LEGE nr.

272 din 21 iunie 2004

privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului*)
CAP I. DREPTURILE COPILULUI

Art. 1. - (1) Prezenta lege reglementează cadrul legal privind respectarea, promovarea şi garantarea
drepturilor copilului.

Art. 2. - (1) Prezenta lege, orice alte reglementări adoptate în domeniul respectării şi promovării
drepturilor copilului, precum şi orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în acest domeniu se
subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului.

(2) Interesul superior al copilului se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică şi morală
normală, la echilibru socioafectiv şi la viaţa de familie.

(3) Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile şi obligaţiile
ce revin părinţilor copilului, altor reprezentanţi legali ai săi, precum şi oricăror persoane cărora acesta
le-a fost plasat în mod legal.

(4) Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc
copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele
soluţionate de instanţele judecătoreşti.

(5) Persoanele prevăzute la alin. (4) sunt obligate să implice familia în toate deciziile, acţiunile şi
măsurile privitoare la copil şi să sprijine îngrijirea, creşterea şi formarea, dezvoltarea şi educarea
acestuia în cadrul familiei.

(6) În determinarea interesului superior al copilului se au în vedere cel puţin următoarele:

a) nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educaţie şi sănătate, de securitate şi stabilitate şi

apartenenţă la o familie;

b) opinia copilului, în funcţie de vârsta şi gradul de maturitate;

c) istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situaţiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice
altă formă de violenţă asupra copilului, precum şi potenţialele situaţii de risc care pot interveni în viitor;

d) capacitatea părinţilor sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creşterea şi îngrijirea copilului
de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia;

e) menţinerea relaţiilor personale cu persoanele faţă de care copilul a dezvoltat relaţii de ataşament.

Art. 5. - (1) Copiii au dreptul la protecţie şi asistenţă în realizarea şi exercitarea deplină a drepturilor lor,
în condiţiile prezentei legi.

(2) Răspunderea pentru creşterea şi asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând părinţilor,
aceştia având obligaţia de a-şi exercita drepturile şi de a-şi îndeplini obligaţiile faţă de copil ţinând seama
cu prioritate de interesul superior al acestuia.

(3) În subsidiar, responsabilitatea revine colectivităţii locale din care fac parte copilul şi familia sa.
Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a sprijini părinţii sau, după caz, alt reprezentant
legal al copilului în realizarea obligaţiilor ce le revin cu privire la copil, dezvoltând şi asigurând în acest
scop servicii diversificate, accesibile şi de calitate, corespunzătoare nevoilor copilului.

(4) Intervenţia statului este complementară; statul asigură protecţia copilului şi garantează respectarea
tuturor drepturilor sale prin activitatea specifică realizată de instituţiile statului şi de autorităţile publice
cu atribuţii în acest domeniu.

Art. 6. - Respectarea şi garantarea drepturilor copilului se realizează conform următoarelor principii:

a) respectarea şi promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului;

b) egalitatea şanselor şi nediscriminarea;

c) responsabilizarea părinţilor cu privire la exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti;

d) primordialitatea responsabilităţii părinţilor cu privire la respectarea şi garantarea drepturilor copilului;

e) descentralizarea serviciilor de protecţie a copilului, intervenţia multisectorială şi parteneriatul dintre

instituţiile publice şi organismele private autorizate;

f) asigurarea unei îngrijiri individualizate şi personalizate pentru fiecare copil;

g) respectarea demnităţii copilului;

h) ascultarea opiniei copilului şi luarea în considerare a acesteia, ţinând cont de vârsta şi de gradul său
de maturitate;

i) asigurarea stabilităţii şi continuităţii în îngrijirea, creşterea şi educarea copilului, ţinând cont de

originea sa etnică, religioasă, culturală şi lingvistică, în cazul luării unei măsuri de protecţie;

j) celeritate în luarea oricărei decizii cu privire la copil;

k) asigurarea protecţiei împotriva abuzului, neglijării, exploatării şi oricărei forme de violenţă asupra
copilului;

l) interpretarea fiecărei norme juridice referitoare la drepturile copilului în corelaţie cu ansamblul

reglementărilor din această materie.

Art. 12. - (1) În situaţia în care copilul este părăsit de mamă în maternitate, unitatea medicală are
obligaţia să sesizeze telefonic şi în scris direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului şi
organele de poliţie, în termen de 24 de ore de la constatarea dispariţiei mamei.
(2) În termen de 5 zile de la sesizarea prevăzută la alin. (1), se întocmeşte un proces - verbal de
constatare a părăsirii copilului, semnat de reprezentantul direcţiei generale de asistenţă socială şi
protecţia copilului, reprezentantul poliţiei şi al maternităţii; când starea de sănătate a copilului permite
externarea, în baza procesului - verbal, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului va
stabili măsura plasamentului în regim de urgenţă pentru copil.

(3) În termen de 30 de zile de la întocmirea procesului - verbal, poliţia este obligată să întreprindă
verificările specifice privind identitatea mamei şi să comunice rezultatul acestor verificări direcţiei
generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.
Art. 12. - (4) În situaţia în care mama este identificată, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia
copilului va asigura consilierea şi sprijinirea acesteia în vederea realizării demersurilor legate de
întocmirea actului de naştere.
(5) În situaţia în care, în urma verificărilor efectuate de poliţie, nu este posibilă identificarea mamei,
direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului transmite serviciului public de asistenţă
socială în a cărui rază administrativ - teritorială s-a produs naşterea dosarul cuprinzând certificatul
medical constatator al naşterii, procesul - verbal prevăzut la alin. (2), dispoziţia de plasament în regim de
urgenţă şi răspunsul poliţiei cu rezultatul verificărilor.

