Conflictul 

este un fenomen socio-psihologic, un mod în care oamenii interacționează atunci când

opiniile, pozițiile și interesele lor incompatibile se ciocnesc, urmărindu-și obiectivele, două sau
mai multe
Conflictele pedagogice pot fi de următoarele tipuri : între un profesor și un elev, între un elev și
un elev (interpersonal), între o persoană și un grup, între două grupuri „în război”
(intergrup). Pentru a preveni și rezolva conflictele, este necesar să înțelegem și să analizăm
cauzele conflictului pedagogic. 

În continuare voi prezenta pe scurt în ce consta conflictele între elevi, voi veni cu un exemplu
concret si voi enumera câteva exemple concrete de manageriere a acestuia.
Majoritatea conflictelor dintre elevi/ studenți apar din cauza pretențiilor către conducere în
microgrupuri. Pot apărea conflicte interpersonale între un lider stabilit și un lider care câștigă
autoritatea într-un microgrup. Situații conflictuale pot apărea în timpul interacțiunii liderilor
microgrupurilor, fiecare dintre ele putând pretinde recunoașterea autorității sale de către grup în
ansamblul său. Liderii își pot atrage susținătorii în conflicte, extinzând sfera conflictului
interpersonal. Situațiile de conflict între elevi sunt soluționate de liderul grupului (clasa), care
trebuie să găsească (uneori împreună cu părinții) fiecare lider propriul domeniu specific de
conducere. Conflictele interpersonale aleatorii apar între fete și băieți datorită demonstrației de
superioritate personală, lipsei de empatie față de ceilalți.
Exemple de conflict concret care poate apărea între elev – elev 
La clasa pregătitoare, apar mereu conflicte fizice si verbale intre un elev     ( A.N ) si majoritatea
colegilor sai.

Cauze :
- abia iesit din mediul prescolar , copilul nu s-a adaptat noului mediu , nu si-a insusit atributiile .
-prin metoda OBSERVATIEI, se poate constata ca elevul nu are formata atentia distributiva
-micul scolar pare a fi hiperactiv
-elevul nu isi asuma statutul de scolar, acesta nu pare a fi pregatit pentru noul mediu.
-incapacitatea colegilor de clasa de a intelege si tolera comportamentul colegului lor .
-atitudinea părintelui care stă protector în spatele copilului și îi scuză acestuia absolut, dar absolut
orice tip de comportament supărător pentru cei din jur. Oricine altcineva este de vină pentru
obraznicia copilului, colegii pentru că “sunt răi”, domnul invatator care e prea aspru sau prea slab
și nu știe să îi țină în frâu, etc…

Solutii :

1. Consiliere psihologica si asistenta permanenta din partea unui profesor de sprijin ;

2. Consiliere de grup a clasei si initiere in negocierea conflictelor.
3. Factorul principal care influenteaza aceasta atitudine a copilului, este varsta. Cum acest
lucru nu se poate modifica , ar fi indicat ca atat cadrul didactic cat si parintii sa acorde o
atentie mai aprofundata ,copilului ,incercand sa-l faca sa se adapteze noilor conditii.Acest
fapt se poate realiza prin explicare si prin lucrul mai indeaproape cu cel mic.
4. O solutie ar fi , recompensarea comportamentelor din afara sferei hiperactivitatii si
sanctionarea usoara celor din sfera hiperactivitatii , si intr-un caz si in celalalt va fi nevoie
de explicatiile corespunzatoare nivelului de intelegere al copilului.Insa , nu este suficienta
doar interventia cadrului didactic.Pentru a reusi , este nevoie de implicarea fiecarei
persoane din mediul copilului . ( familie , colegi , prieteni)
5. Cheia este la părinte. Ei trebuie să se asigure că nu ajung departe pe acest drum, că nu
persistați în propria greșeală. Introduceți metoda ascultării propriului copil, vedeți care îi
sunt nemulțumirile, ce ii provoacă stările de furie, agresivitate sau obrăznicie.
6. Copilul trebuie sa inteleaga ca ceea ce face nu este bine! Daca ii spui copilului ca nu este
bine ceea ce a facut, nu il ajuti cu nimic. El va continua sa faca acelasi lucru pentru ca nu
intelege semnificatia sau consecintele actiunii lui. Intotdeauna foloseste-te de cuvinte
pentru a corecta comportamentul prichindelului tau. Spune-i pe un ton calm unde
greseste, de ce greseste, ce consecinte poate avea reactia lui si de ce anume il poate priva
mai tarziu in viata!
7. Parintele si cadrul didactic , sunt cele mai bune exemple pentru copi. Daca atunci cand el
e agresiv, devin la randul lor agresivi si ii aplica acelasi tip de corectie, cel mic nu va
invata decat noi moduri de a-si exprima nemultumirile.Trebuie sa se Renunte la tipete, la
palma peste fund si la apostrofari. Cu cat esti mai calm si mai linistit cand ii explici de ce
a gresit, cu atat va invata mai repede sa se controleze. Daca prin explicatii calme , copilul
nu intelege si repeta greseala atunci se ajunge la premisa ca „Pedepsele sunt sfinte”. A
gresit din nou, trebuie sa inteleaga! Uneori, pentru un copil nu e suficient sa ii explici de
 ce nu e bine sau nu e frumos sa dea cu pumnul, sa loveasca sau sa tipe la altcineva. Nu are
maturitatea necesara pentru a pune in balanta fapte si consecinte sau sa fie empatic. O
pedepasa (nu o bataie rupta din rai) e un mod bun de a-i atrage atentia si de a-l face sa
asocieze comportamentul sau cu ceva gresit. Cea mai buna pedeapsa este , punerea “la
colt”a celui bataus si acordarea atentiei celui lovit. Dupa ce isi termina timpul de
pedeapsa, pune-l pe cel mic sa isi ceara scuze.

În concluzie, putem afirma faptul că, înțelegerea cauzelor conflictelor și utilizarea cu succes a
mecanismelor de gestionare a acestora sunt posibile numai dacă există calități, cunoștințe și
abilități personale adecvate.