CUPRINS

INTRODUCERE ………………………………………………….……… 2
CAPITOLUL I - NOŢIUNI DE ETIOLOGIE ŞI SIMPTOMATOLOGIE
A ACCIDENTULUI VASCULAR CEREBRAL
1.1. Simptomele afecţiunii ………………………………………… 5
1.2. Diagnosticul pozitiv …………………………………………… 6
1.3. Evoluţia AVC hemoragic ……………………………………… 8
1.3.1. Complicaţiile AVC hemoragic ………………………. 9
1.3.2. Prognosticul …………………………………………… 10
1.4. Tratament ………………………………………………..……. 10
1.4.1. Tratamentul iniţial al accidentului vascular
cerebral …………………………………………….…. 10
1.4.2. Tratamentul de întreţinere ………………………….. 11
CAPITOLUL II - PLANUL DE ÎNGRIJIRI
2.1. CAZ I ………………………………………………………….. 13
2.1.1. Prezentarea cazului I ………………………………… 13
2.1.2. Prezentarea nevoilor fundamentale prioritare ale
pacientului……………………………………..……… 14
2.2. CAZ II ………………………………………………………….. 17
2.2.1. Prezentarea cazului II …………………………………17
2.1.2. Prezentarea nevoilor fundamentale prioritare ale
pacientului……………………………………..……… 18
2.3. CAZ III ……………………………………………………….. 21
2.3.1. Prezentarea cazului III ……………………………… 21
2.3.2. Prezentarea nevoilor fundamentale prioritare ale
pacientului……………………………………..……… 22
2.4. CAZ IV ……………………………………………………….. 25
2.4.1. Prezentarea cazului I ………………………………… 25
2.4.2. Prezentarea nevoilor fundamentale prioritare ale
pacientului……………………………………..……… 26
CAPITOLUL III - ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA
PACIENŢILOR CU AVC HEMORAGIC
3.1. Diagnosticul de nursing ……………………………………… 28
3.2. Intervenţii autonome ……………….………………………… 30
3.3. Intervenţiile delegate ale asistentei medicale ………….……. 31
3.4. Consemnarea evoluţiei stării pacientului ……………..…….. 32
CONCLUZII …………………………………………………………..…. 34
BIBLIOGRAFIE ……………………………………………….………… 35

1
 INTRODUCERE

Anemia işi are etimologia in limba greacă ,,an-’’+ ,,aima’’ = fără

sânge.Anemiile sunt boli foarte frecvent întalnite in practica medicală; ele apar
la cca 6,6% dintre barbaţi, la cca 12,4 % dintre femei, în procent de 20-50% la
copii si aproximativ la 44% dintre bătrânii trecuţi de 80 ani.
Anemiile sunt caracterizate de o scădere a hemoglobinei sub
valorilenormale corespunzătoare vârstei, adică :
• 13,5-20,5 g/dl la copii intre 6 luni si 6 ani
• 11-14,5 g/dl la copii intre 7 si 14 ani
• 13-17 g/dl la bărbaţi
• 12-15,5 g/dl la femei,sau a numarului de hematii sub valori normale
• 4,5 milioane eritrocite cu 90% hemoglobină, la bărbaţi
• 4 milioane eritrocite cu 80% hemoglobină, la femei.De remarcat, că in
mod normal intre nivelul hemoglobinei (Hb) sinumarul de hematii si valoarea
hematocritului (Ht) există o relaţie foartestrânsă. Principala consecinţă a anemiei
o constituie scădereaconcentraţiei de oxigen în sânge.Deoarece organismul nu-şi
reduce consumul de O2, scăderea O2 în sânge este compensată prin creşterea
debitului cardiac şi a vitezei decirculaţie şi printr-o mai bună utilizare a sângelui
de către ţesuturi.Compensarea poate fi suficientă în repaus, dar nu şi la efort. De
aceea apar palpitaţii, tahicardie şi dispnee. Măduva hematopoietică este
stimulatăde anemie. Răspunsul măduvei constă în apariţia semnelor de
regenerare (reticulocite în număr mare), cu condiţia să nu existe o carenţă de
factorinecesare hemotopoiezei (fier, vitamina B12). Anemiile rezultă din ruperea
echilibrului dintre distrugerea şi producereaeritrocitelor. Dezechilibrul poate
apărea în condiţii foarte variate.

2
 CAPITOLUL I
NOŢIUNI DE ETIOLOGIE ŞI SIMPTOMATOLOGIE A
ACCIDENTULUI VASCULAR CEREBRAL

1. Rezerve marţiale insuficiente la naştere;

2. Aport deficitar :
• alimentaţie lactată prelungită;
• diversificare tardivă;
• alimentaţie artificială (l.v. – aport scazut < 1 mg/zi);
• exces de făinoase;
• dificultaţi de alimentaţie.

3. Deficit de absorbţie :
• globală: aclorhidrie, gastrită atrofică, celiachie, mucoviscidoză,intoleranţă
la dizaharide, parazitoze intestinale, rezecţiiintestinale, diarei trenante severe,
factori inhibitori in alimentaţie(fitaţi, fosfaţi, carbonaţi) sau absenţa unor factori
reducatori (acidascorbic, acizi biliari, HCl, fructoză).
• Selectivă pentru Fe

4. Tulburări de transport
• a/hipotransferinemia congenitală/ dobandită (sdr. nefrotic);
• disproteinemii.

5. Pierderi prin sângerări repetate

• hernia diafragmatică;
• parazitoze intestinale;
• intoleranţa la proteina din laptele de vacă.;
• boala ulceroasă, ulcerul diverticulului Meckel;
• epistaxis recidivant;
• hematurie recidivantă;
• menstre abundente;
• tulburari cronice de hemostază;
• ulceratii rectale;
• boala hemoragică a nou-nascutului prost compensată;
• medicamente: AINS, prednison, chelatori de Fe: pansamentegastrice,
KCl, antimitotice.
Necesitaţi crescute de Fe
• prematuri, dismaturi;
• gemeni;
• malformaţii congenitale de cord cianogene;
• creştere accelerată;

3
 • pubertate;
• sarcină, lactaţie.

7.Deturnarea Fe
• infectii;
• stari inflamatorii cronice;
• hemosideroza;
• colagenoze;
• neoplazii.

8.Pseudocarente
• Fe prezent in cantitate suficientă, dar nu participă la eritropoieză.Carenţa
de Fe se insoţeşte de tulburări metabolice si funcţionale celularecomplexe, la
nivelul diferitelor organe si sisteme: hematologice, digestive,neuropsihice,
cardiace, cutaneo-mucoase, imunologice si osoase.

Etiopatogenie

Necesarul de Fe al organismului in copilarie este de 0,5- 1mg/kg/zi sieste

asigurat prin aport exogen alimentar, cu excepţia sugarului in primele4-6 luni de
viaţa, care foloseste Fe din rezerve. Eficienţa de absorbţie a Feeste de 10-20%,
deci aportul alimentar necesar zilnic este de 8-10 mg Feelemental. (eficienţa de
absorbţie a Fe din laptele uman este de 50%).
Capitalul de Fe la naştere este de 250- 300 mg, din care 175mg –
Feheminic, 30-50mg – Fe de rezerva, 15 mg – Fe tisular, 0,5-0,7 mg Fe
seric.Ponderea sa majoră este de provenienţa maternă, fiind transportat
activtransplacentar, aprox. 0,5 mg/zi in primul trimestru de sarcină, ajungând
la3-4 mg/zi in ultimele 70-80 zile de sarcină. Ligatura tardivă a
cordonuluiombilical suplimentează cu 40-50 mg capitalul de Fe.
Alimentaţia lactată este săracă in Fe (1,5 mg/l in l.u. si 1 mg/l in l.v.). Fedin
l.u., legat de o lactoglobulină specifică de specie, se absoarbe intr-unmare
procent, in timp ce Fe din l.v., legat de o lactoglobulinăheterospecifică se
absoarbe doar paţial. Rezervele de Fe ale nou-născutului la termen se epuizează
in primele 4-6 luni, sugarul rămânândtributar aportului exogen de Fe alimentar

4
(diversificarea alimentaţiei). Inlipsa acestei suplimentari apare anemia
“fiziologică” a sugarului.

CLASIFICAREA ANEMIILOR

Sângele este lichidul ce face legătura dintre mediul extern şi lichidul

interstiţial. Mecanismele homeostazice acţionează, în primul rând, asupra
componentelor sângelui, de care în ultimă instanţă, depinde constanţa
componentelor lichidului interstiţial, deoarece aceste lichide se găsesc într-un
schimb direct şi permanent. Numărul parametrilor homeostaziei este mai mare la
mamiferele superioare, de asemenea şi eficienţa mecanismelor homeostatice.
ANEMIILE APLASTICE - sunt un tip particular de anemii, în care
scăderea elementelor figurate din sângele periferic este cauzată de o producţie
medulară insuficientă. Diagnosticul de laborator arată în sângele periferic,
pancitopenie.
Este vorba de prezenţa unei anemii normocrome şi normocitare, uneori însă
şi macrocitare. Aceste caractere morfologice exclud de la început posibilitatea
unei anemii hemolitice, megaloblastice sau feriprive.
ANEMIILE HEMOLITICE - sunt de origine periferică şi se datoresc unei
distrugeri exagerate si premature a eritrocitelor.
Se împart în două grupe mari:
1. Anemii corpusculare sau congenitale
2. Anemii extracorpusculare sau dobândite
ANEMIILE HIPOCROME.

ANEMIA FERIPRIVĂ (Anemii prin deficit în sinteza hemoglobinei) - în

acest grup sunt cuprinse anemiile care au trăsătură comună scăderea
concentraţiei de hemoglobină în eritrocite, sub 34% însoţită de microcitoză. Mai
frecvent întâlnite sunt anemiile hipocrome în care este implicată o tulburare a

5
metabolismului fierului, prin carenţa acestuia aşa cum se întâmplă în anemiile
feriprive sau prin deficit de fier. Este vorba de scăderea cantităţii de fier, al cărui
ultim stadiu este anemia feriprivă.
Examenul sângelui periferic arată microcitoză şi hipocromie, obişnuită la
valori de 9-10g/100ml hemoglobină la femei. Leucocitele sunt în majoritatea
cazurilor în număr normal, iar trombocitele au un număr crescut.
ANEMIA PERNICIOASĂ - MALADIA BIERMER

ANEMIA MEGALOBLASTICĂ - este anemia cu forma cea mai frecventă

şi mai bine studiată a deficitului de vitamina B12. Este determinată printr-un
defect genetic de secreţie gastrică a factorului intrinsec, indispensabil pentru
absorbţia digestivă a vitaminei B12.
Lipsa vitaminei B12 duce la tulburări profunde în maturaţia elementelor
medulare, afectând în special eritrogeneza. În sângele periferic, elementul
caracteristic este macrocitoza până 12μg (micrograme). Numărul eritrocitelor
scade sub 2 mil/cub, VEM crescut, iar CHEM rămâne normală.
Tabloul eritrocitar prezintă leucopenie moderată cu limfocitoză şi prezenţa
granulaţiilor neutrofile hipersegmentate cu apariţia de elemente tinere,
metamielocite şi mielocite. Trombocitele sunt scăzute moderat.
POLICITEMIA VERA-BOALA VASQUEZ - este o afecţiune neoplazică a
ţesutului sanguin. Ee o hiperplazie primitivă a măduvei eritropoietice,
caracterizată clinic printr-o creştere absolută, severă a numărului de eritrocite,
tromboze venoase, splenomegalie şi evoluţie cronică. O parte din aceşti bolnavi
sfârşesc cu un tablou clinic hematologic de leucemie mieloidă. În sângele
periferic eritrocitele au valori crescute, numărul acestora variind între 7-
1200000/mmc cu microcitoză. Leucocitele sunt crescute la 80% din bolnavi,
numărul lor oscilând între 12000 şi 2500/mmc,în unele cazuri putând atinge
50000-100000/mmc.