Art. 13. - În situaţia copilului părăsit de părinţi în alte unităţi sanitare, a cărui naştere nu a fost
înregistrată, obligaţia de a realiza demersurile prevăzute de lege pentru înregistrarea naşterii copilului
revine serviciului public de asistenţă socială în a cărui rază administrativ - teritorială a fost părăsit acesta,
cu respectarea procedurii prevăzute la art. 12

Art. 14. - (1) În situaţia copilului găsit în familie sau într-un loc public, precum şi a celui părăsit de părinţi
în alte unităţi sanitare, a cărui naştere nu a fost înregistrată, obligaţia de a realiza demersurile prevăzute
de lege pentru înregistrarea naşterii copilului revine serviciului public de asistenţă socială în a cărui rază
administrativ - teritorială a fost găsit sau părăsit copilul.

Art. 17. - (1) Copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele,
precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament.
(2) Copilul are dreptul de a-şi cunoaşte rudele şi de a întreţine relaţii personale cu acestea, precum şi cu
alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie, în măsura în care acest lucru nu
contravine interesului său superior.
(3) Părinţii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relaţiile personale ale acestuia cu
bunicii, fraţii şi surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie decât în
cazurile în care instanţa decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui
dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.
(4) În caz de neînţelegere între părinţi cu privire la modalităţile de exercitare a dreptului de a avea
legături personale cu copilul, instanţa va stabili un program în funcţie de vârsta copilului, de nevoile de
îngrijire şi educare ale acestuia, de intensitatea legăturii afective dintre copil şi părintele la care nu
locuieşte, de comportamentul acestuia din urmă, precum şi de alte aspecte relevante în fiecare caz în
parte.
(5) Criteriile prevăzute la alin. (4) vor fi avute în vedere şi la stabilirea programului de relaţii personale şi
cu celelalte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie.

Art. 18. - (1) În sensul prezentei legi, relaţiile personale se pot realiza prin:

a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la
relaţii personale cu copilul;

b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia;

[{*}] c) găzduirea copilului, pe perioadă determinată, de către părintele sau de către altă persoană la
care copilul nu locuieşte în mod obişnuit, cu sau fără supravegherea modului în care relaţiile personale
sunt întreţinute, în funcţie de interesul superior al copilului; (literă modificată prin art. unic pct. 1 din
Legea nr. 52/2016, în vigoare de la 8 aprilie 2016)

d) corespondenţă ori altă formă de comunicare cu copilul;

e) transmiterea de informaţii copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit
prezentei legi, dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul;

f) transmiterea de către persoana la care locuieşte copilul a unor informaţii referitoare la copil, inclusiv
fotografii recente, evaluări medicale sau şcolare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul
de a menţine relaţii personale cu copilul;

g) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană faţă de care copilul a dezvoltat legături de
ataşament într-un loc neutru în raport cu copilul, cu sau fără supravegherea modului în care relaţiile
personale sunt întreţinute, în funcţie de interesul superior al copilului.

Art. 27. - (1) Copilul are dreptul la protejarea imaginii sale publice şi a vieţii sale intime, private şi
familiale.
(2) Este interzisă orice acţiune de natură să afecteze imaginea publică a copilului sau dreptul acestuia la
viaţă intimă, privată şi familială.
(3) Participarea copilului în vârstă de până la 14 ani la dezbateri publice în cadrul unor programe
audiovizuale se poate face numai cu consimţământul scris al acestuia şi al părinţilor sau, după caz, al
altui reprezentant legal.
(4) Copiii nu pot fi folosiţi sau expuşi de către părinţi, reprezentanţi legali, alte persoane responsabile de
creşterea şi îngrijirea lor, organisme private acreditate ca furnizori de servicii sociale, instituţii publice
sau private, în scopul de a obţine avantaje personale/instituţionale sau de a influenţa deciziile
autorităţilor publice.
(5) Consiliul Naţional al Audiovizualului monitorizează modul de derulare a programelor audiovizuale,
astfel încât să se asigure protecţia şi garantarea dreptului copilului

Art. 28. - (1) Copilul are dreptul la libertate de exprimare.

(2) Libertatea copilului de a căuta, de a primi şi de a difuza informaţii de orice natură, care vizează
promovarea bunăstării sale sociale, spirituale şi morale, sănătatea sa fizică şi mentală, sub orice formă şi
prin orice mijloace la alegerea sa, este inviolabilă.
(3) Părinţii sau, după caz, alţi reprezentanţi legali ai copilului, persoanele care au în plasament copii,
precum şi persoanele care, prin natura funcţiei, promovează şi asigură respectarea drepturilor copiilor
au obligaţia de a le asigura informaţii, explicaţii şi sfaturi, în funcţie de vârsta şi de gradul de înţelegere al
acestora, precum şi de a le permite să îşi exprime punctul de vedere, ideile şi opiniile.
(4) Părinţii nu pot limita dreptul copilului minor la libertatea de exprimare decât în cazurile prevăzute
expres de lege.

Art. 37. - Copilul are dreptul să fie crescut în condiţii care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală,
spirituală, morală şi socială. În acest scop părinţii sunt obligaţi:

a) să supravegheze copilul;
b) să coopereze cu copilul şi să îi respecte viaţa intimă, privată şi demnitatea;
c) să informeze copilul despre toate actele şi faptele care l-ar putea afecta şi să ia în considerare
opinia acestuia;
d) să întreprindă toate măsurile necesare pentru realizarea drepturilor copilului lor;
e) să coopereze cu persoanele fizice şi persoanele juridice care exercită atribuţii în domeniul
îngrijirii, educării şi formării profesionale a copilului.
Art. 38. - Copilul nu poate fi separat de părinţii săi sau de unul dintre ei, împotriva voinţei
acestora, cu excepţia cazurilor expres şi limitativ prevăzute de lege, sub rezerva revizuirii
judiciare şi numai dacă acest lucru este impus de interesul superior al copilului.

