IMPACTUL CONSTRUCTIILOR ASUPRA MEDIULUI

1. Notiuni de baza
1.1 Obiectul cursului
Ingineria si managementului proiectelor de constructii presupune formarea
profesională complexă, în vederea proiectării şi execuţiei lucrărilor de construcţii
pentru diferite folosinţe.
Exigenţele şi criteriile de performanţă ale inginerilor constructori, presupun
dobîndirea unui bagaj de cunoştinţe în domeniul Impactului construcţiilor asupra
mediului.
Pentru aceasta studentii trebuie sa capete cunostinte generale privind factorii de
mediu si tipul de impact pe care-i pot suporta acestia, in urma realizarii
constructiilor dar si a exploatarii acestora pentru diferite activitati, reglementarile
existente in domeniu, procedurile de evaluare a impactului si de intocmire a
studiilor de impact.
Cateva notiuni generale care fac obiectul cursului:
Mediul , semnificand mediul înconjurător sau mediul ambiant, este o noţiune 
care se referă la totalitatea condiţiilor naturale  de pe Pământ  sau dintr-o regiune a
sa, în care evoluează fiinţele  sau lucrurile.
Dintre aceste condiţii naturale fac parte atmosfera , temperatura , lumina , relieful 
etc., precum şi celelalte fiinţe vii care impreuna cu aceste elemente fizice abiotice
formeaza ceea ce numim ecosistemele.
Mediul natural are un rol foarte important în procesul evoluţiei fiinţelor vii, care, la
rândul lor, sunt un factor de transformare a mediului.
Sensul dat acestei noţiuni în cadrul Uniunii Europene este cel al unui ansamblu de
elemente care, în complexitatea relaţiilor lor, constituie cadrul, mijlocul şi condiţiile
de viaţă ale omului, cele care sunt ori cele care nu sunt resimţite.
O altă definiţie o găsim în Legea protecţiei mediului data prin OUG 195/2005 în
care mediul reprezinta ansamblul de conditii si elemente naturale ale Terrei:
aerul, apa, solul, subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate
straturile atmosferice, toate materiile organice si anorganice, precum si
fiintele vii, sistemele naturale in interactiune, cuprinzand elementele
enumerate anterior, inclusiv unele valori materiale si spirituale, calitatea vietii
si conditiile care pot influenta bunastarea si sanatatea omului.
Mediul natural, adica aerul, oceanele, marile, lacurile, apele curgatoare, solul si 
subsolul si formele de viata pe care aceste ecosisteme le creeaza si le sustin este
imaginea cea mai comuna pe care omul obisnuit si-o face atunci cand vorbeste
despre mediul inconjurator.
Mediul inconjurator apare ca o realitate pluridimensionala care include nu numai
mediul natural, dar si activitatea si creatiile omului, acesta ocupand o dubla pozitie:
de “component” al mediului si de “consumator”, de beneficiar al mediului si putand
astfel vorbi si despre un mediu artificial adica antropic , rezultat al activitatii omului
ca factor de modificare al mediului natural.

1
 

Asadar conceptul actual de “mediu inconjurator” are un caracter dinamic, care

cauta sa cunoasca, sa analizeze si sa urmareasca functionarea sistemelor 
protejate in toata complexitatea lor.
O padure, o balta sau un lac, de exemplu, formeaza fiecare in parte un “ecosistem”
care se interconditioneaza reciproc si se readapteaza continuu in cautarea unui
anumit echilibru.
Totalitatea factorilor naturali, determina conditiile de viata pentru regnurile vegetale,
animale si pentru fiinta umana, reprezentand mediul natural.
In mediul natural distingem componente fizice naturale – elemente abiotice: aer,
apa, substrat geologic, relief, sol cat si componentele biotice care reprezinta viata,
organismele ce se dezvolta pe fundalul sportului ecologic. Ele apar sub forma
vegetatiei si animalelor depinzand atat de factori terestri, cat si cosmici (radiatia
solara de exemplu) ceea ce ne ajuta sa intelegem implicatiile care pot urma unor 
modificari fie terestre, fie cosmice, sau ambele in acelas timp. 
Orice activitate umana si implicit existenta individului este de neconceput in afara
mediului. De aceea, calitatea in ansamblu a acestuia, precum si a fiecarei
componente a sa in parte, isi pun amprenta asupra nivelului existentei si evolutiei
indivizilor.
Resursele naturale si exploatarea lor rationala
Prin resurse naturale se inteleg: totalitatea elementelor naturale ale mediului 
inconjurator ce pot fi folosite in activitatea umana si care sunt de mai multe feluri:
resurse neregenerabile – minerale si combustibili fosili;
resurse regenerabile – apa, aer, sol, flora, fauna salbatica;
resurse permanente – energie solara, eoliana, geotermala si a valurilor.
In intreaga activitate de protectie a mediului inconjurator se urmareste nu numai
folosirea rationala a tuturor aceste resurse, ci si corelarea activitatii de
sistematizare a teritoriului si localitatilor cu masuri de protejare a factorilor naturali,
adoptarea de tehnologii de productie cat mai putin poluante si echiparea instalatiilor 
tehnologice si a mijloacelor de transport generatoare de poluanti cu dispozitive si
instalatii care sa previna efectele daunatoare asupra mediului inconjurator,
recuperarea si valorificarea optima a substantelor reziduale utilizabile.
Astfel notiunea de “mediu inconjurator” cuprinde de fapt, toate activitatile umane in
relatia om-natura, in cadrul planetei Terra.

1.2. Impactul activitatilor umane asupra mediului si protectia acestuia.

Ansamblul de relatii si de schimburi ce se stabilesc intre om si natura, precum si
interdependenta lor influenteaza echilibrul ecologic, determina conditiile de viata si
implicit conditiile de munca pentru om, precum si perspectivele dezvoltarii societatii
in ansamblu.
Se poate afirma ca mediul trebuie adaptat si organizat pentru a raspunde nevoilor 
indivizilor, ceea ce presupune preluarea din natura a unor resurse si prelucrarea lor 
pentru a deservi populatia (pentru a satisface doleantele acestora). Aceasta
dependenta cunoaste un mare grad de reciprocitate, datorita faptului ca nevoile
umane se adapteaza intr-o masura mai mare sau mai mica mediului.
Asigurarea unei calitati corespunzatoare a mediului, protejarea lui – ca necesitate
supravietuirii si progresului – reprezinta o problema de interes major si de certa

2
 

actualitate pentru evolutia sociala. In acest sens, se impune pastrarea calitatii 

mediului, diminuarea efectelor negative ale activitatii umane cu implicatii
asupra acestuia.
In toate civilizatiile care s.au dezvoltat pana in secolul al XVII-lea, de natura
predominant agricola,”pamantul era baza economiei, vietii, culturii, structurii familiei
si politicii”, viata era organizata in jurul satului, economia era descentralizata, astfel
ca fiecare comunitate producea aproape tot ce ii era necesar. Energia chieltuita
corespundea in esenta lucrului fortei musculare, umana sau animala, rezervelor de
energie solara inmagazinata in paduri, utilizarii fortei hidrauliuce a raurilor sau
mareelor, fortei eoliene.
Natura reusea pana la urma sa refaca padurile taiate, vantul care umfla velele,
raurile care puneau in miscare rotile, deci sursele de energie utilizate de civilizatiile
agricole erau regenerabile.
Odata cu sporirea populatiei globului, ce a decurs paralel cu perfectionarea
organizarii sociale si, in special odata cu dezvoltarea industriei, a transporturilor 
mecanizate din ultimele doua secole, incercarea omului de a domina in lupta aspra
cu natura, de a-i smulge lacom bogatiile ascunse, incepe sa aiba tot mai mult
succes. Peste un miliard si jumatate din populatia actuala a Terrei apartine
civilizatiei industriale.
Industrialismul a fost mai mult decat cosuri de fabrica si linii de asamblare. A fost
un sistem social multilateral si bogat care a influentat fiecare aspect al vietii
omenesti. Cresterea economica, enorm accelerata, se bazeaza in majoritate
nu pe surse regenerabile de energie, ci pe energia cheltuita prin folosirea
combustibililor fosili, neregenerabili: carbuni, titei, gaze naturale.
Cand se vorbeste de progres sau de saracie, se vorbeste de fapt, in termenii cei
mai globali, de mediul inconjurator care caracterizeaza planeta noastra la un
moment dat, caci intre toate acestea si poluarea, degradarea apei si a aerului,
amenintarea paturii de ozon, desertificarea, deseurile toxice si radioactive si multe
altele, exista o stransa interdependenta.
Problema rezidurilor activitatilor umane a luat proportii ingrijoratoare, prin
acumularea lor provocand alterarea calitatii factorilor de mediu. Aceste
alterari sunt cauza unor dezechilibre in fauna si flora si an sanatatea si bunul
mers al colectivitatii umane din zonele supraaglomerate.
Prin accelerarea ritmurilor de dezvoltare, bazata pe consumarea resurselor 
neregenerabile de energie, s-a ajuns, in unele tari industrializate, la un grad de
bunastare ridicat, constatandu-se practic ca apare, cu iminenta, amenintarea
consecintelor actiunii umane asupra mediului, poluarea lui la nivel global.
Deteriorarea mediului ambiant este cauzata de: existenta prea multor automobile,
avioane cu reactie si nave de mare tonaj, a prea multor fabrici care functioneaza
dupa tehnlogii vechi, poluante, mari consumatoare de materii prime, apa si energie,
fenomene care sunt determinante, in ultima instanta, de necesitati crescande ale
unei populatii aflate in stare de explozie demografica si indeosebi de existenta
marilor aglomerari urbane.
Alvin Toffler consta pe buna dreptate: “Pentru prima data o civilizatie consuma
din capitalul naturii, in loc sa traiasca din dobanzile pe care le dadea acest
capital!”

3
 

Poluarea si diminuarea drastica a depozitelor de materii regenerabile in

cantitati si ritmuri ce depasesc posibilitatile de refacere a acestora pe cale
naturala au produs dezechilibre serioase ecosistemului planetar .
Protectia mediului este o problema majora a ultimului deceniu dezbatuta la nivel
mondial, fapt ce a dat nastere numeroaselor dispute intre tarile dezvoltate si cele in
curs de dezvoltare. Acest lucru a impus infiintarea unor organizatii internationale ce
au ca principale obiective adoptarea unor solutii de diminuare a poluarii si cresterea
nivelului calitatii mediului in ansamblu.
Studiile legate de calitatea mediului, de diminuarea surselor de poluare s-au
concretizat prin intermediul unui ansamblu de actiuni si masuri care prevad:
-cunoasterea temeinica a mediului, a interactiunii dintre sistemul economic si
sistemele naturale, a consecintelor acestor interactiuni permit ca resursele
naturale sa poata fi utilizate rational si cu maxim de economicitate
-prevenirea si combaterea degradarii mediului provocata de om, dar si
datorate unor cauze naturale
-armonizarea intereselor imediate si de perspectiva ale societatii in ansamblu
sau a agentilor economici privind utilizarea factorilor de mediu
Pentru protejarea mediului, in primul rand trebuie identificate zonele afectate,
evaluat gradul de deteriorare si stabilite cauzele care au produs
dezechilibrele respective.
In ceea ce privesc modalitatile de protejare trebuie solutionate trei categorii de
probleme:
-crearea unui sistem legislativ si institututional adecvat si eficient care sa garanteze
respectarea legilor in vigoare.
-evaluarea costurilor actiunilor de protejare a mediului si identificarea surselor de
suportare a acestora.
-elaborarea unor programe pe termen lung corelate pe plan national si international
referitor la protejarea mediului.
In ceea ce priveste evaluarea costurilor si stabilirea modului in care aceste sunt
suportate se stie ca protejarea mediului este costisitoare si nu pot fi intotdeauna
identificati cu precizie factorii poluarii.
Datorita acestei situatii costurile de protejare a mediului se impart intre societatile
comerciale potentiale poluatoare si stat. Fondurile alocate protejarii mediului difera
de la o tara la alta in functie de nivelul de dezvoltare al fiecareia.
Pentru elaborarea unor programe pentru protejarea mediului, trebuie
identificati toti factorii de mediu si zonele in care pot aparea probleme de
poluare a acestora. Un astfel de program presupune identificarea zonelor,
evaluarea costurilor necesare si stabilirea responsabilitatilor pentru
derularea proiectelor .
Presiunea activitatii omului asupra mediului natural creste foarte rapid. De
asemenea, se accelereaza dezvoltarea industriala, schimburile, circulatia
marfurilor, spatiul ocupat, parcurs si utilizat pentru activitatile umane este din ce in
ce mai vast. Un alt factor care dauneaza mediului este modernizarea
transporturilor, accesibilitatea lejera in spatiile verzi
Aceasta evolutie isi pune amprenta in mod nefavorabil asupra mediului si a
componentelor sale. Comportamentul individului polueaza mediul intr-o masura mai
mare sau mai mica, fie sub forma activitatii cotidiene, fie a consumurilor turistice.
Prin dezvoltarea activitatii umane sunt afectate toate componentele mediului
in proportii diferite. Dintre aceste elemente cele mai importante sunt:

4
 

peisajele, solul, apa, flora, fauna, monumentele, parcurile si rezervatiile,

precum si biosfera.
In consecinta, conservarea functiilor igienico-sanitare, recreativa si estetica ale
elementelor componente ale mediului natural constituie garantia unei dezvoltari
continue a societatii umane.

1.3. Dezvoltarea durabila. Mediul inconjurator privit ca resursa ce trebuie

exploatata si protejata in mod corespunzator .
Conceptul de dezvoltare durabilă desemnează totalitatea formelor şi metodelor de
dezvoltare socio-economică, al căror fundament îl reprezintă în primul rând
asigurarea unui echilibru între sistemele socio-economice şi resursele naturale.
Durabilitatea pleacă de la ideea că activitătile umane sunt dependente de mediul
 înconjurător si de resurse. Sănătatea,si stabilitatea economică a societătii sunt
esentiale în definirea calitătii vietii.
Discutiile de la care s-a ajuns la dezvoltarea durabilă au pornit la începutul anilor 
70. În 1972, Conferinta privind Mediul care a avut loc la Stockholm a pus pentru
prima dată în mod serios problema deteriorării mediului înconjurător în urma
activitătilor umane, ceea ce pune în pericol însusi viitorul omenirii. În 1983, îsi
 începe activitatea Comisia Mondială pentru Mediu şi Dezvoltare (WCED), condusă
de Gro Bruntland.
Doi ani mai târziu (în 1985), este descoperită gaura din stratul de ozon de
deasupra Antarcticii si se încearcă găsirea unor solutii pentru reducerea
consumului de substante care dăunează stratului protector de ozon care înconjoară
planeta. În 1986 , la un an după catastrofa de la Cernobâl , apare asa-numitul, 
Raport Bruntland denumit "Viitorul nostru comun”, unde se da cea mai cunoscută
definiţie a dezvoltării durabile: „dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care
urmăreşte satisfacerea nevoile prezentului, fără a compromite posibilitatea
generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi".
Totodată, Raportul admitea că dezvoltarea economică nu poate fi oprită, dar că
strategiile trebuie schimbate astfel încât să se potrivească cu limitete ecologice
oferite de mediul înconjurător si de resursele planetei. În finalul raportului, comisia
sustinea necesitatea organizării unei conferinte internationale asupra dezvoltării
durabile
Dezvoltarea durabilă urmareşte şi încearcă să găsească un cadru teoretic stabil
pentru luarea deciziilor în orice situaţie în care se regăseşte un raport de tipul
om/mediu, fie ca e vorba de mediu înconjurător, economic sau social
Deşi iniţial dezvoltarea durabilă s-a vrut a fi o soluţie la criza ecologică determinată
de intensa exploatare industriala a resurselor şi degradarea continuă a mediului şi
cauta în primul rând prezervarea calităţii mediului înconjurător, în prezent conceptul
s-a extins asupra calităţii vieţii în complexitatea sa, şi sub aspect economic şi
social. Obiect al dezvoltării durabile este acum şi preocuparea pentru dreptate şi
echitate între state, nu numai între generaţii.
.Astfel, în 1992, are loc la Rio de Janeiro „Summit-ul Pamântului”, la care au
participat reprezentanti din aproximativ 170 de state. În urma întâlnirii, au fost
adoptate mai multe conventii, referitoare la schimbările de climă (reducerea
emisiilor de metan si bioxid de carbon), protejarea diversitatii biologică
(conservarea speciilor) si stoparea defrisărilor masive. De asemenea, s-a stabilit un
plan de sustinere a dezvoltării durabile, Agenda 21.

5
 

La 10 ani de la Conferinta de la Rio, în 2002, a avut loc, la Johannesburg, 

Summitul privind dezvoltarea durabilă.
Conflictul dintre civilizatia industrială si mediul ambiant prezinta două aspecte
esentiale: tendinta de epuizare a resurselor naturale de energie, de materii prime si
de hrană, sau consumarea celor regenerabile într-un ritm superior capacitătii lor de
regenerare, deteriorarea fizică si poluarea factorilor de mediu: apa, aer, sol. În
acest context, intelegem importanta reciclării deseurilor atat pentru protectia
mediului cat si a resurselr naturale.
Fiecare dintre noi putem contribui la dezvoltarea durabilă. De fapt, putem spune că
avem o gândire durabilă atunci când aruncăm deseurile din plastic sau hârtie în
locurile special amenajate.
La nivel industrial, lucrurile s-au miscat mult mai repede. Astfel, multe fabrici
folosesc deseuri drept combustibil, iar în anumite localităti se încearcă
implementarea unor sisteme de încălzire casnică pe bază arderii deseurilor.
Companiile sunt primele care au constientizat importanta economică (dar si
ecologică) a recuperării si refolosirii deseurilor.
Putem spune ca : „O societate durabilă este cea care îsi modelează sistemul 
economic si social astfel încât resursele naturale si sistemele de suport ale
vietii să fie mentinute”

1.4. Clasificarea si descrierea factorilor de mediu .

Prin factor   de mediu se înţelege un element component al mediului capabil de a
produce o acţiune directă sau indirectă asupra altor elemente componente,
provocând reacţii corespunzătoare.
Cu alte cuvinte factorii de mediu trebue priviti si in interactiunea lor reciproca care
astfel defineste mediul ca un sistem dinamic in continua modificare.
Se deosebesc mai multe categorii de factori de mediu:
- factori abiotici (fizici si meteorologici): aerul, solul, apa, lumina, căldura, 
umiditatea, vântul.
- factori geomorfologici: altitudinea reliefului, înclinarea, expunerea. 
- factori antropici ai climei: activităţi ale omului care contribuie la
modificarea climei (defrişări, desecări, irigaţii, poluare a atmosferei).
- factori biotici: relatii si interrelatii intre regnurile vii 
- factori ecologici: capabili de a influenţa viaţa organismelor 

Domeniile ce trebuie protejate sunt aceleasi cu cele afectate: apa, aerul, solul,
biosfera, habitatul, fiecare dintre acestea cunoscand modificari si degradari care
impun masuri si organizari specifice, in functie de regiune, tara, dar si de factorii
care le-au provocat.

