CONSIDERAŢII GENERALE ASUPRA TURISMULUI

RURAL ROMÂNESC

Obiective

După ce veţi studia acest capitol veţi:

™ şti că activităţile din sfera turismului pot relansa economic satele;

™ putea să apreciaţi în ce constă valoarea satului românesc produs turistic;
™ clarifica în ce consta alegerea unui produs turistic rural;
™ realiza cum este perceput produsul turistic rural românesc;
™ descifra care este ineditul satului românesc produs turistic;
™ înţelege cum poate deveni piaţa mondială, receptor al ofertei româneşti.

Câteva clarificări conceptuale şi terminologice

Intrat în obişnuinţa vacanţelor multora dintre turiştii lumii, turismul rural nu mai este o
noutate. Pentru marea majoritate a locuitorilor Europei, celor două Americi, Noii Zeelande,
Australiei, vacanţele la ţară sunt preferate din ce în ce mai mult, atât de utilizatori (turişti) cât şi
de prestatori (amfitrioni/proprietari ori angajaţi ai acestora). Activitatea s-a dovedit a fi rentabilă
- mai ales ca urmare a schimbării preferinţelor şi obişnuinţelor turiştilor către turismul individual
- în dauna turismului de masă sau a celui de tip “industrial”.
Pe de altă parte, migrarea către oraş, modernizarea muncii în sectorul agricol,
schimbările provocate de creşterea concurenţei în lumea rurală prin lărgirea pieţei libere
comunitare1, au o contrapondere în turismul rural. Activităţile din sfera turismului pot relansa
economic satele, dacă atitudinea binevoitorare a locuitorilor acestora - de a primi şi accepta în
mijlocul lor valul risipitorilor şi pretenţioşilor oaspeţi – este receptată favorabil.

1. Satul românesc - produs turistic

Satul românesc - în general, şi cel cu vocaţie turistică - în special, reprezintă un produs

turistic inedit în egală măsură pentru piaţa naţională cât şi pentru cea mondială. Pe de altă parte
satul turistic românesc poate contribui la descoperirea ţării noastre - ca posibilă destinaţie
turistică, creând interesul faţă de România ca loc ce oferă o largă gamă de experienţe, de vacanţe
de calitate şi chiar oportunităţi de afaceri. Afirmaţia se bazează pe:
 gama largă de resurse naturale şi culturale,
 facilităţile şi experienţele turistice diverse,
 bunul raport preţ / calitate,
 trăsăturile de specificitate şi unicitate ale ţării noastre:
 oamenii (grupuri şi religii diferite),
 istoria (clădiri, evenimente, legende),

1
lărgirea numărului de membri ai Uniunii Europene şi liberalizarea circulaţiei bunurilor şi produselor (n.a)
  cultura (scrisă, arta, costumele, muzica, dansul, teatrul, meşteşugurile, bucătăria,
deprinderile speciale),
 geografia şi topografia (zonele de plajă pe coasta Mării Negre, animalele
sălbatice din Delta Dunării, zonele de munte etc.),
existente în cadrul satului românesc, în cadrul patrimoniului nostru natural (îndeosebi în
cel afectiv şi în cel comun2). În acelaşi timp satul românesc reuneşte:
 importante locuri pitoreşti, montane, riverane;
 inestimabile moşteniri religioase şi culturale;
 ape minerale şi termale; floră şi faună inedită;
 vechi tradiţii, apreciate şi respectate pe plan internaţional: artă şi meşteşuguri
(teatru, muzică, poezie, dans, pictură, sculptură);
 gamă variată şi de bună calitate de atracţii şi facilităţi.
Montarea, armonizarea, concertarea şi asimilarea unora dintre valorile perene ale satului
în cadrul unor aranjamente turistice conduce la fabricarea unor produse turistice rurale româneşti
de o certă valoare şi cu un caracter inedit inconfundabil.
Dorind o clasificare conceptuală vom prezenta pentru început accepţiunea clasică a
noţiunii de produs. Aceasta ar reuni atribuţii şi caracteristici tangibile, fizice şi chimice, reunite
într-o formă identificabilă. Viziunea modernă de marketing prezintă produsul din perspectiva
aşteptărilor pe care consumatorul / utilizatorul le are şi cărora produsul le poate răspunde în
grade diferite, rezultând de aici importanţa raportării produsului la universul consumatorului şi
nu la cel al producătorului.
Prin prisma celor prezentate constatăm că lumea produselor turistice, reunită în piaţa
turistică, este mult mai vastă şi cu un grad de diversitate dificil de precizat. Astfel, vom constata
că ceea ce numim generic produsul turistic rural sau satul turistic - produs turistic, reprezintă o
reducere forţată şi abstractă la unitate. Apreciem, dată fiind marea diversitate a posibilelor
componente ale unui produs turistic în general şi a produselor turismului rural în particular, că
reducerea de la parte la întreg nu poate fi utilizată decât pentru uşurarea expunerii. În sprijinul
afirmaţiilor noastre aducem prezentarea satului românesc drept potenţială destinaţie turistică.
Adâncind analiza vom constata cu uşurinţă că destinaţia turistică - satul, ferma,
pensiunea, sau camera din casa ţărănească - nu este singurul produs turistic, sau singura
componentă a acestuia, cunoscut fiind faptul că, de regulă, o destinaţie cuprinde mai multe tipuri
de produse turistice diferite. Urmare directă satul românesc, inclus în circuitul turistic, poate fi -
în acelaşi timp - componentă a mai multor tipuri de produse turistice. El poate fi, astfel:
• destinaţia vacanţelor la ţară;
• gazda unui seminar de 7 zile pentru 60 de participanţi;
• popas de o noapte pentru un circuit la mănăstirile din Moldova, Oltenia de sub munte;
• atelierul deprinderii unor meşteşuguri populare sau al realizării unor noi performanţe
(ceramică, olărit, cioplit lemn, împletit nuiele, fibre diverse etc.);
• scena iniţierii în arta dansului sau a cântecului popular.
După cum se observă cu uşurinţă satul turistic posedă - şi poate oferi - diverse produse
turistice care folosesc simultan, sau alternativ, aceeaşi bază tehnico - materială şi aceleaşi atracţii
turistice (folclor, peisaje, plajă, munte, resurse balneologice, monumente istorice, parcuri
dendrologice etc.).
1.1. Componentele produsului turistic rural românesc
Produsul turistic rural românesc, asemenea produselor turistice rurale existente pe piaţa
turistică mondială, cuprinde :

