VIATA SI ACTIVITATEA

SFANTULUI
IERARH

NECTARIE
DIN EGHINA

FACATORUL
DE MINUNI
 SFANTUL IERARH NECTARIE
DIN EGHINA

Sfantul Nectarie s-a nascut la 1 octombrie 1846, in

oraselul Silivria din nordul Greciei, provincia Tracia. Se
tragea dintr-o familie saraca, de oameni simpli dar
credinciosi, care isi cresteau copiii in frica de Dumnezeu si in
respectul fata de credinta ortodoxa strabuna.
La botez a primit numele Anastasie. Era al treilea copil,
din cei sapte pe care ii vor avea parintii sai, Dimos si
Vasilichi.
Inca de mic s-a aratat a fi un copil inteligent, cu o
puternica dorinta de a invata cat mai multe lucruri noi.
Parintii sai s-au straduit sa-i ofere o buna educatie
crestineasca, iar de la bunica sa a deprins primele invataturi
de credinta si primele rugaciuni.
Primii ani de scoala i-a facut in oraselul sau natal,
aratandu-se foarte interesat in a deprinde tainele limbii
grecesti celei vechi, in care erau scrise majoritatea cartilor
de cult si cele ale Sfintilor Parinti. Era de asemenea, foarte
atras de biserica si de sfintele slujbe, astfel incat, de multe
ori, ii uimea pe cei ai casei cu puterea sa de a retine pasaje
intregi de predici si de indemnuri catehetice.
Dorinta sa cea mai mare era aceea de a-si putea continua
studiile. Din pacate insa, situatia economica grea in care se
afla familia sa, nu ii permitea sa-si duca la indeplinire acest
vis. De aceea, la varsta de paisprezece ani, s-a hotarat sa
plece in marele oras Constantinopol. Aici a inceput sa
lucreze la un negustor de tutun, pentru a se putea intretine.
A muncit o perioada de timp fara alta plata in afara portiei
zilnice de mancare. Muncea din zori si pana la asfintitul
soarelui, purtand haine ponosite si adeseori descult. In
timpul liber isi indulcea suferinta citind din Sfanta Scriptura
si din cartile Sfintilor Parinti. O alta bucurie a tanarului
Anastasie era aceea de a participa la sfintele slujbe. Se gasea
mereu aproape de slujitorii sfintelor altare si ii ajuta dupa
putere.
Calitatile sale nu puteau sa ramana neobservate de catre
cei din jurul sau. Astfel, ajunse sa fie remarcat de
conducatorii Scolii Metocului Sfantului Mormant, care l-a
angajat la scurt timp ca pedagog si dascal pentru clasele mai
mici.
La varsta de douazeci de ani, tanarul Anastasie paraseste
Constantinopolul si se retrage in insula Hios. Aici, in satul
Liti, va fi numit din nou invatator. In paralel, va aprofunda
studiile sale teologice si, de multe ori va fi rugat sa predice in
bisericile din satele vecine. Cuvantul sau teologic era atat de
bogat si de atragator, incat a devenit foarte iubit de catre toti
locuitorii insulei Hios. Ducea o viata simpla, curata, in
permanenta rugaciune si comuniune spirituala cu
duhovnicul sau.
La varsta de 27 de ani a luat hotararea de a-si urma
vocatia pe care o simtea in sine, catre viata monahala. A fost
acceptat ca frate in cinul monahal al manastirii Nea Moni.
In toata aceasta perioada s-a distins prin viata sa ascetica
bazata pe post, pe rugaciune, pe smerenie si ascultare si pe
lucrarea celorlalte virtuti.
 Pe 7 noiembrie 1876 este calugarit, primind numele Lazar,
iar cateva luni mai tarziu, la 15 ianuarie 1877 a fost hirotonit
diacon de catre Mitropolitul de Hios, Grigorie, si a primit
numele NECTARIE, nume cu care va fi cunoscut mai apoi
de lumea intreaga.
Inca de pe vremea cand era frate de manastire, pentru
cunostintele sale de carte, a fost randuit secretar al
manastirii.
Dar dorinta sa cea mai intensa era aceea de a-si putea
continua studiile teologice. Dar prin Pronia Divina isi va
vedea visul implinit. Un om instarit al locului, Ioan Horemis,
auzind de diaconul Nectarie, vine la manastire sa-l cunoasca,