6
 ANOMALII IMUNOLOGICE

Boala Hodgkin este asociată cu un defect imunologic bine descris, dar

puţin înţeles. Pacienţi netrataţi, inclusiv cei cu afecţiune limitată, au un deficit al
imunităţii celulare, caracterizat prin anergia la testele cutanate de rutină.
Ei prezintă, de asemenea, un raport CD4/CD8 inversat, sugerând ca această
anergie poate fi datorată unui număr crescut de celule T supresoare şi unei
scăderi a numărului de celule CD4 poziţii. Celulele T ale pacienţilor cu boala
Hodgkin prezintă defecte în transducţia semnalului, inclusiv scăderea lanţurilor
Q ale receptorilor si reducerea activităţii tirozinkinazei. În câteva studii,
scăderea reactivităţii imune se corelează atât cu stadiile avansate de boală, cât si
cu prezenţa simptomelor sistemice. Totuşi, anergia la reexpunere sau la noi
antigene nu pare să aibă nici o semnificaţie prognostică. În urma tratamentului,
dispare anergia faţă de antigenele la care pacientul a mai fost expus, dar rămâne
încă prezenţa faţă de noile antigene la unii pacienţi, în plus, faţă de anergie, alte
teste ale funcţiei celulelor T, incluzând răspunsul la mitogeni şi funcţia de
supresie celulară, sugerează un defect al funcţiei imune înainte şi după
tratament.
Leucemia limfocitară cronică reprezintă o formă de cancer al sângelui, care
apare cel mai frecvent la persoanele în vârstă, 70 – 80% dintre pacienţi fiind
diagnosticaţi după vârsta de 55 ani. Leucemia limfocitară cronică este cea mai
frecventă formă de leucemie la adulţi, reprezentând aproximativ 30 – 40% din
toate formele de leucemie 2.
Incidenţa bolii în ţările vestice este de aproximativ 2-4 cazuri la 100.000 de
locuitori, fiind cu 30% mai des întâlnită la bărbaţi decât la femei 2. Deşi se crede
că leucemia limfocitară cronică este o boală ce evoluează lent, o proporţie
semnificativă a pacienţilor dezvoltă o formă a bolii care evoluează rapid.

7
 AGS (analiza generală a sângelui) în majoritatea cazurilor este suficientă
pentru confirmarea diagnosticului de LLC. În perioa¬da iniţială conţinutul
hemoglobinei, numărul de eritrocite şi de trombocite este normal. Foarte rar pot
apărea anemia hemolitică autoimună şi trombocitopenia autoimună. În stadiul
manifestărilor clinico- hematologice desfăşurate, se dezvoltă anemia
metaplastică de diferit grad sau hemolitică autoimună. Pentru concretizarea
genezei anemiei, e necesar a determina numărul de reticulocite.

ECHILIBRUL FIERULUI ALIMENTAR

Cantitatea de fier care este extrasă din alimente depinde de tipul dealimente
consumate, de aportul caloric cotidian si de capacitatea deabsorbţie a intestinului
subţire. Un element-cheie este conţinutul în fier heminic al alimentelor. Fierul
anorganic este toxic şi nu se absoarbe uşor.Fierul heminic este mult mai uşor de
absorbit decât formele anorganice alefierului. Persoanele care consumă carne
ingeră o cantitate mai mare demioglobină care conţine fier heminic decât
vegetarienii. Populaţiile caresubzistă mai ales prin diete bazate pe vegetale şi
cereale au un handicapsuplimentar din punct de vedere al menţinerii
homeostaziei fierului,deoarece aceste alimente conţin compuşi, cum sunt fosfaţii
şi fitaţii, careinhibă absorbţia fierului. Dimpotrivă, acidul ascorbic prezent în
citrice poatesă faciliteze absorbţia fierului.Un bărbat adult, care are o alimentaţie
echilibrată, ce include atâtcarne, cât şi produse vegetale, va ingera aproximativ
15-20 mg de fier pezi, în timp ce o femeie adultă ingeră 10-15 mg de fier pe zi.
În cazulbărbaţilor, trebuie să se absoarbă doar 1-2 mg de fier pe zi, care să
înlocuiască fierul pierdut prin descuamarea tegumentelor şi a celulelor
dinmucoase.Femeia adultă, în perioada premenopauză, are nevoie să
absoarbămai mult fier pentru a compensa pierderile de sânge prin
menstruaţie.Acelaşi lucru este valabil şi pentru persoanele care donează frecvent
sânge. Sugarii, copiii şi adolescenţii pot avea dificultăţi în menţinerea

8
unuiechilibru normal al fierului, din cauza nevoilor mai mari determinate
decreştere şi a unui aport mult mai mic de fier alimentar. Acelaşi lucru
estevalabil şi pentru femeile însărcinate. În cursul ultimelor două trimestre
desarcină, nevoile cotidiene de fier cresc la 5-6 mg, un nivel care nu se
poaterealiza decât dacă dieta este bogată în fier heminic sau dacă
femeiaprimeşte un supliment de fier. În unele ţări se suplimentează cu fier
alimente cum sunt pâinea, produsele de panificaţie şi cerealele, pentru apreveni
instalarea unei balanţe negative a fierului la populaţia ţintă. Pentrupacienţii cu
risc crescut (inclusiv adolescenţi, femei însărcinate şi donatoriide sânge) sunt
recomandate polivitamine care conţin fier. Absorbţia fierului în intestinul subţire
proximal este un proces bine reglat, potrivit niveluluirezervelor de fier din
organism şi nevoilor eritropoiezei. Pe măsură cerezervele de fier ale
organismului se epuizează, procesul de absorbţiedevine mai eficient. Pacienţii
care suferă de anumite tipuri de anemie, înspecial anemiile caracterizate de o
eritropoieză foarte ineficientă, autendinţa să absoarbă cantităţi crescute de fier.
În unele cazuri, aceastapoate duce la o supraîncărcare cu fier şi la leziuni
tisulare. Totuşi, individulnormal poate să reducă mult absorbţia de fier în cazul
unui aport excesivde mare de fier alimentar sau din medicamente. Aceasta
asigură o marjăde siguranţă considerabilă în cazul în care se administrează
suplimente defier pe perioade îndelungate de timp.Persoanele care sunt expuse
la un risc crescut de a absorbi preamult fier sunt cele care suferă de
hemocromatoză idiopatică, o boalăereditară caracterizată de deficienţa
mecanismului de reglare normală aabsorbţiei de fier.
În acelaşi fel în care limitele valorilor normale ale hemoglobinei
şihematocritului depind de vârstă şi sex, distribuţia fierului din
depoziteleorganismului depinde de vârstă, sex şi de fierul alimentar. Fierul
sechestrat în globulele roşii şi în ţesuturi sub formă de mioglobină sau încorporat
înenzime este corelat cu masa eritrocitară şi dimensiunile corporale
alepacientului. Nivelul fierului din depozitele reticuloendoteliale

9
reflectăechilibrul dintre aportul de fier alimentar şi pierderile de fier. Un bărbat
adultare 600-1000 mg de fier în depozitele din ţesutul reticuloendotelial, în
timpce femeile şi adolescenţii au în general mai puţin de 300 mg de fier înaceste
depozite. Copiii mai mici, femeile însărcinate şi femeile care aumenstruaţii
prelungite au doar foarte puţin sau nu au fier în depozitelereticuloendoteliale.

STADIILE DEFICITULUI DE FIER

Cele cateva stadii ale deficitului de fier, care includ epuizarearezervelor de

fier, eritropoieză deficitară si anemia feriprivă, pot fidiferenţiate cu ajutorul
metodelor de masurare a a fierului

Anemia prin deficit de fier (anemia feripriva).

Această formaă de anemie este recunoscută ca o combinaţie intreaportul
insuficient de fier si o morfologie eritrocitară caracterizată demicrocitoză si

10
hipocromie. Nivelul fierului seric atinge niveluri foarte scăzute[<4 micromoli/L
(<30 micrograme/dL)], în timp ce capacitatea totală delegare a fierului de catre
transferină creşte, ceea ce se reflectă intr-osaturare procentuală mai mica de
10%. Nivelul feritinei este constant sub15 micrograme/L. Din momentul in care
nivelul hemoglobinei pacientuluiscade sub 100-110 g/L (10-11 g/dL) incep să
intre in circulaţie eritrociteslab incărcate cu hemoglobina. Daca anemia este de
severitate moderată,globulele roşii tind sa fie microcitare, dar nu sunt
hipocrome. La un nivel simai scăzut al hemoglobinei atât microcitoza, cât şi
hipocromia sunt maipronunţate. Producţia de globule roşii devine tot mai
ineficientă sianizocitoza si poikilocitoza se manifesta in masura tot mai mare. În
cazulanemiilor feriprive deosebit de grave, se pot observa globule roşii in
formăde trabuc sau de creion, in mod obisnuit, in cazul deficitului de fier nu
seobservă globule roşii in ţinta. Daca astfel de celule sunt prezente,
aceastasugereaza un defect al sintezei lanturilor de globina, respectiv
diagnosticulde talasemie. Astfel de celule in ţintă pot fi văzute şi in prezenţa
unor bolihepatice.Diagnosticul diferenţial al unei anemii prin deficit de fier se
face doar cu puţine alte boli. Atatalfa-, cat si beta-talasemia sunt asociate cu
25

microcitoză, hipocromie si anemie de severitate diferită. Rasa

siantecedentele heredo-colaterale ale pacientului pot sa constituie
indiciicuprivire la diagnosticul talasemiei. Cu toate acestea, nu se poate
excludeposibilitatea unui deficit de fier, fie izolat, fie in combinatie cu un defect
desinteză a globinei. Din acest motiv, este important sa se faca un studiu
delaborator cât mai complet, un astfel de studiu permitând un diagnosticprecis al
cauzei microcitozei si hipocromiei, fie că este vorba de un defectizolat sau
combinat. Aspectele morfologice care sugereaza diagnosticul detalasemie includ
prezenţa celulelor in ţintă, o distribuţie normală adiametrelor globulelor rosii,
care indică o microcitoză uniformă, si omicrocitoză/hipocromie disproporţionată

11
in raport cu gravitatea anemiei, inacest din urma caz, la pacientii cu talasemie
minoră, se constatămicrocitoză (volum mediu eritrocitar mai mic de 75-80 µ³),
cu un nivel dehemoglobină peste 130-140 g/L (13-14 g/dL), un aspect complet
diferit decel al deficitului de fier, in care, inaintea apariţiei microcitozei, trebuie
sa semanifeste un grad moderat sau sever de anemie. Orice incertitudine
inprivinţa diagnosticului este, de obicei, rezolvată prin determinarea cantitatiide
fier si analiza tipului de hemoglobina cu ajutorul electroforezei. In afarade cazul
în care deficitul de fier este o complicaţie a bolii, pacientii cu beta-talasemie
minora au depozite de fier normale sau crescute. Ei au, deasemenea, o sideremie
normala, o crestere a nivelului hemoglobinei A2 sia capacitatii totale de legare a
fierului de catre transferină. În cazuldeficitului de fier asociat, nivelul
hemoglobinei A2 poate fi normal.

