Programul de reducere a riscului de recidiva dupa inchisoare

Programul denumit “Reducerea recidivei după închisoare” este un sistem românesc de

pregătire pentru liberare şi asistenţă post-penală”. Programul a fost implementat de către
Bernard Brunhes International (BPI GROUP) şi Asociaţia Alternative Sociale, acesta fiind
format dintr-un modul de bază şi un număr de trei module opţionale individualizate, care au
fost folosite pentru grupuri de persoane private de libertate, în cursul ultimelor trei luni ale
executării pedepsei cu închisoarea. Modulele opţionale fac parte din programul general de
pregătire pentru liberare şi asistenţă post-penală, care include mai multe etape secvenţiale, de
la înscrierea iniţială în program, până la contactul final, după liberare, cu serviciul de
probaţiune.
Obiectivul major al modulului de bază din program (grupul de lucru) este de a sprijini
asistarea individuală a persoanelor deţinute, în ideea asigurării continuităţii intervenţiei prin
intermediul specialiştilor în asistenţa post-penală: consilierii de probaţiune şi reprezentanţii
instituţiilor din comunitate. Programul RRR facilitează continuitatea contactului dintre
persoanele liberate condiţionat - participante la program – şi furnizorii de servicii, respectiv
instituţii şi organizaţii din domeniul incluziunii sociale.
Programul „Reducerea riscului de recidivă după închisoare” vizează reintegrarea socială
a persoanelor liberate condiţionat sprijinind în acest fel, activităţile specifice pregătirii pentru
liberare, la următoarele niveluri:
• utilizează şi valorifică informaţiile relevante specifice etapelor de evaluarereevaluare
din cadrul procesului de planificare a sentinţei;
• potenţează şi valorifică resursele personale şi sociale din etapa planificării intervenţiei
psiho-socio-educative;
• individualizează şi eficientizează activităţile implicite procesului de pregătire pentru
liberare”.
Acest program „Reducerea riscului de recidivă după închisoare” a contribuit
semnificativ la dezvoltarea asistenţei post-penale în ţara noastră sprijinind pe de o parte,
activităţile comune desfăşurate de către specialiştii din serviciile de probaţiune în colaborare
cu cei din unităţile penitenciare, iar pe de altă parte, colaborarea inter-instituţională dintre
instituţiile de justiţie penală şi cele din domeniul incluziunii sociale, după cum urmează:
• articularea pozitivă dintre faza preliberatorie şi post-liberatorie, prin realizarea unei
„punţi de legătură”, în vederea traversării „momentului critic” la ieşirea din
penitenciar, ca urmare a liberării condiţionate;
• facilitarea continuităţii între activităţile asistenţiale şi socio-educative specifice, pe de
o parte pregătirii pentru liberare, iar pe de altă parte, asistenţei post-penale',
• abordarea echilibrată a asistenţei post-penale, atât ca o „problemă de drept execuţional
penal” raportată la instituţia juridică a liberării condiţionate, cât şica o „problemă de
politică socială”;
• facilitarea acţiunii sociale şi a intervenţiei în reţea pe principiul „colaborării
instituţionale funcţionale”
In concluzie, „Reducerea riscului de recidivă după închisoare” propune o intervenţie
fundamentată pe cele două modele teoretice descrise anterior - modelul risc-nevoi-
responsivitate ( R N R ) şi „paradigma desistării”.