1.5. Poluarea mediului inconjurator si a factorilor de mediu.

Poluarea  mediului inconjurator reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu
materiale care interferează cu sănătatea umană, calitatea vieţii sau funcţia naturală
a ecosistemelor (organismele vii şi mediul în care trăiesc). Chiar dacă uneori 
poluarea mediului înconjurător este un rezultat al cauzelor naturale cum ar fi

6
 

erupţiile vulcanice, cea mai mare parte a substanţelor poluante provine din
activităţile umane. S-a dovedit că poluarea mediului înconjurător dăunează foarte
mult sănătăţii omului
Referindu-ne la poluare, in general si la efectele nocive ale acesteia asupra
sanatatii si confortului omului, in special, este util sa ne oprim aici la doua notiuni
multa vreme considerate sinonime si care nici astazi nu sunt acceptate de toti
cercetatorii ca fiind total diferite.
Este vorba despre poluarea si impurificarea mediului.
Prin impurificarea mediului se intelege prezenta in mediului inconjurator a unor 
elemente sau componente care nu se gasesc in mod obisnuit in alcatuirea acestuia
in timp ce poluarea cuprinde atat prezenta unor elemente straine, cat si
modificarea componentelor naturale ale mediului. Un exemplu in acest sens il
constituie cresterea concentratiei de dioxid de carbon din aer ca urmare a
activitatilor industriale ale omului. Este vorba de poluare,desi dioxidul de carbon
face parte din compozitia normala a aerului.
Pe de alta parte, simpla prezenta a unor elemente straine fata de componenta
normala a mediului inconjurator nu este de natura sa provoace efecte nocive sau
nedorite decat in cazul cand prin natura lor, concentratia in care se gasesc si timpul
cat actioneaza produc asemenea consecinte. Din cele aratate reiese deosebirea
care se poate face intre poluare si impuritate desi asa cum am mai aratat, in
vorbirea comuna cele doua notiuni se confunda frecvent.

Formele de poluare sunt foarte diverse şi afectează multe aspecte ale Terrei.
Unele din efectele devastatoare ale poluanţilor nu pot fi observate în momentul
poluării însă, în timp, consecinţele majore vor afecta întreaga planetă şi în acelaşi
timp şi pe cel care dă naştere aceastei situaţii : omul. Deşi o parte din poluarea
mediului este rezultatul unor fenomene naturale cum ar fi erupţiile vulcanice, cea
mai mare parte este cauzată de activităţile umane.
Din punct de vedere al caracterului sistematic poluarea antropica poate fi
tehnologica, in consecinta inerenta a anor activitati anume si care se cauta a fi
redusa tot prin procedee tehnologice, asa numitele „cele mai bune practici” si
poluarea accidentala.
Poluarile accidentale sunt accidente majore de mediu care se produc in toate
structurile acestuia si din motive foarte complexe. Analiza acestora presupune o
clasificare a lor in functie de mediul poluat, produsul poluant si cauzele producerii
fenomenului. In toate cazurile urmarile acestor accidente de mediu sunt importante
sub aspect social, ecologic si economic. La fel de importante sunt preocuparile
omului, ale societatii, si mai ales ale specialistilor din domeniu, pentru prevenirea
lor si pentru interventiile imediate in vederea reducerii si eliminarii pagubelor 
produse.
Ele afecteaza diferit diversii factori de mediu. In anul 2000 in Romania, spre
exemplu situatia privind ponderea pe factori de mediu a efectelor produse de
poluarile accidentale se prezinta astfel:
- factorul de mediu sol, circa 90%;
- factorul de mediu apa, circa 8%;
- factorul de mediu aer, circa 2 %.
Poluarile accidentale pot fi:
- poluari accidentale produse din cauze tehnologice si neglijente umane;

7
 

- poluari accidentale ale localitatilor si terenurilor, cu produse petroliere, prin

spargerea conductelor de transport a acestor produse;
- poluari accidentale datorate accidentelor de circulatie;
- poluari accidentale cauzate de factori naturali;
- poluari accidentale, cu produse petroliere, ale fluviului Dunarea.
Cresterea alarmanta a poluarilor accidentale si in special a celor cu consecinte
grave necesita masuri urgente de eficientizare a activitatilor de control atat prin
actiuni sistematice directe, dar si printr-o mai buna cooperare intre autoritatile
teritoriale de mediu si agentii economici potential poluatori.
Poluarile industriale precum si cele in agricultura, sau transporturi, pot fi evitate prin
intarirea disciplinei in munca, respectarea legislatiei si a normelor specifice fiecarei
activitati. Paralel cu intensificarea educatiei personalului de lucru, se impune
aplicarea cu strictete a principiului “poluatorul plateste”.
Calamitatile naturale deasemenea pot fi substantial diminuate prin intarirea
activitatii de supraveghere, prevedere, prognoza, pregatire de actiuni in diverse
scenarii posibile si aplicarea prompta a masurilor celor mai adecvate situatii care se
ivesc.
Acţiunea mediului poluant asupra organismului uman este foarte variată şi 
complexă. Ea poate merge de la simple incomodităţi în activitatea omului,
disconfortul, până la perturbări puternice ale stării de sănătate şi chiar pierderea de
vieţi omeneşti. Efectele acute se datorează unor concentraţii deosebit de mari ale
poluanţilor din mediu, care au repercusiuni puternice asupra organismului uman si
au fost primele asupra cărora s-au făcut observaţii şi cercetări privind influenţa
poluării mediului asupra sănătăţii populaţiei. Efectele cronice reprezintă formele de
manifestare cele mai frecvente ale acţiunii poluării mediului asupra sănătăţii.
Acestea se datorează faptului că în mod obişnuit diverşii poluanţi existenţi în mediu
nu ating nivele foarte ridicate pentru a produce efecte acute, dar prezenţa lor,
continuă chiar la concentraţii mai scăzute, nu este lipsită de consecinţe nedorite.
Efectele cronice au însă o deosebită importanţă şi sub aspect economic şi social.
 Încărcarea organismului populaţiei expuse cu anumiţi poluanţi cunoscuţi a avea
calităţi de depozitare în anumite organe reprezintă un alt aspect important al
influenţei poluării mediului asupra sănătăţii. Este vorba, în special, de plumb, de
cadmiu, de pesticide organo – clorurate, de unele substanţe radioactive şi alţi
poluanţi care intră în această categorie.
Efectele indirecte ale poluării constau însă şi din înfluenţele asupra faunei şi florei,
care uneori sunt mult mai sensibile decât organismul uman la acţiunea diverşilor 
poluanţi. Se ştie astfel că animalele, păsările, insectele, unele organisme acvative,
ca şi plantele suferă înfluenţa poluanţilor până la dispariţia sau distrugerea lor.
Cunoaşterea acestor efecte ale poluării mediului asupra sănătăţii a condus la
necesitatea instituirii unor măsuri de protecţie a mediului înconjurător. S-a afirmat
că toate efectele asupra sănătăţii oamenilor arătate mai sus sunt rezultatul ruperii
echilibrului dintre organismul uman şi mediuul înconjurător. În anumite situaţii de
poluare s-au înregistrat numeroase cazuri de: bronhopneumopatii, bronşite, cancer 
pulmonar (poluarea aerului), febră tifoidă, dizenteria, holera, poliomelita, hepatita
epidemică, amibiaza, diverse intoxicaţii (poluarea apei).
Se poate defini poluarea mediului ca o modificare a componentelor naturale ale
acestuia prin prezenţa unor componente străine, numite poluanţi, ca urmare a
activităţii omului, şi care provoacă prin natura lor, prin concentraţia în care se
găsesc şi prin timpul cât acţionează, efecte nocive asupra sănătăţii, creează

8
 

disconfort sau împiedică folosirea unor componente ale mediului esenţiale vieţii.
(Conferinţa Mondială a O.N.U., Stockholm, 1972)
Din cuprinsul definiţiei se poate constata clar că cea mai mare responsabilitate
pentru poluarea mediului o poartă omul, poluarea fiind consecinţa activităţii mai
ales social – economice a acestuia.
Privită istoric, poluarea mediului a apărut odată cu omul, dar s-a dezvoltat şi s-a
diversificat pe măsura evoluţiei societăţii umane, ajungând astăzi una dintre
importantele preocupări ale specialiştilor din diferite domenii ale ştiinţei şi tehnicii,
ale statelor şi guvernelor, ale întregii populaţii a pământului. Aceasta, pentru că
primejdia reprezentată de poluare a crescut şi creşte neîncetat, impunând măsuri
urgente pe plan naţional şi internaţional, în spiritul ideilor pentru combaterea
poluării.
Toate aceste fenomene au determinat modificari insemnate la nivelul fitosferei si
zoosferei, conducand la dispariţia unui mare numar de specii si, mai ales, au
afectat sanatatea omului atat direct, prin consumul de aer si apa poluate, cat si
indirect, dar nu mai puţin daunator, prin consumul unor alimente cu caracteristici
modificate.
Poluarea mediului privită îndeosebi prin prisma efectelor nocive asupra sănătăţii a
 îmbrăcat de-a lungul timpului mai maulte aspecte concretizate în diferite tipuri de
poluare şi anume:
a. Poluarea biologică, cea mai veche şi mai bine cunoscută dintre formele de
poluare, este produsă prin eliminarea şi răspândirea în mediul înconjurător a
germenilor microbieni producători de boli. Astfel, poluarea bacteriană însoţeşte
deopotrivă omul, oriunde s-ar găsi şi indiferent pe ce treaptă de civilizaţie s-ar afla,
fie la triburile nomade, fie la societăţile cele mai evoluate. Pericolul principal
reprezentat de poluarea biologică constă în declanşarea de epidemii, care fac
numeroase victime. Totuşi, putem afirma că, datorită măsurilor luate în prezent,
poluarea biologică – bacteriologică, virusologică şi parazitologică, are o frecvenţă
foarte redusă.
b. Poluarea chimică constă în eliminarea şi răspândirea în mediul înconjurător a
diverselor substanţe chimice. Poluarea chimică devine din ce în ce mai evidentă,
atât prin creşterea nivelului de poluare, cât mai ales prin diversificarea ei. Pericolul
principal al poluării chimice îl reprezintă potenţialul toxic ridicat al acestor 
substanţe, unele inexistente, initial in natura. Se produce cu:
- derivati ai carbonului si hidrocarburi lichide
- derivati ai sulfului si azotului
- derivati ai metalelor grele(Pb, Cr)
- derivati ai fluorului
- materii plastice
-pesticide
-materii organice fermentescibile
In contrast cu factorii poluanti din mediu care merita o tratare speciala pentru a fi
eliminati , exista insa si substante, numite biodegradabile, care nu polueaza natura.
Un produs este numit biodegradabil atunci cand se transforma, se descompun si se
elimina in mod natural. Resturile de mancare, hartie si materialele de origine
vegetala sau animala, cum sunt bumbacul sau lana, sunt biodegradabile.
In schimb , numeroase materiale plastice nu sunt. Rezistente la uzura, la rupere si
la actiuni chimice, ele formeaza depozite dupa utilizare. Pentru aceste materiale ,

9
 

chimistii au inventat metode de reciclare. Unele materiale plastice sunt rupte in

bucati si folosite apoi la fabricarea aglomeratelor, a materialelor de constructie sau
pentru asfaltarea drumurilor.
Alte materiale plastice, care nu degajeaza gaze nocive, sunt arse si folosite la
incalzitul urban.Cu toate acestea, in viitor se incearca punerea la punct a unor 
materiale biodegradabile, care sa se descompuna tot atat de natural ca si lemnul.
c. Poluarea fizică este cea mai recentă şi cuprinde, în primul rând, poluarea
radioactivă ca urmare a extinderii folosiri izotopilor radioactivi în ştiinţă, industrie,
agricultură, zootehnie, medicină etc.. Pericolul deosebit al substanţelor radioactive
 în mediu şi în potenţialul lor nociv chiar la concentraţii foarte reduse. Poluării
radioactive i se adaugă poluarea sonoră, tot ca o componentă a poluării fizice.
Zgomotul, ca şi vibraţiile şi ultrasunetele sunt frecvent prezente în mediul de muncă
şi de viaţă al omului modern, iar intensităţile poluării sonore sunt în continuă
creştere. Supraaglomerarea şi traficul, doi mari poluanţi fonici, au consecinţe
serioase asupra echilibrului psihomatic al individului. Un număr tot mai mare de
persoane din oraşele aglomerate recurge la specialiştii psihiatri pentru a găsi un
remediu pentru starea lor proastă (anxietate, palpitaţii, amnezii neşteptate, lipsa
puterii de concentrare, dureri de cap). În sfârşit nu putem trece cu vederea
poluarea termică, poate cea mai recentă formă de poluare fizică cu influenţe
puternice asupra mediului înconjurător, în special asupra apei şi aerului, şi, indirect,
asupra sănătăţii populaţiei. Marea varietate a poluării fizice, ca şi timpul relativ scurt
de la punerea ei în evidenţă, o face mai puţin bine cunoscută decât pe cea
biologică şi chimică, necesitând eforturi deosebite de investigare şi cercetare
pentru a putea fi stăpânită în viitorul nu prea îndepărtat.
 Însă cele mai des întâlnite forme de poluare sunt: poluarea apei, poluarea solului,
poluarea aerului (atmosferică). Aceste elemente de bază vieţii omeneşti se pare că
sunt şi cele mai afectate de acţiunile iresponsabile ale fiinţei omeneşti.

Poluarea factorilor de mediu

1. Apa In cadrul sistemului ecologic planetar, prezenta apei este conditia
indispensabila vietii, iar pentru societatea umana ea reprezinta acea resursa
naturala de care depinde orice domeniu al activitatii economice. Ea îndeplineşte în
organism multiple funcţii, fără apă toate reacţiile biologice devenind imposibile.
Lipsa de apă sau consumul de apă poluată are multiple consecinţe negative asupra
omului şi sănătăţii sale. Consumul de apa a crescut ca urmare a cresterii
demografice, exploziei urbane, ridicarii nivelului de trai, industrializarii etc.si exista
un pericol major privind degradarea surselor de apa.
La poluarea apei contribuie un număr mare de surse, care sunt clasificate în:
Surse organizate:
- apele reziduale comunale, care rezultă din utilizarea apei în locuinţe şi instituţii
publice, bogate în microrganisme, dintre care multe patogene;
- apele reziduale industriale, provenite din diverse procese de fabricaţie sau sunt
utilizate la transport, ca solvent sau separator, la purificarea şi spălarea materiilor 
prime, semifinite şi finite, sau a ustensilelelor şi instalaţiilor, şi au o compoziţie
heterogenă.
- apele reziduale agro – zootehnice, provenite mai ales ca urmare a utilizării apei în

10
 

scopuri agricole (irigaţii), cât şi pentru alimentarea animalelor şi salubritatea

crescătoriilor de animale.
Sursele neorganizate, sunt reprezentate de apele meteorice (ploaie, zăpadă),
reziduurile solide de tot felul, diversele utilizări necorespunzătoare (topirea inului
sau cânepii).
Multitudinea şi variabilitatea surselor de poluare a apei conduc la pluralitatea
elementelor poluante, împărţite în:
- elemente biologice, reprezentate, în principal, de microorganismele patogene;
- elemente chimice, reprezentate de substanţe chimice organice sau anorganice;
Emisia in apa a substanţelor toxice a determinat:
- periclitarea condiţiilor de viaţa in apa ca urmare a scaderii concentraţiei de oxigen
dizolvat;
- nitrificarea si eroziunea solului;
Amenajarile hidroenergetice au determinat:
- modificari ale reţelei hidrografice si a reliefului local;
- miscari seismice de suprafaţa.
Ca măsuri de prevenire a poluării apei sunt:
-Realizarea de instalatii industriale si tehnologii care sa micsoreze consumurile
mari de apa si reintegrarea apelor epurate in circuitul productiv;
- Interzicerea îndepărtării la întâmplare a reziduurilor de orice fel care ar putea
polua apa si controlul depozitării reziduurilor solide;
-Folosirea rationala a pesticidelor si ingrasamintelor chimice; abundenta acestora
modifica calitatea apei;
-Organizarea corectă a sistemelor de canalizare ;
-Tratarea apelor menajere si industriale: construirea de staţii de epurare,
construirea de staţii sau sisteme de epurare specifice pentru apele reziduale ale
 întreprinderilor industriale, instalarea de filtre antipoluante, decantoare, înzestrarea
cu sisteme de reţinere şi colectare a substanţelor radioactive din apele reziduale
ale unităţilor unde se produc sau se utilizează radionuclizi,
2. Aerul formează învelişul gazos al Pământului, reprezentând şi el un element
indispensabil vieţii. Poluarea aerului constă din modificarea compoziţiei sale
normale (78% N, 21% O2, 0.03 CO2, 0.01% ozonul şi alte gaze, vapori de apă,
pulberi) în mod deosebit prin pătrunderea în atmosferă a unor elemente străine şi
cu efecte nocive.
Sursele de poluare a aerului sunt:
Surse naturale, reprezentate de diversele procese care se petrec în natură sunt:
-solul, care suferă fenomene de eroziune şi măcinare cu eliberare de particule
foarte fine;
plantele şi animalele, care pot elimina în aer diverse elemente(fulgi,polen,păr)
-erupţiile vulcanice, care aruncă în aer mari cantităţi de gaze, particule solide;
Sursele artificiale, reprezentate de activităţile omului:
-procesele de combustie, de la încălzirea locuinţelor şi până la combustibilul utilizat
pentru producerea de energie în scopuri industriale;
-procesele industriale, constituite din răspândirea în aer a diverşilor poluanţi
eliminaţi de întreprinderile industriale;
-transporturile, constând în transporturi de tip feroviar, naval şi aerian şi în special
rutier;

11
 

Ca elemente poluante principale sunt:

