Profesor coordonator: prof.univ.dr.

Gheorghiu Mihai-Dinu
Student: Boacă Violeta
Studii: master, anul I
Specializarea: Psihologie educațională și consiliere

Interviu cu doamna A. M., 41 ani, Hârlău, jud. Iași

Prezentarea situației de interviu

Interviul a fost realizat cu doamna A.M., în vârstă de 41 de ani, din orașul Hârlău, județul
Iași. Aceasta este învățătoare, a terminat liceul pedagogic Vasile Lupu din Iași, profilul învățător-
educator în urmă cu 20 de ani, a urmat apoi facultatea de Psihologie și Științe ale Educației,
specializarea Pedagogie, iar momentan este înscrisă la masterul de Didactici aplicate din cadrul
facultății de Psihologie și Științe ale Educației.

Am cunoscut-o pe doamna A.M. în cadrul facultății, fiind colege la aceeași specializare.

Am avut o relație foarte bună de colegialitate, ajutandu-ne, atât pe mine cât și pe colegele mele
atunci când aveam nevoie, asta datorită faptului că dumneaei avea experiență destul de mare în
domeniu, fiind învățătoare, dar și datorită faptului că este o persoană altruistă, empatică și
prietenoasă.

Pe parcursul timpului petrecut împreună, dumneaei ne povestea mereu despre familia ei,
despre problemele dar mai ales despre momentele de bucurie din familia ei, acesta fiind motivul
pentru care am ales să îi iau acest interviu.

Pentru a obține acordul dumneaei, am sunat-o și am întrebat-o dacă poate să-mi ofere un
interviu pe tema Educația primită- educația transmisă în familia dumneaei, acest interviu fiind
necesar realizării unui proiect pentru master, care va fi evaluat cu o notă pentru mine. Dumneaei
a fost imediat de acord, astfel, am stabilit o dată și o oră pentru interviu. Totodată, am asigurat-o
de anonimatul și confidențialitatea datelor, de faptul că numele va fi trecut cu inițiale pe
parcursul transcrierii interviului și i-am cerut acesteia acordul pentru a înregistra interviul. I-am
precizat și faptul că întrebările puse pe parcursul interviului nu reprezintă curiozități personale cu
privire la familia sa, dorind să primesc doar informații despre influențele mediului familial și
educațional asupra dumneaei și asupra familiei dumneai.

Înregistrarea interviului a avut loc la data și ora stabilite anterior, acesta având loc în
mediul online, pe platforma Cisco Webex, acesta având o durată de aproximativ o oră. Am ales
să realizez acest interviu pe platforma Cisco Webex, deoarece, aceasta ne asigură și contactul
vizual care este necesar în realizarea unui interviu și pentru a mai diminua distanța dintre mine și
intervievat.

Transcrierea interviului

I. Scurtă introducere

1. Pentru început, vă rog să-mi spuneți câteva cuvinte despre dumneavoastră pentru a ne
cunoaște mai bine.

Mă numesc A.M., am 41 de ani, sunt învățătoare la Școala generala Petru Rareș, Hârlău,
am 21 de ani de activitate, 10 în învățământulpreșcolar și restul în învățământul primar. Am doi
copii și sunt căsătorită.

II. Tabloul familial

● Bunicii sunt oameni simpli de la țară

2. Din dorința de a contura puțin tabloul familial, ce îmi puteți spune despre educația bunicilor
dumneavoastră?
Bunicii mei au locuit în mediul rural, erau oameni simpli de la țară. Bunica avea 5 sau 6 clase
și nu știu motivul pentru care nu a frecventat școala în continuare. Trei dintre bunicii mei sunt
morți de mult timp. Mai am un singur bunic pe care nu pot să-l vizitez acum pentru că este bătrân
și are probleme de sănătate și ne este frică să nu îl îmbolnăvim mai tare. Bunicii mei au fost
simpli țărani, fără un nivel mare de educație. Doar bunicul care mai trăiește a lucrat la sonde, în
rest, ceilalți, bunicile și bunicul au fost agricultori și s-au ocupat cu cultivarea terenului pe care îl
dețineau și cu creșterea animalelor.

● Tata este ascuțier, mama este educatoare

3. Ce puteți să-mi spuneți despre parcursul educațional al părinților dumneavoastră?
Tata a făcut o școală profesională din Nicolina în urma căreia a obținut calificarea de ascuțier
și a lucrat la fabrica de mobilă din orașul Hârlău. Mama este educatoare, a învățat la Liceul
Pedagogic din Iași, Școala normală Vasile Lupu. Tata după terminarea celor opt clase, a plecat la
Iași și a făcut școală profesională, timp de trei ani, așa cum se făcea înainte.

III. Educația primită și educația oferită

Bunici – Părinți

● Mama este modelul meu în alegerea carierei

4. În ce mod s-au implicat părinții în educația dumneavoastră?

Părinții au făcut mari sacrificii să ne vadă pe toți ajunși acolo unde ne-am dorit fiecare. Noi
suntem patru frați la părinți, două fete și doi băieți, cu greu, dar nimic nu este imposibil, s-au
sacrificat și ne-au purtat pe toți în școli. Am sora mai mică, are doctorat în TPPA, fratele al
doilea după mine, eu fiind cea mai mare dintre frați, este inginer agronom, iar celălalt frate, nu
spun că este oaia neagră a familiei, dar el a fugit de școală, punând accent mai mult pe latura
practică. Are 12 clase și lucrează în construcții, având propria firmă de construcții, este afacerist.
A preferat să lucreze așa. A fost plecat prin străinătate, a venit în țară și și-a deschis propria
afacere. Iar eu, am făcut liceul pedagogic, după care m-am căsătorit și abia acum am terminat
facultatea și m-am înscris la master.

5. Să înțeleg că în educația dumneavoastră, rolul decisiv l-a avut mama, i-ați urmat cariera
didactică.
Da. Având-o pe mama model și participând la lecțiile ei, după ce terminam activitățile
școlare mergeam tot timpul la mama. Mama lucra tot timpul tură dublă, fiind la început la
grădinița cu program prelungit, după care a lucrat în grădinița cu program normal, pur și simplu
m-am îndrăgostit de meseria de educatoare, altceva nu am visat să fac. Mama și-ar fi dorit să
merg la medicină, când se dădea admitere la liceul pedagogic se dădea admitere și la liceul
sanitar.

6. Să înțeleg că mama dumneavoastră nu a fost de acord să urmați cariera didactică?

A fost mai mult din cauza neajunsurilor de ordin financiar ale profesiei noastre. Mi-a sugerat
doar, nu și-a impus dorința. In clasa a opta, ne-a lăsat pe fiecare dintre noi să alegem ceea ce
vrem să urmăm.