2
a se consulta: Negri C.C – Bazele economiei mediului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996,
pag.32
 ™ componente de bază (numim aici cazarea, alimentaţia publică şi transportul);
™ componente auxiliare (balneoterapie, agrement, activităţi sportive etc.).
Unanim trebuie să recunoaştem că serviciile de bază satisfac nevoi cotidiene care cu
mici excepţii - ţinând de specificul zonal, naţional, tradiţional - nu justifică întrutotul nevoia de
deplasare sau părăsire a reşedinţei de către turist.
Ceea ce atrage şi determină în mare parte alegerea unei destinaţii turistice sau a alteia
sunt:
• factorii naturali: aşezarea geografică, relieful, peisajul, vegetaţia, fauna şi clima;
• factorii generali ai existenţei şi activităţii umane trecute şi prezente: limba,
mentalitatea, ospitalitatea, obiceiurile, folclorul, cultura (religia, arta, ştiinţa), politica,
economia;
• elementul uman - atitudinea populaţiei locale faţă de turişti, a prestatorilor,
administraţiei şi reprezentanţilor pazei şi ordinii publice etc.;
• infrastructura generală: transporturi şi comunicaţii, structura şi imaginea aşezărilor,
aprovizionarea cu apă şi energie, canalizarea, telecomunicaţiile etc.;
• echipamentele turistice: transporturile turistice, mijloacele de cazare, de alimentaţie,
activităţile sportive, distracţiile, informaţiile etc.,
toate acestea fiind componente ale ofertei turistice generale.3
iŢnând cont de cele prezentate anterior considerăm că produsele turistice rurale
româneşti ce vor fi propuse pieţei naţionale şi o dată în plus celei mondiale este necesar a fi
selectate şi montate cu deosebită atenţie pentru a transmite şi reverbera imaginea reală a
dimensiunii universului satului românesc cu tot ce are el valoros şi peren.
Fabricarea produselor turistice rurale româneşti va trebui să se facă cu deosebită
responsabilitate, produsele destinate pieţei mondiale fiind testate la debut pe piaţa internă, iar
mai apoi vor fi analizate exigent de către cunoscători ai pieţei externe.
În realizarea şi montarea produselor turistice rurale româneşti nu trebuie omisă nici
măcar o clipă importanţa motivaţiei în alegerea unei anumite destinaţii.
1.2. Motivaţia alegerii unui produs turistic
În ultimii ani tot mai mulţi specialişti din lumea turismului în special, dar şi din lumea
comerţului (fie el intern sau internaţional) acordă o tot mai mare atenţie motivaţiilor de
cumpărare ale consumatorilor. Motivaţiile consumatorilor de bunuri sau servicii sunt în bună
parte subiective, depinzând de imaginea pe care aceştia şi-au creat-o despre produs prin
publicitate, utilizări anterioare sau descrieri ale unor utilizatori. Din ce în ce mai mult loc ocupă
în preocupările de lansare, promovare şi comercializare a produselor – în general şi a celor
turistice în mod particular – studierea şi cunoaşterea comportamentului
consumatorului/consumatorilor.
În aceste condiţii apreciem ca vitală pentru specialiştii din marketingul turismului din
ţara noastră, dar în special pentru cei ai turismului rural românesc – cunoaşterea:
 imaginii pe care şi-au format-o turiştii externi asupra produsului turistic românesc în
general,
 motivaţiilor de cumpărare ale diverselor grupe de turişti ce compun pieţele naţionale
ale altor ţări pe care se doreşte lansarea produsului turistic rural românesc, a importanţei
economice a grupurilor sus numite.
Cunoscându-se aşteptările potenţialei clientele se vor putea crea produse care să
corespundă cerinţelor, nevoilor, dorinţelor grupurilor de turişti vizaţi.
Din acest punct de vedere, apreciind că piramida lui Maslow este relevantă în ierarhizarea
trebuinţelor.

3
Minciu Rodica – Economia turismului, Editura Uranus, Bucureşti, 2000, pag.147-151
 Motivaţii
Ţeluri
Nevoi
Experienţe
precedente
Caracteristici Lumea
psihologice perceptuală
Mediul social
şi cultural
Mediul psihic
Comportament