-suspensiile, reprezentate de particulele solide sau lichide dispersate în atmosferă;
-gazele sub formă de poluanţi în stare gazoasă, răspândiţi în atmosferă;
Emisia in aer a substanţelor poluante a determinat producerea unor fenomene care
au un caracter global, in sensul ca se pot observa in oricare zona geografica a
planetei, indiferent de gradul de dezvoltare al activitaţii antropice:
- ploile acide, determinate de prezenţa in atmosfera a compusilor de sulf, clor si
azot;
- efectul de sera, datorat cresterii concentraţiei de CO2 provenit din procesele de
ardere;
- subţierea stratului de ozon datorita prezenţei in aer a clorofluorcarburilor, cu
urmare imediata a cresterii, la nivelul solului, a dozei de radiaţie ultravioleta;
Măsurile cele mai importante pentru împiedicarea poluării masive a
atmosferei sunt:
-construirea de întreprinderi în afara zonelor de locuit tinand seama de configuratia
reliefului
-folosirea de tehnologii nepoluante
- tratarea prealabilă a combustibilului folosit sau a unor materii prime pentru
reducerea concentraţiei de poluanţi,
-asigurarea unor arderi complete a combustibililor utilizaţi în industrie, reglarea
corespunzătoare a arderilor la autovehicule pentru reducerea eliminării poluanţilor,
 înlocuirea combustibilului inferior cu cel superior, mai puţin poluant,
-înzestrarea întreprinderilor industriale cu instalaţii de reţinere a poluanţilor,
utilizarea filtrelor;
-dezafectarea intreprinderilor intens poluante
-amenajarea cât mai multor spaţii verzi etc.
3. Solul, ca şi aerul şi apa este un factor de mediu cu influenţă deosebită asupra
sănătăţii. De calitatea solului depinde formarea şi protecţia surselor de apă, atât a
celei de suprafaţă cât mai ales a celei subterane. Poluarea solului este considerată
ca o consecinţă a unor obiceiuri neigienice sau practici necorespunzătoare,
datorată îndepărtării şi depozitării la întâmplare a reziduurilor rezultate din
activitatea omului, a deşeurilor industriale sau utilizării necorespunzătoare a unor 
substanţe chimice în practica agricolă.
Ţinând seama de provenienţa lor, reziduurile pot fi clasificate în:
- reziduuri menajere, rezultate din activitatea zilnică a oamenilor în locuinţe şi
localuri publice;
- reziduuri industriale, provenite din diversele procese tehnologice care pot fi
formate din materii brute, finite sau intermediare şi au o compoziţie foarte variată în
funcţie de ramura industrială şi de tehnologia utilizată (în industria alimentară –
predominant componente organice, pe când în industria chimică, metalurgică,
siderurgică, minieră – predominant substanţe chimice organice sau anorganice);
- reziduuri agro – zootehnice, legate îndeosebi de creşterea şi îngrijirea animalelor;
Elementele poluante ale solului sunt de două categorii:

12
 

- elemente biologice, reprezentate de organisme (bacterii, virusuri, paraziţi),

eliminate de om şi de animale, fiind în cea mai mare parte patogene. Ele fac parte
integrantă din diferitele reziduuri (menajere, animaliere, industriale);
- elemente chimice, sunt în cea mai mare parte, de natură organică. Importanţa lor 
este multiplă: ele servesc ca suport nutritiv pentru germeni, insecte şi rozătoare,
suferă procese de descompunere cu eliberare de gaze toxice, pot fi antrenate în
sursele de apă, pe care le degradează etc.
Depozitarea pe sol a deseurilor a determinat degradarea solului ca urmare a
prezenţei metalelor grele si a substanţelor care distrug bacteriile care fixeaza
azotul;
Practicarea agriculturii intensive a determinat accentuarea eroziunii solului.
Prevenirea şi combaterea poluării solului in vederea pastrarii nealterate a fertilitatii
si evitarea degradarii, se realizeaza prin practicarea unei agriculturi adecvate, care
tine seama de calitatile lui si de metodele agrotehnice, si prin urmatoarele masuri
specifice:
- colectarea igienică a reziduurilor menajere în recipiente speciale, îndepărtarea
organizată şi la perioade cât mai scurte a reziduurilor colectate în afara localităţilor,
depozitarea controlată sau tratarea corespunzătoare a reziduurilor îndepărtate prin
neutralizarea lor,
- utilizarea în agricultură, ca îngrăşământ natural, a reziduurilor, incinerarea
reziduurilor uscate, recuperarea şi reutilizarea (reciclarea) reziduurilor etc.
Prevenirea degradarii solului se realizeaza prin:
-combaterea inmlastinirilor si inundatiilor, prin indiguiri si desecari, canale de
colectare si drenaj;
-combaterea secetei, prin irigatii;
-fertilizarea naturala si artificiala, cu ingasaminte in anumite proportii.
Din punctul de vedere al efectelor pe care aceste fenomene le au asupra
ecosistemelor naturale si antropizate, distingem trei categorii de efecte:
Efecte reversibile, in care efectele datorate poluarii dispar la scurt timp dupa
dispariţia poluantului si organismele biosferei sau elementele ecosistemelor 
antropizate revin la starea iniţiala.
Efecte ireversibile, in care efectele datorate poluarii nu dispar dupa dispariţia
poluantului si organismele biosferei se imbolnavesc sau mor, iar elementele
ecosistemului antropizat nu mai pot fi folosite (cazul alunecarilor de teren, al
incendiilor de padure sau al accidentelor industriale)
Mutaţii, in care organismele biosferei isi modifica structura genetica intr-o maniera
degenerativa, pana la dispariţia acestora, sau iau o alta cale evolutiva.
Din punct de vedere al scarii de manifestare poluarea mediului este:
a) Poluare locala
Fenomenele de poluare locala se manifesta in zone limitate care se intind pe
arii de caţiva km2 sau cateva zeci de km2 si au drept cauze atat fenomene
naturale, cat si activitaţi antropice. in aceasta categorie se inscriu:

13
 

- erupţiile vulcanice de intensitate mica (de exemplu, erupţia vulcanului Mont

Pele din 1998 care a afectat numai insula Martinica)
- emisiile de gaze toxice din surse naturale (emisia de CO dintr-un lac din Ciad
care in 1988 a ucis toţi locuitorii unui sat de pe marginea lacului)
- accidente care apar in exploatarea instalaţiilor industriale (explozia unui
rezervor de gaze toxice din orasul Bophal, India, din 1985 care a afectat numai
zona limitrofa acestei asezari)
- deversarile accidentale de petrol din tancurile marine (cazul Amocco Cadiz din
zona golfului Alaska din 1994)
- emisiile continue ale unitaţilor industriale si agricole ca si ale amenajarilor 
urbane, rurale si ale reţelelor de transport.
 
Daca cele mai multe din cauzele naturale care determina fenomene de poluare
locala nu pot fi nici prevazute, nici inlaturate, ci, in cel mai bun caz, numai
diminuate din punct de vedere al efectelor lor, in ceea ce priveste cauzele
antropice, ele se datoresc, aproape intotdeauna, nerespectarii disciplinei
tehnologice si faptului ca, in exploatare, nu se iau in considerare cele mai noi
cunostinte stiinţifice si tehnologice din domeniul respectiv. De asemenea, o
activitate manageriala cu performanţe scazute, cum ar fi aceea in care se
lucreaza pe stoc, sau cu randamente de consum mici, este in masura sa
determine cresterea emisiilor poluante.
Amploarea fenomenelor de poluare locala, poate fi mult diminuata de o
activitate de proiectare desfasurata la limita cunoasterii stiinţifice si tehnologice,
de o activitate de exploatare care sa respecte riguros instrucţiunile si de o
activitate manageriala performanta din punctul de vedere al minimizarii
consumurilor si maximizarii profitului.
b) Poluare regionala
Fenomenele de poluare regionala au, in general vorbind, aceleasi cauze cu cele
de poluare locala, dar amploarea lor este mult mai mare, motiv pentru care
zonele afectate ocupa arii mult mai mari, zone insemnate dintr-o ţara, pana la
zone in care sunt cuprinse mai multe ţari (poluarea transfrontaliera) sau parţi
insemnate dintr-un continent.
Un astfel de caz este recentul fenomen de poluare cu cianuri a unor zone
intinse din nordul Romaniei, estul Ungariei si nordul Iugoslaviei datorat ruperii
unui dig de protecţie al exploatarii miniere din zona Baia Mare (ianuarie 2000).
in acest caz, un defect local in proiectarea pe termen lung a lacului de
acumulare al exploatarii miniere a fost potenţat in mod nefericit de condiţiile
climatice locale (nivel mare al precipitaţiilor si cresterea brusca a temperaturii
care a determinat topirea brusca a zapezii si, deci, cresterea rapida a nivelului
lacului de acumulare, precum si de cele geografice (bazinul bogat in afluenţi al
Tisei). Concentraţia de cianuri a crescut de cateva ori in toata reţeaua

14
 

hidrografica, ajungand pana in Delta Dunarii. Desi efectele asupra biosferei sunt
reversibile, chiar daca numai pe termen mediu (3 – 5 ani), pagubele pricinuite
ecosistemului antropizat, pe termen scurt si mediu, sunt insemnate. O
asemenea situaţie ar fi putut fi evitata daca managerii firmei Esmeralda
Corporation ar fi facut la timp investiţia necesara pentru protejarea barajului. Pe
termen scurt, s-au economisit bani, care acum s-au pierdut, impreuna cu
imaginea firmei.
O alta categorie de fenomene de poluare regionala este aceea a poluarii
radioactive datorata exploatarii defectuoase a centralelor nuclearo – electrice.
Cazul cel mai recent este acela al exploziei unuia din reactoarele centralei de la
Cernobal, Ucraina (fosta URSS) din 30 aprilie 1986. Poluarea radioactiva (iod,
cesiu si stronţiu) a cuprins zone insemnate din Europa, din Polonia pana in
Bulgaria si din Rusia pana in nordul Italiei. Acest lucru s-a intamplat datorita
potenţarii negative a emisiilor radioactive de catre circulaţia atmosferica la nivel
continental. Cantitatea imensa de praf radioactiv a ajuns rapid in zonele inalte
ale troposferei de unde circulaţia maselor de aer le-a transportat in zone situate
la mii de kilometri de locul accidentului, unde, prin intermediul ploilor, s-au
depus rapid pe sol. Pe langa numarul mare de morţi (cateva mii) din zona
accidentului, datorat iradierii directe, milioane de oameni din ţari situate la mii de
kilometri distanţa au avut de suferit pe termen mediu si lung. De asemenea, in
zone intinse din Ucraina, milioane de oameni au avut de suferit pe termen
mediu si lung, efectele poluarii radioactive in aceste zone fiind ireversibile.
Ca si fenomenele de poluare locala, fenomenele de poluare regionala pot fi
diminuate sau chiar inlaturate, daca se desfasoara o activitate antropica
corecta.
c) Poluare globala.
Spre deosebire de cele doua tipuri de fenomene prezentate pana acum,
fenomenele de poluare globala, desi au surse punctuale, afecteaza intreaga
planeta. De asemenea, cauzele antropice ale acestor fenomene nu au catusi de
puţin un caracter subiectiv, ci unul obiectiv, fiind determinate de activitaţi de
mare importanţa ale speciei umane, producerea energiei si a hranei, care nu
pot fi diminuate sau eliminate. Acest tip de poluare este produs de activitaţi care
se desfasoara la limita cunoasterii stiinţifice si tehnologice. Fenomenele de
poluare globala sunt urmatoarele:
1. Ploile acide
Sursele naturale si antropice care conduc la formarea ploilor acide sunt:
Naturale: Erupţiile vulcanice, denitrificarea solului, arderea biomasei, reacţii
fotochimice
Antropice: Arderea combustibililor fosili, arderea biomasei, transport aerian

15
 

2. Subţierea stratului de ozon

Rolul esenţial pe care il are ozonul atmosferic in menţinerea vieţii, datorita
absorbţiei radiaţiei solare UV-B, a determinat studierea sistematica a
fenomenelor care determina dinamica lui, incepand din anii ‘30 cand au fost
accesibile primele masuratori cu sonde stratosferice. Tot atunci a fost creat, de
catre Chapman, primul model de creare si distrugere a ozonului stratosferic.
In procesele de creaţie si de distrugere a ozonului participa radiaţia solara din
zona UV-B, sistemul hidrogenului, al azotului si al clorului, precum si o serie de
sisteme regulatoare, cu rol de reacţie negativa, cum este cel al metanului.
Gruparea NO se poate forma si in timpul unor evenimente deosebite care au loc
in stratosfera, cum este acela al existenţei, accidentale, al unui nivel crescut de
radiaţii galactice, fluxuri de protoni, trecerea unor meteoriţi, etc., in general,
orice eveniment energetic care poate da nastere in stratosfera la temperaturi
mai mari de 2000oC.
Toate procesele de creaţie si de distrugere a ozonului, prezentate mai sus, au
loc datorita unor cauze naturale care au fost menţionate. Ponderea acestor 
procese in procesul de distrugere a ozonului (60% in sistemul azotului, 20%
recombinarea ozonului, 10% in sistemul hidrogenului si restul in sistemul
clorului si al altor elemente), este stabilita de rapoartele relative in care se afla
constantele de viteza k si J ale reacţiilor chimice. Starea staţionara determinata
de aceasta balanţa intre creare si distrugere are drept consecinţa imediata
menţinerea, la nivelul suprafeţei terestre, a acelui nivel de radiaţii UV-B care
permite menţinerea si dezvoltarea componentelor biosferei.
Activitatea antropica intervine in procesul de distrugere al acestuia exact pe
aceleasi cai ca si sistemele naturale.
(I) Intervenţia in sistemul hidrogenului
Se realizeaza prin introducerea in stratosfera a unor cantitaţi suplimentare de
metan, provenite din metabolismul animalelor crescute in fermele zootehnice si
din exploatarea zacamintelor de petrol si gaze naturale.
(II) Intervenţia in sistemul azotului
Se realizeaza pe una din urmatoarele cai:
(a) prezenţa oxizilor de azot in stratosfera datorita emisiilor de gaze in
transportul aerian supersonic;
(b) menţinerea unei temperaturi ridicate in stratosfera datorita avioanelor 
supersonice,
(c) prezenţa oxizilor de azot in stratosfera datorita folosirii pe scara larga a
ingrasamintelor chimice cu azot

16
 

(d) prezenţa oxizilor de azot in stratosfera datorita defrisarii padurilor care

accelereaza procesul de denitrificare a solului
(III) Intervenţia in sistemul clorului
Se realizeaza prin prezenţa freonului 11 (CFCl3) si a freonului 12 (CF2Cl2) in
stratosfera datorita folosirii acestora in instalaţiile frigorifice si in industria
cosmeticelor.
Datorita faptului ca intervenţia antropica in procesele de distrugere a ozonului
are loc pe aceleasi canale ca si in cazul ecosistemului natural, ponderile acestor 
canale raman nemodificate. Ceea ce este probabil sa se schimbe, este viteza
de distrugere a ozonului.

3. Efectul de sera

Dintre tipurile de poluare globala, efectul de sera este efectul care ar putea avea, pe
termen mediu si lung, consecinţe extrem de grave pentru ecosistemul antropizat si
 pentru biosfera, in general.

Efectul de sera (green house effect) consta in incalzirea globala a atmosferei joase
(troposfera) ca urmare a cresterii emisiilor de CO2 si CH4. Sursele acestui tip de
 poluare globala sunt in intregime antropice si anume procesele de ardere a
combustibililor fosili, pentru CO2 si emisiile provenite de la dejecţiile rezultate din
activitatea antropica de crestere a animalelor in marile complexe zootehnice, pentru
CH4. Aceste cauze sunt departe de a fi obiective, ele fiind expresia moderna a doua
dintre cele mai importante activitaţi antropice, producerea energiei si a hranei. Prin
urmare, cresterea emisiilor de bioxid de carbon si metan este direct legata de
satisfacerea unor nevoi esenţiale ale unei populaţii in continua crestere.

Din nefericire, cuplajele numeroase si extrem de stranse dintre troposfera si celelalte

subsisteme ale mezogeosistemului constituie factori agravanţi pentru amplitudinea
efectelor pe care efectul de sera le poate avea asupra mezogeosistemului. Daca emisiile
de bioxid de carbon si metan se menţin la actuala rata de crestere, temperatura medie a
atmosferei ar putea creste in urmatorii 50 de ani cu 3 – 5oC, ceea ce ar putea da nastere,
in aceasta ordine, la urmatoarele fenomene:

Topirea unei parţi insemnate a calotei glaciare

Cresterea nivelului marilor si oceanelor cu cateva zeci de metri, ceea ce va determina

inundarea tuturor ţarmurilor unde se afla asezari umane intens populate si cu o
economie infloritoare. Ţari ca Olanda sau Singapore vor dispare inghiţite de apele
oceanului

17
 

2. Elemente de reglementare

2.1. Legislatia de mediu

2.1.1. Ordonanta de urgenta nr. 195/2005 din 22/12/2005, privind protectia
mediului  si care inlocuieste :
Legea mediului nr. 137/1995( http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.frame)

OBS: Notele scrise cursiv sunt in completarea elementelor din lege, iar din textul 
integral al legii se indica doar elementele de interes. Legea in extenso poate fi 
gasita la:

http://www.avocatnet.ro/UserFiles/articleFiles/OUG%20nr.195%20din
%202005%20actualizata%20bun_02241450.htm

CAPITOLUL I
Principii si dispozitii generale
Art. 1. - (1) Obiectul prezentei ordonante de urgenta il constituie un ansamblu de
reglementari juridice privind protectia mediului, obiectiv de interes public major, pe
baza principiilor si elementelor strategice care conduc la dezvoltarea durabila.
(2) Mediul reprezinta ansamblul de conditii si elemente naturale ale Terrei: aerul,
apa, solul, subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile
atmosferice, toate materiile organice si anorganice, precum si fiintele vii, sistemele
naturale in interactiune, cuprinzand elementele enumerate anterior, inclusiv unele
valori materiale si spirituale, calitatea vietii si conditiile care pot influenta
bunastarea si sanatatea omului.
Art. 2. - In sensul prezentei ordonante de urgenta, termenii si expresiile de mai jos
au urmatoarea semnificatie:
1. accident ecologic - evenimentul produs ca urmare a unor neprevazute
deversari/emisii de substante sau preparate periculoase/poluante, sub forma
lichida, solida, gazoasa ori sub forma de vapori sau de energie, rezultate din
desfasurarea unor activitati antropice necontrolate/bruste, prin care se deterioreaza
ori se distrug ecosistemele naturale si antropice;
2. acte de reglementare - aviz de mediu, acord de mediu, aviz Natura 2000,
autorizatie de mediu, autorizatie integrata de mediu, autorizatie privind
emisiile de gaze cu efect de sera, autorizatie privind activitati cu organisme
modificate genetic;
3. acord de mediu - actul administrativ emis de autoritatea competenta
pentru protectia mediului, prin care sunt stabilite conditiile si, dupa caz,
masurile pentru protectia mediului, care trebuie respectate in cazul realizarii
unui proiect; 
5. arie/sit - zona definita geografic exact delimitata;
6. arie naturala protejata - zona terestra, acvatica si/sau subterana, cu perimetru
legal stabilit si avand un regim special de ocrotire si conservare, in care exista

