Sunteți pe pagina 1din 4

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE STIINTE SOCIO-UMANE


Pedagogia învăţământului primar şi preşcolar

LITERATURA ROMANA

Student:
Siladi (Tarau) Adriana

Anul II, IFR


Tema 7

1. Explicaţi psihologia personajului principal din nuvela fantastică La ţigănci de Mircea Eliade. Descifraţi
„cifrul” care caracterizează acest personaj

În nuvela fantastică „La ţigănci”, Eliade construieşte o poveste fantastică situată în cadrul real al
Bucureştiului interbelic.
Personajul central este Gavrilescu, un bărbat de 49 de ani, profesor de pian care trăieşte
sentimentul ratării: considera că ar fi putut ajunge un mare artist, dacă soarta i-ar fi fost mai
favorabilă. Pe parcursul nuvelei se autocaracterizează repetând: „am o fire de artist”, „traiesc
pentru suflet”, „idealul meu a fost, de totdeauna, arta pură”.
Personajul trăieşte o experienţă stranie; fără să realizeze, el săvârşeşte un ritual de
trecere, merge cu tramvaiul de trei ori pe săptămână, obsedat de numele unui erou real,
colonelul Lawrence, care a fost lovit „ca o sabie” de arşiţa din Arabia. Gavrilescu spune
aceasta povestire în tramvaiul cu care se întorcea de la Otilia, o elevă de-a lui, într-o zi
caniculară de vară. În tramvai se vorbeşte cu o oarecare reţinere despre locul numit „la ţigănci”
şi care s-ar părea ca nu este influenţat de timp, dispunând de atemporalitate „Avem timp. Că n-
am ajuns încă la ţigănci”. Întorcându-se din drum pentru că îşi uitase partiturile la Otilia,
personajul nuvelei îşi trasează un nou destin. Înainte de a pătrunde în universul miraculos de
„la ţigănci”, el este „lovit de lumină”; despre întâlnirea cu Lumina, Eliade afirmă ca produce
„o ruptura în existenţa subiectului”. Experienţa lui Gavrilescu este un ansamblu de realitate şi
fantastic, el neînţelegând ce i se întâmplă. Lumea în care intră din curiozitate este un loc
dubios. Realitatea îi oferă nenumărate semne, dar el nu este capabil să le descifreze, să
recunoască semnele mitice, să „trăiască mitul” (M. Eliade): merge de trei ori pe săptămână cu
tramvaiul (3- număr al tuturor ritualurilor), ţigăncile sunt în Bucureşti de „21 de ani”(adica de
3 ori 7, în Biblie cifra 21 este cifra perfecţiunii, semn al creaţiei perfecte). Toate întâmplările
din casa ţigăncilor sunt trăite de protagonist cu un acut sentiment de apartenenţă la realitate;
pentru el jocul celor trei („o grecoaică, o ţigancă şi o evreică”), care reprezintă, în esenţă, jocul
ielelor, este o glumă la care nu se pretează.
Casa ţigăncilor este doar un loc rău famat, pentru Gavrilescu devine un Univers al
misterului, fiind inconştient de ceea ce i se întâmplă. El trăieşte confuz între amintirile din
tinereţe şi amintirile recente, este prins într-un joc pe care nu-l ia în serios, un joc în care este
cuprins un mesaj, pentru care protagonistul nu e pregătit. Gavrilescu îşi trădase iubirea; jocul
încercând tocmai trezirea acestui sentiment refulat.

Tema 5
2.Plumbul constituie în poezia bacoviană un simbol descendent. Descrieţi acest simbol,
alegând una au mai multe semnificaţii: greutate, apăsare sufletească, incapacitatea făpturii
umane de a comunica cu lumea şi cu sine, imposibilitatea de a găsi fericirea, inutilitatea
existenţei, abrutizarea sufletească, insensibilizarea în urma pierderii iubirii, absenţa idealului,
viaţa monotonă, izolată.

In centrul poemului sta „ motivul plumbului ” care apare ca o metafora simbol, ca un


laitmotiv „Plumb ” apare ca o obsesie, fiind repetat de 3 ori in fiecare strofa si asezat chiar in
rima. Metafora plumbului are un triptic de semnificatie :

a) prin greutate, semnifica apasarea sufleteasca sfasietoare, sugerand caderea, moartea.

b) prin sonoritate, exprima cadere surda, lipsa idealului, moartea

c) prin culoarea gri – cenusie ideea de monotonie si plictis

Plumbul sugereaza o existenta cenusie supusa tragic gravitatiei universale : grea, apasatoare,
dezolanta, consumata sub un cer de plumb, traversat diametral de corbii mortii. Plumbul este
un simbol esential in lirica bacoviana al carei sens major este alunecarea lenta in moarte a
oamenilor, a lucrurilor si a lumii sub greutatea de plumb a destinului universal.

Cenusiul plumbului este rezultatul din amestecul dintre alb si negru, culori
predominante in lirica bacoviana, cenusiul fiind culoarea humei in care se intorc toate –
lucrurile si oamenii.
Elementul care contribuie la intoarcerea in huma este greutatea, sub povara ei are loc
regresiunea, caderea in timp, de parca destinul insusi este de plumb si-l preseaza pe om,
adancindu-l spre golul Nefiintei .

Tema 4

2.Realizaţi portretul Zamfirei aşa cum reiese acesta din Nunta Zamfirei de G. Coşbuc.

Trasaturile care individualizeaza personajele apartin basmului. Astfel Zamfira este ca o zana din
povesti: sprintena, cu mijlocul subtire, incinsa cu un brau de argint. Comparatia cu trandafirul
este totusi conventionala.

Portretul Zamfirei este unic prin frumusete, ea apartinand fiintelor din basme sau din prelucrari
folclorice.

S-ar putea să vă placă și