Figura nr. 1. Factorii de influenţă în alegerea unui produs turistic

Se constată, în mod evident, existenţa a doua tipuri fundamentale de motivaţie :

a) motivaţia homeostatică (activităţile de adaptare, de echilibrare a organismului uman cu
mediul - trebuinţele primare);
b) motivaţia de dezvoltare, autorealizare şi autodepăşire (trebuinţe dobândite, ultimele două
nivele maslowiene) - rezultate din ierarhia de mai jos:
 necesităţi fiziologice (lumină, sex, hrană, apa etc.);
 necesităţi de siguranţă (libertate, securitate, organizare etc.);
 necesităţi afective (dragoste, în relaţii, etc.);
 necesităţi de consideraţie (forţă, realizare, prestigiu etc.);
 necesităţi de autoactualizare (atingerea potenţialului maxim);
 necesităţi ale libertăţii de expresie şi lipsei de constrângere (condiţii sociale ce
permit libertatea cuvântului, justiţie, onestitate etc.);
 necesitatea de a şti şi a înţelege (de sistematizare a cunoştinţelor, curiozitate,
învăţare, filozofie, explorare etc.).
Cunoscându-se faptul că trebuinţele fiziologice nu sunt determinante, decât în mică parte şi
doar pentru segmente reduse de piaţă, în realizarea şi promovarea produselor turistice rurale
româneşti; în primă fază vor fi puse în valoare componentele nivelului general de trebuinţe, ale
potenţialilor turişti. Mai apoi, cunoscut fiind justul raport preţ / calitate, cât şi originalitatea
produsului turistic rural românesc, mesajele promoţionale se vor îndrepta spre calităţile imateriale
(nevoia de cunoaştere, de iniţiativă, trebuinţe estetice, de creaţie) - destinate să satisfacă
trebuinţele secundare, mult mai personalizate, ale clienţilor ţintă.
Din acest punct de vedere turismul rural românesc poate fi considerat:
• adevărată terapie anti-stress,
• un loc de întâlnire cu natura sălbatică (Delta Dunării, zona montană),
• poarta de intrare în lumea tradiţiilor şi datinilor populare,
• reîntoarcerea la origini,
• cu adresabilitate directă şi în mod precis segmentelor de turişti din marile aglomerări urbane,
din ţările puternic industrializate, care prin multitudinea şi densitatea preocupărilor duc o
viaţă stresantă şi din ce în ce mai lipsită de elemente de reverie sau posibilitatea de a ieşi în
mijlocul naturii.
 Cunoscute fiind aceste aspecte se poate spera la elaborarea unei oferte cât mai apropiate
de aşteptările clientelei vizate.

1.3. Disonanţa cognitivă a satului românesc - produs turistic

Analizând cu atenţie produsul turistic rural românesc vom observa că el poate răspunde
pe doua căi trebuinţelor turiştilor:
a) conţine soluţii la diversele probleme ale consumatorilor (nevoia de relaxare, izolare
de viaţa zgomotoasă, afecţiune, documentare, satisfacere a unor hobby-uri etc.);
b) rezolvă anumite stări de disonanţă cognitivă, completând informaţia (din presă,
TV, radio, şcoală etc.) şi eliminând tensiunile dintre cunoştinţele anterioare aparent
contradictorii.

Disonanţa cognitivă a satului românesc este pusă în evidenţă atunci când cei care au
primit informaţii diverse despre universul rural românesc prin intermediul: mass-mediei,
cinematografului, meşterilor populari (artişti şi meşteşugari), interpreţilor
dansului şi cântecului popular românesc, Internetului sau altor căi de
informare modernă, ajung să fie consumatori ai unor produse turistice rurale şi
constată că tot ceea ce nu-şi puteau explica sau imagina, există, este real.

Cu atât mai mult acei turişti care provin din ţări puternic industrializate sau din state care
au păstrat doar parţial neschimbate condiţiile de viaţă din mediul rural, vor avea senzaţia că
pentru o vreme (perioada sejurului) au pătruns într-o altă dimensiune temporală.

Vizita în: ateliere meşteşugăreşti, spaţii de producţie ale unor produse alimentare, ferme
agricole, ş.a. oferă posibilitatea de a asista la procesul de realizare al unor obiecte de
artizanat, preparate alimentare (brânzeturi, mezeluri, rachiuri, vinuri, produse de panificaţie
şi patiserie) sau nealimentare, care mai apoi sunt suprapuse imaginii produsului iniţial, în
multe cazuri deja cunoscut, conferind reacţii de satisfacţie şi încredere în propria capacitate
de orientare.

Tinerii şi mai ales copiii, vor avea posibilitatea să pună în paralel cunoştinţele acumulate,
sau primite în şcoală ori prin intermediul altor programe educaţionale, cu realitatea din:
9 fermele rurale (animale domestice, efectuarea unor lucrări agricole, confecţionarea
unor bunuri tradiţionale),
9 lumea pădurii, din zonele colinare sau deltei,
9 micile localităţi montane unde timpul şi spaţiul au cu totul alte dimensiuni.
Toate acestea odată cunoscute vor permite o mai bună înţelegere între locuitorii satelor şi
cei ai oraşelor, o apropiere a lor, ce va conduce către toleranţa atât de necesară întregii noastre
existenţe.

.
2. Produsul turistic rural românesc analizat prin prisma motivaţiilor în alegerea unei destinaţii
.2.1. Produsul turistic rural românesc prin prisma catalogului EUROGÎTES, “L’Europe a
vivre”

Catalogul se doreşte o carte de vizită a Eurogîtes şi a ofertei sale turistice. După ce

încearcă într-un limbaj mini-max să furnizeze câteva informaţii din rândul cărora merită reţinute:
• conceptul de turism rural: “turismul rural include toate activităţile turistice
desfăşurate la ţară în afara zonelor atinse de turismul luminii (oraşele), turismul
albastru (zonele litorale), turismul alb (staţiunile de munte)”;
• cifrele: piaţa UE peste 370 milioane de persoane;
75% din cifra de afaceri a turismului rural provine de la UE;
68% dintre europeni îşi petrec vacantele în propriile lor ţări;
20% în alte ţări ale UE;
25% dintre europeni îşi petrec vacanţele la ţară;
57% dintre beneficiarii de vacanţe la ţară se orientează asupra a ceea ce
cunosc (nu recurg la documentaţie turistică).