● Îmi era rușine să merg fără teme făcute la școală

7. Cum s-au implicat părinții în educația dumneavoastră ce ține de efectuarea temelor, de

responsabilități educative?
În general, am fost copii conștiincioși și ne descurcam la teme. Atunci când întâmpinam
dificultăți, bineînțeles că mama era cea care ne sprijinea pentru că era acasă cu noi. Tata lucra de
dimineață de la șase, lucra opt ore. Venea acasă după-amiaza și își mai căuta câte ceva de făcut
pentru a avea un venit suplimentar pentru familie, având patru copii, mai mergeam la țară, ne
descurcam. Încercau să ne asigure tot ce aveam nevoie.

8. Părinții vă aplicau pedepse dacă nu va făceați temele?

Din punctul meu de vedere, am fost un copil conștiincios, nu m-am dus niciodată fără teme
făcute, îmi era rușine de doamna învățătoare. Țin minte că odată, mi-am uitat stiloul acasă și am
luat șapte la caligrafie pentru că am lucrat cu un pix. Îmi venea să intru în pământ de rușine că
luasem șapte, în primul rând pentru că doamna avea mari așteptări de la mine și în al doilea rând
pentru că știam că părinții făceau sacrificii să ne ofere tot ce ne trebuie și eu mă duceam acasă cu
nota șapte. Nu neapărat învățam pentru notă, dar exista un sentiment de mândrie. La final de an
școlar, ne întrebau ce ne dorim cel mai mult și ne cumpărau fie o bicicletă, fie un ceas. Țin minte
că erau ceasurile Orex care erau foarte scumpe. Făceau un efort și ne recompensau cumva munca
depusă după un an școlar, fiecăruia dintre noi îi luau obiectul dorit.

● „Țăran cu cai”
9. În ceea ce privește influențele părinților în alegerea carierei, din ceea ce mi-ați spus, observ
că fratele cel mai mic a fost influențat de tatăl dumneavoastră. Ce puteți să-mi spuneți cu
privire la aceasta?
O influență mai mare au avut-o bunicii decât tata, pentru că el o mare parte din copilărie și-a
petrecut-o la țară. El în toate vacanțele mergea la bunicii de pe tată, care erau agricultori și se
ocupau cu creșterea animalelor și când era mai mic, avea vreo șase ani, spunea că el vrea să se
facă țăran cu cai. Asta a rămas și acum și râdem de el, și spunem că dacă are cai, are cai putere la
mașină.

● Bunicii ne-au încurajat să învățăm și ne recompensau munca

10. Ce influență au avut bunicii în alegerea carierei dumneavoastră?

Ce să spun? Bunicii ne-au încurajat să învățăm și la fel ne recompensau și ei. Erau mândri de
noi, de rezultatele noastre, de faptul că eram patru la părinți și că toți patru cumva am avut o
educație, nu neapărat aleasă, dar eram cu bun simț. Nu am făcut probleme părinților, nici noi
fetele și nici băieții. Am știut să ne respectăm atât bunicii cât și părinții, suntem o familie unită și
cont de părerile celor din familie. Încercam să nu-i facem de rușine. Tot ce făceam era în limita
bunului simț și al normalului.

● Părinții ne-au sprijinit financiar în ordinea nașterii și ne-au îndrumat pe toți la fel
11. Considerați că în ceea ce privește creșterea și educația, părinții au făcut diferențe între voi?
Nu. Eu și cu fratele mai mare suntem născuți la un an și ceva diferență, după care există
diferență de vreo cinci ani între fratele mai mare și cel de-al treilea și apoi s-a născut sora. Mai
întâi, prioritatea am fost eu, primul copil, după un an au făcut efort pentru cel de-al doilea frate,
după au mai avut timp să economisească niște bani și pentru ceilalți copii. Nu au făcut niciodată
diferențe, însă când a fost nevoie mai întâi m-au sprijinit pe mine, apoi pe următorul, ceilalți au
înțeles. Ne-au sprijinit financiar în ordinea nașterii. Cel mai greu a fost atunci când eu făcând
cinci ani de liceu, fratele mai mare făcând patru ani și am terminat amândoi odată. Atunci a fost
mai greu, amândoi aveam banchet, amândoi aveam bacalaureat, deci au avut emoții la dublu, dar
a fost bine. Fratele meu a fost mereu conștiincios, el a învățat la liceul silvic. Asta presupunea
navetă pentru amândoi, veneam acasă odată la două săptămâni acasă, pachete, ca atunci când ai
copii plecați de acasă.

12. În ceea ce privește creșterea voastră, părinții au avut influențe diferite?

Pe vremea aceea, pe timpul comuniștilor, eu fiind cea mai mare aveam responsabilitate față
de ceilalți, în timp ce mezinii au avut mai multă libertate față de noi care eram primii. Ei au prins
adolescența după 1989, eram în democrație. De exemplu, nouă ăstora mai mari, ni s-au aplicat și
corecții fizice uneori, în schimb ăia mici nu au luat bătaie niciodată, doar mustrări verbale.
Corecțiile fizice ni se aplicau uneori, nu spun că tot timpul, dar erau ajunși la limită câteodată și
aveau și probleme financiare. De exemplu, pe timpul comuniștilor nu era apă caldă decât la
anumite ore, iar noi eram plecați pe afară și uitam să venim la timp când era programul de apă
caldă, iar mama avea de spălat patru copii, stăteam la etajul patru. Atunci ne mai aplica mama
câte o vărguță. În schimb tata nu m-a bătut niciodată, probabil și datorită faptului că era plecat tot
timpul de acasă. În schimb, mama, uneori a mai răbufnit.

13. Părinții i-au orientat altfel pe frații/surorile dumneavoastră în alegerea studiilor?

Nu. Pe toți ne-au îndrumat la fel. Încă pe cel de-al doilea frate al meu și al treilea lor copil,
am stat cu toții cu gura pe el să se ducă să termine liceul. Nu a terminat, are absolvite doar 12
clase, nu are bacalaureatul luat. El era la seral. Când a dat examen în clasa a opta, au venit cei din
mediul rural din zonă și au ocupat locurile la zi, iar copiii din oraș, pentru că aveau note mai mici
decât cei de la țară, au intrat la seral. Cei de la oraș, cu mediile de opt și ceva nu au reușit să intre
pe locurile alocate de la centru. Atunci fratele meu în clasa a 12 a, pentru că i-a venit ordinul
corporal din armată, el nu a mai vrut să continue școala, mirajul străinătății și influența
prietenilor care erau plecați în străinătate au cântărit mult pentru al și a plecat în străinătate.