Art. 39.

[{*}] (1) Serviciul public de asistenţă socială va lua toate măsurile necesare pentru depistarea precoce a
situaţiilor de risc care pot determina separarea copilului de părinţii săi, precum şi pentru prevenirea
comportamentelor abuzive ale părinţilor şi a violenţei domestice.

Art. 41. - (1) Dacă există motive temeinice de a suspecta că viaţa şi securitatea copilului sunt primejduite
în familie, reprezentanţii serviciului public de asistenţă socială ori, după caz, ai direcţiei generale de
asistenţă socială şi protecţia copilului de la nivelul sectoarelor municipiului Bucureşti au dreptul să
viziteze copiii la locuinţa lor şi să se informeze despre felul în care aceştia sunt îngrijiţi, despre sănătatea
şi dezvoltarea lor fizică, educarea, învăţătura şi pregătirea lor profesională, acordând, la nevoie,
îndrumările necesare.
(2) Dacă, în urma vizitelor efectuate potrivit alin. (1), se constată că dezvoltarea fizică, mentală,
spirituală, morală sau socială a copilului este primejduită, serviciul public de asistenţă socială este
obligat să sesizeze de îndată direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului în vederea luării
măsurilor prevăzute de lege.
(3) Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului este obligată să sesizeze instanţa
judecătorească în situaţia în care consideră că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru
decăderea, totală sau parţială, a părinţilor ori a unuia dintre ei din exerciţiul drepturilor părinteşti.

ART. 104
(1) Părintele care exercită singur autoritatea părintească sau la care locuieşte copilul, care
urmează să plece la muncă în străinătate, are obligaţia de a notifica această intenţie serviciului
public de asistenţă socială de la domiciliu, cu minimum 40 de zile înainte de a părăsi ţara.
(2) Notificarea va conţine, în mod obligatoriu, desemnarea persoanei care se ocupă de
întreţinerea copilului pe perioada absenţei părinţilor sau tutorelui, după caz.
(3) Confirmarea persoanei în întreţinerea căreia va rămâne copilul se efectuează de către
instanţa de tutelă, în conformitate cu prevederile prezentei legi.
(4) Dispoziţiile prezentului articol sunt aplicabile şi tutorelui, precum şi în cazul în care ambii
părinţi urmează să plece la muncă într-un alt stat.
ART. 105
(1) Persoana desemnată conform art. 104 alin. (2) trebuie să facă parte din familia extinsă, să
aibă minimum 18 ani şi să îndeplinească condiţiile materiale şi garanţiile morale necesare
creşterii şi îngrijirii unui copil.
(2) Serviciile publice de asistenţă socială organizate la nivelul municipiilor, oraşelor, comunelor
asigură persoanelor desemnate consiliere şi informare cu privire la răspunderea pentru
creşterea şi asigurarea dezvoltării copilului pe o perioadă de 6 luni.
(3) Instanţa va dispune delegarea temporară a autorităţii părinteşti cu privire la persoana
copilului, pe durata lipsei părinţilor, dar nu mai mult de un an, către persoana desemnată potrivit
art. 104 alin. (3).
(4) Acordul persoanei căreia urmează să-i fie delegată autoritatea părintească se exprimă de
către aceasta personal, în faţa instanţei.
(5) La cerere se ataşează acte din care să rezulte îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1).
(6) Cererea se soluţionează în procedură necontencioasă, potrivit Codului de procedură civilă.
Soluţionarea cererii de delegare a drepturilor şi îndatoririlor părinteşti se face în termen de 3 zile
de la depunerea acesteia.
(7) Hotărârea va cuprinde menţionarea expresă a drepturilor şi îndatoririlor care se deleagă şi
perioada pentru care are loc delegarea.
(8) Pentru situaţia prevăzută la alin. (2), după ce instanţa hotărăşte delegarea drepturilor
părinteşti, persoana în sarcina căreia cad îngrijirea şi creşterea copilului trebuie să urmeze,
obligatoriu, un program de consiliere, pentru a preveni situaţii de conflict, neadaptare sau
neglijenţă în relaţia cu minorul.
(9) Instanţa de judecată va comunica o copie a hotărârii de delegare primarului de la domiciliul
părinţilor sau tutorelui, precum şi primarului de la domiciliul persoanei căreia i se acordă
delegarea autorităţii părinteşti.

HOTĂRÂRE nr. 691 din 19 august 2015

pentru aprobarea Procedurii de monitorizare a modului de creştere şi îngrijire a copilului cu
părinţi plecaţi la muncă în străinătate şi a serviciilor de care aceştia pot beneficia, precum şi
pentru aprobarea Metodologiei de lucru privind colaborarea dintre direcţiile generale de
asistenţă socială şi protecţia copilului şi serviciile publice de asistenţă socială şi a modelului
standard al documentelor elaborate de către acestea

PROCEDURĂ
de monitorizare a modului de creştere şi îngrijire a copilului cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate
şi serviciile de care aceştia pot beneficia

Art. 1. - Prezenta procedură vizează monitorizarea modului de creştere şi îngrijire a copilului cu

părinţi plecaţi la muncă în străinătate, precum şi a celor care au revenit în ţară după o perioadă de
şedere în străinătate alături de părinţi mai mare de un an.