Catalogul Eurogîtes “L’Europe a vivre” face, de obicei, o miniprezentare în trei limbi

(franceză, engleză şi germană) a ţărilor europene membre a Federaţiei de Turism Rural şi
detaliază - cu ajutorul pictogramelor - oferta primară a ţărilor care doresc să-şi ilustreze
prezenţa în paginile acestei publicaţii.

România este prezentată ca o ţară a poveştilor, cu oameni plini de umor, cu peisaje deosebit
de pitoreşti. Sunt prezente gazde din principalele zone turistice rurale româneşti: Apuseni,
Bucovina, Dobrogea, Maramureş, Moldova, şi Transilvania.

Concluzia: piaţa UE este o piaţă foarte dinamică, iar posibilităţile de petrecere a

unei vacanţe în spaţiul rural sunt foarte puţin cunoscute, în marea majoritate a ţărilor
europene.

2.2. Principalele motivaţii pentru care alegem o destinaţie sau alta

Vom analiza oferta de principiu a turismului rural românesc prin prisma motivaţiilor în
alegerea unei destinaţii. Într-o enumerare, fără pretenţii de a stabili o ierarhie precisă, făcută de
cunoscutul specialist Jost Krippendorf, apar enunţate 20 de motivaţii, pe care le vom prezenta
în continuare:
1. atracţia peisajului;
2. calitatea mesei;
3. atmosfera generală (populaţie indigenă, renumele regiunii, curăţenia etc.);
4. curiozităţile regiunii;
5. calitatea climatului în legătură cu sănătatea;
6. odihnă şi destindere;
7. itinerar (dus şi întors);
8. condiţiile de cazare;
9. preţ avantajos;
10. probleme de limbă;
11. contacte de simpatie cu populaţia indigenă;
12. atracţii culturale;
13. starea drumurilor;
 14. distracţii de zi sau de noapte;
15. sosire şi recepţie;
16. folclor local;
17. posibilităţi de practicare a activităţii sportive;
18. pregătirea călătoriei şi formalităţi;
19. posibilităţi de cumpărături;
20. alte pasiuni sau distracţii.
Am alăturat acestor motivaţii o metodă de scalare ce s-a impus în cercetarea de
marketing, scala lui Stapel4 şi am investigat între anii 1995 - 2000 specialişti din cadrul Gîtes de
France, EUROGÎTES, COFRAT şi EUROTER asupra cotei acordate fiecărei motivaţii faţă de
turismul rural românesc.
La investigaţie au participat un număr de 168 de subiecţi care au apreciat pe scala cu 10
nivele a lui Stapel, impresiile pe care le-au dobândit în urma vizitelor făcute în zonele rurale
româneşti.

2.3. Produsul turistic rural românesc privit prin prisma utilizatorilor săi

În dorinţa de a vedea care este imaginea produsului turistic rural românesc am rugat cei
168 de subiecţi să acorde note prin prisma celor 20 de motivaţii mai sus prezentate; răspunsurile
au fost prelucrate şi analizate. Analiza întreprinsă a scos în evidenţă nivelul la care se află acesta
şi a condus la următoarea ierarhie:
• 5 – 4 : curiozităţile regiunii; contacte de simpatie cu populaţia şi folclorul local;
• 4 : calitatea mesei; calitatea climatului şi atracţiile culturale;
• 4 – 3 : atracţia peisajului, atmosfera generală, preţul avantajos şi posibilităţi de cumpărare;
• 3 : odihna şi destinderea, itinerarul, cazarea, pregătirea călătoriei şi formalităţi;
• 2 : probleme de limbă, distracţii de zi şi de noapte, sosirea - recepţia şi alte pasiuni sau
distracţii;
• -1 : posibilităţi de practicare a activităţilor sportive;
• -2/ -3: starea drumurilor.
În urma studierii ierarhiei a rezultat o concentrare a motivaţiilor între nivelele 5 şi 2 (118
dintre motivaţii). Douăsprezece dintre motivaţii s-au aflat pe primele două poziţii; acestea sunt
caracteristici ale patrimoniului, elementului uman, doar una a unui serviciu de bază (masa, ca
urmare a originalităţii gastronomiei româneşti).
Dacă subiectivitatea fiecărui intervievat a jucat un rol mai mare sau mai mic în
apreciere, trebuie să recunoaştem că problemele actuale ale activităţii turistice în mediu
rural s-au individualizat sub două aspecte.
Un prim aspect îl reprezintă lipsa de profesionalism şi numărul mic al celor specializaţi
în conducerea şi organizarea activităţilor turistice în mediu rural – reliefate prin nominalizările
acelor motivaţii apreciate la nivelul doi:
o problemele de limbă,
o distracţiile de zi şi de noapte,
o modul de realizare a sosirii şi primirii,
o diverse alte modalităţi de petrecere a timpului liber - alte pasiuni şi distracţii.
Al doilea aspect rezidă din nivelul scăzut al infrastructurii, generale şi particulare, a
turismului rural românesc.
Semnele de alarmă vin de la nivelele negative (-1) şi mai ales (-2/-3). Apreciem totuşi
posibil de ameliorat aceste aspecte printr-o mobilizare conjugată a administraţiei - atât de la
nivel central cât dar mai ales a celei locale - şi a "actorilor" interesaţi din turismul rural.
4
Stapel Jan - “About 35 years of market research in the Netherlands”, in “Markonderzock
Kwartaalschrift”, nr.2/1969
 Pentru a ne forma o imagine mai elocventă putem realiza un grafic al opiniilor
eşantionului. Reprezentare grafică va scoate în evidentă o grupare a motivaţiilor pe 7 nivele
ierarhice între: 5/2 şi -2/ -3. Apoi o puternică concentrare - 98 motivaţii - între nivelurile 3 şi 2,
urmate de puternice discordanţe ale motivaţiilor 13 (starea drumurilor) şi 17 (posibilităţi de
practicare a activităţilor sportive).

