carui temperatura se doreste sa se cunoasca. Se poate utiliza de asemenea fotoluminiscenta, adica se transmite o radiatie pana la capatul fibrei, prevazuta cu o pastila luminiscenta, care emite la randul sau raze dependente de caldura sa. Folosirea senzorilor cu fibra optica este legata din ce in ce mai mult de disponibilitatea acestor materiale, iar cercetarile in vederea utilizarii lor se face in mai multe directii: Pe de o parte transmisia de date (reteaua telefonica este cel mai bun exemplu); O folosire originala este alimentarea cu energie, pentru dispozitive ce necesita securitate intrinseca; Transmiterea unui flux luminos emis de o substanta (dozat prin chimiluminiscenta); In sfarsit modificarea proprietatilor de reflexie de la extremitatea unei fibre optice sub efectul unei marimi de

masurat este utilizata pentru a capta senzori miniaturizati utilizati in rabotica si medicina.

Descrierea fenomelogica a proceselor de detectie.

Radiatiile electromagnetice pot reactiona cu materia in diferite moduri. Se pot clasifica aceste actiuni din punct de vedere al efectelor fononice, termice si ondulatorii. In prima categorie, fononii actioneaza direct asupra electronilor materialului. Cum acesti electroni pot fi legati de atomii din retea sau de atomii de impuritati sau din contra pot fi liberi, este posibila o mare varietate de interactiuni. A doua categorie este caracterizata prin modificarea anumitor proprietati ale materiei ca urmare a cresterii temperaturii provocata de absortia radiatiilor. A treia categorie de efecte este bazata pe interactiunea campului electromagnetic datorat fononilor, cu materia , a carei rezultat este schimbarea anumitor priprietati interne ale materialelor.

Structura generala a sistemelor de masurat cu senzori cu fibre optice

Sistemele de masurat cu fibre oprice au doua sectiuni: - sectiunea optica; - sectiunea electronica.

Structura unui sistem de masurat cu fibra optica. In sectiunea optica, suportul energetic al informatiei manipulate este radiatia optica (radiatia electromagnetica din spectrul vizibil, inflarosu si uneori ultraviolet). 1. Fibrele optice constituie canalul de transmitere a informatiei sau a energiei luminoase in sistem, iar in cazul senzorilor intrinseci, ele pot constitui si elementul sensibil prin intermediul caruia marimea necunoscuta poate fi masurata

(aceasta moduleaza unul dintre parametrii luminii ghidate prin intermediul fibrei active). 2. Conectorii optici asigura cuplarea eficienta si stabila aradiatiei de la sursa optica la fibra, de la fibra la fotodetector si intre fibre (sai intre fibre si alte componente optice). 3. Elemente de prelucrare a radiatiei optice sunt dispozitive necesare pentru madificarea caracteristicilor fasciclelor luminose din diferite zone a sectiuni optice. Cele mai uzuale prelucrari sunt : focalizarea, colimarea, expandarea sau reflexia fasciculului optic ; divizarea sau compunerea unor fascicule ; polarizarea sau analiza luminii polarizate ; filtrarea radiatiei optice ; Optrodul. In cazul sistemelor de masurare, elementul specific este senzorul (optrodul), la nivelul caruia fasciculul optic incident este modulat de semnalul de masurat (Xm).
4.

Sectiunea electronica asigura integrarea sistemelor cu fibre optice in sistemele electrice si electronice conventionale. 1. Bloc electric de comanda a sursei optice : - Sursa optica : in marea majoritate a aplicatiilor sursa optica este o dioda superluminiscenta sau dioda laser ; - Circuite de alimentare electrica . 2. Blocul electronic de receptie, are o structura asemanatoare atat pentru sistemele de masurat, cat si pentru cele de comunicati.

Senzor cu fibre optice fluorescent pentru masurarea temperaturii

Senzorul de temperatura cu fibre optice este alcatuit dintro sursa optica, o sonda de temperatura cu fibre optice si blocul de tetectie si prelucrare electronica a semnalului.

Fig. 1 . Structura senzorului.