Art. 2. - (1) Serviciul public de asistenţă socială solicită anual, în ultimul trimestru al anului,
unităţilor şcolare care funcţionează pe raza lor administrativ - teritorială, date şi informaţii cu
privire la copiii aflaţi în următoarele situaţii:

a) copii cu ambii părinţi plecaţi în străinătate;

b) copii cu părintele unic susţinător plecat în străinătate;
c) copii cu un singur părinte plecat în străinătate;
d) copii reveniţi în ţară după o perioadă de şedere în străinătate alături de părinţi mai mare de un
an.

(2) Unitatea şcolară are obligaţia de a transmite lista nominală a copiilor aflaţi în situaţiile
prevăzute la alin. (1) în cel mult 15 zile calendaristice de la solicitare. Lista va cuprinde numele
şi prenumele copilului, numele şi prenumele părinţilor sau, după caz, ale părintelui şi adresa de
domiciliu a acestuia.
(3) După primirea datelor, serviciul public de asistenţă socială are obligaţia de a se deplasa la
adresa la care sunt îngrijiţi copiii aflaţi în situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) şi de a
verifica dacă sunt respectate prevederile art. 104 - 105 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia
şi promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Serviciul public de asistenţă socială are obligaţia de a se deplasa şi la domiciliul copiilor aflaţi în
situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. c) şi d).

(4) În situaţia în care constată că nu există persoana desemnată potrivit prevederilor art. 104 alin. (2) şi
(3) din Legea nr. 272/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, serviciul public de
asistenţă socială are obligaţia de a informa în scris persoana în îngrijirea căreia se află copilul cu privire la
prevederile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 272/2004, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare.
(5) Persoana care se ocupă de creşterea şi îngrijirea unui copil cu părinte/părinţi plecat/plecaţi la muncă
în străinătate are obligaţia de a pune la dispoziţia serviciului public de asistenţă socială toate datele şi
informaţiile pe care le deţine cu privire la adresa la care pot fi contactaţi părinţii în străinătate şi de a
face dovada că menţine legătura cu aceştia.
(6) Cu ocazia vizitei la domiciliu reprezentantul serviciului public de asistenţă socială completează fişa de
identificare a riscurilor.

Art. 3. - (1) În primele 6 luni după primirea copiei hotărârii de delegare a autorităţii părinteşti în
condiţiile prevederilor art. 105 alin. (9) din Legea nr. 272/2004, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, serviciul public de asistenţă socială realizează o dată la două luni vizite la
domiciliul persoanelor desemnate de instanţă, în vederea informării şi consilierii acestora cu privire la
răspunderea pentru creşterea şi îngrijirea copilului. Ulterior vizitele vor fi realizate semestrial.
(2) După efectuarea vizitei, reprezentantul serviciului public de asistenţă socială întocmeşte un raport
privitor la evoluţia copilului şi a modului în care acesta este îngrijit, care să cuprindă în mod obligatoriu
informaţii cu privire la performanţele şcolare, starea fizică a copilului, grupul de prieteni şi anturajul
copilului/copiilor. Concluziile evaluării sunt comunicate şi persoanelor desemnate de către instanţă să se
ocupe de creşterea şi îngrijirea copilului, care sunt sprijinite în luarea unor măsuri în funcţie de cauzele
identificate. În situaţia în care în familie sunt îngrijiţi mai mulţi copii se întocmeşte un raport unic pe
familie, care cuprinde în mod obligatoriu informaţii pentru fiecare copil, inclusiv pentru cei care nu sunt
de vârstă şcolară.
(3) În situaţia în care se constată scăderea randamentului şcolar, învăţătorul/dirigintele copilului are
obligaţia de a solicita sprijinul consilierului şcolar şi de a anunţa în scris reprezentantul serviciului public
de asistenţă socială.
(4) În situaţia în care în urma evaluării se constată că există suspiciuni de afectare a stării emoţionale a
copilului, reprezentantul serviciului public de asistenţă socială solicită sprijinul unui psiholog, în vederea
includerii acestuia în cadrul unui program de consiliere psihologică. Dacă la nivel local nu există psiholog,
reprezentantul serviciului public de asistenţă socială solicită sprijinul direcţiei generale de asistenţă
socială şi protecţia copilului în vederea facilitării accesului la servicii de specialitate.
(5) Dacă în termen de 3 luni de la înscrierea la şcoală a copilului cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate,
situaţia şcolară şi integrarea acestuia în mediul şcolar nu se îmbunătăţesc, învăţătorul/dirigintele, cu
aprobarea directorului unităţii de învăţământ, are obligaţia de a solicita sprijinul consilierilor şcolari din
cadrul centrului judeţean de resurse şi asistenţă educaţională sau, după caz, centrului Municipiului
Bucureşti de resurse şi asistenţă educaţională.
(6) În situaţia în care în urma vizitelor efectuate potrivit prevederilor alin. (1) se constată degradarea
stării de sănătate a copilului care are părinţii plecaţi la muncă în străinătate, reprezentantul serviciului
public de asistenţă socială are obligaţia de a informa în scris medicul de familie şi de a solicita sprijinul
acestuia în ceea ce priveşte verificarea stării de sănătate a acestuia.
(7) În situaţia în care în urma vizitelor efectuate potrivit prevederilor alin. (1) se constată afilierea
copilului cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate la un grup de prieteni cu comportament infracţional,
reprezentantul serviciului public de asistenţă socială are obligaţia de a solicita în scris sprijinul direcţiei
generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, în vederea oferirii de servicii de specialitate,
concomitent cu informarea unităţii şcolare la care acesta este înscris şi a poliţiei.
(8) În situaţia în care în urma vizitelor efectuate, reprezentantul serviciului public de asistenţă socială
intră în contact cu un copil şi are suspiciuni asupra unui posibil caz de abuz, neglijare sau rele
tratamente, acesta are obligaţia de a sesiza de îndată direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia
copilului în vederea iniţierii procedurilor prevăzute de lege în astfel de cazuri.