2.4. Corolar al analizei întreprinse

Adâncind cercetarea de marketing întreprinsă constatăm că produsul turistic rural

românesc există, el este bine conturat şi apreciat, are o puternică personalitate.
Pentru o mai bună apreciere a produsului turistic rural românesc este necesară acordarea
unei atenţii suplimentare: serviciilor de cazare, programelor turistice promovate, agrementului şi
animaţiei, dotărilor sportive, dar mai ales factorului uman.
Legat de calitatea şi specializarea factorului uman este necesară atragerea în mişcarea
turistică rurală a dascălilor (învăţători şi profesori), a profesorilor de educaţie fizică şi antrenorilor
(respectiv a bazelor sportive şcolare şi săteşti), a instructorilor căminelor culturale, a custozilor
muzeelor şi colecţiilor săteşti. Nu în ultimul rând un rol important îl pot juca în activităţile
turistice, sub multiple forme, slujitorii bisericilor şi mănăstirilor aflate în zonele rurale.
Locuitorii satelor şi aşezărilor rurale cu vocaţie turistică împreună cu administraţiile
locale trebuie să realizeze demersurile necesare pentru repararea, modernizarea şi întreţinerea
căilor de acces. Se impune:
• o inventariere a stării căilor de acces şi, funcţie de starea acestora şi nivelul
echipamentelor turistice se pot crea produse turistice rurale pentru autoturisme de
teren 4 x 4 şi chiar circuite tematice pentru aceiaşi automobilişti. Activitatea
presupune, în acelaşi timp, semnalizarea localităţilor incluse în circuitul turistic rural,
a fermelor şi pensiunilor turistice, precum şi realizarea - împreună cu specialişti din
cadrul Institutul de Cercetare pentru Turism, Prodomus, Federaţia Română pentru
Dezvoltare Montană, ş.a. a unor hărţi ale zonelor de interes turistic;
• crearea unui interes major în rândul deţinătorilor de ferme şi pensiuni turistice, în
egală măsură în rândul tinerilor din mediul rural pentru învăţarea limbilor străine
(engleza, franceza, germana etc.);
• preocupare în rândul practicanţilor turismului rural românesc - în calitate de
prestatori - şi a asociaţiilor acestora pentru: animaţie, timpul liber al oaspeţilor (mai
ales în condiţii de vreme nefavorabilă), distracţii, hobby-uri şi pasiuni (săli de proiecţii
diapozitive, video, cinema, spectacol, muzee, demonstraţii meşteşugăreşti etc.);
• realizarea de centre de informaţii turistice, birouri de dispecerizare şi rezervare.
Colaborare posibilă cu ACR, serviciile de informare turistică din aeroporturi, gări,
vamă, frontieră etc., în vederea oferirii de detalii, pliante, hărţi pentru potenţialii turişti
individuali şi realizarea unor servicii de ”întâmpinare” (sosire - recepţie) care să
confere turistului siguranţă, încredere, înlăturând confuzia şi amatorismul.
Concluzionând asupra analizei realizate, putem aprecia că realizând reglaje calitative,
conştientizând şi practicând în condiţii de exigentă sporită, de la un sezon la altul, produsul
turistic rural românesc se va putea impune pieţei europene în primă fază, pieţei nipone şi nu în
ultimul rând pieţei americane. Cert este că acest produs este cristalizat şi evoluţia sa viitoare
depinde de implicarea specialiştilor, a profesioniştilor proprii şi a tur-operatorilor, dar mai ales de
factorul uman implicat în aceste activităţi.
 3. Ineditul satului turistic românesc rezultat al contrapunerii interculturale

Privind turismul ca pe o formă de contrapunere interculturală5 vom constata că

personalul din ţara gazdă este preocupat, în procent ridicat, de transmiterea de informaţii
culturale despre propria patrie. Totuşi ceea ce se preia de la un grup la altul sunt: articolele de
vestimentaţie, obiecte de artă populară deosebite şi specifice ţării, muzică, cuvinte.
Constatăm că în general schimburile se realizează la nivel de simboluri. În rândul
simbolurilor turismului românesc s-ar putea include: muzica şi portul popular, meşteşugurile,
produsele gastronomice, dansurile, instrumentele populare, articole de artizanat şi multe altele.
Prin combinarea acestor simboluri şi valorificarea lor prin activitatea turistică, satul
românesc va fi supus unor efecte economico-sociale favorabile şi nefavorabile. Cele favorabile
sunt urmarea activităţilor economice desfăşurate, iar cele nefavorabile sunt cu prioritate cele
ambientale care pot fi dezastruoase.
Vom aminti aici doar o parte dintre acestea :
a. - efecte favorabile:
Ž dezvoltarea unor activităţi din sfera micii producţii şi a serviciilor ;
Ž apariţia unor noi locuri de muncă ;
Ž fixarea tinerilor în sate şi concomitent întinerirea satelor ;
Ž introducerea unor utilităţi(alimentarea cu apă, canalizare, sisteme de
epurare, telefonie etc.) ş.a.;
b. - efecte nefavorabile:
Þ degradarea peisajului;
Þ poluarea sub toate formele ei;
Þ modificări ale: obiceiurilor de consum, ş.a.
Ca orice activitate economică, turismul reprezintă o combinaţie a elementelor negative şi
pozitive care trebuie estimate şi dirijate în sensul dorit.
Cunoaşterea şi conştientizarea posibilelor efecte nefavorabile va conduce la justa
dimensionare a activităţii şi fenomenului turistic astfel încât mutaţiile, de orice natură, să poată fi
pozitive şi favorabile. Fiind locul de întâlnire şi redirijare al multor contrapuneri interculturale
fundamentale, turismul îndepărtează izolarea realizând condiţiile necesare ca oamenii să
conştientizeze existenţa şi a altor semeni culturi diferite.
Conştientizarea ineditului, a deosebirilor şi a punctelor comune, pot sluji pentru
realizarea de produse turistice cum ar fi: învăţarea limbii române, iniţierea în muzica
instrumentală şi vocală, deprinderea de meşteşuguri (olărit, sculptură în lemn, ţesut, pictură pe
sticlă etc.), învăţarea de dansuri populare româneşti, introducere în gastronomia românească etc.
Toate acestea ar personaliza oferta turistică rurală românească şi reprezintă doar o parte
a atracţiilor care rămân a fi introduse în circuitul turistic şi deci valorificate economic. Chiar
dacă în mare parte cei ce practică în momentul de faţă turismul rural nu privesc această activitate
ca pe o afacere în sine ci doar ca pe o activitate complementară - prioritare rămânând, aşa cum
este şi normal de altfel, activităţile agricole - din contactul cu turiştii străini gazdele vor resimţi
nevoia învăţării limbilor turiştilor.
Interesul primar îl reprezintă nevoia de comunicare 6, iar mai apoi trebuinţa reclamei
propriilor afaceri7. Se vor realiza astfel inevitabile relaţii personale între oameni foarte deosebiţi
şi pe căi foarte variate. Aceste relaţii personale vor contribui la cunoaşterea realităţilor şi
înţelegerea mentalităţilor între oaspeţi şi gazde, scoţând în evidenţă ineditul satului românesc.
Manifestarea ineditului constă în:

5
Hofstede Geert - “Cultures and organisations”, Software of the mind, Mc Graw - Hill Book Company
Europe, London, 1991
6
Stanton Nicki - “Comunicarea”, Editura Societatea Ştiinţifică & Tehnică, Bucureşti, 1995
7
Moldoveanu, M., Miron, D. - “Psihologia reclamei”, Editura Libra, Bucureşti, 1995
 • executarea manuală a majorităţii activităţilor casnice şi gospodăreşti (lucrări agricole
şi agrozootehnice),
• modul de preparare a produselor gastronomice,
• activităţile manufacturiere din segmentul meşteşugăresc,
• datinile şi tradiţiile populare,
• instalaţii tehnice populare,
• instalaţii arhaice industriale (mocăniţă, batoză, piuă, ateliere şi cuptoare de olari,
ş.a.),
• varietatea peisajului,
• monumente ale naturii,
• servicii religioase monahale
• şi încă multe altele.
Toate acestea prin diferenţierea lor de la o cultură la alta, de la o piaţă la alta, vor
contribui la personalizarea produsului turistic rural românesc. Aceste ciocniri interculturale vor
da culoarea ofertei româneşti, vor realiza şi demonstra nota accesibilităţii precum şi dimensiunea
exoterică a ruralului românesc.

4. Ineditul satului românesc - rezultat al diferenţelor între: rural şi urban;

respectiv între comunitatea rurală românească şi cea rurală europeană

Turismul reprezintă, dintr-o anume optică, una din modalităţile de rememorare a

trecutului. Turistul revine după un număr de ani, în căutarea nostalgică a unor amintiri, în dorinţa
de regăsire a unor anumite servicii sau imagini, pentru a realiza evoluţia unei anumite zone sau
pentru a se reîntâlni cu istoria.
Dintr-un alt punct de vedere turistul alege o destinaţie pentru a înlătura monotonia,
pentru a schimba mediul şi a realiza dimensiunea unor contraste între diferite medii socio-
economice.

4.1. Caracteristicile societăţilor rurale şi urbane, vor pune în valoare latura

inedită a satului turistic românesc

Societatea rurală românească este bine conservată şi păstrătoare a unui bogat etnofolclor,
în plus ea este de neconfundat cu cea urbană. Produsele turistice rurale sunt căutate şi considerate
inedite pentru că ele evidenţiază deosebiri de organizare a societăţii, activităţilor economice şi, nu
în ultimul rând, de raportare la spaţiu, timp, mediu.
Adâncind analiza noastră vom constata că în timp ce societatea rurală este caracterizată de
acţiuni comunitare, cea urbană este cu precădere asociativă. În ceea ce priveşte procesul de
muncă, satul prezintă o mică diviziune a muncii, în timp ce la oraş vom întâlni o diviziune
accentuată.
Legat de componenţa locuitorilor celor două medii vom constata în lumea satului că
predomină continuitatea – generaţii după generaţii – a localnicilor, în timp ce la oraş vom regăsi
un amestec al membrilor comunităţii proveniţi din locuri diverse, ale ţării ori chiar lumii.
Raportând locuitorii celor două sfere la un mediu natural, vom constata o mare preocupare
pentru integrarea în mediul natural la săteni şi o separare de mediul natural în cazul orăşenilor.
 4.2. Contraste între turismul rural şi cel urban (clasic)