Sursa optica produce radiatie optica care excita cristalul de rubin. Acasta este preluata printr-o fibra optica a sondei si lasata asupra cristalului de rubin. Radiatia generata prin fluorescenta este colectata de cea de a doua fibra optica a sondei si este ghidata de detectorul optic din blocul de detectie si prelucrare, unde este transformata intr-un semnal electric analogic, prelucrat in continuare pentru extragerea informatiei metrologice. Din punct de vedere al fenomenului de fluorescenta, rubinul are comportarea unui convertot de ordin 1 : un salt treapta al radiatiei luminoase incidente in banda albastra sau verde , i(t) : i (t) = A l(t) determina o variati exponentiala a radiatiei rosii emisa prin fluorescenta in liniile R, f(t) :

Senzorul de temperatura realizat foloseste pentru determinarea constantei de timp a fluorescentei metoda sudiului in timp. Sursa optica emite un flux luminos modulat treptunghiular care excita cristalul de rubin. Blocul de prelucrare electronica extrage din semnalul detectat componenta exponentiala si o prelucreaza, rezultand un interval de timp proportional cu constanta de timp a fluorescentei. Sursa optica este o dioda electroluminiscenta (LED) care emite in banda verde, cu lungimea de unda centrala de 565 nm si o largime de banda de emisie 80 nm, centrata pe lungimea de unda centrala. Dioda este alimentata de un generator de curent comandat, care injecteaza un curent de 80 mA in palierul superior al undei dreptunghiulare. Comanda generatorului de curent este realizata de un oscilator treptunghiular cu factorul de umplere 50 % si cu nivelul de iesire TTL, a carui frecventa a fost fixata la 35 Hz. Valoarea

frecventei de oscilatie a fost aleasa incat sa se permita obtinerea regimului stabilizat pentru semnalul de fluorescenta. Sonda de temperatura (fig. 2) este alcatuita din doua fibre optice de aproximativ 1,5 m fiecare, echipate la cate un capat cu conectoare din plastic si lipite cu capetele de aceeasi parte a unui cristal de rubin. Inainte de lipire, pe o portiune de aproximativ 5mm s-a departat camasa de protectie a fibrei si capetele astfel pregatite au fost fixate impreuna cu un tub termocontractil. Pentru lipirea fibrelor de cristal s-a folosit adeziv optic. Ansamblul astfel realizat a fost invelit intr-o folie refectorizanta in scopul maririi semnalului receptat de fibra colectoare si apoi inglobat in rasina epoxidica ( ARALDITE) pentru rigidizarea ansamblului.

Fig. 2. Sonda de temperatura cu fibra optica. Fibra optica folosita este fibra polimer, indicata pentru aplicatiile in spectrul vizibil, cu diametrul miezului de 1 mm, apertura numerica AN = 0,47, atenuarea tipica de 200 dB/Km si temperatura de utilizare intre -30 si +85C. Diametrul miezului si apertura numerica mari sunt ideale pentru aplicatia de fata, permitand cuplarea eficienta la fibra a luminii emise de LED, ca si colectarea in masura mare a semnalului de fluorescenta emis de cristal. Valoarea mare a atenuarii, caracteristica fibrei din polimer, nu este relevanta pentru lungimi mici de fibra utilizate, in schimb intervalul de temperatura redus limiteaza aplicabilitatea senzorului. Cristalul folosit este rubin roz, cu forma de prisma triunghiulara si este taiata dintr-o bara de rubin pentru laser. Blocul de detectie si preluare electronica asigura conversia semnalului optic in semnal electric, extragerea semnalului util si prelucrarea acestuia pentru obtinerea informatiei de temperatura. Schema bloc este prezentata in figura 3.

Detectorul optic contine un filtru optic si un ansamblu fotodioda pin-amplificator FET cu zgomot redus. Filtru optic este de tip trece-sus (RG 695) si are rolul de a opri trecerea spre fotodetector a radiatiei emise de LED si cuplata in fibra colectoare prin refexi interne in cristal, ca si o mare parte din lumina ambianta colectata accidental. In acest mod se evita saturarea amplificatorului cu o componenta continua care nu contine informatie metrologica. Semnalul de la iesirea detectorului (s2) este filtrat si amplificat (s3) si apoi prelucrat in continuare, abtinandu-se un impuls de durata proportionala cu constanta de timp a fluorescentei (s4). Prin urmare, marimea de iesire, este un interval de timp, proportional cu temperatura.

Senzori de temperatur fr contact


Firma american Banner s-a hotrt s umple un gol de pia prin lansarea unui senzor de temperatur tip pirometru la un pre accesibil.

Acest senzor denumit T-GAGE exist att n variant cu ieire pe contactct i n variant analogic. Caracteristicile acestui senzor sunt urmtoarele:

Timp de rspuns 75 milisecunde Programare simpl prin teach; nu e necesar reglarea poteniometric Carcas compact, mic; nu este necesar nici un controller extern Nu este necesar micarea obiectului pentru detectare Funcie teach static sau dinamic Ieire pe alarm pentru indicare semnal maxim Ieire analogic programabil cresctor sau descresctor cu temperatura

Aplicaii:

Detectare pri fierbini: metale, recipiente de sticl sau plastic, cauciuc, produse de pine i patiserie Prti nclzite control de contur sau form Veghere flacr Monitorizare lipici fierbinte