Art. 4. - În vederea sprijinirii familiilor pentru creşterea şi îngrijirea copilului cu părinţi plecaţi la
muncă în străinătate, serviciul public de asistenţă socială îndeplineşte următoarele atribuţii:

a) urmăreşte menţinerea relaţiilor personale ale copiilor cu părinţii care sunt plecaţi la muncă în
străinătate;
b) organizează programe de educaţie parentală destinate părintelui care se ocupă de creşterea şi
îngrijirea copilului după plecarea celuilalt părinte la muncă în străinătate, respectiv persoanelor
desemnate a se ocupa de creşterea şi îngrijirea copiilor cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate,
precum şi a celor care au revenit în ţară după o perioadă de şedere în străinătate alături de părinţi
mai mare de un an;
c) organizează întâlniri trimestriale sau ori de câte ori este necesar cu persoanele care se ocupă de
creşterea şi îngrijirea copiilor, precum şi cu părintele care se ocupă de creşterea şi îngrijirea
copilului după plecarea celui de al doilea părinte la muncă în străinătate;
d) facilitează şi sprijină menţinerea unui contact permanent între reprezentanţii unităţii de
învăţământ pe care o frecventează copilul şi persoana în grija căruia acesta a fost lăsat de părinţi;
e) încurajează părintele sau, după caz, persoana în grija căreia a fost lăsat copilul şi cadrele
didactice să stabilească acorduri de învăţare, adecvate nevoilor acestora care să cuprindă în mod
explicit scopurile, aşteptările şi responsabilităţile ce revin şcolii şi familiei;
f) sprijină părintele sau, după caz, persoana în grija căreia a fost lăsat copilul în utilizarea unor
metode de consiliere care să faciliteze comunicarea în familie, rezolvarea problemelor etc.

METODOLOGIE
de lucru privind colaborarea dintre direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului şi
serviciile publice de asistenţă socială şi modelul standard al documentelor elaborate de către acestea

Art. 1. - Prezenta metodologie stabileşte cadrul metodologic privind colaborarea dintre direcţiile
generale de asistenţă socială şi protecţia copilului şi serviciile publice de asistenţă socială de la nivelul
comunelor, oraşelor, municipiilor, instrumentele de lucru şi activităţile necesar a fi realizate de acestea,
în vederea îndeplinirii obligaţiilor stabilite prin lege.

În vederea îndeplinirii atribuţiei de monitorizare şi analizare a situaţiei copiilor din unitatea administrativ
- teritorială şi a realizării activităţii de prevenire a separării copilului de familia sa, serviciul public de
asistenţă socială identifică situaţiile de risc la care este supus copilul şi care impun acordarea de servicii
şi beneficii.

Art. 4. - Situaţia de risc a copilului trebuie analizată cel puţin din următoarele aspecte:

a) situaţia economică a familiei;

b) situaţia socială a familiei;
c) starea de sănătate a membrilor familiei;
d) nivelul de educaţie al membrilor familiei;
e) condiţiile de locuit ale familiei;
f) existenţa unor comportamente la risc identificate în cadrul familiei.

Art. 5. - (1) În funcţie de situaţia economică, copilul poate fi în situaţie de risc în familia care se
ocupă de creşterea şi îngrijirea lui dacă:

a) familia se află în situaţie de sărăcie;

b) părintele unic susţinător sau ambii părinţi sunt fără ocupaţie ori în şomaj;
c) familia primeşte beneficii sociale.

(2) În funcţie de situaţia socială, copilul poate fi în situaţie de risc în familia care se ocupă de
creşterea şi îngrijirea lui dacă:

a) în familie există o mamă minoră sau o minoră gravidă;

b) familia este monoparentală;
c) părintele unic susţinător sau ambii părinţi sunt plecaţi la muncă în ţară sau în străinătate;
d) ambii părinţi sunt decedaţi, necunoscuţi, decăzuţi din exerciţiul drepturilor părinteşti sau li s-a
aplicat pedeapsa penală a interzicerii drepturilor părinteşti, au fost puşi sub interdicţie
judecătorească, dispăruţi ori declaraţi judecătoreşte morţi şi nu a fost instituită tutela sau, după
caz, o măsură de protecţie specială;
e) familia are unul sau mai mulţi copii care au revenit în ţara de origine după o experienţă de
peste un an de migraţie;
f) familia are unul sau mai mulţi copii în sistemul de protecţie specială;
g) familia are unul sau mai mulţi copii reintegraţi din sistemul de protecţie specială;
h) familia are unul sau mai mulţi membri cu dizabilităţi care le limitează participarea la viaţa
socială;
i) cel puţin un membru al familiei (inclusiv adult) nu are acte de stare civilă;
j) familia are unul sau mai mulţi membri condamnaţi la o pedeapsă privativă de libertate;
k) se află în orice alte situaţii care pot indica o vulnerabilitate.

(3) În funcţie de starea de sănătate a membrilor săi, copilul poate fi în situaţie de risc în familia
care se ocupă de creşterea şi îngrijirea lui dacă:

a) familia are unul sau mai mulţi membri cu boli cronice şi transmisibile;
b) familia are unul sau mai mulţi membri care nu sunt înscrişi pe lista unui medic de familie;
c) există o gravidă care nu este înscrisă pe lista unui medic de familie;
d) familia are sugar care nu este înscris pe lista unui medic de familie;
e) familia are unul sau mai mulţi copii care nu sunt înscrişi pe lista unui medic de familie;
f) familia are unul sau mai mulţi copii care nu sunt vaccinaţi;
g) familia are unul sau mai mulţi copii fără boli cronice şi transmisibile polispitalizaţi;
h) orice altă situaţie care poate afecta starea de sănătate a copilului.