18
 

specii de plante si animale salbatice, elemente si formatiuni biogeografice,

peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de alta natura, cu valoare
ecologica, stiintifica sau culturala deosebita;
8. audit de mediu - instrument managerial de evaluare sistematica, documentata,
periodica si obiectiva a performantei organizatiei, a sistemului de management si a
proceselor destinate protectiei mediului, cu scopul:
a) de a facilita controlul managementului practicilor cu posibil impact asupra
mediului;
b) de a evalua respectarea politicii de mediu, inclusiv realizarea obiectivelor si
tintelor de mediu ale organizatiei;
9. autorizatie de mediu - actul administrativ emis de autoritatea competenta
pentru protectia mediului, prin care sunt stabilite conditiile si/sau parametrii de
functionare ai unei activitati existente sau ai unei activitati noi cu posibil impact
semnificativ asupra mediului, obligatoriu la punerea in functiune;
10. autorizatie integrata de mediu - actul administrativ emis de autoritatea
competenta pentru protectia mediului, care acorda dreptul de a exploata in
totalitate sau in parte o instalatie, in anumite conditii, care sa garanteze ca
instalatia corespunde prevederilor privind prevenirea si controlul integrat al poluarii;
autorizatia poate fi emisa pentru una sau mai multe instalatii ori parti ale acesteia,
situate pe acelasi amplasament si exploatate de acelasi operator;
………………………………………………………………………………………….
13. avize de mediu emise de autoritatea competenta pentru protectia
mediului:
a) aviz de mediu - actul administrativ emis de autoritatea competenta pentru
protectia mediului, care confirma integrarea aspectelor privind protectia mediului in
planul sau programul supus adoptarii;
b) avizul de mediu pentru produse de protectie a plantelor, respectiv pentru
autorizarea ingrasamintelor chimice - act administrativ emis de autoritatea publica
centrala pentru protectia mediului, necesar in procedura de omologare a produselor 
de protectie a plantelor si, respectiv, de autorizare a ingrasamintelor chimice;
c) aviz Natura 2000 - actul administrativ emis de autoritatea competenta pentru
protectia mediului, care contine concluziile evaluarii adecvate si prin care se
stabilesc conditiile de realizare a planului sau proiectului din punctul de vedere al
impactului asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar, incluse sau care
urmeaza sa fie incluse in reteaua ecologica Natura 2000;
14. bilant de mediu - lucrare elaborata de persoane fizice sau juridice care au
acest drept, potrivit legii, in scopul obtinerii autorizatiei de mediu, care contine
elementele analizei tehnice prin care se obtin informatii asupra cauzelor si
consecintelor efectelor negative cumulate, anterioare, prezente si anticipate ale
activitatii, in vederea cuantificarii impactului de mediu efectiv de pe un
amplasament; in cazul in care se identifica un impact semnificativ, bilantul se
completeaza cu un studiu de evaluare a riscului;
…………………………………………………………………………………………
18. cele mai bune tehnici disponibile - stadiul de dezvoltare cel mai avansat si
eficient inregistrat in dezvoltarea unei activitati si a modurilor de exploatare, care
demonstreaza posibilitatea practica de a constitui referinta pentru stabilirea
valorilor-limita de emisie in scopul prevenirii poluarii, iar in cazul in care acest fapt
nu este posibil, pentru a reduce in ansamblu emisiile si impactul asupra mediului in
intregul sau:

19
 

a) tehnicile se refera deopotriva la tehnologia utilizata si modul in care instalatia

este proiectata, construita, intretinuta, exploatata, precum si la scoaterea din
functiune a acesteia si remedierea amplasamentului, potrivit legislatiei in vigoare;
b) disponibile se refera la acele cerinte care au inregistrat un stadiu de dezvoltare
ce permite aplicarea lor in sectorul industrial respectiv, in conditii economice si
tehnice viabile, luandu-se in considerare costurile si beneficiile, indiferent daca
aceste tehnici sunt sau nu utilizate ori realizate la nivel national, cu conditia ca
aceste tehnici sa fie accesibile operatorului;
c) cele mai bune - se refera la cele mai eficiente tehnici pentru atingerea in
ansamblu a unui nivel ridicat de protectie a mediului in intregul sau;
181. certificat de emisii de gaze cu efect de sera - titlul care confera dreptul de a
emite o tona de dioxid de carbon echivalent intr-o perioada definita;
19. deseu - orice substanta, preparat sau orice obiect din categoriile stabilite de
legislatia specifica privind regimul deseurilor, pe care detinatorul il arunca, are
intentia sau are obligatia de a-l arunca;
20. deseu reciclabil - deseu care poate constitui materie prima intr-un proces de
productie pentru obtinerea produsului initial sau pentru alte scopuri;
21. deseuri periculoase - deseurile incadrate generic, conform legislatiei specifice
privind regimul deseurilor, in aceste tipuri sau categorii de deseuri si care au cel
putin un constituent sau o proprietate care face ca acestea sa fie periculoase;
22. deteriorarea mediului - alterarea caracteristicilor fizico-chimice si structurale
ale componentelor naturale si antropice ale mediului, reducerea diversitatii sau
productivitatii biologice a ecosistemelor naturale si antropizate, afectarea mediului
natural cu efecte asupra calitatii vietii, cauzate, in principal, de poluarea apei,
atmosferei si solului, supraexploatarea resurselor, gospodarirea si valorificarea lor 
deficitara, ca si prin amenajarea necorespunzatoare a teritoriului;
23. dezvoltare durabila - dezvoltarea care corespunde necesitatilor prezentului,
fara a compromite posibilitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile
necesitati;
24. echilibru ecologic - ansamblul starilor si interrelatiilor dintre elementele
componente ale unui sistem ecologic, care asigura mentinerea structurii,
functionarea si dinamica ideala a acestuia;
25. ecosistem - complex dinamic de comunitati de plante, animale si
microorganisme si mediul abiotic, care interactioneaza intr-o unitate functionala;
………………………………………………………………………………………..
50. poluant - orice substanta, preparat sub forma solida, lichida, gazoasa sau
sub forma de vapori ori de energie, radiatie electromagnetica, ionizanta, termica,
fonica sau vibratii care, introdusa in mediu, modifica echilibrul constituentilor 
acestuia si al organismelor vii si aduce daune bunurilor materiale;
51. poluare - introducerea directa sau indirecta a unui poluant care poate aduce
prejudicii sanatatii umane si/sau calitatii mediului, dauna bunurilor materiale ori
cauza o deteriorare sau o impiedicare a utilizarii mediului in scop recreativ sau in
alte scopuri legitime;
52. prejudiciu - efectul cuantificabil in cost al daunelor asupra sanatatii oamenilor,
bunurilor sau mediului, provocat prin poluanti, activitati daunatoare ori dezastre;
53. proiect - executia lucrarilor de constructii sau alte instalatii ori amenajari, alte
interventii asupra cadrului natural si peisajului, inclusiv cele care implica extragerea
resurselor minerale;
54. program pentru conformare - plan de masuri necesare pentru indeplinirea
cerintelor privind protectia mediului, la termenele stabilite de autoritatea

20
 

competenta pentru protectia mediului; programul pentru conformare face parte

integranta din autorizatia de mediu;
55. program operational sectorial - document aprobat de Comisia Europeana
pentru implementarea acelor prioritati sectoriale din Planul National de dezvoltare
care sunt aprobate spre finantare prin cadrul de sprijin comunitar;
56. public - una sau mai multe persoane fizice sau juridice si, in concordanta cu
legislatia ori cu practica nationala, asociatiile, organizatiile sau grupurile acestora;
57. raport de mediu - parte a documentatiei planurilor sau programelor, care
identifica, descrie si evalueaza efectele posibile semnificative asupra mediului, ale
aplicarii acestora si alternativele sale rationale, luand in considerare obiectivele si
aria geografica aferenta, conform legislatiei in vigoare;
58. raport de amplasament - documentatie elaborata de persoane fizice sau
 juridice care au acest drept, potrivit legii, in scopul obtinerii autorizatiei integrate de
mediu si care evidentiaza starea amplasamentului, situatia poluarii existente inainte
de punerea in functiune a instalatiei si ofera un punct de referinta si comparatie la
incetarea activitatii;
59. raport de securitate - documentatie elaborata de persoane fizice sau juridice
care au acest drept, potrivit legii, necesara pentru obiective in care sunt prezente
substante periculoase conform prevederilor legislatiei privind controlul activitatilor,
care prezinta pericole de accidente majore in care sunt implicate substante
periculoase;
60. resurse naturale - totalitatea elementelor naturale ale mediului ce pot fi
folosite in activitatea umana: resurse neregenerabile - minerale si combustibili fosili,
regenerabile - apa, aer, sol, flora, fauna salbatica, inclusiv cele inepuizabile -
energie solara, eoliana, geotermala si a valurilor;
…………………………………………………………………………………………….
74. zona umeda - intindere de balti, mlastini, turbarii, de ape naturale sau artificiale,
permanente sau temporare, unde apa este statatoare sau curgatoare, dulce,
salmastra sau sarata, inclusiv intinderea de apa marina a carei adancime la reflux
nu depaseste 6m
Art. 3. - Principiile si elementele strategice ce stau la baza prezentei
ordonante de urgenta sunt:
a) principiul integrarii cerintelor de mediu in celelalte politici sectoriale;
b) principiul precautiei in luarea deciziei;
c) principiul actiunii preventive;
d) principiul retinerii poluantilor la sursa;
e) principiul "poluatorul plateste";
f) principiul conservarii biodiversitatii si a ecosistemelor specifice cadrului
biogeografic natural;
g) utilizarea durabila a resurselor naturale;
h) informarea si participarea publicului la luarea deciziilor, precum si
accesul la justitie in probleme de mediu;
i) dezvoltarea colaborarii internationale pentru protectia mediului.
Art. 4. - Modalitatile de implementare a principiilor si a elementelor strategice sunt:
a) prevenirea si controlul integrat al poluarii prin utilizarea celor mai bune tehnici 
disponibile pentru activitatile cu impact semnificativ asupra mediului;
b) adoptarea programelor de dezvoltare, cu respectarea cerintelor politicii de
mediu;

21
 

c) corelarea planificarii de amenajare a teritoriului si urbanism cu cea de mediu;

d) efectuarea evaluarii de mediu inaintea aprobarii planurilor si programelor care
pot avea efect semnificativ asupra mediului;
e) evaluarea impactului asupra mediului in faza initiala a proiectelor cu impact
semnificativ asupra mediului;
Art. 5. - Statul recunoaste oricarei persoane dreptul la un mediu sanatos si
echilibrat ecologic, garantand in acest scop:
accesul la informatia privind mediul, cu respectarea conditiilor de confidentialitate
prevazute de legislatia in vigoare
……………………………………………………………………….
e) dreptul la despagubire pentru prejudiciul suferit
CAPITOLUL II
Procedura de reglementare
…………………………………………………………………………………………
Art. 9. - (1) Solicitarea si obtinerea avizului de mediu pentru planuri si programe
sunt obligatorii pentru adoptarea planurilor si programelor care pot avea efecte
semnificative asupra mediului.
(2) Evaluarea de mediu are ca scop integrarea obiectivelor si cerintelor de
protectie a mediului in pregatirea si adoptarea planurilor si programelor.
(3) Procedura de evaluare de mediu, structura raportului de mediu si conditiile de
emitere a avizului de mediu pentru planuri si programe, inclusiv pentru cele cu
efecte transfrontiera, sunt stabilite prin hotarare a Guvernului, la propunerea
autoritatii publice centrale pentru protectia mediului.
(4) Aprobarea planurilor si programelor, la orice nivel ierarhic, este conditionata
de existenta avizului de mediu pentru respectivul plan sau program.
……………………………………………………………………………………………..
Art. 11. - (1) Solicitarea si obtinerea acordului de mediu sunt obligatorii pentru
proiecte publice ori private sau pentru modificarea ori extinderea activitatilor 
existente, care pot avea impact semnificativ asupra mediului.
(2) Pentru obtinerea acordului de mediu, proiectele publice sau private care pot
avea impact semnificativ asupra mediului, prin natura, dimensiunea sau localizarea
lor, sunt supuse, la decizia autoritatii competente pentru protectia mediului,
evaluarii impactului asupra mediului.
(3) Procedura-cadru de evaluare a impactului asupra mediului, inclusiv pentru
proiecte cu impact transfrontiera si lista proiectelor publice sau private supuse
procedurii sunt stabilite prin hotarare a Guvernului, la propunerea autoritatii publice
centrale pentru protectia mediului.
Nota: ORDINUL nr. 860/2002 al ministrului apelor şi protecţiei mediului pentru 
aprobarea Procedurii de evaluare a impactului asupra mediului şi de emitere a
acordului de mediu 
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.frame

Elemente principale:
SECŢIUNEA a 3-a
Clasificarea după impactul asupra mediului 
 Art. 7. - (1) Activităţile şi/sau instalaţiile cu impact asupra mediului, precum şi 
 proiectele de investiţii noi sau modificarea celor existente, inclusiv pentru proiecte

22
 

de dezafectare, aferente unor astfel de activităţi şi/sau instalaţii, sunt încadrate

după impactul acestora asupra mediului, după cum urmează:
a) activităţi cu impact nesemnificativ - sunt avute în vedere activităţi rezidenţiale,
din gospodării individuale sau dependinţe ale acestora, destinate exclusiv 
satisfacerii necesităţilor locuinţei şi/sau gospodăriei proprii şi care nu sunt 
amplasate în zone cu regim special de protecţie, precum şi acele activităţi pentru 
care, conform prevederilor legale în vigoare privind autorizarea prin Biroul unic, nu 
se emit autorizaţii de mediu. Pentru acest tip de activităţi, inclusiv proiecte de
investiţii noi şi modificarea celor existente aferente acestora, nu se emite acord de
mediu;
b) activităţi cu impact redus asupra mediului - sunt considerate cu impact redus
asupra mediului activităţile menţionate în anexa nr. I.2 şi pentru care în urma
 parcurgerii etapei de încadrare s-a stabilit că nu se supun procedurii de evaluare a
impactului asupra mediului, precum şi alte activităţi supuse prevederilor legale în
vigoare privind autorizarea prin Biroul unic, care nu sunt supuse procedurii de
evaluare a impactului asupra mediului. Pentru aceste activităţi se emit doar 
autorizaţii de mediu, iar proiectele aferente acestor activităţi, care vizează investiţii 
noi sau modificarea celor existente, inclusiv prin dezafectarea acestora, sunt 
supuse unei proceduri simplificate de avizare de mediu pentru obţinerea acordului 
unic;

Nota: HOTARARE nr. 1.213 din 6 septembrie 2006 

 privind stabilirea procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului pentru 

anumite proiecte publice si private
( http://www.expert-mediu.ro/leg/H.G.%201213%20din%2006.09.pdf   )

 ART. 3
(1) Proiectele care pot avea efecte semnificative asupra mediului datorita, printre
altele, naturii, dimensiunii sau localizarii lor fac obiectul evaluarii impactului asupra
mediului inainte de emiterea acordului de mediu. Aceste proiecte sunt prevazute la
art. 8 si 9.
(2) Evaluarea impactului asupra mediului identifica, descrie si evalueaza, in mod 
corespunzator si pentru 
fiecare caz in parte, in conformitate cu prevederile prezentei hotarari, efectele
directe si indirecte ale proiectului asupra urmatorilor factori:
a) fiinte umane, fauna si flora;
b) sol, apa, aer, clima si peisaj;
c) bunuri materiale si patrimoniu cultural;
d) interactiunea dintre factorii mentionati la lit. a), b) si c).
(3) Evaluarea impactului asupra mediului pentru proiectele care intra sub incidenta
legislatiei privind prevenirea si controlul integrat al poluarii include cerintele
specifice acelei legislatii.
(4) Evaluarea impactului asupra mediului stabileste masurile de prevenire,
reducere si, unde este posibil, de compensare a efectelor semnificative adverse
ale proiectului asupra factorilor prevazuti la alin. (2) si contribuie la luarea deciziei 
de emitere/respingere a acordului de mediu.

23
 

(5) Evaluarea impactului asupra mediului se efectueaza in faza de pregatire a

studiului de fezabilitate a proiectului.

 ART. 4
(1) Procedura de evaluare a impactului asupra mediului se realizeaza in etape,
dupa cum urmeaza:
a) etapa de incadrare a proiectului in procedura de evaluare a impactului asupra
mediului;
b) etapa de definire a domeniului evaluarii si de realizare a raportului evaluarii 
impactului asupra mediului;
c) etapa de analiza a calitatii raportului evaluarii impactului asupra mediului.
(2) Procedura de evaluare a impactului asupra mediului incepe prin depunerea
solicitarii de emitere a acordului de mediu in faza de studiu de prefezabilitate a
 proiectului.

 ART. 8 
(1) Autoritatile competente pentru protectia mediului analizeaza proiectele publice
sau private supuse procedurii de evaluare a impactului asupra mediului conform
 prevederilor prezentei hotarari.
(2) Proiectele publice sau private prevazute in anexa nr. 1, precum si orice proiecte
  propuse a se realiza pe un amplasament situat in perimetre de protectie
hidrogeologica prevazute de legislatia privind caracterul si marimea zonelor de
 protectie sanitara si hidrogeologica se supun evaluarii impactului asupra mediului.
(3) Proiectele publice sau private pentru care trebuie stabilita necesitatea efectuarii 
evaluarii impactului asupra mediului sunt cele:
a) prevazute in anexa nr. 2;
b) realizate in cadrul unei arii naturale protejate, indirect legate de aceasta sau 
necesare pentru managementul ariei naturale protejate care, fie individual, fie
impreuna cu alte proiecte, pot avea efecte semnificative asupra ariei naturale
  protejate, avand in vedere obiectivele de conservare a acesteia, asa cum sunt 
  prevazute in legislatia privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea
habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice.
(4) Prin exceptie de la prevederile alin. (3) lit. a), toate proiectele prevazute in
anexa nr. 2 ce urmeaza a fi realizate in zona costiera se supun evaluarii impactului 
asupra mediului 
 ART. 11
(1) Dupa stabilirea obligativitatii evaluarii impactului asupra mediului pentru un
  proiect se trece la etapa de definire a domeniului evaluarii impactului asupra
mediului. In acest scop, autoritatea competenta pentru protectia mediului 
 pregateste si transmite titularului de proiect un indrumar referitor la problemele de
mediu care trebuie tratate in raportul evaluarii impactului asupra mediului si la
gradul de detaliere a acestora.
(2) In vederea elaborarii indrumarului prevazut la alin. (1), autoritatea competenta
 pentru protectia mediului:
a) analizeaza memoriul de prezentare a proiectului depus de titular care detaliaza
informatiile prezentate in solicitare;
b) consulta titularul de proiect, publicul interesat si celelalte autoritati publice
implicate in procedura de evaluare a impactului asupra mediului pentru proiectul 
respectiv.
(3) Indrumarul se pune la dispozitia publicului interesat, spre informare.