● Bunicii ne-au ajutat financiar și ne-au spus să învățăm să nu ajungem la munca

câmpului
14. Bunicii au avut influențe în alegerea carierei fraților/surorilor dumneavoastră?
Bunicii ne-au ajutat din punct de vedere financiar. Știind că părinților le este greu din punct
de vedere financiar, uneori ne ajutau și ei cu bănuți. Și ne susțineau să terminăm, să învățăm, să
ajungem oameni mari, așa ne spuneau, să învățăm să ajungem oameni mari. Tot timpul ne
spuneau să învățăm și să nu ajungem la munca câmpului, că nu este atât de ușor. Chiar într-o
vacanță am fost și eu cu bunica, din dorința de a vedea cum este, țin minte că eram în clasa a 8 a
și mi-a ajuns. Am fost cred că la scos ceapă, la plantat ceva, nu mai țin minte exact. Este greu să
lucrezi în agricultură. Cine nu apreciază munca țăranilor, nu știu ce înseamnă muncă.

15. Ei v-au susținut să faceți altceva și să nu le călcați pe urme.

Cumva, așa cum spuneau ei, să ne depășim condiția. Oricum nu eram de la țară și aveam de
gând să abandonăm școala, dar ei ne-au sprijinit și ne-au încurajat.

● Cariera soțului a fost aleasă de părinți

16. Soțul dumneavoastră ce profesie are?
Soțul meu provine dintr-o familie de învățători, ambii socri sunt învățători. Am fost colegi de
clasă la liceul pedagogic, este învățător la bază, iar acum este profesor de educație fizică și sport.
A terminat la UAIC Facultatea de Educație fizică și Sport și profesează ca profesor de educație
fizică.

17. Puteți să îmi spuneți câteva lucruri legate de educația primită de soțul dumneavoastră de la
părinții lui?
Da. Cumva a fost susținut în alegerea carierei. Socrii locuiesc pe malul Prutului, nu aveau o
Școală gimnazială așa de mare cum este în orașul Hârlău, ei locuiesc la sat, în Trifești, județul
Iași, au vrut ca băieții, că au doi băieți, să învețe și să-și urmeze visurile. De aceea încă din clasa
a 5 a a fost dat la școală la Iași, a dat admitere la liceul pedagogic și a intrat, și acolo a învățat din
clasa a 5 a până în clasa a 8 a.

18. Din ce îmi spuneți dumneavoastră înțeleg că soțul dumneavoastră a urmat cariera didactică
a părinților.
Da. La dânsul a fost cumva impusă de părinți, pentru că el și-a dorit să devină IT-ist. Însă nu
a fost lăsat. Asta a influențat educația fetelor noastre, pentru că nu a vrut să influențeze alegerea
copiilor lui.

● Tabuuri
19. Există diferențe între educația părinților, educația primită de dumneavoastră și educația pe
care ați transmis-o mai departe?
Cumva am urmat aceleași valori. Diferențe dacă ar fi să iau, nu știu, mama față de mine,
înainte de comunism erau niște rețineri, niște tabuuri pe care mamele nu le împărtășeau, nu toate
mamele. Deși mama era educatoare, ar fi putut să îmi spună. Unele lucruri legate de adolescență,
mai intime poate, pe care trebuia să mi le spună mama, nu mi le-a spus. Mi-a spus mult mai
târziu când eu deja le știam. Ori eu cu fetele am încercat să avem o relație deschisă, de mici,
bazată pe încredere și întotdeauna le-am spus că le iubim necondiționat și că orice s-ar întâmpla,
acasă găsesc sprijin și să fie deschise întotdeauna față de noi. Mai mult decât părinții nu cred că
te iubește nimeni pe fața pământului.

20. Spuneați mai devreme că mama v-a îndrumat să alegeți altă carieră decât cea didactică. La
fel ați procedat și cu fetele dumneavoastră?
Nu. În clasa a 8 a când și-au ales drumul spre liceu, le-am lăsat să aleagă latura umană, reală,
ce au vrut ele. Dacă voiau să meargă la liceul pedagogic, la fel ca mama, le-am spus că profesia
de învățătoare, munca în învățământ este, de ce să nu spunem, o profesie comună pentru o
femeie, însă are unele avantaje și dezavantaje și le-am prezentat avantajele și dezavantajele. Dar
ambele au ales să meargă la Iași și au frecventat Liceul matematică-informatică din Iași. Iar cea
mică lucrează deja în domeniu, a rămas pe latura aceasta și cred că așa o să meargă în continuare.
Cea mare, acum este la facultate, termină Facultatea de matematică-informatică.

21. Când v-ați căsătorit?

La un an după ce am terminat liceul ne-am căsătorit. Deci în anul 2000, atunci ne-am
întemeiat familia.

22. Când s-a născut primul copil?

În anul 2001. La un an după ce ne-am căsătorit am născut prima fetiță.

Părinți-Copii
 ● Bani câștigați din pasiune

23. Puteți să îmi povestiți câte ceva despre copiii dumneavoastră?

Da. Sunt niște copii pe care i-am crescut cu foarte mare bun-simț și regret, sinceră să fiu,
pentru că lumea din ziua de astăzi nu mai este așa. La ora actuală, ca mamă mă tem ca nu cumva
să fie păcălite, pentru că lumea este rea. Dacă te uiți în jurul tău, în orice domeniu, trebuie să știi
să dai din coate, să te zbați că altfel te calcă lumea în picioare. Am noroc că aia mică, lucrând în
domeniul IT, lucrează de acasă. Își vede de treaba ei. A lucrat și la o firmă în Iași, a fost totul în
regulă. Cea mai mare este un pic mai reticentă, nu este antisociabilă, dar nici super sociabilă nu
este. Este mai reținută, nu își face ușor prieteni, este o fire hotărâtă.
Fata mare are 19 ani, iar cea mică în curând va face 18 ani. Fata cea mică este o fire mai
zăpăcită, mai flexibilă deși mai împrăștiată, întotdeauna ce și-a propus aia a dus la îndeplinire.
Deși fata cea mică, a pornit pe latura umană, iubește să citească, a trecut în clasa a 9 a dintr-o
dată, nici nu mă așteptam să nu îmi spună că dau la litere, mama, că vreau să devin jurnalistă, dar
nu a fost așa. În clasa a 10 a mi-a spus că vrea să devină IT-istă, și-a căutat job dintr-a zecea și
muncește de atunci. Chiar suntem mulțumiți de ele. Cea mare este pe profil real și când termină
facultatea de matematică-informatică vrea să îmbrățișeze cariera de profesor de matematică. Nu
îi place să lucreze în IT, cu toate că le-am spus avantaje și dezavantaje ale profesiei. Dar până a
decis să îmbrățișeze această profesie, a fost o fire mai nehotărâtă, deși, în general este calculată
în toate.