(4) În funcţie de nivelul de educaţie a membrilor săi, copilul poate fi în situaţie de risc în familia
care se ocupă de creşterea şi îngrijirea lui dacă:

a) unul sau ambii părinţi sunt analfabeţi;

b) familia are unul sau mai mulţi copii cu vârstă şcolară care nu frecventează cursurile unei
forme de învăţământ obligatoriu;
c) familia are unul sau mai mulţi copii care au abandonat timpuriu şcoala;
d) familia are unul sau mai mulţi copii cu frecvenţă şcolară redusă ori repetenţie;
e) familia are unul sau mai mulţi copii cu performanţe şcolare slabe (corijenţe etc.);
f) familia are unul sau mai mulţi copii cu istoric de sancţionare în cadrul şcolii, cum ar fi
exmatriculare, nota scăzută la purtare etc.;
g) în familie este un număr mare de copii antepreşcolari/ preşcolari/şcolari;
h) familia are unul sau mai mulţi copii cu cerinţe educaţionale speciale;
i) orice altă situaţie care poate afecta dreptul copilului la educaţie.

(5) În funcţie de condiţiile de locuit, copilul poate fi în situaţie de risc în familia care se ocupă de
creşterea şi îngrijirea lui dacă:

a) familia ocupă abuziv, fără drept de şedere anumite spaţii de locuit sau spaţii construite ilegal;
b) familia locuieşte în condiţii improprii, respectiv locuinţa este în stare avansată de degradare
sau este improvizată în spaţii care nu sunt destinate acestui scop - magazii, case de apă, elemente
de canalizare, construcţii în stare avansată de degradare etc.;
c) spaţiul locuibil este insuficient raportat la numărul de persoane; locuinţa este supraaglomerată;
d) familia nu are acces la utilităţi, în mod special la sursă de apă, electricitate şi încălzire;
e) lipsesc dotările minime necesare pregătirii hranei, asigurării încălzirii şi mobilierul de strictă
necesitate;
f) locuinţa nu este întreţinută corespunzător, lipsa igienei;
g) familia întâmpină probleme cu locuinţa, cum ar fi scurgeri prin acoperiş, pereţi umezi,
ferestre/duşumele putrede sau deteriorate etc.

(6) În funcţie de comportamentele la risc, copilul poate fi în situaţie de risc în familia care se
ocupă de creşterea şi îngrijirea lui dacă:

a) există în familie un istoric de reclamaţii/sesizări înregistrate şi confirmate la nivelul

autorităţilor administraţiei publice locale sau la poliţie cu privire la comportamentul antisocial al
unui membru din familie, cum ar fi săvârşirea de fapte cu caracter penal, minori folosiţi la
cerşetorie etc.;
b) există în familie un comportament agresiv al unuia ori mai multor membri ai familiei şi/sau a
unui istoric de violenţă în familie, cum ar fi existenţa reclamaţiilor ori a ordinului de protecţie;
c) există în familie consum excesiv de alcool;
d) există în familie consum sau un istoric de consum sau abuz de substanţe psihotrope.
Art. 6. - (1) Serviciul public de asistenţă socială are obligaţia de a identifica cu prioritate copii
aflaţi în situaţie de risc din unitatea lor administrativ - teritorială.
(2) Sursele pentru identificarea copiilor aflaţi în situaţie de risc pot fi:

a) solicitarea directă de sprijin, adresată serviciului public de asistenţă socială, în scris, prin poştă/e-
mail/fax, ori prin telefon din partea copilului şi/sau a părinţilor/reprezentantului legal;
b) notificarea părintelui care exercită singur autoritatea părintească sau la care locuieşte copilul, cu
privire la intenţia de a pleca la muncă în străinătate, depusă la sediul serviciului public de asistenţă
socială de la domiciliu în condiţiile art. 104 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare;
c) sesizarea scrisă sau telefonică din partea altor persoane decât membrii familiei;
d) autosesizare cu ocazia instrumentării oricărui caz înregistrat de serviciul public de asistenţă socială,
din presă etc.;
e) referirea unui caz de către specialiştii sau instituţiile/ organizaţiile care interacţionează cu
copilul/părinţii.

Solicitarea directă prevăzută la alin. (2) lit. a) se consemnează într-o cerere care se înregistrează şi în
care se expun potenţialele situaţii de risc la care este expus copilul. În situaţia în care solicitantul, din
pricina infirmităţii, a bolii sau din orice alte cauze, nu poate redacta cererea, reprezentantul serviciului
public de asistenţă socială o redactează şi face menţiunea despre această împrejurare, menţiunea astfel
făcută ţinând loc de semnătură.
(4) Solicitarea şi sesizarea telefonică se înregistrează ca notă telefonică.
(5) Toate solicitările, referirile, sesizările şi autosesizările se înregistrează în registrul de intrare - ieşire
existent la nivelul serviciului public de asistenţă socială.

Art. 7. - (1) În activitatea de identificare a situaţiei de risc la care poate fi supus copilul, serviciul public
de asistenţă socială utilizează următoarele instrumente:

a) fişa de observaţie. Modelul fişei de observaţie este prevăzut în anexa nr. 1 la prezenta metodologie;
b) fişa de identificare a riscurilor. Modelul fişei de identificare a riscurilor este prevăzut în anexa nr. 2 la
prezenta metodologie

) Persoanele de la nivel local care, prin natura profesiei, intră în contact cu copilul şi au suspiciuni cu
privire la existenţa unei situaţii de risc, respectiv poliţistul de proximitate, medicul de familie, cadrele
didactice, asistentul medical, mediatorul şcolar, mediatorul sanitar, asistentul medical comunitar,
completează fişa de observaţie, potrivit competenţelor legale, şi transmit în termen de maximum 48 de
ore serviciului public de asistenţă socială din unitatea administrativ - teritorială în care îşi desfăşoară
activitatea.