Diagnostic

Practic, circumstanţele de diagnostic ale unei anemii sunt urmatoarele:

Bolnavul se prezinta la medic tocmai pentru un sindrom anemic clinic.
Scăderea capacitaţii sângelui de a transporta oxigen determină :»» tulburări
in nutriţia si funcţia celulelor :- modificări ale părului, unghiilor, tegumentelor -
glosită- astenie, cefalee, vertij»» semne si simptome date de mecanismele
compensatorii :- tahicardie- viteza de circulatie crescută (suflu sistolic
functional)- flux sanguin scăzut la nivelul rinichilor, a extremitaţilor -
polipneeBolnavul cu
sindrom anemic neevident,
mascat de tulburari clinice înşelătoare, cum ar fi:»» Insuficienţa cardiacă
congestivă: paloare intensă, tahicardie, edem lamembrele inferioare, in care
numai miocardul este raspunzator de acesttablou clinic, dovada ca diureticele si
digitalicele nu remit simptomele decatpartial. Este necesar asocierea unui
tratament antianemic.»» Angor pectoris- anemia accentuează modificarile

12
clinice si EKG caresunt datorate unei insuficienţe circulatorii coronariene
funcţionale (debit deoxigen scăzut)»» Stare subfebrilă- indiferent de etiologia
anemiei, apare un decalaj alcurbei termice, probabil prin anoxie centrala.»»
Scurta pierdere de cunostintă- mai ales la anemii importante sau labolnavi
vârstnici cu insuficienţa circulatorie cerebrală preexistentă anemiei.Bolnavii care
se prezinta la medic pentru
diverse acuze
si la care sedescoperă anemia, mai ales daca este vorba de un om aparent
sanatos, lacare instalarea anemiei se face progresiv, ceea ce duce la o bună
tolerantăa hipoxiei celulare, sau la un bolnav cu o afecţiune generală :
poliartritareumatoida, boala Hodgkin, TBC pulmonar, etc., cand anemia
traducegravitatea bolii, ca şi febra sau scăderea ponderală.

Simptomatologie
Anemia feripriva afectează, cel mai frecvent, grupa de varsta 3 luni-2ani,
debutul situându-se, cel mai frecvent, în al doilea trimestru de viatapentru
sugarul născut la termen si in primul trimestru pentru
prematuri.Simptomatologia se grupează în trei categorii:
•
prima, determinată de
dezordinea primara
, cauza anemiei feriprive ;
•
a doua se corelează cu
anemia
(mai puţin cu severitatea ei si maimult cu
ritmul de instalare
a acesteia ( in anemia cu
instalare lentă

13
 ,reacţiile adaptative pot scuti bolnavul de acuze subiective, in cea cu
instalare rapida
apar : paloare, ameţeli, oboseală, tulburări devedere, iritabilitate,
instabilitate psihomotorie, palpitatii, tahicardie,hipotensiune arterială, dispnee,
uneori splenomegalie moderată sausdr. febril sau subfebril de etiologie
neprecizată).
•
simptome cauzate de
deficitul de Fe tisular :
•
tulburări de creştere
(mai ales creşterea ponderală) ;
•
modificări cutaneo-mucoase :
displazie unghiala,koilonichie (unghii in formă de lingură), glosită
atrofică,stomatită angulară, disfagie (sdr. Plummer Vinson) –consecutivă
glositei atrofice si anomaliilor esofagiene,tulburări gastrointestinale
•
anomalii musculare:
scăderea performanţelor fizice,datorită anemiei şi deficitului în conţinut in
Fe.
•
alterari comportamentale :
iritabilitate, tulburări deatenţie si memorie, scaderea performanţelor
şcolare,spasmul hohotului de plâns.
•
manifestari cardio-vasculare :
tahicardie, hipertrofiemiocardică, creşterea volumului plasmatic – prin
hipoxiesi deficit tisular de Fe.

14
 •
deficit imunitar –
prin scăderea ponderii limfocitelor T, acapacitaţii de fagocitoză şi pierderea
intestinala deimunoglobuline.
• nanism, hepatosplenomegalie, depigmentari cutanate –
rare.

Investigaţii cliniceInterogatoriul
adresat pacientului este adesea decisiv, fiind foarteimportant de precizat
debutul afecţiunii :»» acut :
-
in hemoragiile acute (dureri epigastrice insotita de hematemeză,melenă, in
cazul unui ulcer sângerând)
-
in bolile hematologice maligne – sindromul hemoragipar ( ce se
poatemanifesta prin prezenta hematoamelor, epistaxis, hemoptizie
sauhematemeză, melenă), iar in cazul femeilor cu ciclu
menstrual:menometroragii
-
in crizele de hemoliză (dureri abdominale intense, splenomegalie,febră)»»
cronic:
-
la bolnavii care lucreaza in mediu toxic cu plumb, benzen
-
la bolnavii care ingeră cronic medicamente : amidopirină,
acidacetilsalicilic, fenacetină, antipirină, chinină, chinidină, sulfamide,droguri ce
pot cauza sângerari sau hemoliză chiar în doze mici.Aplazii medulare

15
(reversibile sau nu) pot aparea dupa clorocid,fenilbutazonă, oxifenilbutazonă.
De asemenea, pot apare hemoragiidigestive superioare după aintiinflamatorii
(steroidiene saunesteroidiene)
-
dieta carenţială (la vegetarieni- carenţa de acid folic)
-
la bolnavi de o anumita origine etnica, in bazinul mediteraneean,
suntraspândite talasemiile si alte hemoglobinopatii.
35

-
la bolnavi cu o boala preexistentă- nefropatie cronică, afecţiunihepatice,
infecţii cronice.
Examenul clinic complet
trebuie sa stabilească pe de o parte semnelesi simptomele datorate anemiei
propriu-zise, iar pe de altă partemanifestarile care ar putea explica etiologia
anemiei :■ in cavitatea bucală- purpura in hemopatii- glosită inflamatorie sau
atrofică in anemiaBiermer - atrofie papilară sau disfagie inaltă in
sindromPlummer- Vinson din anemia hiposideremică■ pe tegumente- icter
discret in anemia hemolitică- purpura, echimoze în hemopatia acuta si cronica,-
piele uscata în mixedem■ fanerele- păr friabil, koilonikie în anemia feriprivă■
organele hematopoietice- splenomegalie cu sau fără hipersplenism,adenopatii
superficiale in hemoragii primitive■ aparatul digestiv- hepatomegalie în ciroză,
cancer, hemopatii,neoplasm rectal, hemoroizi, proctită hemoragică, decelabile
prin tuseurectal.
36

- masa abdominală palpabiăa in boala Hodgkin,leucoze cronice.■ aparatul

genital- examenul genital este obligatoriu pentru toatefemeile alaturi de

16
anamneza pentru depistarea cauzelor metroragiilor De asemenea, este necesar un
bilanţ general care poate aduce date utile.

III.4. Investigaţii biologice

Se pot grupa in examene de orientare şi in examene de specialitate.
Hemoleucograma
Numarul de eritrocite-valori normale
-
barbaţi : 4,5-5,7 milioane/mmc
-
femei : 4,2-5,5 milioane/mmcHemoglobina (Hb)- valori normale
-
barbaţi : 13,5-18 g%
-
femei : 12-16 g%Hematocrit (Ht)- valori normale
-
barbaţi : 50-52%
37

-
femei : 37-47%
Indici eritrocitari
VEM (volumul eritrocitar mediu)=Ht/nr.eritrocite ×10-valori normale=80-
95µ³-sub 80µ³ vorbim de microcitoză-peste 95µ³ vorbim de macrocitozăCHEM
(concentratia de hemoglobină eritrocitară medie)=(Hb/Ht)×100-valori
normale=32-34%-sub 32% vorbim despre hipocromieHEM (hemoglobina
eritrocitară medie)=(Hb/nr. Eritrocite)×10-valori normale=27-31pgIC (indicele
de culoare)= 1/(nr de eritrocite×3)-valori normale=0,9-1,1.

17
 In anemia feripriva intalnim :-- afectarea seriei rosii, in urmatoarea ordine
cronologica:
•
microcitoza adaptativa (VEM<70m
3
sub 2 ani, <73m
3
intre 2-5 ani,<80m
3
peste 12 ani) ; anemia si hipocromia sunt absente.
•
scaderea concentratiei de Hb, cu hipocromie concomitena ( HEM<27pg,
CHEM< 30%); afectarea nr. de hematii lipseste.
•
scaderea nr. de hematii, alterarea morfologiei eritrocitare (anulocite,hematii
in “ semn de tras la tinta”);
•
reticulocite - normal sau devieri minore in plus sau minus ;
•
usoara granulocitopenie si trombocitoza in formele severe.
--
maduva osoasă se caracterizează prin hiperplazie moderată,predominant
eritroblastică, cu apariţia eritroblastilor feriprivi (mici, cu contur neregulat,
zdrenţuit), diseritropoieza (cariorexis, multinuclearitate,fragmentare nucleara).
Hemosiderina lipseste din celulele reticulare,sideroblastii scad sub 10%.
Coloratia pentru Fe a frotiului medular estetestul diagnostic cel mai fidel.-- Fe
seric< 50mg/100ml;-- CTF peste 500mg/100ml

18
 TRATAMENT

Tratamentul profilactic al anemiei feriprive

are in vedere:
•
alimentaţia corectă si tratamentul anemiei feriprive a gravidei;
•
ligatura tardivă a cordonului ombilical (creste cu 40-50 ml capitalul deFe);
•
alimentaţia corectă a sugarului, cu preferarea alimentatiei naturale inprimul
trimestru si diversificarea sa precoce (mai ales la cei alimentati artificial),
corecta, cu preparate alimentare cu continut crescut deproteine animale si
implicit de Fe;
•
suplimentarea aportului de Fe prin preparate alimentare (cereale, l.praf)
fortifiate cu Fe sau prin preparate medicamentoase, asigurand odoza de
1-2mg/kg corp/zi la grupele de sugari cu risc crescut pentruanemia feripriva
(prematuri, gemeni, malnutriţi, sugari alimentaţiartificial, cu tulburari digestive
trenante sau cu infecţii repetate); seevită administrarea Fe la prematuri sub 2
luni, mai ales in lipsa uneisuplimentari adecvate cu vit. E, din cauza riscului
declanşarii uneianemii hemolitice prin picnocitoză.Tratamentul profilactic se
adresează în special:

gravidelor- 200mg glutamat feros+ 5mg acid folic de două oripe zi

donatorilor de sânge -1000mg Fe la barbati, 2000mg Fe lafemei pentru
fiecare 250 ml sange donat.
Tratamentul curativMijloace terapeutice:

19
 masuri dietetice, medicamentoase, terapietransfuzionala.
Obiective:
•
corecţia anemiei;
•
reconstituirea rezervelor de Fe;
•
inlăturarea cauzei sideropeniei.
Principii:- feroterapia
este indispensabilă (singura eficientă), calea de elecţiefiziologică fiind cea
orală;

necesarul
recomandat este de
3-6 mg/kgcorp/zi;
ţinand cont de toleranţa defectuoasă a preparatelor de Feadministrate per
os, cantitatea maximă pe doza se limiteaza la 50-100 mgFe
++
, iar doza pe 24h la 100-300mg.;
durata feroterapiei
este
de 3-5 luni
(min. inca 6-8 saptamani dupa corectarea constantelor hematologice,pentru
asigurarea reconstituirii rezervelor martiale).-
tratamentul etiologic
se impune pentru rezolvarea definitiva a afectiunii(corectarea greselilor
alimentare, tratamentul bolilor digestive, inlaturareacauzelor de sangerare
prelungita.
- transfuziile de masa eritrocitara

20
 se rezerva formelor severe (Hb< 4-5g/100ml), cu simptomatologie hipoxica
evidenta.
Tratamentul dietetic al anemiei feriprive- alimentatie naturala
(deşi cu continut scăzut de Fe,
rata de absorbţie aFe din l.u. este 50%,
fata de 12% din l.v.).- evitarea introducerii prea precoce (sub 4-5 luni) a
alimentelor solide, cuefect nefavorabil asupra absorbtiei Fe.- cand alimentatia
naturala nu e disponibila, alimentatia artificiala - cu
preparate de lapte praf imbogatite cu Fe.
-
diversificarea
cu preparate de
carne
(rata de utilizare a Fe de 20 de orimai buna decat din vegetale),
ficat, oua,

cereale, pireuri de fructe silegume fortifiate cu Fe;

-
evitarea
excesului de
fitati, fosfati si saruri de calciu
, cu efect inhibantasupra absorbtiei Fe.
Tratament medicamentos
•
Preparate cu fier pentru administrare orală
În tabelul de mai jos este prezentată lista preparatelor standard cufier, sub
formă de tablete sau siropuri. Cu toate că diferitele preparateconţin cantităţi
diferite de fier sub formă feroasă, toate se absorb cuuşurinţă şi sunt, din acest
motiv, foarte eficiente pentru tratamentul anemieiprin deficit de fier.