24. Din ce spuneți dumneavoastră, una vrea să urmeze cariera mamei și cealaltă vrea să îi
îndeplinească visul tatălui.
Fata cea mare a avut o pasiune, să curețe unghii, îi place să picteze pe unghii. Când a vrut să
facă asta, i-am spus că: tu nu ai ce căuta acolo, du-te și învață, fă o facultate! Ea nu, și-a strâns
bănuții ei de la majorat și ce a mai adunat ea, și astă vară m-a surprins făcând un curs de unghii și
acum face bănuții ei, din pasiunea ei. Sunt copii cuminți, cu mult prea mult bun simț uneori. Am
fost părinți deschiși, au plecat la petreceri, peste tot pe unde au vrut să meargă. Țin minte și acum
că cea mică avea 16 ani, iar cea mare avea 17 ani când au mers prima dată la o petrecere de anul
nou fără părinți și îmi era frica. Pe la două noaptea când a sunat telefonul am tresărit. M-au sunat
să îmi spună că: mama noi ne ducem acasă că nu ne regăsim aici în peisaj. Când ai fete stai cu
inima strânsă că oricând se poate întâmpla ceva. Băieții sunt un pic mai descurcăreți, deși și
acolo se pot crea altercații sau alt fel de probleme.

● Schimbarea traseului educațional a fost hotărât de copii

25. Spuneați la un moment dat că fata cea mică și-a schimbat traseul educațional și din clasa a
8 a și-a ales altceva. Puteți să îmi spuneți mai multe despre aceasta?
Cumva, din clasa a 5a, fiind o fire ambițioasă, și-a pus în cap că ea vrea să fie șefă de
promoție. Și a învățat la toate materiile, cu toate că, din clasa a 7 a trăgeau de ea toți profesorii, și
cel de română și de religie, și de istorie, și de matematică, deși la matematică ea se pregătea
singură și la matematică materia este foarte grea și ea a luat două puncte la olimpiadă la
matematică, ceea ce este un punctaj foarte mic, dar s-a pregătit singură să meargă la olimpiadă la
matematică. În clasele 5-8 îi plăcea foarte mult româna, citea foarte multe cărți, adora să meargă
la concursurile de română. În clasa a 8 a, după ce a dat capacitate, bineînțeles a fost șefă de
promoție, o vedeam să meargă pe latura umană ea fiind o fire sensibilă, poate și zodia o face să
fie așa, nu cred eu prea mult în zodiac, dar am rămas surprinsă când mi-a spus că merge la
profilul real și că ar vrea să studieze mate-info.

26. Din ce știți dumneavoastră, cercul de prieteni a influențat-o să își schimbe traseul
educațional?
Nu. Atunci am intervenit în educația ei și am pus-o să aleagă. Toți prietenii ei au rămas în
Hârlău, un singur coleg de clasă cu care nu avea o relație de prietenie foarte apropiată a mers
spre Iași, atunci ea a vrut să meargă la liceu la Hârlău. I-am spus că orice profil îți alegi, fata cea
mare fiind în Iași, mi se pare corect să mergi și tu. Dacă nu vei rezista, îți va fi dor de prieteni
prea tare, te transferăm înapoi, ea fiind o fire mai sensibilă și mai atașată de grup. Atunci am
intervenit spunându-I că orice profil va alege pentru Hârlău, aia va alege și pentru Iași și te vei
duce la ce liceu vrei tu. Ea a ales să meargă la Moisil, că putea să meargă și la Sadoveanu și la
Racoviță, unde voia pentru că a avut medie, dar a urmat calea surorii sale. A stat și a cântărit din
toate punctele de vedere după ce i-am prezentat toate opțiunile. I-am spus: hai și tu la Iași, este
altfel școala, altfel sunt profesorii, ieși și tu dintr-un orășel micuț în care nu ai un viitor prea bun.
Nu există afaceri, iar copii mai buni pleacă din această localitate.
27. Sora mai mare a avut influență asupra traseului educational al fetei mai mici?
Fata cea mare mi-a spus la final de clasa a 9 a mi-a spus că ea niciodată nu va fi IT-ist.
I-am spus că tu ai ales, tu ai vrut mate-info nici nu ai vrut să auzi de altceva. A spus că vrea la
Moisil, la mate-info și acolo voi intra. Și acolo a intrat. Iar fata mica, a cântărit ea mai bine
lucrurile, eu i-am spus să meargă la Național că este renumit, i-am prezentat și Racoviță și alte
licee de renume, m-am uitat cu ea și la rezultatele de la bacalaureat și la Moisil notele sunt un pic
mai mici decât la celelalte licee de top din Iași și a ales să meargă la Moisil pentru că a spus că
aici are și cămin și este și cu sora ei, se face informatică.

● Educația copiilor este o muncă în comun

28. Cum v-ați ocupat de educația copiilor? În ce fel mai exact? Din ce mi-ați spus le-ați oferit
libertatea de a alege, le-ați îndrumat unde au avut nevoie .În efectuarea temelor cum le-ați
ajutat?
Din punctul ăsta de vedere au fost niște copii perseverenți, nu prea mi-au cerut ajutorul. În
clasa a 8 a, când mulți copii făceau pregătire, ca să le liniștim psihic, le-am dat să facă pregătire
deși nu aveau nevoie, le-am sprijinit și au mers la pregătire la română și la matematică. După
vreo lună au spus că renunță, că degeaba merg, profesorii spunând și ei că degeaba ne aduci
fetele la pregătire că ele știu, doar așa ca să facă și ele pregătire. Au învățat la timp tot ce aveau
de învățat și le-am spus asta, că dacă veți învăța la timp nu veți rămâne niciodată cu goluri. Fiind
fetițe și fetițele se știe că sunt mai conștiincioase am avut noroc din punctul ăsta de vedere. Așa
la teme, soțul le-a mai ajutat în clasele 9- 12, la matematică, pe ici pe colo pe unde s-a mai
priceput el, soțul fiind pasionat de matematică. Soțul ar fi vrut să facă mate-info dar nu l-au lăsat
părinții. El ar fi vrut ca din clasa a 9 a să meargă la liceul Moisil, însă mama soacră nu l-a lăsat
spunându-i să urmeze traseul didactic.

29. Din ce îmi spuneți atât dumneavoastră cât și soțul v-ați implicat în educația copiilor.
Este o muncă în comun. Nu am încercat să ne excludem unul pe celălalt, ne-am implicat în
mod egal în creșterea copiilor.
30. În ceea ce privește alegerea profilului la liceu și a facultății mi-ați spus deja că fetele au
avut libertatea de a alege și că le-ați îndrumat acolo unde au avut nevoie.
 ● Bunicii nu prea s-au implicat în educația lor
31. Bunicii au avut influență asupra alegerii facultății de către copii dumneavoastră?