Art. 8. - (1) În termen de maximum 72 de ore de la completarea fişei de observaţie sau, după caz, de la
primirea acesteia în condiţiile art. 7 alin. (3), reprezentantul serviciului public de asistenţă socială are
obligaţia de a se deplasa la domiciliul familiei cu copil/copii în vederea evaluării situaţiei familiei şi a
completării fişei de identificare a riscurilor.
(2) Pentru completarea fişei de identificare a riscurilor reprezentantul serviciului public de asistenţă
socială poate solicita informaţii suplimentare de la profesioniştii care intră în contact cu copilul, cum ar
fi: medicul de familie, cadre didactice, asistentul medical, mediatorul şcolar, mediatorul sanitar,
asistentul medical comunitar, preotul, precum şi specialişti din organizaţiile neguvernamentale
acreditate în domeniul protecţiei copilului. El poate solicita sprijin inclusiv pentru verificarea sau
validarea informaţiilor furnizate de familie pentru completarea fişei de identificare a riscurilor.
(3) În situaţia în care în urma deplasării prevăzute la alin. (1) este identificat un copil/copii cu părinţi
plecaţi la muncă în străinătate, reprezentantul serviciului public de asistenţă socială are obligaţia de a
îndeplini atribuţiile prevăzute în anexa nr. 1 la hotărâre.

Art. 9. - Pentru desfăşurarea activităţii de identificare a situaţiilor de risc şi planificarea intervenţiilor

serviciul public de asistenţă socială are obligaţia de a realiza o listă a resurselor existente la nivel local
care să cuprindă:

a) instituţiile şi organizaţiile care pot sprijini serviciul public de asistenţă socială în identificarea familiilor
vulnerabile: şcoala, poliţia, biserica şi cultele recunoscute, medicul de familie, spitalele, organizaţiile
neguvernamentale acreditate în domeniul protecţiei copilului etc.;
b) beneficiile financiare care pot fi acordate potrivit legislaţiei în vigoare;
c) informaţii cu privire la instituţiile şi organizaţiile care pot furniza servicii sociale şi asistenţă şi
informare la nivel local: şcoala, biserica şi cultele recunoscute, primăria, medicul de familie, poliţia,
organizaţiile neguvernamentale acreditate în domeniul protecţiei copilului etc.;
d) informaţii cu privire la instituţiile şi organizaţiile care pot furniza asistenţă şi consiliere la nivel
judeţean: direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului, agenţia judeţeană pentru ocuparea
forţei de muncă, agenţia judeţeană pentru plăţi şi inspecţie socială, centrul judeţean de resurse şi
asistenţă educaţională, inspectoratul şcolar judeţean etc., precum şi organizaţiile neguvernamentale
acreditate;
e) serviciile publice şi private destinate prevenirii separării copilului de părinţi, cum ar fi centre de zi,
centre de consiliere şi sprijin pentru părinţi etc.;

Art. 10. - (1) În situaţia în care în urma completării fişei de identificare a riscurilor se confirmă
existenţa a cel puţin uneia dintre situaţiile prevăzute la art. 5 alin. (1) - (6), în termen de 30 de
zile de la completare reprezentantul serviciului public de asistenţă socială întocmeşte planul de
servicii.
(2) Pentru întocmirea planului de servicii reprezentantul serviciului public de asistenţă socială
stabileşte nevoile familiei cu copil/copii în funcţie de situaţia de risc, identifică la nivel local
resursele şi serviciile publice şi/sau, după caz, private disponibile pe plan local şi stabileşte cu
acestea măsurile necesare susţinerii copilului şi a familiei.

Art. 11. - (1) Planul de servicii cuprinde serviciile care trebuie oferite pentru a răspunde nevoilor
identificate ale copilului şi familiei lui şi cuprinde tipurile de servicii şi beneficii oferite,
finalitatea urmărită prin implementarea planului, cine oferă serviciile şi pentru ce perioadă de
timp. Planul de servicii se aprobă prin dispoziţie a primarului.
(2) Reprezentantul serviciului public de asistenţă socială monitorizează implementarea planului
de servicii.
(3) Monitorizarea implementării planului de servicii întocmit potrivit alin. (1) se realizează prin
vizite la domiciliul familiilor cu copil/copii astfel:

a) anual sau ori de câte ori se impune, în situaţia în care în urma completării fişei de identificare
a riscurilor sunt stabilite mai puţin de 5 situaţii de risc dintre cele prevăzute la art. 5 alin. (1) -
(6);
b) semestrial sau ori de câte ori se impune, în situaţia în care în urma completării fişei de
identificare a riscurilor sunt stabilite mai puţin de 6 - 10 situaţii de risc din cele prevăzute la art. 5
alin. (1) - (6);
c) trimestrial sau ori de câte ori se impune, în situaţia în care în urma completării fişei de
identificare a riscurilor sunt stabilite peste 10 situaţii de risc din cele prevăzute la art. 5 alin. (1) -
(6).

ORDIN nr. 286 din 6 iulie 2006

pentru aprobarea Normelor metodologice privind întocmirea Planului de servicii şi a
Normelor metodologice privind întocmirea Planului individualizat de protecţie
NORME METODOLOGICE
privind întocmirea Planului de servicii

Planul de servicii, denumit în continuare PS, se întocmeşte în scopul prevenirii separării

copilului de părinţi în următoarele situaţii:

a) pentru copiii aflaţi la risc de părăsire de către părinţi;

b) pentru copiii reintegraţi în familie după încetarea măsurii de protecţie;
c) în orice situaţie care impune acordarea de prestaţii şi/sau de servicii în vederea respectării
drepturilor copilului.