21
 Continutul in Fe al diferitelor preparate medicamentoase

Forma Concentratie de
Medicament Substanta activa
deprezentare Fe elemental
Glubifer Drajeuri 100mg Glutamat feros 21 – 22%
Neoanemovit Sirop 3% Gluconat feros 10 - 12%
Ferronat Suspensie 3% Fumarat feros 30%
Ferro-gradumet Tablete 525mg Sulfat feros 20%
Ferrum Hausmann Sirop Complex 30%
dehidroxid feric –
dextrina
Fier polimaltozat Fiole100mg/2ml Hidroxid 30%
fericpolimaltozat
Jectofer Fiole650mg/2ml Fe-sorbitol – 15%
acidcitric -
dextrina

•
Tratamentul parenteral cu fier
La pacienţii care nu pot

tolera fierul administrat pe

cale orală sau careau malabsorbţie

gastrointestinală, fierul se poate administra pe caleparenterală. De

asemenea, se foloseate administrarea parenterală

22
 de fier pentru tratamentul pacienţilor care primesc

eritropoietină recombinantă,pentru a se asigura un aport

adecvat de fier care să permită proliferareaprecursorilor celulelor eritroide.

Fierul injectabil se prezintă sub forma unuicompus de hidroxid de fier şi
dextran, fiind comercializat ca fier-dextraninjectabil, InFeD (Schein). Există
două preparate: unul care conţine 0,5%fenol, doar pentru injecţii intramusculare,
şi un al doilea, lipsit de fenol, carese poate folosi atât pentru injectare
intramusculară, cât şi intravenoasă.Compusul care conţine fenol nu se va folosi
niciodată pentru administrareintravenoasă, deoarece poate produce flebită.
Cantităţi mici de fier-dextranpot fi administrate prin injectare intramusculară dar
trebuie evitatăhiperpigmentarea tegumentelor. Traseul injecţiei trebuie să aibă
formă de Zşi nu se va injecta mai mult de 2 ml (100 mg) de soluţie cu fier în
fiecarefesă. Pentru tratamentul anemiei feriprive metoda de preferat
esteadministrarea într-o singură doză intravenoasă a întregii cantităţi
necesarepentru corectarea deficitului de fier. Cantitatea de fier necesară
secalculează după următoarea formulă: Greutatea corporală (în kg) × 2,3 ×(15 –
hemoglobina pacientului în g/dL) + (500 până la 1000 mg (pentrurezerve) =
doza totală (în mg) .Când se administrează fier-dextran pe cale intravenoasă,
trebuie să seprevadă şi să se ia măsuri pentru evitarea unei reacţii de tip
anafilacticimediate. Dacă pacientul are în antecedente reacţii la administrarea de
fier-
55

dextran, fie o reacţie anafilactică imediată sau o reacţie de tip boală aserului
tardivă, însoţită de stare generală proastă, febră, artralgii, erupţiecutanată sau
adenopatie, se va evita o altă expunere la tratamentul cu fier-dextran. Dacă fier-
dextranul se administrează pe cale intravenoasă într-osingură doză mare este de

23
preferat ca aceasta să fie diluată în 100-250 mlde ser fiziologic çi perfuzarea să
se facă lent (în 30-90 de minute). La începutul perfuzării se va folosi o doză-test
(sub 0.5 ml) din soluţia de fier-dextran care se administrează pe o perioadă de 5-
10 minute, observândpacientul pentru apariţia unor semne ca prurit, dispnee,
dureri toracice saulombare. Se va controla tensiunea arterială atât în cursul
administrăriidozei-test, cât şi în timpul perfuziei. Dacă pacientul manifestă
semne dehipotensiune, administrarea preparatului va fi imediat oprită. Pacienţii
subdializă, la care se face timp îndelungat tratament cu eritropoietină, pot avea
nevoie de injecţii repetate cu fier-dextran pentru a face faţă nevoilor de fier.
https://www.scribd.com/doc/56789863/Ingrijirea-Pacientului-Cu-Anemie-
Feripriva

24
 CAPITOLUL II
STUDII DE CAZ

2.1. CAZ I
2.1.1. Prezentarea cazului

Numele şi prenumele: G. E., sex feminin

Motivul internării: la internare, pacienta în vârstă de 45 manifestă stare
generala proastă cu adinamie, anorexie, transpirații abundente, amețeli și
tahicardie, glosita și stomatita angulară.
Antecedente heredo – colaterale: mama cu HTA.
Antecedente personale (fiziologie si patologie): în decursul ultimilor 6 ani,
pacienta a avut două preinfarcturi.
Condiţii de viaţă: bune
Examen fizic: înălţime: 1,60 m, greutate 50 kg
Diagnostic clinic:
Este internată pentru investigașii, diagnostic și tratament de specialitate.
Examen clinic: la examenul clinic pe aparate şi sisteme efectuat de medic s-au
constatat următoarele aspecte patologice:

25
 2.1.2. Prezentarea nevoilor fundamentale prioritare ale pacientului şi a
intervenţiilor proprii şi delegate ale asistentului medical.

1. NEVOIA DE A SE MIŞCA ŞI A AVEA O BUNĂ POSTURĂ

Diagnostic de nursing: - mobilitate limitată a membrelor superioare şi
inferioare drepte datorită hemiparezei; deplasare dificilă.
Obiective: - diminuarea durerii;
- antrenarea aptitudinilor pentru mers, mobilitate;
- creşterea forţei musculare a membrelor superioare şi
inferioare.
Intervenţiile asistentului medical
a. Proprii: - educ pacienta cu privire la poziţiile corespunzătoare în pat,
în şezut, ortostatism; ex. zilnice uşoare de mers;
- însoţesc pacientei la serviciul de recuperare fizică şi
continuarea programului la salon în limita posibilităţilor;
- evitarea ortostatismului prelungit şi a efortului fizic
susţinut.
b. Delegate: - mobilizez pasiv pacienta numai la indicaţia medicului şi
dacă starea acesteia îi permite;
- monitorizarea permanentă a TA şi a pulsului;
- administrez medicaţie prescrisă de medic.
Evaluare: - pacienta reuşeşte să se mobilizeze mai uşor, durerea s-a
diminuat; starea pacientei este mult îmbunătăţită, mişcările sunt mai libere.

2. NEVOIA DE A COMUNICA CU SEMENII

Diagnostic de nursing: - comunicare ineficace din cauza dificultăţii de a
vorbi, manifestată prin afazie, surditate şi tulburări confuzionale.
Obiective: - creşterea respectului de sine;
- reeducarea limbajului folosind metode ajutătoare de
exprimare;
- asigurarea suportului moral.
Intervenţiile asistentului medical
a. Proprii: - educ pacienta în exprimarea sentimentelor şi trăirilor prin
posibilităţile pe care le are;
- explicarea importanţei limbajului corporal şi a gesturilor în
satisfacerea unor trebuinţe.
b. Delegate: - însoţirea pacientei la şedinţele de recuperare;
- urmărirea permanentă a stării pacientei;
- consemnarea modificărilor comportament.
Evaluare: - capacitatea de comunicare s-a îmbunătăţit, dar numai pentru
anumite situaţii, astfel pacienta poate să-şi exprime anumite trăiri şi stabileşte o
comunicare bună cu familia.

26
3. NEVOIA DE A SE ÎMBRĂCA ŞI DEZBRĂCA

Diagnostic de nursing: - dificultate în a se îmbrăca / dezbrăca, toate

datorate confuziei, stării depresive şi a mobilităţii reduse.
Obiective: - creşterea abilităţilor de a se îmbrăca/dezbrăca;
- învăţarea ordinii de îmbrăcare.
Intervenţiile asistentului medical
a. Proprii: - evaluarea posibilităţilor pacientei de a executa singură
activităţile de îmbrăcat/dezbrăcat;
- aşezarea hainelor în ordine la îndemâna pacientei, astfel
încât să uşureze alegerea lor.
- alegerea împreună cu pacienta a îmbrăcămintei adecvate;
- educarea pacientei despre cum să se poată îmbrăca/
dezbrăca, încălţa mai uşor şi oferirea ajutorului unde nu
poate singură;
- pacienta să cunoască importanţa satisfacerii nevoii de a se
îmbrăca, dezbrăca în cel mai scurt timp.
Evaluare: - pacienta cunoaşte ordinea hainelor, i-a crescut interesul
pentru modul de a se îmbrăca;
- la externare, pacienta încă necesită ajutor la îmbrăcarea/
dezbrăcarea unor anumite piese vestimentare.

4. NEVOIA DE A FI CURAT, ÎNGRIJIT ŞI A PROTEJA

TEGUMENTELE ŞI MUCOASELE

Diagnostic de nursing: - aspectul dezordonat şi neîngrijit dat de

posibilitatea de autoîngrijire şi perturbarea imaginii de sine.
Obiective: - cunoaşterea importanţei regulilor de igienă precum şi
aplicarea lor.
Intervenţiile asistentului medical
a. Proprii: - am ajutat pacienta printr-o comunicare permanentă să se
adapteze la noua situaţie, convingând-o că este tranzitorie;
- explic pacientei necesitatea menţinerii unei vieţi ordonate;
- explic pacientei că voinţa ei e foarte importantă pentru a
depăşi aceasta fază grea.
b. Delegate: - participarea la anumite activităţi cu caracter educativ.
Evaluare: - în timp, pacienta reuşeşte să-şi facă toaleta personală.
- la externare este conştientă de importanţa igienei şi o
efectuează cu regularitate.

27
5. NEVOIA DE A DORMI ŞI DE A SE ODIHNI

Diagnostic de nursing: - indispoziţia, anxietatea, incapacitatea de a se

exprima verbal, starea depresivă.
Obiective: - reducerea stării depresive; învăţarea mijloacelor de
favorizare a somnului;
- relaxarea generală a organismului;
- pacienta să aibă un somn cantitativ şi calitativ
corespunzător.
Intervenţiile asistentului medical
a. Proprii: - asigurarea unor condiţii optime de dormit, linişte;
- supravegherea somnului şi ajutarea pacientei să se relaxeze
şi să adoarmă înapoi;
- evitarea factorilor care pot perturba somnul.
b. Delegate: - administrez medicaţia prescrisă de medic.
- urmărirea şi consemnarea fazelor somnului.
Evaluare: - la 3 săptămâni pacienta reuşeşte să aibă un somn neîntrerupt
noaptea de 5 ore, dar încă nu reuşeşte să adoarmă până târziu pentru că mai
doarme ziua.

6. NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE

Diagnostic de nursing: - indispoziţia, anxietatea, incapacitatea de a se

exprima verbal, starea depresivă.
Obiective: - reeducarea capacităţilor de orientare temporo-spaţială.
- îmbunătăţirea capacităţilor de comunicare.
- pacienta să aibă un somn cantitativ şi calitativ
corespunzător.
Intervenţiile asistentului medical
a. Proprii: - comunicarea adecvată, cu expresii clare, cu repetarea
întrebărilor, se precizează data, locul şi ora de fiecare dată.
- însoţirea pacientei la activităţile organizate în cadrul
atelierului de terapie.
- educarea pacientei să-şi exprime sentimentele.
- explicarea pericolelor la care se poate expune.
b. Delegate: - se respectă indicaţia de participare la activităţi de terapie
ocupaţională.
- se administrează medicaţia antidepresivă prescrisă.
Evaluare: - la 3 săptămâni pacienta şi-a îmbunătăţit capacitatea de
orientare, dar numai în cadrul familiar, respectiv secţia şi
salonul.
- la externare pacienta este capabilă să se orienteze şi în
mediul extern.

28
 2.2. CAZ II

2.2.1. Prezentarea cazului

Numele şi prenumele: S.V., 65 ani, sex: masculin

Diagnostic clinic: Hemoragie subarahnoidiană, HTA esenţială în stadiul II/III
Obezitate gradul II
Istoricul bolii: pacient în vârstă de 68 de ani, cunoscut ca hipertensiv, care nu
urmează cu regularitate tratamentul prescris de medic, obez. Din relaţiile
însoţitorului reiese că bolnavul, cu circa 5 ore înaintea internării, în urma unui
efort fizic acuză brusc: cefalee brutală accentuată, în cască, urmată de ameţeli,
vărsături, fotofobie, incontinenţă urinară, diminuarea forţei musculare pe partea
stângă a corpului, obnubilare, agitaţie, dispnee, cu sete de aer, transpiraţii
abundente.
Examenul clinic: la examenul clinic pe aparate şi sisteme efectuat de medic
s-au constatat următoarele aspecte patologice:
- Stare generală: modificată, bolnav inconştient, subfebril T = 38,2°C.
- Tegumente şi mucoase: normal colorate, hiperemie intensă la nivelul feţei
de partea dreaptă a corpului;
- Sistem limfoganglionar, superficial: nepalpabil, nedureros.
- Ţesut celular subcutanat: reprezentat în exces, obezitate gradul II.
- Sistem osteoarticular şi muscular: integru morfofuncţional, hipotonie
musculară de partea hemicorpului drept;
- Aparat respirator: R=21/min;, dispneic în repaus, torace uşor
emfizematos; la palpare- vibraţii vocale transmise pe ambele arii pulmonare
până la baze; la percuţie – sonoritate pulmonară crescută; la auscultaţie:
murmur vezicular prezent pe ambele arii pulmonare.
- Aparat cardiovascular: cord în limite relativ crescute, cu şocul apexian în
spaţiul intercostal stâng, în afara liniei medioclaviculare stângi, cu zgomote
cardiace intens bătute; TA= 210/120 mmHg, AV=72b/min; artere
superficiale indurate, sinuoase, vene permeabile.
- Aparat digestiv şi anexe: abdomen hipoton de partea hemicorpului drept,
cu aspect batracian, nedureros la palpare, splina în limite normale, tranzit
intestinal încetinit.
- Aparat urogenital: loji renale libere, micţiuni fiziologice, cu incontinenţă
urinară la internare.
- Sistem nervos şi organe de simţ: bolnav în comă, dezorientat
tempo-spaţial, afazic, apraxic, pareză flască a hemicorpului drept, agitaţie
psihomotorie, tiroida nepalpabilă, nedureroasă.

29
2.2.2. Prezentarea nevoilor fundamentale prioritare ale pacientului şi a
intervenţiilor proprii şi delegate ale asistentului medical.

1. NEVOIA DE A RESPIRA
Diagnostic de nursing: - dificultatea de a respira datorită cefaleei
puternice şi anxietăţii manifestată prin dispnee, sete de aer.
Obiective: - pacientul să prezinte o respiraţie cu frecvenţă normală
Intervenţiile asistentului medical
a. Proprii: - voi umezi aerul din salon, administrez oxigen pe mască, învăţ
pacientul să facă gimnastica respiratorie;
- recomand pacientului repaus vocal absolut; favorizez modalităţi
de comunicare nonverbală;
- asigur poziţia şezând sau semişezând, pregătesc psihic pacientul
pentru eventualele investigaţii şi în vederea aplicării tehnicilor de
îngrijire şi în vederea aspirării secreţiilor bronşice;
- învăţ pacientul să facă gimnastica respiratorie;
- învăţ pacientul să renunţe la obiceiurile dăunătoare (fumat);
- pacientul să fie echilibrat psihic: asigur poziţie antalgică; învăţ
pacientul să utilizeze tehnici de relaxare; pregătesc psihic
pacientul, în vederea oricărei tehnici la care va fi supus.
b. Delegate: - la indicaţia medicului administrez bronhodilatatoare, oxigen pe
mască, antialgice, miorelaxante
Evaluare: - pacientul respira mai uşor, dispneea se reduce.

2. NEVOIA DE A AVEA O BUNĂ CIRCULAŢIE

Diagnostic de nursing: - circulaţie deficitară manifestată prin paloare
tegumentară cu cianoză discretă, datorată alterării muşchiului cardiac, a pereţilor
arteriali şi venoşi şi a obstrucţiei arteriale.
Obiective: - pacientul să prezinte un ritm cardiac în limite normale şi
tegumente normal colorate.
Intervenţiile asistentului medical
a. Proprii: - măsor zilnic şi notez în foaia de temperatura TA pulsul, respiraţia,
temperatura, diureza, scaunul, efectuez masaj şi mişcări active şi pasive ale
membrelor, asigur condiţii de microclimat (linişte), liniştesc psihic pacientul
b. Delegate: - administrez medicaţia prescrisă: tonice cardiac, antiaritmice,
diuretice, vasodilatatoare, hipotensoare, antianginoase, anticoagulante; urmăresc
efectul medicamentelor; aplic tehnici de favorizare a circulaţiei: exerciţii active,
pasive, masaje.
Evaluare: - pacientul prezintă un ritm cardiac normal şi tegumente normal
colorate;
- la externare, informez pacientul asupra stadiului bolii sale, asupra
gradului de efort pe care poate să-l depună, asupra importanţei continuării
tratamentului medicamentos.

30
3. NEVOIA DE A ELIMINA

Diagnostic de nursing: - deficit de volum lichidian şi eliminarea urinară

inadecvată cantitativ şi calitativ datorită transpiraţiilor profunde, subfebrilităţi
manifestate prin adinamie, nelinişte, agitaţie.

Obiective: - pacientul să fie echilibrat volemic şi hidroelectrolitic în 2-3

zile.
Intervenţiile asistentului medical

a. Proprii: - supraveghez pulsul, apetitul, semnele de deshidratare, scaunul,

diureza, greutatea corporală;
- ajut la menţinerea tegumentelor pacientului curate şi uscate;
- schimb lenjeria de corp şi de pat;
- încurajez pacientul să-şi exprime sentimentele cu privire la
problemă.
b. Delegate: - la indicaţia medicului administrez pe cale parenterală soluţii
perfuzabile şi urmăresc eficacitatea lor.
Evaluare: - pacientul este echilibrat volemic, nu prezintă semne de
deshidratare.
- la externare, recomand pacientului consumarea alimentelor şi a
lichidelor ce favorizează eliminarea şi aplicarea tehnicilor de
relaxare dobândite în timpul internării.

4. NEVOIA DE A DORMI ŞI A SE ODIHNI

Diagnostic de nursing: - Dificultate în a se odihni datorită cefalalgiilor, a

anxietăţii, sensibilităţii dureroase la mobilizare.

Obiective: - pacientul să aibă un somn odihnitor.

Intervenţiile asistentului medical

a. Proprii: - menţin condiţiile necesare somnului;
- învăţ pacientul să practice tehnici de relaxare, exerciţii respiratorii;
- întocmesc un program de odihnă corespunzător organismului;
- creez un climat de încredere, încurajez şi liniştesc pacientul pentru
a-şi recăpăta echilibrul psihic.
b. Delegate: - la indicaţia medicului administrez miorelaxante şi sedative şi le
urmăresc efectul.
Evaluare: - pacientul prezintă un somn odihnitor.
- la externare, îi explică necesitatea menţinerii unei vieţi ordonate şi
îi recomand tehnicile de relaxare şi modalităţi care să-i favorizeze
somnul dobândite pe parcursul perioadei de internare.

31
5. NEVOIA DE A SE MIŞCA ŞI A AVEA O BUNĂ POSTURĂ

Diagnostic de nursing: - alterarea integrităţii fizice şi psihice datorită

cefaleei puternice, hiporeflectivităţii osteotendinoase şi a agitaţiei.

Obiective: - pacientul să se poată mişca singur şi să nu prezinte escare

de decubit.

Intervenţiile asistentului medical

a. Proprii: - instalez pacientul în pat respectând poziţiile anatomice ale

corpului;
- asigur igiena tegumentelor şi a lenjeriei de pat;
- efectuez exerciţii pasive şi active, învăţ pacientul poziţia adecvată,
masez regiunile predispuse la escare;
- ajut pacientul să facă exerciţii musculare active şi în satisfacerea
celorlalte nevoi fundamentale..
b. Delegate: - administrez la indicaţia medicului antialgice şi soluţii perfuzabile;
- asigur suport psihologic.
Evaluare: - pacientul se deplasează cu ajutor, nu prezintă escare de decubit şi
colaborează activ.

6. NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE

Diagnostic de nursing: - stare de confuzie, tulburări în orientarea

pacientului cu consecinţe asupra stării generale de sănătate..

Obiective: - reeducarea capacităţilor de orientare temporo-spaţială.

- îmbunătăţirea capacităţilor de comunicare.

Intervenţiile asistentului medical

a. Proprii: - comunicarea adecvată, cu expresii clare, cu repetarea întrebărilor,

se precizează data, locul şi ora de fiecare dată;
- pacientul să beneficieze de un mediu de siguranţă fără accidente şi
infecţii;
- pacientul sa fie echilibrat psihic.
b. Delegate: - se administrează medicaţia antidepresivă prescrisă.
Evaluare: - la externare pacienta este capabilă să se orienteze şi în mediul
extern.

32
 2.3. CAZUL III

2.3.1. Prezentarea cazului

Numele şi prenumele: R.M, 60 Ani, SEX MASCULIN

Diagnostic clinic: AVC hemoragic cu hemiplegie stângă, HTA esenţială stadiul

I/II

Istoricul bolii: pacient în vârstă de 65 de ani, cunoscut ca

hipertensiv, care nu urmează tratamentul prescris de medic. Din relatările
însoţitorului, reiese că bolnavul, cu circa 3 ore înaintea internării acuza: pierdere
de cunoştinţă, cefalee, ameţeli, diminuarea forţei musculare pe partea stângă a
corpului, agitaţie. Bolnavul este mare consumator de alcool şi fumător a două
pachete de ţigări pe zi.

Examenul clinic: la examenul clinic pe aparate şi sisteme efectuat de medic

s-au constatat următoarele aspecte patologice:
Stare generală: bolnav inconştient, afazic, subfebril T = 38,1°C.
Tegumente şi mucoase: normal colorate cu hiperemie intensă la nivelul feţei
Sistem limfoganglionar, superficial: nepalpabil, nedureros.
Sistem osteoarticular şi muscular: integru morfofuncţional, cu articulaţii
deformate coxal; hipotormie musculară de partea hemicorpului stâng;
Aparat respirator: la inspecţie: R=20min;, CRS libere, dispneic, respiraţie
stertoroasă, torace normal conformat; la palpare, vibraţii vocale transmise pe
ambele arii pulmonare până la baze; la percuţie - sonoritate pulmonară crescută;
la auscultaţie: murmur vezicular prezent pe ambele arii pulmonare.
Aparat cardiovascular: cord în limite normale, TA=170/95 mmHg,
AV=78b/min; artere superficiale indurare, sinuoase, vene permeabile.
Aparat digestiv şi anexe: abdomen hipoton de partea hemicorpului stâng,
nedureros la palpare, ficat şi splina în limite normale, tranzit intestinal: încetinit.
Aparat urogenital: loji renale libere, micţiuni fiziologice, cu incontinenta urinară
la internare.
Sistem nervos şi organe de simţ: bolnav inconştient, în comă vasculară,
dezorientat tempo-spaţial, afazic, apraxic, agitaţie psihomotorie, tiroida
nepalpabilă, nedureroasă.