Nu. Bunicii nu prea s-au implicat în educația lor, nu au avut cea mai mare influență. Mama
mea mi-a crescut-o pe fetița mai mare până la vârsta de doi anișori. Eu am rămas însărcinată
imediat ce am născut-o pe ea și erau sarcini apropiate și a trebuit să stea cu mama, care a stătea la
Hârlău, după care ne-am mutat la Hârlău și noi pentru că fata cea mare se atașase foarte mult de
membrii familiei mele, de unchiul ei mai mult. Socrii sunt un pic mai reci, mama având patru
copii o văd așa ca pe o cloșcă. Ea a încercat să ne ocrotească toată viața și pe toți nepoțeii. Și
atunci stand cu mama, am decis și noi să părăsim Trifeștiul și să ne mutăm aici. Și din punct de
vedere profesional, familial, din toate punctele de vedere a fost mai bine, pentru că Hârlăul față
de Trifești care este un sat pe malul Prutului ,ne-a oferit mai multe oportunități de carieră, iar
pentru fete, o școală mai mare, o localitate mai mare, oameni cu profesii diferite, ori acolo erau
doar câteva familii cu care puteai să ai discuții. Am venit la Hârlău și din ideea că dacă vor să
urmeze un liceu îl au în localitate.

32. Înafară de dumneavoastră au mai fost și alte personae care s-au implicat în educația
copiilor dumneavoastră, frați, bunici, unchi, mătușe?
Să spunem că frații mei, bunicii le-au ajutat din punct de vedere financiar, pentru că lucrând
amândoi în învățământ, nu avem niște salarii foarte mari. Strictul necesar le-am oferit, dar
întotdeauna am simțit sprijinul financiar al mamei sau al unchilor. Am o soră care locuiește în
Iași și m-a ajutat foarte mult atunci când fetele erau la Iași, mai mergeau în weekend la ea, mai
mergeau la spectacole împreună, mergeau în Grădina botanică, făceau și alte activități.

33. Ce credeți că ați preluat din ceea ce ați primit de la părinți și bunici și ce credeți că ați dat
mai departe? Și ce nu ați vrut să transmiteți?
Grea întrebare. Am spus de la început, bunul simț, dragostea de oameni. Eu sunt o persoană
care dacă primește o palmă întorc și celălalt obraz, nu pot să spun că naivă, sunt conștientă când
cineva mă calcă în picioare iar acestea se resimt la un moment dat și ăsta este singurul lucru pe
care nu trebuia să îl transmit copiilor. Am înțeles că și ele sunt la fel din poveștile pe care mi le-
au spus din viața de liceean.
34. În ceea ce privește tradițiile și obiceiurile transmise îmi puteți spune ceva?
Crăciunul îl facem împreună și Paștele la fel, nu îmi aduc aminte să fi făcut vreodată
sărbătorile separat. Paște, Crăciun, zilele de naștere se fac toate în familie, chiar în familia
extinsă. De Crăciun mergem împreună cu frații mei la munte, vara fetele merg împreună cu frații
mei la mare. Noi vara mai lucrăm în străinătate, până la pandemie mergeam în străinătate și
atunci frații m-au ajutat din punctul ăsta de vedere, că au avut grijă de fete.

Tipuri de educație

Educația religioasă

● Bunica m-a învățat să mă rog, iar eu le-am învățat pe fete

35. Ce îmi puteți spune cu privire la educația religioasă pe care ați primit-o?Ați transmis-o mai
departe? Dacă da, cum anume?
Bunica m-a învățat de mică să mă rog și eu la rândul meu am încercat să transmit acest lucru
fetelor. Acum fetele sunt mari și au discernământ, și ceea ce mă doare, pe de o parte, ca mamă
este că încearcă să se rupă de biserică, ele văd în preoți doar niște profitori. Doar din punctul ăsta
de vedere. Ele cred în faptul că suntem creștini ortodocși, ținem toate sărbătorile, postim, ne
împărtășim, merg la biserică, însă faptul că mai văd unele lucruri la televizor mediatizate în
legătură cu unii preoți, sau faptul că asistă la unele evenimente, de exemplu, acum în pandemie
preotul din parohie era bolnav și a insistat să meargă cu Ajunul în casele oamenilor, deși el era
suspect de Covid. Din această cauză, ele cred că clericii și reprezentanții Bisericii Ortodoxe nu
sunt decât niște persoane care umblă să adune avere. Frecventează bisericile unde se simt ele
bine. În Hârlău, fiind orășelul mic, când te duci la biserică ai impresia că toată lumea se uită la
tine. Însă ele merg la Mitropolie și stau în tihnă, în liniște și se roagă.

Educația sexuală

● Doamna dirigintă mi-a vorbit despre educație sexuală, iar eu am făcut cu fetele mele
pentru a nu afla de la alții
36. Ați putea să-mi spuneți câteva lucruri cu privire la educația sexuală, dacă ați primit-o și
dacă ați discutat cu copii dumneavoastră despre aceasta?
În ceea ce privește educația sexuală, am mai spus și cred că mă repet, târziu mi-a spus mama
niște reguli pe care eu le-am auzit de la prietene sau de la doamna dirigintă. Pentru că în clasele
5-8 doamna dirigintă făcea educație sexuală cu noi la orele de dirigenție. Separa clasa, băieții
ieșeau pe hol, rămâneau fetele, pe urmă ne ținea împreună. Dar ne-a învățat câteva reguli de
comportament și ne-a făcut și educație sexuală, educație civică, educație morală. Eu la rândul
meu, ca mama, am încercat să le ofer educație sexuală de mici. Țin minte că cea mare era în
clasa a 3 a, iar cea mica era în clasa a 2 a, acesta a fost momentul în care le-am spus cum este
format aparatul genital feminine și ce se întâmplă, pentru că cea mare a avut o temă și a trebuit
să-i ofer niște explicații. Și în momentul în care trebuia să se vorbească la oră, fiind prietenă cu
doamna ei învățătoare, fetele fiind mai dezvoltate decât băieții exista riscul ca ea să afle ca și
mine de la prietene și atunci am spus că este mai bine să îi spun eu tot ce este de spus. Nu există
tabuuri între noi, discutăm orice, chiar și tatăl lor stă de vorbă cu ele. Nu există rușine, este o
relație deschisă și mi se pare corect și firesc ca orice copil să știe acest lucru, să li se ofere o
educație sexuală din partea părinților decât să ajungă ca acele fetițe care apar pe la televizor, de
14 sau 15 ani, însărcinate.

Educația artistică

● Dorința de a cânta la un instrument

37. Ce îmi puteți spune cu privire la educația artistică? În familie au existat înclinații artistice?
În afara faptului că avem voce și am cântat în corul școlii normale,nu. În schimb fetele au
fost în Clubul copiilor din Hârlău și au reprezentat clubul de desen. Cea mare a făcut câteva ore
de balet, cred că un semestru. Am fi vrut să le ducem la cursuri de pian sau de canto dar nu ne-
am permis financiar să facem naveta între Hârlău și Iași, iar la nivelul orașului le-am oferit tot ce
se putea. Au frecventat Clubul copiilor cu toate secțiile pe care le-a avut, dar atât. Aici am un
minus, pentru că cea mare și-ar fi dorit să învețe să cânte la un instrument. Și acum îmi
reproșează că nu am putut să o duc să învețe să cânte la chitară. I-am spus că niciodată timpul nu
este pierdut și că poate să învețe să cânte și la bătrânețe. Asta este. Au înțeles și ele că din punct
de vedere financiar nu ne-am permis. Le-am dus la spectacole, în vacanțe, ori să faci naveta Iași-
Hârlău să studiezi un instrument presupune eforturi foarte, foarte mari.