iar dupa ce-l asculta la predica, afla de dorinta lui si se ofera
sa-l sprijine material pentru implinirea acestei nobile vocatii
carturaresti. Astfel, cu binecuvantarea staretului si a
mitropolitului Grigorie, parintele Nectarie a plecat la Atena.
Dupa 3 ani se intoarce la manastire (in 1881) cu diploma de
absolvire a liceului, cu calificative exceptionale. Urmatorul
sau obiectiv era studiile universitare, la Facultatea de
Teologie de la Atena. Intalnindu-se din nou cu prietenul si
binefacatorul sau, Ioan Horemis, a fost sfatuit de acesta sa
intre in legatura cu Patriarhul de Alexandria, Sofronie, cu
care era in foarte bune relatii de prietenie. Acesta din nou il
sprijina material si ii da recomandarile necesare inscrierii la
facultate. Astfel va ajunge Sfantul Nectarie pe meleagurile
Egiptului.
Odata sosit la Alexandria, s-a prezentat batranului
patriarh, care il accepta imediat in cadrul patriarhiei.
Astfel, in 1882, ierodiaconul Nectarie isi incepea studiile la
Facultatea de Teologie de la Atena. Toate predicile rostite de
el in acest timp le va publica in 1884 intr-o carte intitulata
„Cuvantari bisericesti”.
Cei 4 ani de studiu au trecut repede. Licentiat in teologie,
se intoarce in 1886 la Alexandria. Aici Sfantul Nectarie
scoate alta carte spre folosul credinciosilor: „Cinci cuvantari
bisericesti despre Postul Mare”. Ca o recunoastere a
calitatilor sale pastorale, in acelasi an a fost hirotonit preot
in vestita catedrala a Sfantului Sava. Cateva luni mai tarziu
este inaintat in treapta de arhimandrit si trimis la Cairo,
unde va ocupa postul de Consilier patriarhal.
Slujea cu daruire in biserica Sfantul Nicolae, iar
credinciosii il iubeau si ii respectau cuvantul. Era intr-
adevar, pastorul cel bun care isi punesufletul pentru oile sale.
Aprecierile celor multi, cat si caldura recomandarilor
venite de pretutindeni, l-au determinat pe patriarhul
Sofronie sa-l rasplateasca pe vrednicul arhimandrit
Nectarie. Astfel, la 15 ianuarie 1889 il va hirotoni episcop si-l
va numi Mitropolit Onorific de Pentapolis. Va pastra si
functia de responsabil cu problemele patriarhiei pentru
orasul Cairo. Toate aceste functii nu-l vor impiedica insa sa-
si continue activitatea sa pastorala in cadrul parohiei
Sfantului Nicolae.
In acest timp oservase ca multi dintre confratii sai slujitori
erau din pacate, muscati de sarpele invidiei. Veninul
uneltirilor si al defaimarilor venite din partea lor, avea sa
molipseasca mintile celor slabi si creduli. Astfel, profitand de
faptul ca patriarhul Sofronie ajunsese foarte inaintat in
varsta si ca puterea discernamantului sau scazuse simtitor, i-
au strecurat acestuia minciuna ca Mitropolitul Nectarie
doreste cu orice pret sa-i ocupe tronul. Fara sa analizeze
temeinicia acestor acuzatii, patriarhul Sofronie ii trimite o
ordonanta mitropolitului Nectarie, prin care il depunea din
functiile detinute pana atunci. Aceasta se intampla la 3 mai
1890. I se permitea doar sa ramana slujitor la altarul
Sfantului Nicolae. Sfantul Nectarie avea in suflet durerea de
a fi cazut victima unor acuzatii mincinoase si mai ales faptul
ca nu era chemat ca sa se apere in fata patriarhului.
Actiunile defaimatoare ale adversarilor sai au continuat,
sugerandu-i patriarhului indepartarea definitiva a
Mitropolitului Nectarie din cadrul Patriarhiei de
Alexandria. Trei luni mai tarziu, la 11 iunie 1890, Patriarhul
Sofronie ii trimite Inalt Prea Sfintitului Nectarie o scrisoare
prin care ii porunce sa paraseasca Egiptul, dandu-i-se in
schimb cartea canonica de iesire din Patriarhie, cu motivatia
ca nu poate suporta clima prea calda a continentului african.
Cuviosul parinte Nectarie a primit aceste lovituri nedrepte