33
2.3.2. Prezentarea nevoilor fundamentale prioritare ale pacientului şi a
intervenţiilor proprii şi delegate ale asistentului medical.

1. NEVOIA DE A MENŢINE TEMPERATURA CORPULUI ÎN LIMITE

NORMALE

Diagnostic de nursing: - prezenţa de subfebrilităţi manifestate prin

transpiraţii reci, paloare tegumentară datorate deficitului volemic.
Obiective: - se va aduce temperatura in limite normale.
Intervenţiile asistentului medical:
a. Proprii: - asigur un microclimat adecvat şi administrez lichide în vederea
hidratării;
- aplic comprese reci, schimb lenjeria de pat şi de corp, menţin
igiena tegumentelor;
- încălzesc pac. în caz de frisoane, asigur îmbrăcăminte lejeră.
b. Delegate: - la indicaţia medicului se vor administra antibiotice, analgezice şi
antipiretice, antihipertensive.
Evaluare: - pacientul are o temperatură normală cu tegumente normal
colorate.

2. NEVOIA DE A RESPIRA ŞI A AVEA O BUNĂ CIRCULAŢIE

Diagnostic de nursing: - dificultatea de a respira datorită cefaleei si

anxietăţii manifestată prin dispnee şi stare de inconştienţă.
Obiective: - pacientul să prezinte o respiraţie cu frecvenţă normală şi să
fie echilibrat circulator.

Intervenţiile asistentului medical:

a. Proprii: - măsor zilnic şi notez în f. de temp. TA, pulsul, respiraţia, temp.,

diureza, scaunul;
- efectuez masaj şi mişcări active şi pasive ale membrelor;
- asigur condiţii de microclimat (linişte);
- voi umezi aerul din salon, adm. oxigen pe mască, învăţ pacientul
să facă gimnastica respiratorie.
b. Delegate: - la indicaţia medicului administrez bronhodilatatoare, oxigen pe
mască, antialgice, tonice, cardiace, antiaritmice, vaso-dilatatoare
şi urmăresc efectul lor.
Evaluare: - pacientul este echilibrat circulator si respirator, nu au apărut
complicaţii.

34
3. NEVOIA DE A SE MIŞCA ŞI A AVEA O BUNĂ POSTURĂ

Diagnostic de nursing: - alterarea integrităţii fizice şi psihice datorită

durerii, limitării mişcărilor şi anxietăţii.
Obiective: - pacientul să se poată mişca singur şi să nu prezinte escare
de decubit.

Intervenţiile asistentului medical:

a. Proprii: - instalez pacientul în pat respectând poziţiile anatomice ale
corpului;
- asigur igiena tegumentelor şi a lenjeriei de pat;
- efectuez exerciţii pasive şi active;
- masez regiunile predispuse la escare;
- ajut pacientul să facă exerciţii musculare active;
- ajut pacientul în satisfacerea celorlalte nevoi fundamentale.
b. Delegate: - administrez la indicaţia medicului antialgice şi soluţii perfuzabile;
- asigur suport psihologic.
Evaluare: - pacientul se deplasează cu ajutor, nu prezintă escare de decubit şi
colaborează activ.

4. NEVOIA DE A SE ALIMENTA ŞI HIDRATA

Diagnostic de nursing: - dificultatea de a se alimenta şi hidrata

corespunzător generată de starea pacientului.
Obiective: - asigurarea nutriţiei enterale în primele zile de internare, dat.
faptului că pacientul nu-şi poate satisface pe cale orală
necesarul de fluide/nutrienţi.
Intervenţiile asistentului medical:

a. Proprii: - asigur restabilirea echilibrului hidroelectrolitic şi administrarea

unei cantităţi suficiente de lichide;
- asigur alimentaţia pac. prin stabilirea unui regim caloric
corespunzător.
b. Delegate: - alimentează pacientul parenteral cu perfuzii cu Glucoza in
concentraţia stabilită de medic, vitamine şi electroliţi;
- calculez nr. de cal. în funcţie de diferite stări patologice: se
adaugă 13% pentru fiecare grad de Tº peste 37ºC; 20-30% pentru
agitaţie, convulsii.
Evaluare: - la 2 săptămâni pac. se alimentează şi se hidratează corespunzător
cu minim de dificultate.

35
5. NEVOIA DE A ELIMINA

Diagnostic de nursing: - deshidratare datorată vărsăturilor şi

transpiraţiilor, eliminare urinară inadecvată calitativ şi cantitativ, manifestată
prin oligurie, culoare galbenă închisă.

Obiective: - pacientul să nu mai verse în următoarea oră şi să-şi menţină

această stare fără vărsătură;
- pacientul să fie menajat fizic in timpul vărsăturii.

Intervenţiile asistentului medical:

a. Proprii: - asigur repaus la pat, aşez pacientul în decubit lateral, la marginea

patului, cu capul într-o parte şi captez vărsăturile.
b. Delegate: - administrez soluţii perfuzabile şi tratament medicamentos,
antiemetic la indicaţia medicului
Evaluare: - în urma administrării de antiemetice, se observă o uşoară
ameliorare a vărsăturilor;
- pacientul s-a mai liniştit.

6. NEVOIA DE A DORIMI ŞI A SE ODIHNI

Diagnostic de nursing: - Dificultate in a se odihni datorită cefalalgiilor,

anxietăţii, sensibilităţii dureroase la mobilizare, ameţelii.

Obiective: - pacientul să beneficieze de confort fizic şi psihic pentru a se

odihni.

Intervenţiile asistentului medical:

a. Proprii: - menţin condiţiile necesare somnului;

- învăţ pacientul să practice tehnici de relaxare, exerciţii respiratorii;
- întocmesc un program de odihnă corespunzător organismului;
- creez un climat de încredere, încurajez şi liniştesc pacientul pentru
a-şi recăpăta echilibrul psihic;
- respect orele de somn ale bolnavului.
b. Delegate: - la indicaţia medicului administrez relaxante şi sedative şi le
urmăresc efectul
Evaluare: - pacientul prezintă un somn odihnitor.

36
 2.4. CAZ IV

2.4.1. Prezentarea cazului

Numele şi prenumele: M.R ,70 ANI, SEX FEMININ

Diagnostic clinic: AVC hemoragic de emisferă stângă, HTA esenţială Stadiul
II/III, obezitate gradul II/III
Istoricul bolii: pacienta în vârstă de 74 de, ani, cunoscută ca hipertensivă, care
nu urmează cu regularitate tratamentul şi regimul alimentar prescris de medic,
obeză. Din relatările însoţitorului, fiul reiese că bolnava, cu circa 2 zile înaintea
internării acuza: cefalee, ameţeli, criză de lipotimie, diminuarea forţei musculare
de partea dreaptă a corpului, agitaţie, confuzie.
Examenul clinic: la examenul clinic pe aparate şi sisteme efectuat de medic,
s-au constatat următoarele aspecte patologice:
Stare generală: bolnava inconştientă, afazică, subfebrila T = 38,4°C.
Tegumente şi mucoase: normal colorate cu hiperemie intensă la nivelul feţei;
Sistem limfoganglionar, superficial: nepalpabil, nedureros.
Sistem osteoarticular şi muscular: integru morfofuncţional, cu articulaţii
deformate la nivelul genunchilor; hipotonie musculară de partea hemicorpului
drept;
Aparat respirator: la inspecţie: R=22/min;, CRS libere, dispneică, respiraţie
stertoasă, torace normal conformat; la palpare: vibraţii vocale transmise pe
ambele arii pulmonare până la baze,- la percuţie - sonoritate pulmonară crescută;
la auscultaţie: murmur vezicular prezent pe ambele arii pulmonare.
Aparat cardiovascular: cord în limite relativ normale, cu socul apexian în
spaţiul V intercostal stâng, în afara liniei medioclaviculare stângi; TA=230/130
mmHg, AV=78/min; artere superficiale indurate, sinuoase, vene permeabile.
Aparat digestiv şi anexe: abdomen nedureros hipoton, de partea hemicorpului
drept, nedureros la palpare, ficat şi splina în limite normale, tranzit intestinal:
încetinit.
Aparat urogenital: loji renale libere, micţiuni fiziologice, cu incontinenţă
urinară la internare.
Sistem nervos şi organe de simţ: bolnava inconştientă, în comă vasculară,
dezorientată tempo-spaţial, ROT abolite de partea dreaptă, BABINSKI pozitiv
de partea stângă, afazică, apraxică, agitaţie psihomotorie, tiroida nepalpabilă,
nedureroasă.

37
2.4.2. Prezentarea nevoilor fundamentale prioritare ale pacientului şi a
intervenţiilor proprii şi delegate ale asistentului medical.

1. NEVOIA DE A RESPIRA ŞI A AVEA O BUNĂ CIRCULAŢIE

Diagnostic de nursing: - dificultatea de a respira datorită cefaleei,

anxietăţii, sensibilităţii dureroase pe hemicorpul drept; tegumente reci, palide la
nivelul membrelor superioare; cianoza perinazală.

Obiective: - pacienta să prezinte o respiraţie cu frecvenţă normală şi să

fie echilibrată circulator.

Intervenţiile asistentului medical:

a. Proprii: - determin valoarea T.A. prin măsurarea ei cu ajutorul
tensiometrului;
- asigur condiţii de microclimat
- administrez oxigen
- pregătesc materiale sterile pentru recoltare şi recoltez sânge pentru
examenele recomandate
b. Delegate: - administrez medicaţia prescrisă de medic.
Evaluare: - bolnava respiră aproape normal, are un aport suficient de oxigen.

2. NEVOIA DE A SE MIŞCA ŞI A AVEA O BUNĂ POSTURĂ

Diagnostic de nursing: - alterarea integrităţii fizice şi psihice datorită

durerii, limitării mişcărilor şi anxietăţii

Obiective: - pacienta să se poată mişca singură şi să nu prezinte escare

de decubit.

Intervenţiile asistentului medical:

a. Proprii: - instalez pacienta în pat respectând poziţiile anatomice ale
corpului;
- asigur igiena tegumentelor şi a lenjeriei de pat;
- efectuez exerciţii pasive şi active;
- liniştesc bolnava cu privire la starea sa
b. Delegate: - administrez la indicaţia medicului antialgice şi soluţii perfuzabile;
- asigur suport psihologic.
Evaluare: - pacienta se deplasează cu ajutor, nu prezintă escare de decubit şi
colaborează activ.

38
3. NEVOIA DE A DORMI ŞI A SE ODIHNI

Diagnostic de nursing: - dificultate în a se odihni datorită cefalalgiilor,

anxietăţii, sensibilităţii dureroase la mobilizare.
Obiective: - pacienta să beneficieze de confort fizic şi psihic pentru a se
odihni.
Intervenţiile asistentului medical:
a. Proprii: - asigur microclimatul corespunzător: cameră liniştită, temperatura
de 18-21º;
- încurajez şi liniştesc pacientul pentru a-şi recăpăta echilibrul
psihic;
- respect orele de somn ale bolnavului.
b. Delegate: - administrarea sedativelor curente la indicaţia medicului.
Evaluare: - în decurs de câteva zile, în urma tratamentului, somnul bolnavei
va fi corespunzător din punct de vedere calitativ şi cantitativ.

