Asumpții despre mintea interlocutorului

Tot timpul facem asumăm, însă ele au adesea o formă dezorganizată. Mereu presupunem că
știm lucruri despre mintea celuilalt, că știm ce gândește, că știm ce urmează să facă, sau că
gândește ca noi. Dat fiind faptul că acțiunile sunt făcute rapid, nu mai stăm să ne gândim la
asumpțiile pe care le facem. De aceea, asumpțiile noastre nu prind prea des formă
conceptuală, adică nu au definiție. Ele rămân pe jumătate coapte, funcționând mai degrabă ca
intuiții greu de pus în cuvinte, ca bănuieli. În acest context, încercăm să dăm o formă
reflectivă, conceptuală, acestor asumpții. În practică, ne întrebăm din instinct:
 Ce vrea persoana respectivă? și
 Ce crede persoana respectiv?
Când răspundem acestor întrebări, producem asumpții despre intenția celeilalte persoane,
respectiv asumpții despre opiniile sale.
Însă o intenție rareori apare fără a exista o dificultate în ceea ce privește împlinirea intenției.
De aceea, apare a treia întrebare:
 Ce dificultăți are persoana respectivă? - întrebare care ne conduce către o asumpție
de dificultate.
Aceste trei tipuri de asumpții formează baza cu care lucrează mintea noastră în relațiile cu
ceilalți, nu doar în modul gândirii critice, ci și în gândirea cotidiană.
Pe parcursul unei zile, nu ne uităm doar la intenții și la dificultăți. De multe ori suntem
interesați și de alte aspecte ale vieții celuilalt, precum:
 Ce face persoana respectivă? În ce situație se află? Sau
 Ce simte persoana respectivă?
Asumpțiile care decurg de aici sunt asumpții factuale sau emoționale.
Nu în ultimul rând, în gândirea critică avem câteva tipuri de paradigme care ne ajută să
înțelegem imediat în ce arie de subiecte stă interlocutorul nostru - în ce paradigmă este
mintea sa. Paradigmele se diferențiază între ele prin faptul că au idei și concepte specifice.
 etică/socială (celălalt), probleme despre moralitate, binele celuilalt vs. binele propriu,
remușcare, invidie, vinovăție, generozitate
 drept/politic, dreptate, justiție, bine absolut, puterea, impunerea ideilor asupra
celuilalt, probleme cu autoritatea, libertate, toleranță, pedeapsă
 psihologic/emotional, sentimente, stări, impulsivitate, intuiție, inconștient, sinele,
imaginea de sine
 cognitiv/reflexiv, reflecție, logică, distanțare, abstinentă emoțională, sinele
 existențială/metafizică, probleme dificil de definit, scopuri ultime, cauze în forma
generală (de ce? uri), religie, Dumnezeu, destin, viața frumoasă/fericită
 Estetică, frumusețea, urâțenia, aprecierea, artă, superficialitate vs. profunzime,
imaginea de sine
 Practică, acțiune, pragmatism