cu smerenie , fara a inceta nicio clipa sa ii iubeasca pe toti,
chiar si pe vrajmasii sai, dupa invatatura dumnezeiasca a
Mantuitorului.
La inceputul lunii august a anului 1890, Sfantul Nectarie
ajunge din nou la Atena. Dar si aici, sirul suferintelor nu
avea nicidecum sa fie curmat. Cei care il prigonisera in
Egipt, continuau sa trimita sagetile otravitoare ale
defaimarii, cautand sai creeze o imagine cat mai
defavorabila. Si aici, oamenii s-au lasat usor influentati de
zvonurile si intrigile murdare, tratandu-l cu raceala si
incercand sa-l marginalizeze. Desi isi depusese cererea de a fi
numit ca slujitor la una dintre parohii, a fost mereu refuzat.
Dar Pronia Divina lucreaza iarasi. Il intalneste din nou pe
Ioan Horemis, care era foarte influent in administratia
Bisericii si a statului, si il angajeaza ca preot predicator in
cadrul Mitropoliei de Evia. Dar si aici ispitele si umilintele
pareau ca nu vor avea sfarsit. Dar credinciosii parohiei
Sfantul Nicolae din Egipt, auzind despre defaimarile aduse
mitropolitului Nectarie, au trimis cativa reprezentanti spre a
marturisii despre nedreptatea care i s-a facut si continua sa i
se faca. Astfel , tot orasul a aflat despre martiriul sufletesc
prin care trecea parintele Nectarie. Toti s-au cait si si-au
cerut iertare. Acum faima Sfantului Nectarie ajunsese foarte
mare. Toti locuitorii Eviei alergau sa ceara sfaturi Sfantului.
Dupa trei ani, este chemat de autoritatile bisericesti din
Atena sa preia conducerea Seminarului Teologic din
Rizarios.................
Aici intalneste cateva tinere credincioase si smerite care ii
spun parintelui ca ar vrea sa se dedice vietii duhovnicesti,
intrand in monahism. Sfantul Nectarie le sfatuieste sa-si
caute propria lor manastire, de care insusi mitropolitul se va
ingriji pentru bunul mers al manastirii. Dupa cateva luni,
tinerele au gasit in insula Eghina o veche manastire parasita.
Sfantul Nectarie a vizitat si el locul respectiv in 1904
considerandu-l potrivit pentru intemeierea manastirii. A
primit permisiunea de la autoritati pentru constructie si
promisiunea ca vor primii toate materialele necesare
ridicarii sfntului lacas. Biserica manastirii va purta hramul
„Sfanta Treime”.
Locuitorii insulei povestesc ca atunci cand a ajuns Sfantul
Nectarie prima data in Eghina, i-a iesit in cale un baiat de
cincisprezece ani care era demonizat. Avea duh pitonicesc.
Sfantul Nectarie si-a ridicat ochii catre cer, a rostit o scurta
rugaciune si apoi a atins gura baiatului cu capatul toiagului
sau arhieresc zicand: „Duh pitonicesc, viclean si necurat, iti
poruncesc in numele lui Iisus Hristos Cel Rastignit si Inviat sa
iesi din acest copil!”. Si spre uimirea si frica care-i cuprinsese
pe toti cei prezenti, s-a vindecat copilul in acel moment.
Vestea s-a raspandit in toata insula. De aceea, a doua zi, au
iesit cu totii in calea lui spre a-i saruta mana si a se
invrednicii de binecuvantarea sa. Iar una dintre femei care
era bolnava de multi ani, s-a atins de hainele sale si a zis:
„Binecuvinteaza-ma Prea Sfintite Parinte!” apoi a sarutat
haina sa monahala si in acel moment s-a vindecat de boala
de care suferea. In ultima zi a sederii sale in insula, au venit
mai multi credinciosi la Sfantul Nectarie ca sa-l roage sa faca
rugaciuni pentru ploaie, caci era o seceta cumplita de trei
ani si jumatate. A doua zi, dupa liturghie, a citit cu credinta
si lacrimi rugaciunile speciale pentru vreme de seceta.
Cateva ore mai tarziu, nori negrii de ploaie s-au adunat la
orizont si a inceput sa ploua.
Dupa 14 ani de conducere a Seminarului Teologic
Rizarios, ajuns la respectabila varsta de 62 de ani, Sfantul
Nectarie s-a hotarat sa predea conducerea scolii unui om