Realizând o comparare a celor două forme de turism vom constata următoarele mari
diferenţieri:
• în timp ce turismul rural se desfăşoară într-un spaţiu deschis, turismul urban / clasic
se confruntă cu o acută lipsă a spaţiului;
• aşezările rurale în care se practică turismul rural au sub 10 000 de locuitori, în timp
ce aşezările urbane implicate în activitatea turistică au peste 10 000 locuitori;
• dacă mediul rural este slab populat, cel urban prezintă o imensă populare;
• locul de desfăşurare a activităţilor turistice în mediul rural este în mare parte în aer
liber, pe când în mediul urban multe activităţi se desfăşoară în spaţii închise;
• infrastructura în turismul rural este puţin dezvoltată, în turismul clasic fiind bine
conturată;
• în lumea satului afacerile sunt familiale şi se dezvoltă pe plan local, în mediu urban
afacerile se realizează la scară naţională sau internaţională;
• activitatea turistică rurală este considerată a fi complementară activităţilor agricole
(locurile de muncă sunt în mare majoritate part-time) / activitatea turistică citadină
este de sine stătătoare (locurile de muncă sunt full-time);
• distanţa între locul de muncă şi locuinţă este mică în mediul rural şi însemnată în cel
urban;
• turismul rural este influenţat de sezonalitate şi de lucrările agricole / turismul clasic
urban este mai puţin afectat de sezonalitate;
• numărul celor ce frecventează zonele rurale (oaspeţii) este mic în mediul rural /
oaspeţii în zonele urbane sunt în număr însemnat;
• relaţiile ce se stabilesc între gazdă şi turist sunt personale în turismul rural - doar
formale în turismul clasic;
• managementul activităţilor turistice rurale este amator, iar în turismul clasic avem de
a face cu un management profesional;
• echipamentele şi clădirile din spaţiul rural sunt în general vechi, pe când în mediul
urban numeroase clădiri sunt noi.
Prin simpla interpunere realizată reuşim să constatăm că în timp ce turismul clasic are
tendinţe de industrializare, automatizare şi schematizare - atrăgând o dată cu aceste caracteristici
lipsa de personalizare a serviciilor, diminuând căldura ospitalităţii şi menţinând încordarea şi
stresul citadin - turismul rural , prin mediul / spaţiul în care se desfăşoară şi prin structura
personalului utilizat , oferă o atmosferă relaxantă, linişte, inedit, lipsa şabloanelor şi căldura
umană a gazdelor. Încercând a sintetiza, putem spune că mediul influenţează culoarea şi
atmosfera locală.

4.3. Activităţile de vacanţă specifice celor două medii

Pot fi comune sau total diferite. În perioada unui sejur sau a unei vacante, turistului i se
propun diverse activităţi care să-i ocupe timpul liber. Din rândul acestora unele se pot desfăşura
indiferent de spaţiul unde se află turistul (urban sau rural), exemplificăm prin: plimbări, înot,
vacanţe “pe plajă”, ascensiuni montane, ski etc.
Alte activităţi turistice sunt influenţate de mediul natural şi infrastructură.
Drept urmare, turismului clasic îi sunt specifice:
• vacanţele educaţionale şi cele culturale;
• tururile de oraş;
• sporturile ce pretind infrastructură sau un mediu semi-natural (bowlingul, golful, etc.);
• conferinţele şi simpozioanele / competiţii sportive sau artistice cu largă participare;
 • navigaţia sau yachtingul.

Turismul în mediul rural permite:

• studierea naturii de aproape (observarea plantelor şi a animalelor / păsărilor,
fotografiatul, filmatul);
• vânătoarea, călăritul, pescuitul;
• cunoaşterea valorilor ancestrale;
• participarea la festivaluri, tradiţii, obiceiuri (datini) rurale;
• practicarea unor sporturi ce solicită mediul natural: orientarea turistică şi sportivă,
automobilism şi motociclism în teren variat etc.;
• organizarea de convenţii / simpozioane / conferinţe / seminarii la scară mică sau
medie;
• vizite în atelierele meşterilor populari;
• participarea la diverse activităţi şi munci casnice sau agricole / învăţarea de
meşteşuguri;
• participarea la prepararea şi degustarea de produse gastronomice specifice zonei,
băuturi şi sucuri de fructe, conserve de legume şi fructe etc.
Considerăm că ceea ce reprezintă turismul rural în formă pură, şi numim aici:
• produsele turistice localizate în spaţiul rural;
• activităţi sprijinite pe mici ateliere sau întreprinderi specifice ruralului;
• caracterul tradiţional, dezvoltat lent şi organic;
• amprenta complexă a mediului, economiei şi istoriei locale, completată cu
etnofolclorul specific zonei şi varietatea gastronomiei populare;
• liniştea şi calmul civilizaţiei rurale;
compun nota de inedit care particularizează produsele turistice din spaţiul rural de cele din mediul
urban sau industria turistică clasică.
Privind din alt unghi lumea spaţiului rural vom constata că puritatea sa este datorată
distanţelor mari faţă de piaţa oraşului, fermelor mari şi mijlocii ce nu au nevoie de diversificare,
fermelor mici care menţin căldura caselor ţărăneşti, peisajelor, activităţilor ca şi valorilor
culturale deosebit de atractive.

5. Piaţa mondială, receptor al ofertei româneşti

În condiţiile actuale în care societăţile superindustrializate şi supersofisticate pierd