24
 

(4) Indrumarul transmis titularului de proiect nu exclude posibilitatea solicitarii de

catre autoritatea competenta pentru protectia mediului a unor informatii 
suplimentare.
ART. 14
(1) Elaborarea raportului evaluarii impactului asupra mediului se realizeaza pe
baza indrumarului prevazut la art. 11 alin. (1) de catre persoane fizice sau juridice,
atestate in conditiile legii, si independentede titularul proiectului.
………………………………………………………………………………………………

 ANEXA 1
LISTA proiectelor supuse evaluarii impactului asupra mediului 

Nota: s-au selectat cele din domeniul constructiilor 

………………………………………………………………………………………….
6.6. conducte pentru transportul gazelor, petrolului sau al substantelor chimice.
………………………………………………………………………………………….
8. Proiecte de infrastructura:
8.1. constructia de linii pentru traficul feroviar de lunga distanta;
8.2. construirea aerodromurilor*1) dotate cu cel putin o pista de decolare-aterizare
mai lunga de 2.100 m;
8.3. construirea de autostrazi si de drumuri expres*2) ;
8.4. construirea drumurilor noi cu cel putin 4 benzi sau realinierea si/sau largirea
unui drum existent de doua ori mai putine benzi pana la 4 sau mai multe benzi, in
cazul in care aceste drumuri noi sau realinierea lor si/sau sectiunea largita a
acestora este de cel putin 10 km lungime continua;
8.5. cai navigabile interioare si porturi pentru traficul fluvial interior, care permit 
trecerea vaselor mai mari de 1.350 t;
8.6. porturi comerciale, cheiuri pentru incarcare si descarcare legate de uscat si 
 porturi exterioare
(exclusiv cheiuri pentru feribot), care permit intrarea vaselor de cel putin 1.350 t.
 _____________
*1) Aerodrom - aeroport care se conformeaza definitiei din Conventia de la
Chicago (1944) privind 
infiintarea Organizatiei Aviatiei Civile Internationale (anexa nr. 14).
*2) Drumuri expres - drumuri care se conformeaza definitiei din Acordul european
 privind arterele
 principale de trafic international din 15 noiembrie 1975.
9. Alte tipuri de proiecte:
9.1. sisteme de captare a apelor subterane, acolo unde volumul anual de apa
captata este de cel putin 10 milioane m^3;
9.2. sisteme artificiale de reincarcare a acviferului, acolo unde volumul anual de
apa reincarcata este decel putin 10 milioane m^3;
9.3. lucrari de transfer al resurselor de apa intre bazinele hidrografice, executate in
scopul prevenirii deficitului de apa, pentru un volum anual de apa transferata de cel 
 putin 100 milioane m^3/an; se excepteaza transferul prin conducte al apei potabile;
9.4. lucrari de transfer al resurselor de apa intre bazinele hidrografice, pentru un
debit mediu multianual al bazinului de captare de cel putin 2.000 milioane m^3/an
si pentru o cantitate de apa transferata de cel putin 5% din acest debit; se
excepteaza transferul prin conducte al apei potabile;

25
 

9.5. baraje si alte instalatii proiectate sa retina sau sa stocheze permanent apa, cu 
o capacitate noua ori suplimentara de apa retinuta sau stocata de cel putin 10 
milioane m^3;
9.6. statii pentru epurarea apelor uzate de cel putin 150.000 echivalenti locuitor;
9.7. depozite pentru deseuri periculoase sau instalatii pentru eliminarea deseurilor 
 prin incinerare ori tratare chimica, operatiune definita in anexa nr. IIA pct. 9 din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deseurilor,
aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 426/2001, cu 
modificarile ulterioare;
9.8. instalatii cu o capacitate mai mare de 100 t/zi pentru eliminarea deseurilor 
nepericuloase prin incinerare sau tratare chimica, operatiune definita in anexa nr.
IIA pct. 9 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 78/2000, aprobata cu 
modificari si completari prin Legea nr. 426/2001, cu modificarile ulterioare;
 _____________
*3) Echivalenti locuitor exprima incarcarea cu poluanti a apelor uzate, conform
definitiei din Hotararea Guvernului nr. 188/2002 pentru aprobarea unor norme
 privind conditiile de descarcare in mediul acvatic a apelor uzate, cu modificarile si 
completarile ulterioare.
10. orice modificare sau extindere a proiectelor enumerate in prezenta anexa, daca
o asemenea modificare sau extindere intruneste ea insasi valorile de prag stabilite,
dupa caz, in aceasta anexa.

 ANEXA 2 
LISTA proiectelor pentru care trebuie stabilita necesitatea efectuarii evaluarii 
impactului asupra mediului 

Nota: s-au selectat cele din domeniul constructiilor 

10. Proiecte de infrastructura:

a) proiecte de dezvoltare a unitatilor industriale;
b) proiecte de dezvoltare urbana, inclusiv constructia centrelor comerciale si a
 parcarilor auto;
c) constructia cailor ferate, altele decat cele incluse in anexa nr. 1, a instalatiilor de
transbordar intermodala si a terminalelor intermodale;
d) constructia aerodromurilor, altele decat cele incluse in anexa nr. 1;
e) constructia drumurilor, porturilor si instalatiilor portuare, inclusiv a porturilor de
 pescuit, altele decat cele incluse in anexa nr. 1;
f) constructia cailor navigabile interioare, altele decat cele incluse in anexa nr. 1,
lucrari de canalizare si lucrari impotriva inundatiilor;
g) baraje si alte instalatii proiectate pentru retinerea sau stocarea apei pe termen
lung, altele decat cele incluse in anexa nr. 1;
h) linii de tramvai, cai ferate subterane si de suprafata, linii suspendate sau linii 
similare specifice, utilizate exclusiv sau in principal pentru transportul de persoane;
i) instalatii de conducte pentru gaze si petrol, altele decat cele incluse in anexa nr.
1;
 j) instalatii de apeducte de lungime mare;
k) lucrari pentru combaterea eroziunii costiere si lucrari maritime ce pot modifica
 profilul costier prin constructia, de exemplu, de diguri, chei, pontoane, debarcadere

26
 

sau alte lucrari de aparare marina, exclusiv intretinerea si reconstructia unor astfel 
de lucrari;
l) instalatii de extractie a apei subterane si de reincarcare artificiala a rezervelor de
apa subterana, altele decat cele incluse in anexa nr. 1;
m) lucrari pentru transferul resurselor de apa intre bazine hidrografice, altele decat 
cele incluse in anexanr. 1.

11. Alte proiecte:

a) piste permanente de curse si testare a vehiculelor cu motor;
b) instalatii pentru eliminarea deseurilor, altele decat cele incluse in anexa nr. 1;
c) statii pentru epurarea apelor uzate, altele decat cele incluse in anexa nr. 1;
d) amplasamente pentru depozitarea namolurilor provenite de la statiile de
epurare;
e) depozite de fier vechi, de vehicule uzate, inclusiv deseuri de vehicule;
f) bancuri de proba pentru motoare, turbine sau reactoare;
g) instalatii pentru fabricarea fibrelor minerale artificiale;
h) instalatii pentru recuperarea sau distrugerea substantelor explozive;
i) centre de ecarisaj.
12. Turism si recreere:
a) partii de schi, instalatii schilift, telecabine si amenajarile aferente;
b) amenajari marine de agrement;
c) sate de vacanta si complexuri hoteliere in afara zonelor urbane si amenajarile
aferente;
d) campinguri permanente si amplasamente pentru caravane;
e) parcuri tematice.

 ANEXA 3
CRITERII DE SELECTIE 
 pentru stabilirea necesitatii efectuarii evaluarii impactului 
asupra mediului 
1. Caracteristicile proiectelor 
La identificarea caracteristicilor proiectelor se iau in considerare urmatoarele
aspecte:
a) marimea proiectului;
b) cumularea cu alte proiecte;
c) utilizarea resurselor naturale;
d) productia de deseuri;
e) emisiile poluante, inclusiv zgomotul si alte surse de disconfort;
f) riscul de accident, tinandu-se seama in special de substantele si de tehnologiile
utilizate.
2. Localizarea proiectelor 
Se ia in considerare sensibilitatea mediului in zona geografica posibil afectata de
 proiect, avandu-se in vedere in special:
2.1. utilizarea existenta a terenului;
2.2. relativa abundenta a resurselor naturale din zona, calitatea si capacitatea
regenerativa a acestora;
2.3. capacitatea de absorbtie a mediului, cu atentie deosebita pentru:
a) zonele umede;
b) zonele costiere;
c) zonele montane si cele impadurite;

27
 

d) parcurile si rezervatiile naturale;

e) ariile clasificate sau zonele protejate prin legislatia in vigoare, cum sunt: zone de
 protectie a faunei 
 piscicole, bazine piscicole naturale si bazine piscicole amenajate etc.;
f) zonele de protectie speciala, mai ales cele desemnate prin Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate,
conservarea habitatelor naturale, a florei si a faunei salbatice, aprobata cu 
modificari si completari prin Legea nr. 462/2001, cu modificarile si completarile
ulterioare, sau zonele in care se efectueaza determinari pentru includerea lor in
zone clasificate de ordonantade urgenta mentionata anterior, zonele desemnate
  prin Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului 
national - Sectiunea a III-a - zone protejate, zonele de protectie instituite conform
 prevederilor Legii apelor nr. 107/1996, cu modificarile si completarile ulterioare;
g) ariile in care standardele de calitate a mediului stabilite de legislatie au fost deja
depasite;
h) ariile dens populate;
i) peisajele cu semnificatie istorica, culturala si arheologica.
3. Caracteristicile impactului potential 
Se iau in considerare efectele semnificative posibile ale proiectelor, in raport cu 
criteriile stabilite la pct. 1 si 2, cu accent deosebit pe:
a) extinderea impactului: aria geografica si numarul persoanelor afectate;
b) natura transfrontiera a impactului;
c) marimea si complexitatea impactului;
d) probabilitatea impactului;
e) durata, frecventa si reversibilitatea impactului.

 ANEXA 4
INFORMATII 
solicitate titularului proiectului pentru proiectele
supuse evaluarii impactului asupra mediului 
1. Descrierea proiectului, incluzand, mai ales:
a) descrierea caracteristicilor fizice ale intregului proiect si a cerintelor de
amenajare si utilizare a terenului in timpul fazelor de constructie si functionare;
b) descrierea principalelor caracteristici ale proceselor de productie, de exemplu 
natura si cantitatea materialelor utilizate;
c) estimarea, pe tipuri si cantitati, a deseurilor preconizate si a emisiilor (poluare in
apa, aer si sol, zgomot, vibratii, lumina, caldura, radiatii etc.) rezultate din
functionarea proiectului propus;
2. rezumatul principalelor alternative studiate de titular si indicarea principalelor 
motive pentru alegerea finala, luand in considerare efectele asupra mediului;
3. descrierea aspectelor de mediu posibil a fi afectate in mod semnificativ de
  proiectul propus, in special a populatiei, faunei, florei, solului, apei, aerului,
factorilor climatici, bunurilor materiale, inclusiv patrimoniul arhitectural si 
arheologic, peisajul si interconexiunile dintre factorii de mai sus;
4. descrierea*1) efectelor semnificative posibile ale proiectului propus asupra
mediului, rezultand din:
a) existenta proiectului;
b) utilizarea resurselor naturale;
c) emisiile de poluanti, zgomot si alte surse de disconfort si eliminarea deseurilor;
si descrierea de catre

28
 

titular a metodelor de prognoza utilizate in evaluarea efectelor asupra mediului;

5. descrierea masurilor preconizate pentru prevenirea, reducerea si, unde este
 posibil, compensarea oricaror efecte semnificative adverse asupra mediului;
6. un rezumat fara caracter tehnic al informatiilor furnizate la punctele precedente;
7. indicarea dificultatilor (deficiente tehnice sau lipsa de know-how) intampinate de
titularul proiectului in prezentarea informatiei solicitate.
 _____________
*1) Aceasta descriere trebuie sa acopere efectele directe si indirecte, secundare,
cumulative, pe termen scurt, mediu si lung, permanente si temporare, pozitive si 
negative ale proiectului asupra mediului 

Art. 12. - (1) Desfasurarea activitatilor existente precum si inceperea activitatilor 

noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului se realizeaza numai in baza
autorizatiei/autorizatiei integrate de mediu.
(2) Procedura de emitere a autorizatiei de mediu si lista activitatilor supuse
acestei proceduri sunt stabilite prin ordin al conducatorului autoritatii publice
centrale pentru protectia mediului.
(3) Pentru obtinerea autorizatiei de mediu, activitatile existente, care nu sunt
conforme cu normele si reglementarile de mediu in vigoare, sunt supuse bilantului
de mediu, la decizia autoritatii competente pentru protectia mediului.
(4) Procedura de realizare a bilantului de mediu este stabilita prin ordin al
conducatorului autoritatii publice centrale pentru protectia mediului.

Nota: Ordinul nr. 1798/2007 - Procedura de emitere a autorizatiei de mediu 

Procedura de emitere a autorizatiei de mediu reglementeaza conditiile de
solicitare, de emitere si de revizuire a autorizatiei de mediu.
http://www.arpmnv6.ro/Autorizatii%20integrate/Ordinul%20MMDD
%20nr.1798%20din%202007.doc 

Art. 13. - (1) Masurile privind prevenirea si controlul integrat al poluarii si lista
activitatilor supuse procedurii de emitere a autorizatiei integrate de mediu sunt 
stabilite prin lege.
(2) Procedura de emitere a autorizatiei integrate de mediu si normele
metodologice de aplicare a acestei proceduri sunt stabilite prin ordin al 
conducatorului autoritatii publice centrale pentru protectia mediului.
………………………………………………………………………………………………
…
 Art. 21. - (1) Raportul de mediu, raportul privind impactul asupra mediului, bilantul 
de mediu, raportul de amplasament, raportul de securitate, studiul de evaluare
adecvata se realizeaza de catre persoane fizice si juridice care au acest drept,
 potrivit legii.
(2) Conditiile de elaborare a raportului de mediu, raportului privind impactul 
asupra mediului, bilantului de mediu, raportului de amplasament, raportului de
securitate, studiului de evaluare adecvata se stabilesc prin ordin al conducatorului 
autoritatii publice centrale pentru protectia mediului.
(3) Cheltuielile privind elaborarea lucrarilor prevazute la alin. (1) revin titularului 
 planului, programului, proiectului sau activitatii.
 

29
 

4) Raspunderea pentru corectitudinea informatiilor puse la dispozitia autoritatilor 

competente pentru protectia mediului si a publicului revine titularului planului,
  programului, proiectului sau al activitatii, iar raspunderea pentru corectitudinea
lucrarilor prevazute la alin. (1) revine autorului acestora.

CAPITOLUL III
Regimul substantelor si preparatelor periculoase
Art. 24. - Activitatile privind fabricarea, introducerea pe piata, utilizarea,
depozitarea temporara sau definitiva, transportul intern, manipularea, eliminarea,
precum si introducerea si scoaterea din tara a substantelor si preparatelor 
periculoase sunt supuse unui regim special de reglementare si gestionare.
…………………………………………………………………………………………..
CAPITOLUL IV
Regimul deseurilor 
Art. 29. - Gestionarea deseurilor se efectueaza in conditii de protectie a sanatatii
populatiei si a mediului si se supune prevederilor prezentei ordonante de urgenta,
precum si legislatiei specifice in vigoare.
…………………………………………………………………………….
Art. 32. (1) Introducerea pe teritoriul Romaniei a deseurilor de orice natura, in
scopul eliminarii acestora, este interzisa.
(2) Introducerea pe teritoriul Romaniei a deseurilor, in scopul recuperarii, se
realizeaza in baza reglementarilor specifice in domeniu, cu aprobarea Guvernului,
in conformitate cu prevederile Tratatului privind aderarea Romaniei la Uniunea
Europeana, ratificat prin Legea nr. 157/2005.
(3) Valorificarea deseurilor se realizeaza numai in instalatii, prin procese sau
activitati autorizate de autoritatile publice competente.
(4) Tranzitul si exportul de deseuri de orice natura se realizeaza in conformitate
cu acordurile si conventiile la care Romania este parte si cu legislatia nationala
specifica in domeniu.
……………………………………………………………………………………………

CAPITOLUL V
Regimul ingrasamintelor chimice si al produselor de protectie a plantelor 
…………………………………………………………………………………………….
CAPITOLUL VI
Regimul organismelor modificate genetic, obtinute prin tehnicile
biotehnologiei moderne
……………………………………………………………………………………………..
CAPITOLUL VII
Regimul activitatilor nucleare
……………………………………………………………………………………………
CAPITOLUL VIII
Conservarea biodiversitatii si arii naturale protejate

30
 

Art. 49. - (1) Autoritatea publica centrala pentru protectia mediului impreuna cu
autoritatile publice centrale si locale, dupa caz, elaboreaza reglementari tehnice
privind masurile de protectie a ecosistemelor, de conservare si utilizare durabila a
componentelor diversitatii biologice.
(2) Regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si
faunei salbatice se supun prevederilor prezentei ordonante de urgenta, precum si
legislatiei specifice in vigoare.
(3) La proiectarea lucrarilor care pot modifica cadrul natural al unei arii naturale
protejate este obligatorie procedura de evaluare a impactului asupra acesteia,
urmata de avansarea solutiilor tehnice de mentinere a zonelor de habitat natural,
de conservare a functiilor ecosistemelor si de protectie a speciilor salbatice de flora
si fauna, inclusiv a celor migratoare, cu respectarea alternativei si a conditiilor 
impuse prin acordul de mediu, automonitorizarea, precum si monitorizarea de catre
structurile de administrare, pana la indeplinirea acestora.
(4) Detinatorii cu orice titlu de suprafete terestre si acvatice supuse refacerii
ecologice sau aflate intr-o arie naturala protejata au obligatia de a aplica si/sau
respecta masurile stabilite de autoritatea competenta pentru protectia mediului
………………………………………………………………………………………………
Art. 52. - (1) Respectarea prevederilor din planurile de management si
regulamentele ariilor naturale protejate, aprobate conform legislatiei specifice, este
obligatorie.
(2) Pe suprafata ariilor naturale protejate este interzis accesul cu mijloace
motorizate care utilizeaza carburanti fosili in scopul practicarii de sporturi, cu
exceptia drumurilor permise accesului public.
(3) Pe suprafata ariilor naturale protejate, pe langa interdictiile prevazute in
planurile de management si regulamente, este interzisa exploatarea oricaror 
resurse minerale neregenerabile din parcurile nationale, rezervatiile naturale,
rezervatiile stiintifice, monumentele naturii si din zonele de protectie stricta, zonele
de protectie integrala si zonele de management durabil ale parcurilor naturale.
(4) In ariile naturale protejate sunt interzise: orice activitati de obtinere, cultivare,
depozitare, prelucrare, comercializare a organismelor vii modificate genetic.
(5) Orice plan ori proiect care nu are o legatura directa cu sau nu este necesar 
pentru managementul ariei naturale protejate de interes comunitar, dar care ar 
putea afecta in mod semnificativ aria, in mod individual ori in combinatie cu alte
planuri sau proiecte, este supus unei evaluari adecvate a efectelor potentiale
asupra ariei naturale protejate de interes comunitar, tinandu-se cont de obiectivele
de conservare a acesteia, potrivit legislatiei specifice in domeniu.
(6) Procedura de evaluare adecvata se finalizeaza cu emiterea avizului Natura
2000 sau a deciziei de respingere a proiectului ori planului, dupa caz.
………………………………………………………………………………………………
 

CAPITOLUL IX
Protectia apelor si a ecosistemelor acvatice
Art. 55. - (1) Protectia apelor de suprafata si subterane si a ecosistemelor 
acvatice are ca obiect mentinerea si imbunatatirea calitatii si productivitatii biologice
ale acestora, in scopul evitarii unor efecte negative asupra mediului, sanatatii

31
 

umane si bunurilor materiale.