Stilul familial

● Familia extinsă
38. Puteți descrie tipul de familie care credeți că vă reprezintă cel mai bine?
Da. Noi funcționăm mai bine pe tipul de familie extinsă. În general orice eveniment
important, zi de naștere, sărbătoare o petrecem împreună cu bunicii, cu părinții mei, mergem și la
socrii în vizită. Suntem o familie unită ne iubim unii pe alții și ne respectăm și încercăm
întotdeauna să ne ajutăm. Ne oferim sprijinul reciproc, dacă noi în familie nu ne sprijinim atunci
cine?

● Fetele reprezintă bogăția mea cea mai de preț

39. Puteți să prezentați unul dintre momentele cele mai plăcute din viața dumneavoastră?
Momentul care mi-a marcat existența a fost nașterea primului copil. Este un sentiment unic și
fiind și primul copil și al doilea copil, pentru că am rămas însărcinată la o distanță nu foarte mare
după ce am născut primul copil iar sarcina a fost una cu risc, iar doctorița nu mă lăsa să-l fac dar
l-am făcut că am vrut eu și nu am vrut să renunț la copil. Ăsta este momentul cel mai plăcut,
când devii mamă nimic nu egalează, nici căsătoria, nici o zi de naștere, nici un cadou, nici
vacanțele petrecute în străinătate, nimic. Asta mă împlinește ca om, iar ele reprezintă bogăția
mea cea mai de preț. Mă împlinesc și sunt foarte mândră de ele și mândră de noi că am reușit să
le creștem până la vârsta asta. Toată viața vor avea nevoie de părinți, dar știi ca părinte că sunt
picioarele lor și se descurcă. Chiar dacă, ferească Dumnezeu, noi pățim ceva ele se descurcă.

● Moartea tatălui
40. Un moment neplăcut, care ar fi?
Faptul că a murit tata acum trei luni de zile. Acesta este cel mai neplăcut și încă mai sufăr. S-
a stins prea repede, prea tânăr. Au recidivate niște probleme de ale lui și într-o lună de zile s-a
dus.
 Concluzii

● Dacă ar fi să o iau de la capăt aș face la fel

41. Sunteți mulțumită de ceea ce ați realizat până acum?
Foarte mulțumită. Chiar dacă casa am reușit să o facem mai târziu, facultatea la fel. Mi-am
dorit să devin educatoare, să am serviciul meu, să-mi întemeiez o familie, după care au urmat
gradele didactice, apoi casa și acum la bătrânețe, de fapt este o vârstă de mijloc să spunem, acum
mă împlinesc professional prin studii de licență și acum prin studii de master. Nu regret nimic
din ce-am făcut. Dacă ar fi să o iau de la capăt la fel aș proceda. Nu spune nimeni că viața
familială a fost toată roz, a fost și cu urcușuri și coborâșuri, ca în orice familie. Asta le spun și
copiilor de la școală. Au fost și certuri, dar am reușit ca familie să ne închegăm și să luptăm
pentru copii noștri și pentru visurile noastre. Acum pot să măgândesc mai mult la mine. Mă
gândesc și la ele dar în egală măsură mă gândesc și la mine. Sunt și eu pe primul plan acum, sunt
pe același podium. În general, suntem optimiști și mergem înainte. Orice problemă apare viața
merge mai departe.
 Rezumatul interviului

Din interviu putem concluziona următoarele date cu privire la persoana intervievată: se

numește A.M., are 41 de ani, are 21 de ani de activitate în învățământ, 10 ani ca educatoare și 11
ani ca învățătoare. A urmat cursurile Liceului Pedagogic Vasile Lupu din Iași încă din clasa a 5
a, iar după terminarea liceului s-a angajat ca educatoare. La un an de la terminarea liceului s-a
căsătorit, iar după un an s-a născut primul copil, o fetiță. La puțin timp după prima naștere a
rămas însărcinată și la un an după primul copil se naște al doilea copil, tot o fetiță. La distanță de
aproximativ 28 de ani urmează studiile de licență ale Facultății de Psihologia și Științe ale
Educației, specializarea Pedagogie. După terminarea studiilor de licență se înscrie la studiile de
master Didactici aplicate. În prezent lucrează ca învățătoare la Școala Generală Petru Rareș din
Hârlău și este și studentă la master.

În ceea ce privește educația primită și educația dată, doamna A.M. spune că a în educația
primită s-au implicat atât părinții cât și bunicii, deși o implicație mai mare a avut-o mama
dumneaei pentru că aceasta era tot timpul acasă. Tatăl deși a avut o contribuție mai mică, acesta
a muncit pentru a le oferi tot ce aveau nevoie fiind tot timpul plecat la muncă și din această
cauză, consideră dumneaei nu s-a putut implica mai mult în educația lor. Doamna A.M.
recunoaște că în ceea ce privește educația sexuală, i-ar fi plăcut să vorbească prima dată cu
mama ei despre aceasta și nu cu prietenele sau cu doamna dirigintă. Bunicii s-au implicat în
educația lor prin oferirea sprijinului financiar de care aveau nevoie și prin motivarea și
îndrumarea lor spre învățare pentru a nu ajunge la munca câmpului. Bunicii nu s-au putut implica
mai mult pentru că, din cele spuse de doamna A.M., nivelul de școlarizare nu era foarte înalt
având doar 5 sau 6 clase și datorită faptului că bunicii erau oameni simpli de la țară care se
ocupau cu munca câmpului și creșterea animalelor. O contribuție mai importantă în educația
primită a avut-o bunica acesteia prin faptul că a învățat-o să se roage, transmițându-i astfel
valorile educației religioase.
 În ceea ce privește educația transmisă copiilor dumneaei, atât dumneaei cât și soțul acesteia
s-au implicat în egală măsură, prin susținerea copiilor în alegerea traseului educațional și prin
îndrumări acolo unde a fost nevoie, deși dumneaei recunoaște că a intervenit în alegerea traseului
educațional al fetei celei mici, atunci când trebuia să între la liceu, prin faptul că a rugat-o să
meargă la Iași la liceu, dar că putea alege ce profil și ce liceu voia fiica dumneaei. Din spusele
dumneaei, tatăl s-a implicat mai mult în ajutarea fetelor la teme la matematică în liceu, acesta
fiind pasionat de matematică. În ceea ce privește educația religioasă, mama a avut o mai mare
implicare în transmiterea acesteia, iar cu privire la educația sexuală deși mama a vorbit cu copii
ei despre aceasta încă din clasa a 3 a, motivând alegerea făcută prin faptul că nu a dorit ca fetele
ei să afle din alte surse, și tatăl s-a implicat prin faptul că discută deschis cu fetele pe această
temă. Doamna A.M. ne spune că are un regret în ceea ce privește transmiterea educației artistice
și dezvoltarea acesteia, prin faptul că nu și-a permis din punct de vedere financiar să le ofere
copiilor lecții de pian, canto sau chitară. Cu toate acestea, părinții participă împreună cu copii la
diverse evenimente culturale cum ar fi :spectacole muzicale, teatru, etc.