4. NEVOIA DE A ELIMINA

Diagnostic de nursing: - Deficit de volum lichidian datorită subfebrilităţilor,

edemelor gambiere, ascitei.
Obiective: - pacienta să fie echilibrată volemic în 2-3 zile.
Intervenţiile asistentului medical:
a. Proprii: - supraveghez funcţiile vitale, semnele de deshidratare, scaunul,
diureza, greutatea corporală;
- încurajez pacienta să-şi exprime sentimentele cu privire la
problemă.
b. Delegate: - la indicaţia medicului, administrez pe cale parenterală soluţii
perfuzabile, antitermice şi urmăresc eficacitatea lor.
Evaluare: - pacienta este echilibrată volemic, nu prezintă semne de
deshidratare.

5. NEVOIA DE A-ŞI MENŢINE TEMPERATURA CORPULUI ÎN

LIMITE NORMALE
Diagnostic de nursing: - hipertermie datorită acumulării produşilor de
catabolism, manifestată prin febră, frisoane.
Obiective: - combaterea febrei.
Intervenţiile asistentului medical:
a. Proprii: - hidratarea pacientei;
- schimbarea lenjeriei de pat, asigurarea lenjeriei lejere, de bumbac;
- menţinerea igienei tegumentelor.
b. Delegate: - la indicaţia medicului, administrez pe cale parenterală soluţii
perfuzabile, antitermice şi urmăresc eficacitatea lor.
Evaluare: - temperatura corpului revine în limite normale..

39
 CAPITOLUL III
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA
PACIENŢILOR CU AVC HEMORAGIC

3.1. Diagnosticul de nursing

Evaluarea iniţială a pacientului cu hemoragie cerebrală se axează pe

cunoaşterea simptomatologiei şi asocierea de semne clinice la debut.
Culegerea datelor
Este importantă cunoaşterea momentului debutului, vârsta şi alţi factori de
risc (diabet zaharat, alte accidente vasculare cerebrale, consumul de alcool,
droguri, antitrombotice, tulburări hematologice, alte boli care evoluează cu
sângerare ex: boala hepatică).
Anamneza şi examenul clinic, neurologic sunt concentrate pe starea de
conştienţă (scala stării de conştienţă Glasgow, reflexe de trunchi cerebral),
gradul deficitului neurologic, evaluarea căilor respiratorii, a respiraţiei,
circulaţiei, semnelor vitale, creşterea TA > 180 mmHg - toate se asociază cu
expansiunea hematomului. Febra > 37,5ºC dacă persistă mai mult de 24 de ore
reprezintă factor de prognostic defavorabil la 83% din pacienţi şi se corelează cu
pătrunderea sângelui în ventriculi.
Pentru bolnavii în comă vasculară, ca şi pentru cei hemiplegici sunt
necesare îngrijiri infirmiere deosebite, care sunt acordate pentru satisfacerea
unor nevoi fundamentale prioritare 1.

Scurtă prezentare a nevoilor prioritare în AVC hemoragic:

1. A respira
a. Aspectul bio-fiziologic al acestei nevoi se manifesta în respiraţia
pulmonară şi tisulară;
b. Dimensiunea psiho-socio-culturală. este influenţată de următorii factori:
emoţii, furia, frica, exerciţiile fizice, fumat. Aceste nevoi prezintă particularităţi
funcţie de vârstă, antrenament, starea de sănătate etc.
2. A te mişca, a te menţine într-o bună postură
a. Aspectul bio-fiziologic diferă funcţie de vârstă, starea de sănătate,
antrenament. Sistemul muscular, scheletic, cardiovascular, nervos, influenţează
mişcarea şi adaptarea cu evitarea anumitor posturi.
b. Din punct de vedere psiho-socio-cultural miscarea si pozitia corpului
reflecta conştient sau inconştient starea de spirit a individului. Mişcarea este

1
L. Titircă, Ghid de Nursing cu tehnici de evaluare şi îngrijiri corespunzătoare nevoilor fundamentale, Ed.
Viaţa medicală românească, 2008.

40
influenţată şi de nivelul cultural. Aceasta influenţează mersul, gesturile, mimica
etc. Probleme de sănătate pot duce la modificări în domeniul motricităţii.
3. A-şi menţine tegumentele şi mucoasele curate
a. Componenta bio-fiziologică se manifesta funcţie de capacitatea fizică de
a face gesturile si mişcările necesare precum şi de factorii biologici vârsta şi
sexul.
b. Componenta psihică şi emotivă se reflectă în starea epidermei, în atenţia
acordată părului. Emoţiile afectează transpiraţia şi secreţiile, normele de
curăţenie diferă de la un grup social la altul. Curăţenia este influenţată de cultura
grupului.
4. A evita pericolele. Pericolele pot proveni din mediul intern sau extern.
a. Pe plan bio-fiziologic independenţa rezidă din a evita anumite alimente
şi medicamente şi de a se proteja în desfăşurarea anumitor activităţi zilnice. Este
nevoie de a analiza aceasta nevoie funcţie de vârstă, anumite afecţiuni (depresii).
b. Componenta psihică - simpla prezenţă a unei rude, a unei persoane
apropiate pacientului, ascultarea unui gen de muzică preferată, existenţa unei
persoane aparţinătoare aceleiaşi comunităţi, respectarea obiceiurilor proprii, sunt
elemente care dau impresia de siguranţă.
5. A menţine temperatura corpului în limite constante
a. Componenta bio-fiziologică este cea mai importantă. Odată cu înaintarea
în vârstă, temperatura corpului este mai influenţată de cea a mediului
înconjurător. Temperatura corpului depinde de îmbrăcăminte, hidratarea
organismului, controlul hipotalamic.
b. Componenta psihică este influenţată de emoţii, anxietate, acestea
crescând temperatura corpului.
6. Nevoia de a se alimenta şi hidrata corespunzător.
a. Dimensiunea bio-fiziologică interesează ritualul mâncatului (ducerea
alimentelor la gură, masticaţia, deglutiţia), digestia, necesarul de calorii;
b. Dimensiunea psiho-socio-culturală se manifestă în obiceiurile legate de
rasă, religie, naţionalitate, cultură. Aceste nevoi se modifica odată cu etapele
vieţii:
7. A elimina: această nevoie cuprinde eliminarea renală, intestinală,
respiratorie, cutanată.
a. Aspectul bio-fiziologic variază mult cu vârsta şi starea de sănătate şi este
în acelaşi timp mecanic, chimic, hormonal, nervos;
b. Dimensiunile psiho-socio-culturale sunt numeroase. Emoţiile de orice fel
modifică frecvenţa urinară, calitatea şi cantitatea scaunelor, transpiraţia etc.
8. A dormi şi a te odihni
a. Din punct de vedere biologic si fiziologic. Calitatea somnului, ca şi
repaosul mintal şi fizic influenţează sistemele cardio-vascular, digestiv, neuro-
muscular. O persoană privată de somn manifestă tulburări fizice şi psihice.
b. Psiho-socio-cultural somnul şi repaosul sunt afectate de emoţii şi
obligaţii sociale (munca).

41
 9. A învăţa despre boala sa. Nevoia de descoperire, de satisfacere a
curiozităţii, de a adăuga cunoştinţe noi este specifică tuturor, dar mai evidenta la
copii.
a. Componenta biologică este reprezentată de inteligenţă
b. Apectul psiho-socio-cultural se manifestă prin dorinţa de a afla şi a
cunoaşte valoarea acordată educaţiei de grupul socio-cultural. Problemele de
sănătate fac să se ivească nevoi de învăţare variate.

3.2. Intervenţii autonome

Intervenţiile proprii ale asistentei medicale sunt extrem de importante.

În cazuri de urgenţă asistenta medicală efectuează primele măsuri cum ar
fi: înlăturarea îmbrăcămintei incomode, scoaterea eventualelor proteze mobile si
permeabilizarea cailor respiratorii, la nevoie, oxigenoterapie, aşezarea în poziţie
decubit lateral, de partea sănătoasă sau decubit dorsal, îndepărtarea curioşilor şi
solicitarea ambulantei în funcţie de locul accidentului 2.
- Monitorizează funcţiile vitale, culoarea tegumentelor şi mucoaselor,
colesterolului, temperatura corporale, supravegherea diurezei si scaunului.
Fiecare pacient cu AVC trebuie să aibă un ECG iniţial. Optimizarea
debitului cardiac cu menţinerea tensiunii arteriale în gama înaltă a valorilor
normale şi un ritm cardiac normal este o componentă standard a
managementului AVC. Creşterea debitului cardiac poate creşte perfuzia
cerebrală. Poate fi uneori necesară restabilirea ritmului cardiac normal folosind
medicamente, cardioversie sau un pacemaker.
- Monitorizează funcţia pulmonară şi protecţia căilor respiratorii
Funcţia respiratorie normală cu oxigenare normală a sângelui.
Oxigenarea sângelui este îmbunătăţită de obicei prin administrarea de 2-4
litri de oxigen/min pe sonda nazală. Ventilaţia poate fi necesară la pacienţii cu
funcţie respiratorie sever compromisă.
- Identifică factorilor de risc.
- Asigură aportul hidro-alimentar corespunzător: regim hipolipidic,
alimentaţie pasivă şi hidratare per os sau prin sonda endo-nazală (la nevoie),
- Efectuează bilanţul ingesta-excreta: limitarea ingerării în exces a
lichidelor, supravegherea eliminării.
- Pentru deficitul motor: realizează schimbarea poziţiei cu susţinerea
necesară, mobilizarea prin exerciţii pasive apoi mişcări active; masaj al
regiunilor expuse, asigurarea poziţiei fiziologice: susţinerea segmentelor afectate
cu suluri, perne, etc., prevenirea escarelor, plasarea alimentelor, apei pentru a
putea fi accesibile cu partea sănătoasă.
- Pentru deficitul senzitiv: dacă există deficit vizual compensarea lui
(apropiere, ochelari), protejarea pacientului de a veni în contact cu focul, apa
2
Titirca, L. , - Tehnici de evaluare şi îngrijire a bolnavilor, Editura „Viaţa Medicală Românească”,
Bucureşti, 2001.

42
fierbinte sau alte surse de traumatism, educarea pacientului să poată aprecia
caracteristicile obiectelor nu numai prin atingere, educarea pacientului să
verifice vizual poziţia părţilor corpului.
- Pentru deficitul de comunicare: încurajarea pacientului să comunice
folosind şi alte mijloace decât vocea;
- Pentru deficitul intelectual: i se oferă pacientului toate informaţiile care
sunt necesare, se împart activităţile pe paşi/trepte, pacientul va fi protejat,
anturajul va fi educat să nu aştepte lucruri nerealiste de la pacient, anturajul va fi
educat să nu reproşeze pacientului incapacitatea de a calcula, de a gândi abstract.
- Pentru deficitul emoţional: asistenta medicală va explica pacientului că
labilitatea emoţională este datorată bolii; va proteja pacientul astfel încât să-i fie
respectată demnitatea; va reduce factorii de stres; va sprijinii în permanenta
pacientul.
- Pentru menţinerea igienei: asigurarea igienei personale (toaleta parţială la
pat), asigurarea lenjeriei curate (de pat si de corp) de câte ori este necesar
- Evaluarea gradului de invaliditate: Gradul I – independent; Gradul II -
deficit uşor (poate efectua majoritatea activităţilor, merge); Gradul III - deficit
mediu (poate efectua cu dificultate majoritatea activităţilor, are nevoie de suport,
merge cu dificultate); Gradul IV - deficit sever: dependent, imobilizat la pat.
- Liniştirea, calmarea pacientului şi a familiei; explicarea necesităţii
colaborării cu echipa medicală pentru recuperarea cât mai rapidă a pacientului
(fizioterapie, kineziterapie).
- Educarea persoanelor sănătoase: să-şi modifice stilul de viaţă, să reducă
consumul de sare şi grăsimi animale, să scadă în greutate, să renunţe la fumat, să
reducă consumul de alcool, evitarea pilulelor contraceptive după 35 ani.
- Explicarea necesităţii administrării tratamentului pentru o perioadă lungă
de timp: 4-6 luni.
Deşi explorarea clinică rămâne în continuare primordială, explorarea
paraclinică reprezintă o parte importantă a examinării bolnavului, fără aportul ei
neputându-se realiza un diagnostic de certitudine absolut necesar executării unei
intervenţii chirurgicale în condiţii optime. Din acest motiv, explorarea
paraclinică trebuie temeinic cunoscută atât de medic, cât mai ales de asistenta
medicală. Pe parcursul explorării paraclinice între cadrele medicale participante
trebuie să existe o colaborare profesională permanentă care să se desfăşoare într-
o atmosferă de stimă şi respect reciproc.