……………………………………………………………………………………………
Art. 58. - Persoanele fizice si juridice au urmatoarele obligatii:
a) sa execute toate lucrarile de refacere a resurselor naturale, de asigurare a
migrarii faunei acvatice si de ameliorare a calitatii apei, prevazute cu termen in
avizul sau autorizatia de gospodarire a apelor, precum si in autorizatia de mediu, si
sa monitorizeze zona de impact;
………………………………………………………………………………………..
e) sa nu spele obiecte, produse, ambalaje, materiale care pot produce
impurificarea apelor de suprafata;
f) sa nu deverseze in apele de suprafata, subterane si maritime ape uzate,
fecaloid menajere, substante petroliere, substante prioritare/prioritar periculoase;
g) sa nu arunce si sa nu depoziteze pe maluri, in albiile raurilor si in zonele
umede si de coasta deseuri de orice fel si sa nu introduca in ape substante
explozive, tensiune electrica, narcotice, substante prioritare/prioritar periculoase.
CAPITOLUL X
Protectia atmosferei, schimbarile climatice, gestionarea zgomotului
ambiental
Art. 61. - Autoritatea publica centrala pentru protectia mediului, prin autoritatile
publice din subordinea sa, supravegheaza si controleaza aplicarea prevederilor 
legale privind protectia atmosferei si gestionarea zgomotului ambiental, in care
scop:
a) dispune incetarea temporara sau definitiva a activitatilor generatoare de poluare,
in vederea aplicarii unor masuri de urgenta sau pentru nerespectarea programului
pentru conformare/planului de actiuni;
b) solicita aplicarea masurilor tehnologice, a restrictiilor si interdictiilor in scopul
prevenirii, limitarii sau eliminarii emisiilor de poluanti;
c) solicita luarea masurilor in vederea respectarii nivelului maxim admis al
zgomotului ambiental.
Art. 62. - Detinatorii, cu orice titlu, de terenuri pe care se gasesc perdelele si
aliniamentele de protectie, spatiile verzi, parcurile, gardurile vii sunt obligati sa le
intretina pentru imbunatatirea capacitatii de regenerare a atmosferei, protectia
fonica si eoliana.
………………………………………………………………………………………….
Art. 64. - Persoanele fizice si juridice au urmatoarele obligatii in domeniu:
a) sa respecte reglementarile privind protectia atmosferei, adoptand masuri
tehnologice adecvate de retinere si neutralizare a poluantilor atmosferici;
b) sa doteze instalatiile tehnologice, care sunt surse de poluare, cu sisteme de
automonitorizare si sa asigure corecta lor functionare;
c) sa asigure personal calificat si sa furnizeze, la cerere sau potrivit programului
pentru conformare, autoritatilor competente pentru protectia mediului, datele
necesare;
d) sa imbunatateasca performantele tehnologice in scopul reducerii emisiilor si sa
nu puna in exploatare instalatiile prin care se depasesc limitele maxime admise
prevazute in legislatia in vigoare;
e) sa asigure, la cererea autoritatilor competente pentru protectia mediului,
diminuarea, modificarea sau incetarea activitatii generatoare de poluare;

32
 

f) sa asigure masuri si dotari speciale pentru izolarea si protectia fonica a surselor 

generatoare de zgomot si vibratii, astfel incat sa nu conduca, prin functionarea
acestora, la depasirea nivelurilor limita a zgomotului ambiental.
CAPITOLUL XI
Protectia solului, subsolului si a ecosistemelor terestre
Art. 65. - Protectia solului, a subsolului si a ecosistemelor terestre, prin masuri
adecvate de gospodarire, conservare, organizare si amenajare a teritoriului, este
obligatorie pentru toti detinatorii, cu orice titlu.
………………………………………………………………………………………………
Art. 69. - Detinatorii cu orice titlu ai fondului forestier, ai vegetatiei forestiere din
afara fondului forestier si ai pajistilor, precum si orice persoana fizica sau juridica
care desfasoara o activitate pe un astfel de teren, fara a avea un titlu juridic, au
urmatoarele obligatii:
………………………………………………………………………………………………
k) sa protejeze patrimoniul forestier, cinegetic, piscicol si al pajistilor din cadrul
ariilor naturale protejate, in termenii stabiliti prin planurile de management si
regulamentele specifice
…………………………………………………………………………………………….
CAPITOLUL XII
Protectia asezarilor umane
Art. 70. - Pentru asigurarea unui mediu de viata sanatos, autoritatile administratiei
publice locale, precum si, dupa caz, persoanele fizice si juridice au urmatoarele
obligatii:
a) sa imbunatateasca microclimatul localitatilor, prin amenajarea si intretinerea
izvoarelor si a luciilor de apa din interiorul si din zonele limitrofe acestora, sa
infrumuseteze si sa protejeze peisajul, sa mentina curatenia stradala;
b) sa prevada, la elaborarea planurilor de urbanism si amenajarea teritoriului,
masuri de mentinere si ameliorare a fondului peisagistic natural si antropic al
fiecarei zone si localitati, conditii de refacere peisagistica si ecologica a zonelor 
deteriorate, masuri de protectie sanitara a captarilor de apa potabila si lucrari de
aparare impotriva inundatiilor;
c) sa respecte prevederile din planurile de urbanism si amenajarea teritoriului
privind amplasarea obiectivelor industriale, a cailor si mijloacelor de transport, a
retelelor de canalizare, a statiilor de epurare, a depozitelor de deseuri menajere,
stradale si industriale si a altor obiective si activitati, fara a prejudicia ambientul,
spatiile de odihna, tratament si recreere, starea de sanatate si de confort a
populatiei;
d) sa informeze publicul asupra riscurilor generate de functionarea sau existenta
obiectivelor cu risc pentru sanatatea populatiei si mediu;
e) sa respecte regimul de protectie speciala a localitatilor balneoclimaterice, a
zonelor de interes turistic si de agrement, a monumentelor istorice, a ariilor 
protejate si a monumentelor naturii. Sunt interzise amplasarea de obiective si
desfasurarea unor activitati cu efecte daunatoare in perimetrul si in zonele de
protectie a acestora;
f) sa adopte elemente arhitecturale adecvate, sa optimizeze densitatea de
locuire, concomitent cu mentinerea, intretinerea si dezvoltarea spatiilor verzi, a
parcurilor, a aliniamentelor de arbori si a perdelelor de protectie stradala, a

33
 

amenajamentelor peisagistice cu functie ecologica, estetica si recreativa, in

conformitate cu planurile de urbanism si amenajarea teritoriului;
g) sa reglementeze, inclusiv prin interzicerea temporara sau permanenta, accesul
anumitor tipuri de autovehicule sau desfasurarea unor activitati generatoare de
disconfort pentru populatie in anumite zone ale localitatilor, cu predominanta in
spatiile destinate locuintelor, in zonele destinate tratamentului, odihnei, recreerii si
agrementului;
h) sa nu degradeze mediul natural sau amenajat, prin depozitari necontrolate de
deseuri de orice fel;
i) sa adopte masuri obligatorii, pentru persoanele fizice si juridice, cu privire la
intretinerea si infrumusetarea, dupa caz, a cladirilor, curtilor si imprejurimilor 
acestora, a spatiilor verzi din curti si dintre cladiri, a arborilor si arbustilor decorativi;
 j) sa initieze, pe plan local, proiecte de amenajare, de intretinere si dezvoltare a
canalizarii.
Art. 71. - (1) Schimbarea destinatiei terenurilor amenajate ca spatii verzi si/sau
prevazute ca atare in documentatiile de urbanism, reducerea suprafetelor acestora
ori stramutarea lor este interzisa, indiferent de regimul juridic al acestora.
(2) Actele administrative sau juridice emise ori incheiate cu nerespectarea
prevederilor alin. (1) sunt lovite de nulitate absoluta.
Art. 72. - La elaborarea planurilor de urbanism si amenajarea teritoriului se
respecta prevederile prezentei ordonante de urgenta si a reglementarilor speciale
si se prevad, in mod obligatoriu, masuri de mentinere si ameliorare a fondului
peisagistic natural si antropic al fiecarei zone si localitati, conditii de refacere
peisagistica si ecologica a zonelor deteriorate si masuri de dezvoltare a spatiilor 
verzi, de protectie sanitara a captarilor de apa potabila si lucrari de aparare
impotriva inundatiilor.
Art. 73. - Planurile de urbanism si amenajarea teritoriului se supun procedurii de
evaluare de mediu, in vederea obtinerii avizului de mediu pentru planuri si
programe, conform legislatiei in vigoare.
………………………………………………………………………………………………
Secţiunea a 3-a
  Obligatiile persoanelor fizice si juridice
Art. 94. - (1) Protectia mediului constituie o obligatie a tuturor persoanelor fizice si
 juridice, in care scop:
b) respecta conditiile din actele de reglementare obtinute;
c) nu pun in exploatare instalatii ale caror emisii depasesc valorile limita stabilite
prin actele de reglementare;
d) persoanele juridice care desfasoara activitati cu impact semnificativ asupra
mediului organizeaza structuri proprii specializate pentru protectia mediului;
………………………………………………………………………………………….
g) realizeaza, in totalitate si la termen, masurile impuse prin actele de constatare
incheiate de persoanele imputernicite cu activitati de verificare, inspectie si control;
h) se supun dispozitiei scrise de incetare a activitatii;
i) suporta costul pentru repararea prejudiciului si inlatura urmarile produse de
acesta, restabilind conditiile anterioare producerii prejudiciului, potrivit principiului
"poluatorul plateste";
………………………………………………………………………………………..
l) informeaza autoritatile competente, in caz de eliminari accidentale de poluanti in
mediu sau de accident major;

34
 

m) depoziteaza deseurile de orice fel numai pe amplasamente autorizate in acest

sens;
n) nu ard miristile, stuful, tufarisurile sau vegetatia ierboasa fara acceptul
autoritatii competente pentru protectia mediului si fara informarea in prealabil a
serviciilor publice comunitare pentru situatii de urgenta;
……………………………………………………………………………………….
(2) Persoanele fizice sau juridice care prospecteaza, exploreaza ori exploateaza
resursele solului si subsolului au urmatoarele obligatii:
a) sa efectueze remedierea zonelor in care solul, subsolul si ecosistemele
terestre au fost afectate;
………………………………………………………………………………………
(4) Persoanele fizice si juridice au urmatoarele obligatii in vederea respectarii
regimului ariilor naturale protejate:
a) sa respecte prevederile planurilor de management si ale regulamentelor ariilor 
naturale protejate;
b) sa nu desfasoare activitati care contravin planurilor de management sau
regulamentelor ariilor naturale protejate, precum si prevederilor prezentei
ordonante de urgenta;
…………………………………………………………………………………..
Art. 95. - (1) Raspunderea pentru prejudiciul adus mediului are caracter obiectiv,
independent de culpa. In cazul pluralitatii autorilor, raspunderea este solidara.
(2) In mod exceptional, raspunderea poate fi si subiectiva pentru prejudiciile
cauzate speciilor protejate si habitatelor naturale, conform reglementarilor 
specifice.
(3) Prevenirea si repararea prejudiciului adus mediului se realizeaza conform
prevederilor prezentei ordonante de urgenta si a reglementarilor specifice.
CAPITOLUL XV
Sanctiuni
………………………………………………………………………………………………

2.1.2. Reglementarii privind evaluarea poluarii mediului

http://www.apmbc.ro/download/148.pdf  
In cazul realizarii bilanturilor de mediu este necesara determinarea prin masuratori
a starii de poluare , masuratori care se compara cu limitele admise de prevederile
legale cum este:
ORDIN nr. 756 din 3 noiembrie 1997
pentru aprobarea Reglementarii privind evaluarea poluarii mediului
EMITENT: MINISTERUL APELOR, PADURILOR SI PROTECTIEI MEDIULUI
Publicat in MONITORUL OFICIAL nr. 303 bis din 6 noiembrie 1997
ANEXA 1
Reglementare privind evaluarea poluarii mediului
CAP. 2
Praguri de alerta si praguri de interventie

35
 

CAP. 3
Reglementari privind poluarea solurilor 
CAP. 4
Reglementari privind evaluarea poluarii aerului

2.2. Procedurile de evaluare a impactului si de intocmire a studiilor de impact.

Un studiu de impact bine facut trebuie sa arate cum un proiect raspunde la :
• nevoi economice si sociale
•preocuparea privind protectia mediului adica mentinand diversitatea
biologica existenta si ne modificand ecilibrele naturale esentiale in zona.
Studiul de impact constituie instrumentul esential pentru evaluarea de mediu a
lucrarilor si proiectelor de realizat in sensul ca analizeaza efectele pozitive si
negative asupra mediului si cadrului de viata al lucrarilor si proiectelor analizate.
Procedura de reglementare din punct de vedere al protectiei mediului a proiectelor 
publice sau private sau modificarea ori extinderea activitatilor existente, prin Acord
de mediu este conform prevederilor urmatoarelor acte normative:
Ordonanata de Urgenta a Guvernului nr. 195/2005 aprobata prin Legea nr.
265/2006 privind protectia mediului
HG nr.1213/2006 privind stabilirea procedurii cadru de evaluare a impactului
asupra mediului pentru anumite proiecte publice si private
Ordinul MAPM nr. 860/2002 modificat si completat de Ordinul MAPM nr.210/2004
si Ordinul MMGA nr.1037/2005, privind procedura de evaluare a impactului asupra
mediului si de emitere a acordului de mediu
Ordinul MAPM nr. 863/2005, ghid metodologic privind procedura de evaluare a
impactului asupra mediului si de emitere a acordului de mediu
Evaluarea impactului asupra mediului se efectuează în faza de pregătire a studiului
de fezabilitate a proiectului.
Procedura de evaluare a impactului este definita in OM 860/2002: Ordin al
Ministrului Apelor şi Protecţiei Mediului pentru aprobarea procedurii de evaluare a
impactului asupra mediului şi de emitere a acordului de mediu.(vezi si cap. 2.1)
EIM este o procedură prin care se evaluează impactul asupra mediului şi prin care
potenţialele efecte negative asupra mediului sunt diminuate sau eliminate, dacă
este posibil. EIM reprezintă un proces organizat de culegere a informaţiilor utilizate
pentru a identifica şi înţelege efectele proiectelor propuse asupra mediului
 înconjurator (aer, apă, sol, faună, vegetaţie etc.) cât şi asupra mediului social şi
economic al populaţiei potenţial afectate.
Pentru a se atige obiectivul de dezvoltare durabilă, autorităţile competente pentru
protecţia mediului (ACPM) utilizează instrumente de planificare cum ar fi EIM.
Luarea în considerare a efectelor asupra mediului ale unui proiect/investiţie încă
din primele etape ale planificării acestuia, conduce la identificarea şi evaluarea din

36
 

timp a posibilelor efecte negative asupra mediului. Astfel, se pot stabili măsuri de
minimizare a acestor efecte înainte de a deveni ireversibile.
Autoritatea competentă pentru protecţia mediului (ACPM), impreună cu Colectivul
de Analiza Tehnică (CAT), analizează proiectele pe baza memoriului tehnic de
prezentare al acestora, care este depus de către titularul proiectului în momentul
solicitării emiterii acordului / acordului integrat de mediu.
Etapele procedurii EIM sunt reglementate in Ordinul nr. 863/2002
http://www.arpm7c.ro/documents/acorduri_avize_autorizatii/acorduri/Ordin_863_din
 _2002.doc
Procedura de evaluare a impactului asupra mediului începe prin depunerea
solicitării de emitere a acordului de mediu în faza de studiu de prefezabilitate
a proiectului.
Solicitarea se face catre autoritatea competenta de protectie a mediului.
Acte necesare solicitarii Acordului de mediu:
•Cerere
•Memoriu tehnic
•Anunt public privind depunerea solicitarii- pentru proiecte cu potenţial impact
semnificativ
•Certificat de urbanism
•Planuri de situţie şi de încadrare în zonă
•Aviz de gospodarirea apelor - pentru proiectele ce presupun asigurarea apei
potabile din sursa proprie sau evacuarea apelor uzate în ape de suprafata sau
soluri permeabile
•Dovada platii tarifului
Memoriul tehnic de prezentare a proiectului trebuie să conţină descrierea
acestuia şi informaţii din care să rezulte date privind impactul asupra
mediului si cuprinde:
a) descrierea şi caracteristicile amplasamentului propus;
b) descrierea şi caracteristicile proiectului şi ale activităţilor care urmează a fi
desfăşurate: mărime, tehnologii şi materiale propuse a fi folosite şi utilizarea
resurselor naturale;
c) descrierea activităţilor specifice perioadei de realizare a proiectului;
d) descrierea sumară a potenţialului impact al proiectului asupra mediului
evidentiind daca este cazul:
• substanţe chimice periculoase utilizate sau care pot fi generate;
• deşeuri sau alte substanţe chimice care pot fi utlizate, generate sau prelucrate;
• emisii poluante care pot afecta aerul, apa, solul, fauna, vegetaţia;
• interacţiunea posibilă cu alte activităţi existente;
• probabilitatea producerii accidentelor de mediu şi prevenirea acestora
e) scurta descriere a impactului potenţial, cu luarea în considerare a următorilor 
factori:
• impactul asupra populaţiei, sănătăţii umane;
• impactul asupra faunei şi florei, solului, folosinţelor, bunurilor materiale, calităţii şi
regimului cantitativ al apei, calităţii aerului, climei, zgomotelor şi vibraţiilor,