Pe parcursul interviului, doamna A.M., ne spune că bunicii copiilor nu prea s-au implicat în
creșterea lor, cu toate că aceasta ne povestește la un moment dat că, mama acesteia a ajutat-o cu
creșterea fetei celei mari până la doi ani. Tot ea ne povestește că o contribuție în creșterea
copiilor au avut-o frații și sora ei prin faptul că le ducea în vacanțe când aceasta nu putea sau că
mergeau cu ele la diferite evenimente și făceau împreună diverse activități.

Legat de diferențele dintre generații, dna A.M. exprimă clar faptul că au existat diferențe ce
țin de educația ei și a fratelui mai mare față de educația celorlalți doi frați, prin faptul că ei au
primit corecții fizice din când în când, în timp ce mezinii, cum le spune dumneaei, au primit
numai mustrări verbale. În ceea ce privește diferențele dintre generația ei și a copiilor ei, nu am
sesizat că ar considera că ar fi vreo diferență, deoarece dumneaei ne spune că a crescut fetele cu
prea mult bun simț și că regretă oarecum că a procedat așa. Din câte am observat pe parcursul
interviului și totodată confirmat de dumneaei, a fost faptul că și-a dorit ca fetele ei să termine
școala și să aibă serviciul lor, așa cum au făcut și ea și soțul ei, cu diferența că își dorește ca
fetele să aibă continuitate în urmarea studiilor și să nu ajungă să facă facultate la „bătrânețe„.

Consider că dna A.M. este o femeie iubitoare, familistă și ambițioasă, o persoană pe care te
poți baza și care oferă ajutorul atunci când este nevoie. Pe parcursul interviului a răspuns cu
seriozitate la întrebări și deși au fost multe întrebări suplimentare față de cele din ghidul de
interviu le-a tratat la fel pe toate. Au existat și momente mai emotive pe parcursul acordării
interviului, mai ales când dumneaei a vorbit de nașterea copiilor ei, de faptul că este mândră de
ei și de ceea ce a reușit să realizeze până acum. Un alt moment emoționant a fost acela când a
vorbit de moartea recentă a tatălui ei, de aceea am evitat să intru în amănunte, și din câte s-a
observat pe parcursul interviului nu a oferit foarte multe detalii cu privire la tatăl dumneaei.

Deși ghidul de interviu stabilit anterior a avut un anumit număr de întrebări, pe parcursul
acestuia au apărut numeroase alte întrebări datorită diversității de informații oferite, așa că pe
alocuri unele întrebări din ghidul de interviu au fost reformulate tocmai din această cauză.

Nu am cerut detalii cu privire la numele membrilor din familie pe care dumneaei i-a descris
datorită faptului că încă de la început a evitat să folosească numele personale ale membrilor
familiei.

La finalul interviului i-am mulțumit intervievatei pentru timpul acordat, răspunsurile oferite,
și pentru răbdare dar și pentru că mi-a dat permisiunea să înregistrez video și audio acest
interviu. Dumneaei mi-a spus că i-a făcut plăcere să-mi acorde acest interviu și că speră să obțin
nota maximă.

Motivația alegerii persoanei intervievate

Motivul alegerii doamnei A.M. ca intervievat l-a constituit faptul că am fost colege la
studiile de licență, iar pe parcursul timpului petrecut împreună în timpul pauzelor am avut
multe discuții în ceea ce privește educația oferită copiilor ei , am avut discuții legate de
familia ei despre care ne povestea și de bune și de rele, discuții legate de educația copiilor de
la școala unde este învățătoare și multe altele.

Unul dintre motivele alegerii a fost și acela că atunci când povestea despre familia ei se
vedea că era foarte mândră de ea și mai ales de realizările copiilor ei. În discuțiile avute ne
 povestea mereu despre faptul că este mândră de faptul că fetele își câștigă singure bănuții,
fapt care reiese și din interviu, și că după atâția ani de căsnicie și după încercările prin care au
trecut ea și soțul ei se înțeleg foarte bine și se pot bucura în sfârșit de roadele muncii lor.

Din discuțiile avute am observat că este o persoană deschisă, sociabilă și bucuroasă să

împărtășească din experiența ei educațională dar și cea personală, ce ține de familie.
Totodată, faptul că lucrează în învățământ și că este cadru didactic, atât dumneaei cât și soțul
acesteia, m-a făcut, de ce să nu recunosc, oarecum curioasă cu privire la educația pe care
aceștia au transmis-o copiilor lor.

Acestea au fost lucrurile care m-au motivat să mă gândesc la doamna A.M. pentru
realizarea interviului și consider că am făcut cea mai bună alegere, deoarece dumneaei mi-a
oferit foarte multe detalii cu privire la educația tuturor celor din familia ei și a celor din
familia extinsă. Nu a avut rețineri în a oferi răspunsuri la întrebările adresate și de cele mai
multe ori a oferit informații suplimentare.

Analiza interviului

Interviul va fi analizat din mai multe puncte de vedere: din punct de vedere al
școlarizării, al educației, al frontierelor sociale și al efectelor sociale.

Din punct de vedere al școlarizării, din cele relatate de doamna A.M. în timpul
interviului am tras concluzia că bunicii nu aveau studii aprofundate,doar 5 sau 6 clase; în ceea ce
îi privește pe părinții ei, tatăl avea școală profesională iar mama avea studii liceale respectiv
Liceul Pedagogic. Socrii dumneaei, ambii au studii liceale din cadrul Liceului Pedagogic. Frații
ei, respectiv fratele mai mare are studii de licență și este inginer agronom, fratele mai mic a
frecventat studiile la seral dar nu are bacalaureatul luat, iar sora mai mică are studii de doctorat.
În ceea ce o privește pe dumneaei are studii liceale respectiv Liceul Pedagogic, studii de licență
în pedagogie iar în prezent urmează studiile de master. Soțul doamnei A.M. are de asemenea
studii liceale și anume Liceul Pedagogic și studii de licență din cadrul Facultății de Educație
fizică și Sport. Fata mai mare are studii liceale iar în prezent este înscrisă la Facultatea de
matematică-informatică și are și diplomă de manichiuristă cu ajutorul căreia își câștigă în prezent
existența. Fata cea mică este în prezent elevă a Liceului Moisil la profilul matematică-
informatică și lucrează în domeniul IT.

