Student:
Vereș Erika-Maria
An III, IF, Grupa 8
București
2019
Calitatea
Calitatea nu poate fi asigurată numai prin verificare. Ori cât de strictă, verificarea
conduce numai la separarea produselor bune de cele care nu îndeplinesc condiţiile de calitate.
Controlul în sine al loturilor de produse nu îmbunătăţeşte calitatea unui produs, cu atât mai mult
cu cât deficienţele care se depistează se pot datora problemelor din fabricaţie, dar şi lipsurilor din
proiectare, aprovizionare, desfacere, transport etc. În realizarea produselor de calitate trebuie
implicată deci întreaga organizaţie producătoare.
Au fost adoptate în acest scop metode de organizare care asigură integrarea tuturor
factorilor care influenţează calitatea produsului sau serviciului oferit de o firmă. Controlul
calităţii devine astfel o parte a unui sistem mai amplu şi mai complex.
Dezvoltarea producţiei de mare serie şi a comerţului internaţional care a caracterizat
ultima sută de ani a fost însoţită de cinci etape ale modalităţii de organizare a activităţilor care
privesc calitatea mărfurilor produse. Desigur, aceste etape nu sunt separate net, ci ele se
interpătrund, iar etapele anterioare se regăsesc într-o anumită formă în etapele următoare, care le
integrează.
Cele cinci modalităţi de organizare folosite de întreprinderile producătoare au fost
următoarele:
• inspecţia calităţii;
• controlul calităţii prin metode statistice;
• sistemul de asigurare a calităţii;
• sistemul de management al calităţii;
• managementul calităţii totale (TQM).
Inspecţia calităţii, prezentată anterior, a apărut la începutul secolului XX, legat de
principiile lui Taylor de organizare a muncii. Diviziunea muncii a dus la separarea celor care
execută de cei care controlează.
Accentul era pus pe verificarea produsului finit, pe identificarea şi separarea produselor
necorespunzătoare şi nu pe controlul procesului de fabricaţie care sursa principală a
neconformităţilor. Inspecţia avea, deci, un rol pasiv în eliminarea produselor neconforme. Gradul
de implicare în problemele de calitate a personalului era redus, fiind implicaţi numai şefii de
echipă şi inspectorii de calitate.
Controlul calităţii prin metode statistice au apărut şi s-au dezvoltat în deceniile 3 – 5 ale
secolului XX, ca urmare a lucrărilor lui Shewart, Deming şi Juran. Se foloseau metode de control
statistic, controlul prin sondaj, ceea ce a dus la reducerea costurilor controlului. Conceptul cheie
2
a fost AQL, aşa cum a fost definit şi în capitolele anterioare. În urma controlului se acţiona
pentru reglarea procesului de obţinere a produsului, potrivit unui ciclu în patru faze: planificare,
execuţie, verificare, acţiune.
Şi în acest caz, gradul de implicare al personalului era redus, la nivelul controlorilor
tehnici, al inginerilor, al specialiştilor în calitate.
Sistemul de asigurare a calităţii a apărut în SUA în deceniul 6 al secolului XX, promotorul său
fiind J. M. Juran. În cadrul sistemului accentul este pus pe prevenirea defectelor prin contribuţia
tuturor compartimentelor cu atribuţiuni în domeniul calităţii, a întregului lanţ de la proiectare
până la client.
Asigurarea calităţii este ansamblul de acţiuni planificate şi sistematice necesare pentru a
da încrederea că un produs sau serviciu va satisface condiţiile de calitate specificate.
Aşadar, în timp ce calitatea se referă la un anumit produs şi la un moment dat,
asigurarea calităţii se referă la capacitatea producătorului în sine de a produce mărfuri de un
anumit nivel calitativ.
Se defineşte ca sistem al calităţii ansamblul de structuri organizatorice, responsabilităţi,
proceduri, procese şi resurse care au ca scop asigurarea calităţii.
Acţiunile componente ale asigurării calităţii implică toate etapele de realizare a
produsului, cum sunt cele de planificare/proiectare, de realizare, de control, de optimizare a
realizării produsului în condiţiile de calitate impuse, de vânzare, asistenţă tehnică, întreţinere,
scoatere din uz etc. Prin sistemul de asigurare a calităţii, planificarea şi realizarea calităţii devine
responsabilitate a tuturor salariaţilor organizaţiei.
Conceptul de asigurare a calităţii înseamnă două atribuţii importante şi anume:
• determinarea din timp a neconformităţilor şi întreprinderea de acţiuni corective printr-o
funcţie de verificare realizată de personal de specialitate;
• prevenirea abaterilor şi defecţiunilor potenţiale, atribuţie a conducerii organizaţiei care
prin personalul desemnat selectează, aplică, supraveghează aplicarea sistemului de asigurare a
calităţii şi analizează eficienţa economică a sistemului adoptat.
5
Analiza modalităților de organizare a calității la firma Kaufland
6
MANAGEMENTUL CALITĂȚII FIRMEI:
În cadrul companiei S.C Kaufland SCS managementul calității se bazează pe opt
principii:
o orientarea către clienți;
o leadership;
o implicarea personalului;
o abordarea ca proces;
o abordarea managementului ca sistem;
o îmbunătățirea continuă;
o managementul pe bază de fapte;
o relații cu furnizorii reciproc avantajoase.
7
Concluzii și aprecieri
8
Bibliografie
www.epractica.ro
http://www.kaufland.ro
https://www.scribd.com
https://www.kaufland.ro/sortiment/marci-proprii/k-classic.html