37
 

peisajului şi mediului vizual, patrimoniului istoric şi cultural, şi asupra interacţiunilor 

dintre aceste elemente;
• descrierea dotărilor şi măsurilor prevăzute pentru monitorizarea mediului.
Realizarea evaluarii impactului asupra mediului presupune 3 etape distincte care
sunt reglementate prin Ordinul nr. 863/2002 si anume:
1. etapa de încadrare a proiectului în procedura de evaluare a impactului
asupra mediului;
2. etapa de definire a domeniului proiectului în procedura de evaluare a
impactului asupra mediului;
3. etapa de analiza a calitatii raportului la studiul de evaluare a impactului
asupra mediului.
Toate aceste etape sunt conduse de autoritatea competenta de mediu si se
 încadreaza în limite de timp stricte.
1. Etapa de încadrare a proiectului.
Scopul etapei este sa stabileasca daca EIM este obligatorie pentru proiectul supus
autorizarii.
Evaluarea initiala a solicitarii, în baza datelor din Fisa tehnica întocmita pentru
amplasament, conduce la includerea solicitarii în una din categoriile:
a. cu impact nesemnificativ – nu se supune procedurii de mediu;
b. cu impact redus – se supune unei proceduri simplificate, care nu necesita EIM si
emiterea acordului de mediu;
c. cu impact semnificativ – se supune procedurii de mediu, necesita EIM si
obtinerea acordului de mediu;
2. Etapa de definire a domeniului evaluarii si de realizare a raportului la
studiul EIM.
Prin domeniul evaluarii se întelege totalitatea problemelor care vor fi supuse
evaluarii impactului asupra mediului si gradul de extindere al acestora.
Definirea domeniului evaluarii se realizeaza tinând cont de efectele potentiale
asupra mediului generate de proiect, de amplitudinea si importanta acestor efecte,
de luarea în considerare a variantelor de realizare a proiectului.
Urmare definirii domeniului evaluarii, autoritatea competenta de mediu transmite
titularului de proiect un îndrumar prin care se mentioneaza totalitatea problemelor 
care trebuie tratate în studiul EIM si gradul de extindere a acestora.
Pe baza îndrumarului primit titularul de proiect realizeaza, printr-o persoana fizica
sau juridica atestata conform legii si independenta de titularul proiectului, studiul
EIM, finalizat cu un raport care se înainteaza autoritatii de mediu.
Definirea domeniului evaluării este de asemenea o procedură complicată care se
realizează în mai mulţi paşi şi care trebuie să raspundă la trei întrebări majore:
- care sunt efectele potenţiale asupra mediului generate de proiect
- care dintre aceste efecte sunt cele mai importante şi de aceea necesită o
analiză mai profundă în studiul EIM
- care sunt variantele de realizare a proiectului care ar trebui luate în
considerare

38
 

Urmare definirii domeniului evaluarii, autoritatea competenta de mediu transmite

titularului de proiect un îndrumar prin care se mentioneaza totalitatea problemelor 
care trebuie tratate în studiul EIM si gradul de extindere a acestora.
Pe baza îndrumarului primit titularul de proiect realizeaza, printr-o persoana fizica
sau juridica atestata conform legii si independenta de titularul proiectului, studiul
EIM, finalizat cu un raport care se înainteaza autoritatii de mediu.
3. Etapa de analiza a calitatii raportului la studiul EIM.
Aceasta etapa presupune parcurgerea urmatorilor pasi procedurali:
1. organizarea dezbaterii publice si prezentarea de catre titular a raportului în
cadrul acesteia;
2. evaluarea de catre titular a observatiilor motivate ale publicului si înaintarea
acestei evaluari, împreuna cu solutiile de rezolvare propuse, autoritatii competente
de protectia mediului.
3. analizarea de catre autoritatea competenta de mediu si comisia de analiza
tehnica a raportului si a evaluarii observatiilor publicului.
4. acceptarea/ refacerea / respingerea motivata a raportului, respectiv luarea
deciziei de a emite sau nu acord de mediu / reluarea procedurii de analiza a calitatii
raportului la studiul EIM dupa refacerea acestuia
Raportul la studiul de impact asupra mediului are la baza informaţiile minime
pe care trebuie să le conţina un raport şi pe care trebuie să le furnizeze în mod
obligatoriu titularul de proiect si se referă la:
  • descrierea proiectului, care trebuie să conţină date despre:
- amplasament;
- soluţii tehnice adoptate;
- mărimea proiectului.
- descrierea măsurilor pentru evitarea, reducerea şi remedierea efectelor negative
asupra mediului, dacă este posibil;
- date necesare pentru identificarea şi evaluarea principalelor efecte pe care
proiectul le poate avea asupra mediului;
- prezentarea alternativelor studiate de titularul de proiect şi argumentarea alegerii.
In anexele Ord. 863/2002 deja referit se prezinta ghidurile metodologice aplicabile
etapelor procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului, descrise
mai sus.
Anexele sunt:
- Anexa nr. 1 - Ghid metodologic privind etapa de încadrare a proiectului în
procedura de evaluare a impactului asupra mediului;
- Anexa nr. 2 - Ghid metodologic privind etapa de definire a domeniului evaluării şi
de realizare a raportului la studiul de evaluare ;
- Anexa nr. 3 - Ghid metodologic privind etapa de analiză a calităţii raportului la
studiul de evaluare a impactului asupra mediului.

39
 

ETAPELE PROCEDURII EIM

PROIECT PUBLIC/PRIVAT

ETAPA DE ÎNCADRARE A PARTICIPAREA

PROIECTULUI PUBLICULUI

Se supune EIM
Nu se supune EIM

ETAPA DE DEFINIRE A
DOMENIULUI EVALUĂRII

Studiul
StudiulEIM
EIM(Îndrumar)
(Îndrumar)

Raportul
Raportullalastudiul
studiulEIM
EIM

ETAPA DE ANALIZĂ A PARTICIPAREA

CALITĂŢII RAPORTULUI PUBLICULUI

Factori
Factoride
dedecizie
decizie

Se
Serespinge
respingeraportul
raportul Se
Sereface
refaceraportul
raportul Se
Seaprobă
aprobăraportul
raportul
40
Nu
Nuseseemite
emiteacord
acord Se Se
Seemite
emiteacord
acordde
de
dedemediu
mediu Sereexaminează
reexaminează mediu
mediu
 

Este de interes sa prezentam cu referire la lucrarile de proiectare ale unor planuri

si programe, care pot fi si de constructii, actul normativ intitulat:
Hotărâre nr. 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de
mediu pentru planuri şi programe
Art 1(2) Respectiva hotărâre stabileşte procedura de realizare a evaluării de mediu,
aplicată în scopul emiterii avizului de mediu necesar adoptării planurilor şi
programelor care pot avea efecte semnificative asupra mediului, definind rolul
autorităţii competente pentru protecţia mediului, cerinţele de consultare a factorilor 
interesaţi şi de participare a publicului. Evaluarea de mediu este parte integrantă
din procedura de adoptare a planurilor şi programelor.
Art 5(2) Se supun evaluării de mediu toate planurile şi programele care:
a) se pregătesc pentru următoarele domenii: agricultură, silvicultură, pescuit şi
acvacultură, energie, industrie, inclusiv activitatea de extracţie a resurselor 
minerale, transport, gestionarea deşeurilor, gospodărirea apelor, telecomunicaţii,
turism, dezvoltare regională, amenajarea teritoriului şi urbanism sau utilizarea
terenurilor, şi care stabilesc cadrul pentru emiterea viitoarelor acorduri unice pentru
proiectele care sunt prevăzute în anexele nr. 1 şi 2 la Hotărârea Guvernului nr.
918/2002(devenita nr.445/2009) privind stabilirea procedurii-cadru de evaluare a
impactului asupra mediului şi pentru aprobarea listei proiectelor publice private
supuse acestei proceduri.
Anexa 1 a HG 445/2009 stabileste: LISTA proiectelor supuse evaluarii impactului
asupra mediului dintre care de interes sunt
• Construirea de linii pentru traficul feroviar de lunga distanta si a aerodromurilor 1
cu cel putin o pista de decolare-aterizare mai lunga de 2.100 m.
• Construirea de autostrazi si de drumuri expres2.
• Construirea drumurilor noi cu cel putin 4 benzi sau realinierea si/sau largirea unui
drum existent cu doua ori mai putine benzi pana la 4 sau mai multe benzi, in cazul
in care aceste drumuri noi sau realinierea lor si/sau sectiunea largita a acestora
este de cel putin 10 km lungime continua.
 • Cai navigabile interioare si porturi fluviale care asigura traficul, respectiv operarea
navelor de peste 1.350 tone.
• Porturi comerciale, cheuri pentru incarcare si descarcare legate de uscat si porturi
exterioare (exclusiv cheuri pentru feribot) care permit operarea navelor de cel putin
1.350 tone.
• Depozite de deseuri periculoase sau instalatii pentru eliminarea deseurilor 
periculoase prin incinerare ori tratare chimica,

41
 

• Instalatii cu o capacitate mai mare de 100 tone/zi pentru eliminarea deseurilor 

nepericuloase prin incinerare ori tratare chimica,
• Sisteme de captare a apelor subterane sau sisteme artificiale de reincarcare a
acviferului, acolo unde volumul anual de apa captata sau reincarcata este de cel
putin 10 milioane de metri cubi.
• Lucrari de transfer al resurselor de apa intre bazine hidrografice, executate in
scopul prevenirii deficitului de apa, pentru un volum anual de apa transferata de cel
putin 100 de milioane metri cubi; se excepteaza transferul prin conducte al apei
potabile.
• In toate celelalte cazuri, lucrari de transfer al resurselor de apa intre bazine
hidrografice, pentru un debit mediu multianual al bazinului de captare de cel putin
2.000 de milioane metri cubi/an si pentru o cantitate de apa transferata de cel putin
5% din acest debit; se excepteaza transferul prin conducte al apei potabile.
• Statii pentru epurarea apelor uzate de cel putin 150.000 echivalenti locuitor 3.
Anexa 1 a HG 445/2009 stabileste : LISTA proiectelor pentru care trebuie stabilita
necesitatea efectuarii evaluarii impactului asupra mediului
Proiecte de infrastructura:
a) proiecte de dezvoltare a unitatilor/zonelor industriale;
b) proiecte de dezvoltare urbana, inclusiv constructia centrelor comerciale si a
parcarilor auto;
c) constructia cailor ferate, altele decat cele prevazute in anexa nr. 1, a
instalatiilor de transbordare intermodala si a terminalelor intermodale;
d) constructia aerodromurilor, altele decat cele prevazute in anexa nr. 1;
e) constructia drumurilor, porturilor si instalatiilor portuare, inclusiv a porturilor de
pescuit, altele decat cele prevazute in anexa nr. 1;
f) constructia cailor navigabile interioare, altele decat cele prevazute in anexa nr.
1, lucrari de canalizare si lucrari impotriva inundatiilor;
g) baraje si alte instalatii proiectate pentru retinerea sau stocarea apei pe termen
lung, altele decat cele prevazute in anexa nr. 1;
h) linii de tramvai, cai ferate subterane si de suprafata, linii suspendate sau linii
similare specifice, utilizate exclusiv sau in principal pentru transportul de persoane;
i) instalatii de conducte pentru gaze si petrol, altele decat cele prevazute in anexa
nr. 1;
 j) instalatii de apeducte de lungime mare;
k) lucrari pentru combaterea eroziunii costiere si lucrari maritime ce pot modifica
profilul costier prin constructia, de exemplu, de diguri, chei, pontoane, debarcadere
sau alte lucrari de aparare marina, exclusiv intretinerea si reconstructia unor astfel
de lucrari;
l) instalatii de extractie a apei subterane si de reincarcare artificiala a rezervelor 
de apa subterana, altele decat cele prevazute in anexa nr. 1;
m) lucrari pentru transferul resurselor de apa intre bazine hidrografice, altele
decat cele prevazute in anexa nr. 1.

42
 

3. Studiul de impact pentru lucrari de constructii

Continutul oricarui studiu de impact presupune minimal o analiza a stadiului initial
al amplasamentului si a zonei inconjuratoare a factorilor de mediu precum si
evidentierea modificarilor pe care proiectul le va aduce, studiul efectelor asupra
sanatatii si masurile de avut in vedere pentru a suprima, a reduce si pe cat posibil a
compensa consecintele distructve pentru mediu si sanatate
Detaliind acestea putem preciza ca studiul de impact trebuie sa contina:
- Prezentarea starii initiale a mediului urmarindu-se situatia resurselor naturale din
zona, descrierea tipului de teritoriu afectat din zona de impact (natural, forestier,
agricol, agrement, maritim sau fluvial);
-Analiza efectelor directe si indirete , temporare si permanente ale proiectului cu
atentie asupra faunei si florei, siturilor si peisajelor, asupra solului, aerului si apei,
climatlui, mediului natural cu echilibrele biologice, protectia bunurilor si
patrimoniului cultural, ne deranjarea vecinatatilor prin zgomot, mirosuri, praf,
emisiuni luminoase etc, higiena, sanatatea si salubritatea publica;
-O prezentare a diverselor variante analizate si motivul ptr care a fost retinuta una
din ele din punctul de vedere al protectiei mediului comparandu-se efectele
fiecaruia cu starea initiala a mediului.
-Masurile recomandate in vederea suprimarii sau reducerii efectelor si pe cat
posibil pentru a se compensa consecintele distructive pentru mediu si sanatate, cat
si costul acestora;
Alegerea variantei optime
Diferitele variante se compara prin metodele de analiza cost–avantaje ale
proiectului, cost–eficacitate sau analize multicriteriale.
In cadrul proiectului se compara evaluarile de mediu pentru solutia finala cu situatia
initiala si cu varianta de impact minim, daca nu chiar aceasta a fost retinuta,
comparatie ce permite sa se evalueze acceptabilitatea de mediu si efortul material
pentru protectia mediului.
Daca variantele nu pot fi departajate in mod clar se fac studii suplimentare in ceea
ce priveste componente mai putin analizate in prima faza de studiu.

3.1. Exemple de variante analizate pentru cateva tipuri de proiecte, primele

doua realizate prin adaptarea solutiei existente si urmatoarele pe un nou
amplasament

a) Sosea
1) Amenajarea unui drum existent;

43
 

2) Marirea numarului de benzi a soselei existente

3) Constructia unei noi sosele pe un amplasament nou
4) Varianta care implica o cu totul alta solutie: cale ferata, canal navigabil
b) Aeroport
1. Crearea unei piste noi
2. Mutarea unei parti a traficului pe un alt aeroport
3. Crearea unui nou aeroport de pasageri
4. Crearea unui nou aeroport atat ptr pasageri cat si pentru marfuri
.
 
c) Port de agrement
1. Amenajarea unui bazin existent
2. Extinderea unui port existent
3. Constructia unui port nou intr-o alta locatie
d) Protectia contra eroziunii marine.
1.Constructia de spargeval pe o coasta in parte protejata cu epiuri (diguri)
2. Acoperire cu nisip intre lucrarile realizate
3. Constructia unor epiuri si spargevaluri pe o coasta in eroziune
4. Solutie mixta constand din constructii hidrotehnice marine si protectii
usoare cum ar fi fixarea dunelor 
e) Controlul apelor mari
1. Transformarea unui baraj existent intr-un baraj mobil
2. Amenajarea de zone naturale pentru disiparea apelor 
3. Amenajarea si regularizarea raului
4. Constructia unui baraj pentru retinerea apelor mari si impiedecarea
inundatiilor.
f) Localitate
1. Reabilitarea unei localitati
2. Extinderea unui centru urban
3. Crearea unei noi localitati
4. Crearea unei noi zone complexe de locuit
g) Tratamentul deseurilor 
1. Modernizarea unei uzine de incinerare a deseurilor menajere cu valorificare
de energie
2. Atasarea la o alta uzina de incinerare cu crearea unei statii de transfer 
3. Constructia unei noi uzine de incinerare fara valorificare de energie
4. Constructia unei noi uzine de incinerare cu valorificare de energie

3.2. Tipuri de lucrari structurate dupa o anume caracteristica, cu exemple

corespunzatoare naturii acestora.
a. Dupa localizare

44
 

• Infrastructuri de transport terestru (autostrazi, strazi, cai ferate, cai navigabile),

transportul lichidelor, canalizari, linii de electricitate aeriene
• Amplasamente punctuale
- Statii de epurare, aeroporturi, parcuri de distractii
- Constructii industriale, porturi, cariere de materiale, depozite
• Evacuari de efluenti
-Lucrari sau instalatii care evacueaza efluenti lichizi(ape uzate tratate sau nu si
ape fluviale) sau gazosi.

b. Dupa conceptiile caracteristice lucrarii

 
• Dupa natura constructiei: Baraje, diguri, lucrari de arta etc
• Dupa nature materialelor de executie: anrocamente, gabioane, palplanse etc
• Dupa profilul transversal si longitudinal pentru structuri lineare
• Terasamente si amenajari temporare.
• Centre de tratament deseuri
• Procedee industriale diferite

c. Dupa capacitate

• Volumul de apa din lacul de acumulare

• Suprafata irigata
• Putere electrica instalata
• Volumul unor rezervoare etc.

d. Dupa tehnici de constructie

• Puturi forate
• Derocari cu explozibili
• Sapaturi cu mijloace mecanice
• Excavari subterane

e. Dupa folosinta lucrarii

• Lucrari hidrotehnice si hidroelectrice

• Cai de comunicatie
• Centrale termice, statii de epurare, alimentari cu apa
• Silozuri de cereale

f. Dupa tipul de intretinere

  • Intretinere mecanica sau prin dezierbare chimica a unui taluz de infrastructura

feroviara.
• Aruncarea in mare sau depozitare pe uscat a produsului unui dragaj.
• Modalitate de golire la zece ani a unei acumulari de apa.

45
 

3.3 Analiza starii initiale a amplasamentului si a mediului din zona de

constructie.
Analiza are drept scop obtinerea informatiilor despre zona amenajarii , a amplasarii
proiectului pentru a se putea ulterior evalua modificarile aduse acesteia de
realizarea si functionarea proiectului.
Se vor urmarii in primul rand resursele naturale din zona, climatul, starea factorilor 
de mediu apa, aer si sol, a factorilor de vegetatie si fauna si a echilibrului acestora,
a patrimoniului cultural, a starii de higiena si de sanatate publica a populatiei din
zona.
Aceste elemente sunt absolut necesare pentru evaluarea efectelor de ansamblu a
realizarii unor lucrari ample de infrastructura, a compartimentarii teritoriale pentru
diverse folosinte.
3.3.1. In functie de tipul de proiect se vor urmari componentele de mediu
afectabile de catre acestea:
a) Cai de comunicatie in zone rurale.
Se vor urmari in principal: solul, date hidrologioce si hidrogeologice, fauna si flora
in zona afectata, turism, peisaje arheologie.
 b) Amenajari urbane:
Se vor urmari in principal: urbanismul, hidrologia urbana, calitatea aerului,
sgomotul, arhitectura si patrimoniu cultural, activitatile comerciale.
c) Amenajari hidrotehnice si ale cursului de apa
 Se vor urmari in principal: Hidrologie si hidrogeologie, hidraulica raului, transport
de sedimente, calitatea apei, vegetatie si fauna inclusiv acvatica, peisagii, activitati
legate de exploatarea raului- transport, pescuit, agrement
d) Instalatii industriale in mediu limitrof unui oras
Se vor urmari in principal : climatul, solul, starea actuala de poluare a mediului (aer,
apa, deseuri, zgomot) , fauna, flora, peisaje si urbanism.
e) Lucrari costiere
Se vor urmari in principal:  Hidraulica marina-valuri, curenti, sedimente, calitatea
apelor, activitati turistice si recreative.