3.3. Intervenţiile delegate ale asistentei medicale

Rolul propriu şi delegat al asistentei medicale se evidenţiază prin

participarea acesteia la recoltarea probelor biologice şi la realizarea diferitelor
investigaţii de specialitate.
- Examinarea fizică trebuie să includă toate aparatele şi sistemele, începând
cu ABC-ul şi semnele vitale. Pacienţii cu atac cerebral, în special hemoragic, se

43
pot deteriora clinic rapid; prin urmare reevaluarea constantă este necesară.
Pacienţii cu hemoragie intracerebrală sau subarahnoidiană necesită frecvent
protecţia căilor aeriene şi ventilaţie asistată.
- Refacerea volemiei - prin administrarea de fluide pe cale intravenoasă,
mai ales la pacienţii cu risc de deshidratare datorat tulburărilor de conştienţă sau
de deglutiţie.
- Controlul tensiunii arteriale - pacienţii cu nivelurile cele mai ridicate şi
cele mai scăzute ale tensiunii arteriale în primele 24 de ore după AVC au o
probabilitate mai ridicată de deteriorare neurologică precoce şi prognostic mai
prost. O tensiune arterială normală sau în zona de valori scăzute ale normalului
la debutul AVC este neobişnuită şi se poate datora unui infarct cerebral întins,
insuficienţei cardiace, ischemiei coronariene, hipovolemiei sau septicemiei.
Tensiunea arterială poate fi crescută de obicei prin rehidratare corectă cu
soluţii cristaloide (saline); pacienţii cu debit cardiac scăzut pot necesita uneori
susţinere inotropă; medicamentaţia este prescrisă de medicul specialist; se
începe reducerea precaută a tensiunii arteriale atunci când nivelurile TA sistolice
depăşesc 220 mm Hg şi TA diastolice 120 mm Hg.
- Controlul glicemiei - hiperglicemia apare la până la 60% din pacienţii cu
AVC fără diabet cunoscut. Hiperglicemia după AVC acut este asociată cu
volume mai mari ale infarctului şi afectare corticală şi cu prognostic funcţional
prost; reducerea nivelurilor glicemice care depăşesc 180 mg/dl este o practică
obişnuită în AVC. Folosirea serului fiziologic intravenos şi evitarea soluţiilor
glucozate în primele 24 de ore după AVC este practică curentă şi pare a reduce
nivelurile glicemice.
- Controlul temperaturii corporale - Creşterea temperaturii poate fi de
origine centrală sau poate fi rezultatul unei infecţii concomitente şi este asociat
cu prognostic clinic mai prost. O temperatură corporal crescută trebuie să
determine evaluarea promptă pentru căutarea unei infecţii şi tratament atunci
când este cazul; tratamentul temperaturii crescute (>37,5ºC) cu paracetamol este
o practică curentă la pacienţii cu AVC.

3.4. Consemnarea evoluţiei stării pacientului

Principalele elemente care se găsesc în fişa pacientului sunt:

1. Date demografice şi de istoric: vârstă, sex, antecedente de boală cardiacă
(cardiovasculară) cunoscute, antecedente de evenimente cerebrovasculare
(definite sau foarte probabile), medicamente folosite înaintea AVC sau AIT
(antihipertensive, antiplachetare, anticoagulante, medicaţie cardiovasculară,
etc), nivelul de handicap pre-stroke.
2. Datele examenului neurologic: – la internare şi în perioada de urmărire
(acută): nivelul stării de conştienţă, prezenţa şi sediul tulburărilor motorii,
tulburările de vorbire şi/sau de deglutiţie, incontinenţă urinară, apariţia unor
semne neurologice noi sau agravarea celor pre-existente etc.

44
3. Identificarea factorilor de risc pentru stroke şi a comorbidităţilor: HTA,
istoric de infarct miocardic sau angina pectorală, istoric sau elemente clinice
prezente de insuficienţă cardiacă, antecedente de evenimente embolice
sistemice.
4. Evaluare cardiologică clinică uzuală.
5. Evaluare paraclinică cu metode curente pentru diagnosticul de stroke: CT
(în urgenţă şi evoluţie) sau/şi MRI, US Doppler a vaselor cervicocraniene,
electrocardiograma, ecocardiografie transtoracică sau transesofagiană.
6. Investigaţii uzuale de laborator: hemogramă, creatinină, glicemie, colesterol
şi fracţiunile sale, transaminaze;
7. Date de evoluţie a stării neurologice şi a celorlalte aparate şi organe pentru
perioada de spitalizare: regresia sau progresia elementelor neurologice,
complicaţiile neurologice.

Monitorizarea şi consemnarea valorilor funcţiilor vitale ale pacientului:

1. Temperatura - consemnarea valorii temperaturii obţinute printr-un
punct  pe foaia de temperatură (fiecare linie orizontală a foii reprezintă o
respiraţie)
2. Pulsul - consemnarea valorii obţinute se face printr-un punct pe foaia
de temperatură, ţinând cont că fiecare linie orizontală reprezintă 4 pulsaţii şi se
uneşte valoarea prezentă cu cea anterioară cu o linie, pentru obţinerea curbei. În
unele documente se notează cifric.
Interpretare
 Ritmul – pauzele dintre pulsaţii sunt egale, pulsul este ritmic.
 modificări de ritm al pulsului: puls aritmic = pauze inegale între pulsaţii şi

puls dicrot = se percep două pulsaţii, una puternică şi alta slabă, urmată de
pauză
 Amplitudinea (volumul)
- este determinată de cantitatea de sânge existentă în vase
- este mai mare cu cât vasele sunt mai aproape de inimă
- la arterele simetrice, volumul pulsului este egal
 modificări de amplitudine a pulsului: puls filiform, cu volum redus, abia

perceptibil; puls asimetric – volum diferit al pulsului la artere simetrice

 modificări de frecvenţă a pulsului: tahicardie = creşterea frecvenţei pulsului

şi bradicardie = scăderea frecvenţei pulsului

2. Notarea diurezei
Diureza se notează zilnic în foaia de temperatură a pacientului prin
haşurarea pătrăţelelor corespunzătoare cantităţii de urină şi zilei respective
spaţiul dintre două linii orizontale a foii de temperatură corespunde la 100 ml de
urină cantitatea de urină eliminată în 24 de ore, în mod normal, este de
aproximativ 1500 ml.

45
 CONCLUZII

AVC reprezintă a doua cauză de apariţie a demenţei şi cea mai frecventă

cauză de epilepsie la vârstnici, precum şi o cauză frecventă de depresie în
Europa şi, totodată, reprezintă una din cauzele principale de morbiditate şi
mortalitate pe plan mondial. Există diferenţe de prevalenţă, incidenţă şi
mortalitate între ţările din estul şi respectiv vestul Europei.
 Aceste diferenţe pot fi explicate prin diferenţele între factorii de risc, în
special a hipertensiunii arteriale, ducând la apariţia unor AVC mai severe în
ţările din Estul Europei. Între ţările din vestul Europei se observă diferenţe
regionale.
De aceea, metodele de control al factorilor de risc, pe care i-am enumerat în
capitolul I al acestei lucrări, sunt foarte importante în managementul AVC. Pe
primul loc se află ţinerea sub control a tensiunii arteriale crescute, mai ales la
persoanele care au diabet zaharat.
Un factor de scădere a riscului de AVC îl reprezintă viaţa activă. Noile
studii, ample, arată că activitatea fizică scade semnificativ riscul de AVC, în
parte datorită reducerii a doi dintre cei mai mari factori de risc: tensiunea
arterială crescută şi afecţiunile cardiace. Cu cât o persoană e mai activă din
punct de vedere fizic, cu atât se reduce mai mult riscul de AVC. Persoanele cu
activitate moderată au un risc cu 20% mai mic decât cele inactive. Persoanele cu
activitate crescută au un risc cu 34 % mai mic. Exerciţiile fizice pot ajuta de
asemenea la creşterea nivelului de HDL colesterol (colesterolului bun) din
organism, care duce şi ea la rândul ei la scăderea riscului de AVC. De asemenea,
gestionarea întregii liste de factori de risc care pot fi modificaţi constituie o bună
metodă de control al acestora.
O parte importantă a procesului de reabilitare după un AVC hemoragic o
reprezintă tratamentul la domiciliu. Pacientul trebuie să se implice cât de mult
poate în îngrijirea sa. Deşi el poate simţi nevoia să îl lase pe îngrijitorul său să
preia conducerea, cu cât pacientul participă mai mult în procesul de reabilitare
cu atât este mai bine. Este recomandat ca el să ceara ajutor atunci când trebuie să
facă faţă oricărei dizabilităţi pe care o are şi să încerce să-i facă pe ceilalţi să
înţeleagă care sunt limitele, neputinţele sale. Trebuie să recunoască, să accepte
faptul că are o depresie atunci când aceasta există şi să încerce să găsească o
rezolvare a ei. Depresia este frecventă după un AVC şi poate fi tratată.
Participarea la un program de reabilitare după AVC, cât mai curând posibil. O
combinaţie de terapie fizică, logopedie şi terapie ocupaţională poate fi utilă
pentru a-l ajuta pe pacient să facă faţă activităţilor cotidiene de bază, cum ar fi
spălarea, îmbrăcarea şi alimentarea.

46
 BIBLIOGRAFIE

1. C. Arseni, I.Petrovici, Boli vasculare ale creierului şi ale măduvei

spinării, Ed. Naţională, Bucureşti, 1997.
2. G. Baltag, Îngrijiri generale sl speciale ale bolnavilor,
vol. I-II, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1981.
3. Prof. Dr. Ovidiu Băjenaru, Ghid de diagnostic şi tratament pentru bolile
cerebro-vasculare, Ed. Amaltea, 2005.
4. E. Cîmpeanu Neurologie clinică, vol. II, Editura Dacia,
Cluj-Napoca, 1980.
5. Dr. C. Mozes Tehnica îngrijirii bolnavilor,
Editura Medicală, Bucuresti, 2001.
6. TITIRCA L, Urgenţe medico-chirurgicale pentru cadre
medicale, Editura „Viata Medicală
Românească”, Bucureşti, 2000.
7. L. Titircă, Ghid de nursing cu tehnici de evaluare şi
îngrijiri corespunzătoare nevoilor
fundamentale,
Ed. Viaţa Medicală Românească, 2008.
8. L. Titircă, Tehnici de evaluare şi îngrijire a bolnavilor,
Editura „Viaţa Medicală Românească”,
Bucureşti, 2001
9. L. Titircă, Breviar de explorări - funcţionale şi îngrijiri
speciale, Editura „Viaţa Medicală
Românească”, Bucureşti, 2001.
10. M. Zegrean, Ghid practic de neurologie, Ed. Medicală,
C. Davidescu, Bucureşti, 2001.
I. Almaşu,
C.M. Davidescu

47