    Serviciul public de asistenţă socială, denumit în continuare SPAS, şi, după caz, direcţia
generală de asistenţă socială şi protecţia copilului de sector, denumită în continaure DGASPC de
sector, desemnează ca responsabili de caz prevenire cu precădere pe aceia care au început
instrumentarea cazului.
    Responsabilii de caz prevenire au obligaţia întocmirii PS.
Întocmirea, implementarea şi monitorizarea PS vor respecta prevederile standardelor minime obligatorii
privind managementul de caz în domeniul protecţiei drepturilor copilului. Responsabilul de caz
prevenire are obligaţia de a completa Fişa de monitorizare a situaţiei copilului, conform modelului
prevăzut în anexa nr. 1 la prezentele norme metodologice, care se centralizează trimestrial de către
serviciul evidenţă intrări-ieşiri din cadrul DGASPC.

NORME METODOLOGICE
privind întocmirea Planului individualizat de protecţie
ntocmirea Planului individualizat de protecţie, denumit în continuare PIP, începe imediat în
următoarele situaţii:

a) după referirea cazului din partea SPAS, respectiv a persoanelor cu atribuţii de asistenţă socială
din aparatul propriu al consiliilor locale comunale din unitatea administrativ-teritorială în care
locuieşte familia cu copilul;
b) după ce directorul general/executiv al DGASPC de la nivel de judeţ/sector a dispus
plasamentul în regim de urgenţă.

    Finalizarea PIP se realizează în termenul prevăzut de standardele minime obligatorii privind

managementul de caz în domeniile asistenţei sociale şi protecţiei copilului.
    Înainte de luarea deciziei cu privire la oportunitatea unei măsuri de protecţie, în cazul cererii
pentru instituirea unei măsuri de protecţie specială ca urmare a solicitării directe a
familiei/reprezentantului legal al copilului sau a referirii din partea unor instituţii din comunitate,
DGASPC de la nivel de judeţ solicită SPAS/persoanelor cu atribuţii de asistenţă socială
întocmirea, implementarea şi monitorizarea unui plan de servicii cu scopul prevenirii separării
copilului de familie.
Înainte de luarea deciziei cu privire la oportunitatea unei măsuri de protecţie, în cazul cererii pentru
instituirea unei măsuri de protecţie specială ca urmare a solicitării directe a familiei/reprezentantului
legal al copilului sau a referirii din partea unor instituţii din comunitate, DGASPC de sector întocmeşte,
implementează şi monitorizează un plan de servicii în scopul prevenirii separării copilului de familie.
    În situaţii excepţionale, cum ar fi situaţiile generate de calamităţi naturale, accidente, care nu pot fi
gestionate de autoritatea locală, DGASPC de la nivel de judeţ/sector poate începe întocmirea unui PIP
imediat după înregistrarea cererii pentru instituirea unei măsuri de protecţie specială.
    Referirea cazului din partea SPAS/persoanelor cu atribuţii de asistenţă socială, în vederea instituirii
unei măsuri de protecţie specială, este însoţită obligatoriu de un raport privind modul de implementare
a Planului de servicii.
    Întocmirea, implementarea şi monitorizarea PIP vor respecta prevederile standardelor minime
obligatorii privind managementul de caz în domeniul protecţiei drepturilor copilului.
PIP poate avea drept finalitate, după caz:

a) reintegrarea în familie;
b) integrarea socioprofesională a tinerilor cu vârsta de peste 18 ani care urmează să părăsească
sistemul de protecţie a copilului;
c) adopţia internă.

 PIP este dezvoltat în programe de intervenţie specifică pentru următoarelor aspecte:

a) nevoile de sănătate şi promovare a sănătăţii;

b) nevoile de îngrijire, inclusiv de securitate şi promovare a bunăstării;
c) nevoile fizice şi emoţionale;
d) nevoile educaţionale şi urmărirea obţinerii de rezultate şcolare corespunzătoare potenţialului
de dezvoltare a copilului;
e) nevoile de petrecere a timpului liber;
f) nevoile de socializare;
g) modalităţile de menţinere a legăturilor, după caz, cu părinţii, familia lărgită, prietenii şi cu alte
persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament;
h) dezvoltarea deprinderilor de viaţă independentă;
i) reintegrarea în familie.

 În situaţia în care copiii menţin relaţii cu familiile de origine, acestea se realizează concret prin
petrecerea vacanţelor în familie, weekenduri şi sărbători în familie, vizite ale copiilor în propriile familii,
vizite ale rudelor în instituţii, corespondenţă, discuţii telefonice.
    Încurajarea şi stimularea contactelor dintre copil şi părinţi, precum şi cu persoanele faţă de care
copilul a dezvoltat legături de ataşament vor fi realizate de către DGASPC de la nivel de judeţ/sector prin
informări periodice despre situaţia copilului, însoţite de invitaţia de a vizita copilul, stabilirea unui
program de vizite sau alte modalităţi concrete care să faciliteze contactul direct cu copilul.
    Vor fi identificate resurse financiare pentru acoperirea cheltuielilor de deplasare, precum şi implicarea
autorităţilor locale în acest sens.
    Programele de intervenţie specifică trebuie să conţină obiective pe termen scurt, mediu şi lung,
activităţi corespunzătoare acestor obiective, care pot fi periodice, de rutină sau ocazionate de anumite
proceduri ori evenimente, durata aferentă activităţilor, personalul de specialitate desemnat şi alte
persoane implicate, precum şi modalităţile de monitorizare şi de evaluare/reevaluare a acestor
programe.