Monitorizare etaneitate nchidere la nchiderile prin lipire la cald Detectare pri ngheate, hran congelat, ghea etc Monitorizare echipamente (ca o avertizare a apariiei defectului): ex. cutia de viteze sau motorul supranclzite Monitorizare temperatur suprafa

Deosebirile dintre traductor i aparatul de msurat

Prin aparat de msurat se nelege acel dispozitiv care stabilete o dependen ntre mrimea de msurat i o alt mrime ce poate fi perceput nemijlocit cu ajutorul organelelor de sim umane, ntr-o manier care permite determinarea valorii mrimii necunoscute n raport cu o anumit unitate de msur. n cazul SRA conducerea procesului fcndu-se fr participarea direct a operatorului uman, mijloacele prin care se realizeaz operaia de msurare se numesc traductoare. Traductorul (definit n sensul atribuit de automatic) este un dispozitiv de automatizare care stabilete o coresponden ntre mrimea de msurat (ce poate fi de orice natur sau domeniu de variaie) i o mrime de natur dat, avnd un domeniu de variaie calibrat, mrime ce este recepionat i prelucrat de ctre echipamentele de conducere (regulatoare i calculatoare de proces). Noiunea de traductor se poate extinde pentru definirea unor elemente cu funciuni similare care intr n structura unor lanuri de msurare complexe, utilizate n scopuri de cercetare, sau laboratoare metrologice . Observaii: Fcnd paralelismul funcional ntre aparatele de msurat i traductoare, se observ o serie de deosebiri prin faptul c traductorul este un element component al SRA. Informaia furnizat de traductor nu se adreseaz unui operator uman, ci unui echipament de conducere sau reglare automat. Deosebirile dintre traductor i aparatul de msurat rezid mai ales n natura caracteristicilor statice i dinamice. Din punct de vedere al caracteristicilor, traductoarelor li se impun urmtoarele cerine:
a)

Relaie de dependen liniar ntre intrare i ieire (I - E).

b) Dinamic proprie care s nu influeneze n mod esenial comportarea SRA. Aceste cerine reprezint restricii severe n construcia traductoarelor. - Dac pentru un aparat de msur relaia de dependen I-E poate fi neliniar, n acest caz scara aparatului gradndu-se neliniar, n cazul traductorului dependena I-E este impus strict liniar, adic, eroarea de neliniaritate admis este foarte redus. Toate operaiile de conducere a procesului se bazeaz pe aceast proprietate. n ceea ce privete, dinamica proprie, este necesar ca informaia furnizat de traductor ctre echipamentul de conducere s ajung la aceasta fr ntrziere, pentru ca deciziile de conducere s fie oportune. Rezult c dinamica proprie a traductorului trebuie s fie rapid, nct programarea informaiei prin traductor (ntre I i E) s se fac cu ntrzieri minime (neglijabile) n raport cu dinamica procesului condus. Se observ (deduce) c traductoarele trebuie s mbine cerinele de liniaritate i vitez de rspuns cu performanele metrologice privind precizia, similare cu cele ale aparatelor de msur sau chiar mai ridicate, innd seama c posibilitile de discriminare ale SRA sunt superioare fa de cele oferite de operatorul uman. Toate consideraiile implic i necesitatea unei fiabiliti sporite n raport cu aparatele de msurat, datorit faptului c o indicaie greit dat de un aparat de msurat poate fi uor sesizat i interpretat de ctre operator, pe cnd detectarea unor valori eronate furnizate de traductoare este mult mai dificil n cazul unui SRA.

Bibliografie
1.

Senzori si traductoare de Constantin Vlaicu si Costin Cepisca, editura Bucuresti 2001 ; Indrumar pentru electronisti de C. Constantinescu, editura Tehnica Bucuresti 1986 ; Curs Masurari neelectrice de Valentin Dogaru ; www_RegieLive_ro_TRADUCTOR_DE_TEMPERATURA_CU_EL EMENT_SENSIBIL_TERMOCUPLU ; www_RegieLive_ro_TRADUCTOR_DE_TEMPERATURA_CU_TE RMOREZISTENTA ; www_RegieLive_SENZORI_SI_TRADUCTOARE ; www_RegieLive_ro_SENZORI_SI_TRADUCTOARE_CU_FIBRE_ OPTICE ; www_RegieLive_ro_COMPONENTELE_PRINCIPALE_ALE_TRA DUCTOARELOR ; www_RegieLive_ro_SENZORI_SI_TRADUCTOARE_6 ;

2.

3. 4.

5.

6. 7.

8.

9.

10. www_RegieLive_ro_INTRODUCERE_IN_SENZORI_SI_TRADUC

TOARE .