mai tanar, depunandu-si cererea de iesire la pensie. Astfel, in
1908, Nectarie paraseste seminarul si se muta definitiv in
Eghina.
In manastire erau acum 20 de maici. Minunile savarsite
aici de Sfantul Nectarie sunt nenumarate. Pentru marea lui
credinta si viata curata, vorbea cu sfintii fata catre fata: cu
Sfantul Mina, Sfantul Dionisie...
Multi dintre credinciosii chinuiti de vreo boala trupeasca
incurabila, veneau la dansul cu speranta de a pleca
vindecati. Iar pe masura credintei lor primeau vindecarea de
la Dumnezeu, prin mijlocirea rugaciunilor Sfantului
Nectarie.
Anii au trecut si la varsta de 74 de ani parintele Nectarie
simtea ca timpul despartirii sale de cele pamantesti se
apropiase. Din aceasta cauza, a cerut pe 20 august 1920 sa
mearga sa se inchine la icoana Maicii Domnului
Hrisoleontisas, icoana facatoare de minuni, de la manastirea
cu acelasi nume. Dupa ce a ajuns, a cazut inaintea icoanei si
s-a rugat indelung. A dorit sa ramana mai multe zile la
aceasta manastire. Dupa 15 zile, intarit duhovniceste, se
intoarce la manastirea lui, manastirea Sfanta Treime. Pe
drum, s-a oprit pe o culme de unde se vedea manastirea si
orasul din vale, spre a se ruga pentru ultima data pentru
toti locuitorii insulei. Le-a spus si maicilor care-l insotise:
„Binecuvintez acum pentru ultima data manastirea noastra si
orasul si intreaga insula, deoarece peste putin timp voi pleca in
ceruri”. Atunci ele s-au tulburat si au inceput sa planga. Au
plecat mai departe si au ajuns la manastire. Dupa cateva
zile, vazand ca situatia se inrautateste, l-au dus la spital in
Atena. Aici a urmat un tratament timp de o luna de zile,
menit sa-i aline durerile fizice care-i chinuiau trupul. Cu
sufletul pregusta din frumusetile cele ceresti, cazand
adeseori in extaz si vorbind cu ingerii si cu Maica Domnului.
Astfel, dupa o lunga si tacuta suferinta, in cursul zilei de 9
noiembrie 1920, Sfantul Nectarie a trecut la cele vesnice,
intrand in corturile dreptilor. Maicile care il veghease
plangeau nemangaiate pentru pierderea parintelui lor
duhovnicesc, la fel si locuitorii Eghinei. Intrand maicile in
camera spitalului sa pregateasca trupul sfantului pentru
intoarcerea in insula, au vrut sa-i schimbe unele haine. Vecin
de pat cu el era un om care suferise un grav accident in
urma caruia ramasese paralizat de la brau in jos, deci nu
mai putea sa mearga. La un moment-dat, maicile au scos
vesta neagra de lana pe care o purtase sfantul in spital, si au
pus-o pentru cateva clipe pe picioarele celui paralizat si, o
minune! Cel bolnav si-a simtit din nou picioarele si a inceput
sa mearga, dandu-si seama ca cel pe care o luna de zile l-a
avut langa el, ii daruise vindecarea.
Trupul sfantului a fost transportat cu vaporul in Eghina,
unde il asteptau cu lacrimi toti locuitorii insulei. Trei zile si
trei nopti au trecut oamenii sa se inchine si sa-si ia ramas
bun de la corpul pamantesc al Sfantului, care raspandea
placuta mireasma in intreaga insula.
Astfel a luat sfarsit activitatea pamanteasca, in trup a
Sfantului Nectarie. Acest sarsit a dat nastere insa unui nou
inceput. Inceputul izbavirii multora din cumplitele suferinte
trupesti, inceputul mantuirii lor prin intoarcerea trup si
suflet catre Dumnezeu, toate acestea prin intermediul
minunilor si al mijlocirii in fata lui Dumnezeu a Sfantului
Nectarie.
Sfantul Nectarie a primit de la Dumnezeu darul facerii de
minuni, al vindecarilor de toate bolile trupesti, si doar aceia
care cu credinta si nadejde se inchina la sfintele sale moaste
primesc vindecare de la Dumnezeu, iar numarul acestora
este foarte mare.

„Eghina a dobandit un sfant , un cuvios, un puternic mijlocitor

in fata Tronului Celui Ceresc pentru noi!”