contactul cu natura şi originile societăţii umane, tot mai mulţi locuitori ai marilor aglomerări
umane doresc petrecerea unei vacanţe în mijlocul naturii.
Dorinţa de a te relaxa în mijlocul naturii, într-un cadru nepoluat, de a redescoperi modul
în care se fabrică produse alimentare de mult intrate în obişnuinţa de consum a omului,
redescoperirea valorilor ancestrale sunt tot mai pregnante pentru omul modern.
Turişti din ţări precum Germania, Franţa, Olanda, Suedia, Danemarca, Finlanda,
Canada, Japonia, SUA sau alte medii supraevoluate tânjesc pentru produse turistice derulate în
condiţii speciale, în zone geografice diferite de cele de provenienţă, în mijlocul unor culturi
inedite.
În plus, conform statisticilor OMT dimensiunea vacanţelor (concediilor) oscilează la
nivelul ţărilor europene între :
9 15 zile (Europa Occidentală)
9 5 - 8 săptămâni (Franţa),
9 SUA şi Japonia aproximativ o lună.
 Putem aprecia că durata vacanţelor, însoţită de tendinţa de fracţionare şi de repartizare de-a
lungul întregului an, se află în strânsă interdependentă cu structura demografică a
consumatorilor. Pe de altă parte constatăm că schimbările în structura demografică şi evoluţia
socială a ţărilor industrializate reprezintă un factor determinant al măririi cererii turistice.
Adâncind analiza variabilelor exogene prin intermediul demografiei, specialiştii8 cred că
la orizontul secolului XXI europenii
,, în vârstă de 35 - 40 de ani vor fi în număr de aproximativ 144 de milioane (cu 16%
mai mult decât în 1985);
, cei în vârstă de 65 de ani şi peste vor fi în număr de aproximativ 75 de
milioane(cu 14 milioane mai numeroşi faţă de 1985).
De reţinut este că:
,, grupa de vârstă 35 - 45 ani , ce beneficiază de veniturile disponibile cele mai
ridicate, va fi cea care va creşte cel mai rapid, conducând în acest fel la o
expansiune a activităţilor turistice;
, grupa de peste 65 de ani, ce beneficiază de bugete din ce în ce mai mari materiale
şi de timp, este considerată un atu pentru prelungirea sezonului turistic în afara
perioadelor de vacanţă.
Acestor elemente optimiste le-am putea alătura concluziilor cercetărilor de piaţă iniţiate
de Ministerul Turismului, în cadrul Programului PHARE. Astfel din raportul final9 reiese că10:
• pentru cazare, 53,4% din subiecţi au folosit hoteluri, iar 37,4% case particulare;
• calitatea informaţiei despre România este în general bună, numai o treime
considerând-o săracă sau foarte săracă;
• pentru toţi cei interesaţi, indiferent de ţara de rezidentă, principalele surse de
informaţie sunt prietenii, rudele sau asociaţiile de afaceri.
În concordanţă cu subiectul dizertaţiei noastre considerăm a fi utile următoarele aspecte:
A. POZITIVE
• există fluxuri de turişti posibile de a fi atrase;
• turiştii sosiţi în România apreciază cazarea în alte spaţii decât cele hoteliere;
• imaginea turistică a ţării este bună.
B. NEGATIVE
• nu există o preocupare notabilă de reverberare a imaginii produsului turistic
românesc în general pe piaţa mondială şi cu atât mai puţin a celui din spaţiul rural;
• sunt insuficiente materialele promoţionale ce se distribuie pe piaţa externă;
• nu există un logo consacrat.
Soluţia lansării satului românesc ca produs turistic o constituie un demers de marketing care
să situeze în centrul său produsul pe de o parte şi omul (turistul) pe de altă parte. Toate acestea
trebuie să se sprijine pe interesele prestatorilor de servicii turistice din lumea satului românesc,
care au posibilitatea în cadrul unei afaceri 100 % private să pună în valoare dotările realizate,
produsele şi preparatele locale la niveluri de preţ superioare şi la o eficienţă crescută.

8
Vellas, F. - “Turismul, tendinţe şi previziuni”, Editura Walforth, Bucureşti, 1994
9
Plop, L. - “Turismul, factor de promovare internaţională a României”, în “Turismul secolului XXI”, M.
T., Institutul de Cercetare pentru Turism, Bucureşti, 1996
10
* * * - Tourism exit survey, IRSOP, Bucureşti, 1995 (perioada decembrie 1994 - septembrie 1995,
eşantion probabilistic de 3170 vizitatori străini)
 De reţinut la final

™ Vacanţele la ţară - preferate din ce în ce mai mult - s-au dovedit a fi rentabile, mai ales ca
urmare a schimbării opţiunilor turiştilor către turismul individual, în dauna turismului de
masă sau a celui de tip “industrial”.
™ Turismul rural reprezintă “o formă a turismului care include orice activitate turistică
organizată şi condusă în spaţiul rural de către populaţia locală, valorificând resursele
turistice locale (naturale, cultural-istorice, umane) precum şi dotările, structurile turistice,
inclusiv pensiunile şi fermele agroturistice.
™ Motivaţiile consumatorilor de bunuri sau servicii sunt în bună parte subiective, opţiunile
depinzând de imaginea pe care aceştia şi-au creat-o despre produs prin publicitate,
utilizările anterioare sau descrierile unor utilizatori.
™ Pentru o mai bună apreciere a produsului turistic rural românesc este necesară acordarea
unei atenţii suplimentare: serviciilor de cazare, programelor turistice promovate,
agrementului şi animaţiei, dotărilor sportive, dar mai ales factorului uman.
™ Produsele turistice rurale sunt căutate şi considerate inedite pentru că ele evidenţiază
deosebiri de organizare a societăţii, activităţilor economice şi, nu în ultimul rând, de
raportare la spaţiu, timp, mediu.
™ Puritatea lumii rurale este datorată distanţelor mari faţă de aglomeraţia oraşului, puterii
economice a fermelor mari şi mijlocii ce nu au nevoie de diversificare, bunăstării fermelor
mici; toate acestea menţin căldura caselor ţărăneşti, peisajelor, activităţilor ca şi valorilor
culturale deosebit de atractive - în special pentru orăşeni.

Întrebări de autoevaluare

1.Ce se înţelege prin “mediul/spaţiu rural”?

2. În ce constă relaţia turismului rural cu agroturismul?
3. La ce se referă conceptul de disonanţă cognitivă, legat de activităţile turistice rurale?
4. Contrapunere interculturală este în favoarea dezvoltării activităţilor de turism rural sau nu?
Există o diferenţiere a societăţilor rurale şi urbane? În ce constă aceasta?
Analizând informaţiile demografice ce viitor prevedeţi activităţilor de turism rural? Pe ce se
bazează previziunea dumneavoastră?