În ceea ce privește educația, doamna A.M. a dat dovadă de o educație foarte bună
dovedită de asemenea de anii petrecuți în școală dar și datorită domeniului în care aceasta
profesează. Deși se spune că profesia de învățător este o profesie puțin rigidă, doamna a dat
dovadă de flexibilitate pe tot parcursul interviului și mi-a arătat, încă odată, că educația primită
în familie te modelează ca om și nu profesia pe care ți-o alegi.

Consider că educația primită de dumneaei se reflectă destul de bine în educația oferită

copiilor ei, atât în ceea ce privește educația familială, educația școlară dar și cea religioasă. În
ceea ce privește educația sexuală se poate observa o îmbunătățire în ceea ce privește modul de
transmitere copiilor ei, față de educația sexuală primită. Educația artistică transmisă nu cunoaște
o îmbunătățire majoră, deși dumneaei ar fi dorit să o ofere dar situația financiară nu le-a permis
acest lucru. În schimb, faptul că fetele dumneaei au frecventat pentru o scurtă perioadă cursurile
din cadrul Clubului copiilor și că participă împreună la evenimente cultural-artistice poate fi
considerată o îmbunătățire față de educația artistică primită.

În ceea ce privește frontierele sociale, pe parcursul interviului doamna A.M. ne-a spus
faptul că părinții ei au depășit condiția bunicilor dumneaei prin faptul că tatăl a făcut studii
profesionale iar mama studii liceale. Manifestă un regret însă în ceea ce privește faptul că fratele
mai mic nu a reușit să obțină diploma de bacalaureat, deși acesta are o situație economică destul
de bună. Un regret îl are și în ceea ce privește faptul că, cariera didactică nu le oferă remunerația
financiară necesară unui trai decent și pentru a putea face față cheltuielilor, în vacanța de vară, ea
și soțul merg în străinătate la muncă. Cu toate acestea, doamna A.M. este mulțumită de
realizările ei de până acum și mai ales că fetele își câștigă singure bănuții lor, dar și de faptul că a
reușit să termine studiile de licență și că le urmează pe cele de master.
 Din relatările doamnei A.M. pot fi observate efectele sociale atunci când ne spune că
tatăl acesteia deși avea un program de opt ore pe zi, când venea acasă de la servici își căuta și
altceva de făcut care să le asigure un venit financiar suplimentar. Pot fi observate și atunci când
ne povestește că pe vremea comunismului aveau apă caldă numai la anumite ore, sau când ne
povestește despre faptul că și-a dorit să le ofere copiilor ei o educație artistică, dar din cauză că
salariul de profesor nu este de ajuns decât pentru a le oferi fetelor strictul necesar, nu a putut face
acest lucru.

Analiza critică a interviului

1. Interviul a fost luat prin intermediul mediului online, datorită situației actuale, și deși
acesta a avut loc pe platforma Cisco Webex și am stabilit contact vizual cu intervievatul,
în timpul interviului tot s-a simțit puțin distanța față de intervievat și faptul că nu am
putut fi atentă în totalitate la limbajul nonverbal al acestuia.

2. Înregistrarea interviului a avut loc în două videoclipuri diferite datorită limitei de timp
impuse de platformă, de 40 de minute, interviul durând mai mult.

3. Au existat unele rețineri ale doamnei A.M. în ceea ce privește numirea persoanelor din
familia dumneaei pe parcursul interviului, deși i-am explicat în prealabil că numele vor fi
trecute cu inițiale.

4. Deși mi-a oferit foarte multe informații cu privire la familia ei, am sesizat totuși o reținere
atunci când vorbea de tatăl dumneaei, poate și datorită faptului că acesta a decedat de
curând.

Concluzii
 Consider că prezentul interviu poate avea o relevanță destul de mare asupra unei cercetări
viitoare privind educația familială, școlară, religioasă,etc. Cu atât mai mult cu cât această
cercetare s-ar realiza cu privire la transmiterea intergenerațională a educației în familiile cadrelor
didactice.

Ghidul de interviu

I. Scurtă introducere
● Pentru început, vă rog să-mi spuneți câteva cuvinte despre dumneavoastră pentru a ne
cunoaște mai bine.

II. Tabloul familial

● Din dorința de a contura puțin tabloul familial, ce îmi puteți spune despre educația
bunicilor dumneavoastră?
● Ce puteți să-mi spuneți despre parcursul educațional al părinților dumneavoastră?

III. Educația primită și educația oferită

Bunici-Părinți
● În ce mod s-au implicat părinții în educația dumneavoastră?
● Ce influență au avut părinții în alegerea carierei?
● Mai aveți frați/surori?
● Considerați că în ceea ce privește creșterea și educația, părinții au făcut diferențe între
voi?
● Părinții i-au orientat altfel pe frații/surorile dumneavoastră în alegerea studiilor?
● Puteți să-mi spuneți câteva lucruri legate de educația primită de soțul dumneavoastră de
la părinții lui?
● Există diferențe între educația părinților, educația primită de dumneavoastră și educația
pe care ați transmis-o mai departe?
● Când v-ați căsătorit?
 ● Câți copii aveți?
● Cand s-a nascut primul copil?

Părinți-Copii

● Puteți să-mi povestiți câte ceva despre copiii dumneavoastră?

● Cum v-ați ocupat de educația copiilor? În ce fel mai exact?
● În afară de dumneavoastră, au mai fost și alte persoane care s-au implicat în educația
copiilor?
● Sunteți mulțumită de parcursul educațional al copiilor? Care a fost acesta?
● În ceea ce privește alegerea profilului liceal și a facultății, i-ați îndrumat dumneavoastră
spre ceva anume sau și-au ales ce au vrut să facă?
● Ce credeți că ați preluat din ceea ce ați primit și ce credeți că ați dat mai departe? Și ce nu
ați vrut să transmiteți?

IV. Tipuri de educație

Educația religioasă
● Ce îmi puteți spune cu privire la educația religioasă pe care ați primit-o?
● Ați transmis-o mai departe? Dacă da, cum anume?

Educația sexuală
● Ați putea să-mi spuneți câteva lucruri la educația sexuală, dacă ați primit-o și dacă ați
discutat cu copii dumneavoastră despre aceasta?

Educația artistică

● Ce îmi puteți spune cu privire la educația artistică?

V. Stilul familial
● Puteți descrie tipul de familie care credeți că vă reprezintă cel mai bine?
● Puteți să prezentați unul dintre momentele cele mai plăcute din viața dumneavoastră?
● Un moment neplăcut, care ar fi?

VI. Concluzii
● Sunteți mulțumită de ceea ce ați realizat până acum?