46
 

3.3.2. Lucrari de cercetare a starii amplasamentului

Investigarea terenului urmarind intreaga zona si inventariind elementele acestuia
precum starea factorilor de mediu apa- aer- sol, fauna, flora, zgomotul, peisajele,
constructiile existente.
Aceste cercetari trebuie programate pentru a se acoperi ciclurile biologice si
variatiile sezoniere ale factorilor de mediu.
De asemenea, trebue precizat ca in aceasta activitate nu este suficient sa ne
bazam pe date documentare si bibliografice ci si pe cercetari efective in situ.
3.4. Evaluarea impactului proiectului asupra mediului
Una din etapele cheie a evaluarii de mediu consista in determinarea naturii,
intensitatii, intinderii si duratei tuturor efectelor pe care lucrarea risca sa le produca.
Odata cunoscute efectele se apreciaza impactul acestor efecte asupra elementelor 
la risc din mediu, caracterul reversibil odata cu disparitia unui efect sau ireversibil
indiferent la disparitia efectului.
Asadar efectul este o marime strict obiectiva, in timp ce impactul este consecinta
pe care un anume efect il are asupra unui subiect la risc.

Analiza efectelor permite in primul rand sa comparam variantele de solutii

avute in vedere, a consecintelor variantei retinute pentru a vedea daca este
acceptabila sau nu.
Pentru aceasta in analiza vom distinge efecte directe, indirecte, temporare si
permanente.
• Efectele directe
 
Acestea evidentiaza consecintele imediate ale proiectului, in spatiu si in timp,
putand distinge in principal:
- Efecte structurale datorate insasi executiei proiectului cum sunt ocuparea
spatiului amplasamentului amprizei cat si dependintelor, a carierelor de
materiale de constructie, a depozitelor;
-Disparitia speciilor floristice si faunistice , a elementelor de patrimoniu
cultural si de peisaj;
- Modificarea regimului apelor subterane si de suprafata;
- Modificarea regimului de viata al locuitorilor zonei;
- Efecte functionale legate de exploatare si intretinere a utilajelor prin
poluarea aerului, apei si solului;
-Riscuri tehnologice diverse.

• Efectele indirecte cauzate de un efect direct

47
 

Pot apare mai aproape sau mai departe de amplasamentul analizat si la diferite
momente dar uneori cu consecinte la fel de importante ca efectele directe. Se pot
propaga in lant datorita conexiunilor intre elementele afectate.
Exemplul 1: distrugerea unei paduri modifica fauna dispar pasari insectivore cu
efectul cresterii numarului de insecte daunatoare culturilor agricole, marindu-se
cantitatea de insecticide cu efect poluant asupra acviferului freatic si deci asupra
sanatatii consumatorilor de apa din fantani.
Exemplul 2: lucrarile portuare sunt de multe ori acompaniate de lucrari de protectie
contra valurilor(epiuri, lame spargeval) care influenteaza regimul depunerilor de
sedimente in zona litorala.
• Exemple de efecte directe si indirecte a catorva tipuri de amenajari
1. Cai de comunicatie in zone rurale
Ca efecte directe mentionam expropieri, se ocupa si se elimina teren agricol, se
modifica si calitatea agricola a terenului datorita modificarii drenajului acestuia, se
modifica infrastructurile de imbuntatiri funciare existente.

Ca efecte indirecte se poate mentiona influentarea

regimului scurgerii apelor din zona , constructii
aferente drumului-statii de benzina etc.

2. Construirea unui cartier de locuinte in zona centrala a unui oras

Demolarea de constructii existente, expropieri, retele de utilitati, modificari de trafic
auto in zona, retele comerciale noi, cresterea zgomotului a poluarii aerului
3. Baraj pe un rau
Schimbarea conditiilor hidrologice si hidrogeologice in zona, modificarea florei si
faunei zonei, a peisajului.
Consecinte indirecte pot fi modificari a recoltelor in zonele riverane datorita
modificarii umiditatii in sol

 • Efecte temporare si permanente

Efectele permanente sunt reprezentate de constructia in sine si de efectele
functionale care dureaza toata perioada de exploatare, in timp ce efectele
temporare sunt limitate in timp, fie prin disparitia odata cu disparitia cauzei,
fie prin atenuarea lor in timp, fara ca asta sa insemne ca nu pot acvea o
amploare insemnata pe durata lor de actiune si ca deci trebuie luate masuri
de reducere ca si fata de cele permanente.
Exemple:

48
 

Lucrarile de constructii produc de regula efecte temporare pe durata santierului.

Daca insa nu sunt corect avute in vedere si corectate pot duce si la efecte de
durata sau chiar ireversibile.
Desemenea efectele asupra peisajului se intind pe o perioada mai indelungata de
timp

• Efecte cumulative
Acestea sunt rezultatul unui cumul de interactiuni a mai multor efecte directe si
indirecte si care pot conduce la schimbari bruste sau progresive ale mediului.
Exemplu: O zona industriala construita pe o platforma amenajata in albia majora a
unui rau poate sa afecteze regimul hidraulic al acestuia, la care se pot adauga si
efectul diverselor deseuri si scurgeri de la acivitatea indutriala inrautatind starea
factorului de mediu apa.
Toate aceste efecte pot prezenta diferite tipologii dupa felul lor de manifestare:
- cu intarziere si pe termemn lung cum este efectul de sera, efecte asupra
sanatatii;
- sub forma concentrata, intense si /sau repetitive;
- la distanta provenind din surse difuze, cum sunt emisiile in atmosfera;
- secundare fata de o activitate principala cumulandu-se cu efectele aceasteia
• Tipologia efectelor directe si indirecte
1. Efecte care se manifesta cu intarziere spre exemplu efectul de sera, asupra
sanatatii
2. Efecte concentrate care pot fi intense si repetitive de exemplu golirea unei
acumulari de apa
3. Efecte la distanta provenind din surse indepartate si difuze ca de exemplu
emisiile gazoase in atmosfera
4. Efecte ale fragmentarii ecosistemelor cum sunt cele produse de exploatarile
forestiere, constructia de infrastructuri , desecari etc.
de morcellement
5. Efecte combinate provenind din surse multiple
6. Efecte secundare in urma unei activitati primare cum ar fi o dezvoltare
economica datorita unei infrastructuri rutiere
7.Efecte ireversibile : eutrofizarea unui lac de acumulare
• Riscurile de mediu 
Se vor analiza si riscuri legate de accidentele naturale si tehnologice susceptibile
sa afecteze securitatea in zona.
Studiul de impact va prezenta natura si amploarea consecintelor potentiale in caz
de accident si masurile preconizate a reduce un astfel de risc.
3.5. Efectele produse de existenta santierului

49
 

Santierul este prima etapa concreta de realizare a unui proiect si in cadrul acestei
perioade de executie efectele asupra mediului incep sa se manifeste.
De multe ori santierul fiind o activitate temporara efectele acestuia tind sa fie
neglijate sau subestimate chiar si in cadrul studiuluii de impact desi aceste efecte
sunt simtite ca fiind foarte deranjante de public si riverani.
Desi de regula temporare totusi aceste efecte pot avea consecinte importante daca
nu se au in vedere masuri speciale in vederea reducerii lor.
De asemenea nu intotdeauna amploarea efectelor este proportionala doar cu
amploarea santierului fiind situatii cand santiere mici in cazul unui mediu sensibil
pot induce un impact semnificativ si chiar ireversibil.
3.5.1.Identificarea efectelor santierului in functie de natura lucrarilor 
Pentru aceasta este bine ca natura lucrarilor de constructii sa fie bine cunoscuta,
Comparandu-se efectele diferitelor lucrari asupra diferitelor componente ale
mediului se pot decide mai fondat programarea lucrarilor in timp , organizarea
mijloacelor de lucru , alegerea materialeor , gropilor de imprumut drumurilor de
santier necesare.
Aceasta analiza trebuie sa reduca efectele temporare si permanente produse de
santier.
In cazul unui santier important si al unui mediu sensibil la efectele induse de acesta
se va stabili un set de prescriptii speciale relative la mediu enumerand masurile
tehnice avute in vedere pentru a reduce aceste efecte temporare si/sau
permanente.
Vom analiza un asemenea impact pentru cateva tipuri de constructii.
• Identificarea impactului(efectelor) santierului asupra mediului in functie de
natura lucrarilor pentru cazul constructiei unui baraj pe un curs de apa
a. Lucrari pregatitoare: organizare santier, aces, retele utilitati;
de mediu implicate si natura impactului
1. Ecosisteme acvatice: poluare produsa de scurgerile de ape pluviale pe
amplasamentul santierului.
2. Ecosisteme terestre : taierea de copaci si vegetatie pentru a se elibera terenul
necesar 
3. Situri arheologice, peisaje si patrimoniu cultural : impactul vizual temporar, riscul
asupra vestigiilor arheologice terestre
4. Cadrul de viata: Ocuparea deranjanta a locului de catre instalatii.
b) Realizari de lucrari in albia raului cu dig provizoriu, batardou de palplanse
sau devierea totala sau partiala a raului.Componente de mediu implicate si
natura impactului

1. Regimul hidrologic si hidraulic : Reducerea sectiunii de scurgere a apelor ,

amplificarea eroziunii si cresterea vitezei de scurgere 
2. Hidrogeologie : Inaltarea nivelului freatic cu efecte de inundare in subsolul
riveranilor;
3. Ecosisteme acvatice: Disparitia faunei acvatice in zonele din care apa este
deviata si blocarea circulatiei pestilor, poluarea prin materii in suspensie produse
pe santier 

50
 

4. Ecosisteme terestre: Influentarea faunei si vegetatiei terestre in cazul devierii

raului
5. Situri arheologice, peisaje si patrimoniu cultural : impactul vizual temporar a
lucrarilor provizorii, riscul asupra vestigiilor arheologice terestre acoperite de noul
traseu al apei deviate
6. Cadrul de viata : zgomotul produs de derocari, de baterea palplanselor metalice
ale batardourilor 

c) Excavatii si fundatii
mponente de mediu implicate si natura impactul
1. Hidrogeologire: Polurea freaticului de catre diversi poluanti cum ar fi adaosuri
pentru ciment . hidrocarburi;
2. Ecosisteme acvatice: Poluarea cu susensii, disparitia vegetatiei existente
3. Bunuri, echipamente si alte activitati : Deranjamente produse retelelor de utilitati
ingropate

d) Secarea freaticului
1. Ecosisteme acvatice ; poluarea prin mixtura pompata (apa / sediment)
2. Bunuri, echipamente si alte activitati : poluarea prizelor de apa existente in aval
e) Protectia versantilor contra eroziunii
mponente de mediu implicate si natura impactului
1. Ecosisteme acvatice: Disparitia habitatului pestilor .
2. Ecosisteme terestre: Distrugerea vegetatiei de lunca
3. Situri arhelogice si de alta natura, peisajie, patrimoniu cultural : Elemente straine
implantate in situri ca de ex palplanse, anrocamente
f) Traficul utilajelor Componente de mediu implicate si natura impactului
f) Circulatia utilajelor in santier 
1. Regimul hidrologic si hidraulic : Obstacole temporare pentru scurgere in cazul in
care o pista pentru utilaje se amplaseaza in albia raului.
2. Ecosisteme acvatice : Poluarea cu materiale in suspensie in perioada construirii
pistei pentru utilaje
3. Ecosisteme terestre : Distrugerea vegetatiei de lunca
4. Cadrul de viata : Zgomotul si vibratia utilajelor . Mirosul de combustibili petrolieri.
g) Intretinerea utilajelor in amplasamentmediu implicate si natura impactul
1. Hidrogeologie : Polurea accidentala a freaticului
2. Ecosisteme acvatice: Polurea accidentala cu hidrocarburi
3. Bunuri, echipamente si alte activitati: poluarea prizelor de apa existente in aval
h) Inchiderea santierului
h

51
 

1. Ecosisteme terestre : Poluare prin abandonarea diverselor deseuri ramase de la

santier 
2. Situri arhelogice si de alta natura, peisajie, patrimoniu cultural: Efecte estetice
negative datorita nerefacerii corespunzatoare a zonei dupa terminarea lucrarilor.
Masuri pentru reducerea impactului temporar al santierului se vor recomanda
tinand cont de tipul de impact evidentiat in studiul de impact, in dependenta
de ciclul activitatilor umane si al evolutiilor factorilor biotici si de clima in
zona.

4. Analiza impactului asupra mediului produs de unele lucrari de constructii

4.1. Elemente privind protecţia mediului ca urmare a impactului drum - mediu
 înconjurător 

Concomitent cu elaborarea proiectelor de drumuri se vor întocmi studii de impact

pentru urmatoarele lucrari:
- de constructie si modernizare a drumurilor;
- de reparatii capitale ale drumurilor;
- de reabilitare a drumurilor.
4.1.1. Protectia apelor si a ecosistemelor acvatice
La lucrarile de drumuri se va asigura protectia apelor de suprafata, subterane si a
ecosistemelor acvatice, care are ca obiect mentinerea si ameliorarea calitatii si
productivitatii naturale ale acestora, în scopul evitarii unor efecte negative asupra
mediului, sanatatii umane si bunurilor materiale. Controlul respectarii
reglementarilor de protectie a apelor si a ecosistemelor acvatice este organizat si
exercitat de catre autoritatile din domeniul mediului, apelor, sanatatii si de alte
autoritati, potrivit competentelor legale.
Conceperea si elaborarea unui traseu de drum se vor realiza prin alegerea solutiei
optime, pentru evitarea prejudiciilor ireversibile aduse mediului acvatic de orice tip.
Sistemul de scurgere a apelor trebuie sa fie proiectat si întretinut pentru a proteja
drumul si terenurile adiacente, sa fie compatibil cu mediul înconjurator. În cazul în
care drumul strabate zone umede, se vor executa lucrari specifice pentru
eliminarea apelor, pentru a evita fenomenele de baltire. Lucrarile de executie a
infrastructurii rutiere vor respecta zonele de protectie sanitara impuse de legislatia
 în vigoare.
Pentru protectia faunei acvatice se vor prevedea în proiectele întocmite ca urmare
a studiilor de impact masuri, astfel încât lucrarile de drumuri sa nu dauneze faunei
acvatice si sa protejeze speciile rare întâlnite.

52
 

Executia lucrarilor de infrastructura se va face astfel încât contaminarea potentiala

a cursurilor de apa, lacurilor, pânzei freatice sa fie evitata. Amplasarea lucrarilor de
arta - poduri, viaducte, ziduri de sprijin, tunele - se va face astfel încât sa se evite:
- modificarea dinamicii scurgerii apelor prin reducerea sectiunilor albiilor;
- întreruperea scurgerilor apelor subterane.
Apele de pe suprafata drumului se vor colecta în santurile laterale drumului,
prevazute si dimensionate conform legislatiei în vigoare. Evacuarea apelor se face
conform reglementarilor din acordul de mediu.
Deversarea apelor uzate menajere în santurile laterale drumului este interzisa.
Evacuarea apelor uzate menajere, provenite de la amenajarile colaterale drumului,
neracordate la un sistem de canalizare, se face prin instalatii de preepurare sau
fose septice vidanjabile, care trebuie sa fie proiectate si executate conform
normativelor în vigoare si amplasate la cel putin 10 m fata de cea mai apropiata
locuinta. Instalatiile se executa si se întretin în buna stare de functionare de catre
beneficiarul acestor lucrari.
4.1.2. Protectia atmosferei
Prin studiul de impact al situatiei existente se identifica poluarea în lungul unui
drum, pe baza estimarii datelor de trafic (numarul, tipul si viteza autovehiculelor).
Indicatorii calitativi ai emisiilor în atmosfera nu vor depasi valorile rezultate în urma
calculelor privind dispersia poluantilor în atmosfera, valori prevazute în acordul de
mediu.
Pentru stabilirea masurilor de protectie împotriva zgomotelor si vibratiilor, prin
studiul de impact care se întocmeste se au în vedere urmatoarele aspecte:
- identificarea zonelor sensibile la zgomot si vibratii, cauza sensibilitatii;
- identificarea principalelor surse locale de zgomot;
- verificarea existentei unor reglementari locale în ceea ce priveste nivelul de
zgomot si vibratiile, atât în cursul zilei, cât si în cursul noptii;
- masurarea nivelului de zgomot ambiant existent.
Nivelul de zgomot masurat, exterior asezarilor umane, va respecta prevederile
legislatiei în vigoare. Protectia poate fi realizata prin montarea de panouri
fonoabsorbante, îmbracaminte antizgomot la trecerea prin apropierea locuintelor.
Dimensionarea acestora se realizeaza în functie de conditiile locale si conform
standardelor.
4.1.3. Protectia solului

53
 

Antreprenorul este obligat ca, înaintea amplasarii santierului, sa obtina acordul de

mediu. Amplasamentul organizarii de santier se face, de preferinta, în zone
neîmpadurite, zone care si-au pierdut total sau partial capacitatea de productie
pentru culturi agricole sau silvice, stabilirea acestuia facându-se pe baza de studii
ecologice, avizate de organele de specialitate.
Antreprenorii lucrarilor de drumuri, lucrari amplasate pe terenuri agricole si
forestiere, sunt obligati sa ia masuri de depozitare a stratului de sol fertil
decopertat, în vederea refolosirii acestuia, de prevenire a eroziunii solului si de
stabilizare permanenta a suprafetelor drumurilor în lucru, în special înaintea
perioadei de iarna.
Pe parcursul desfasurarii lucrarilor de executie a drumurilor, antreprenorul va lua
masuri pentru asigurarea stabilitatii solului, corelând lucrarile de constructie cu
lucrarile de ameliorare a terenurilor afectate. La executia terasamentelor se va
evita folosirea materialelor cu risc ecologic imediat sau în timp.
Beneficiarii lucrarilor de investitii, care detin terenuri pe care nu le mai folosesc, vor 
proceda la redarea acestora în conformitate cu legea privind regimul juridic al
drumurilor.
Drumurile, prin lucrarile de exploatare si întretinere, pot afecta calitatea solului prin
modificarea structurii, dereglarea echilibrelor ecosistemelor, modificarea
habitatelor, divizarea teritoriului, întreruperea cailor de deplasare a faunei,
consumul de teren agricol sau cu alta destinatie productiva. Pe durata exploatarii si
  întretinerii drumurilor se vor respecta masurile de protectie a mediului în
conformitate cu legislatia în vigoare:
- se vor mentine în buna stare de functionare amenajarile antipoluante si de
protectie a mediului;
- se vor marca zonele sensibile ecologic, cu indicarea regimului de circulatie si prin
informarea publicului asupra importantei ecologice a obiectivului;
- se vor realiza plantatii rutiere pentru protectia solului.
4.1.4. Protectia mediului forestier 
 În cursul executiei lucrarilor de drumuri si pe durata exploatarii si întretinerii atât
antreprenorul general, cât si administratorul drumului vor lua toate masurile de
protectie a fondului forestier în conformitate cu cerintele legislatiei în vigoare.
Zonele în care s-au depozitat materialele provenite din excavatii vor fi reamenajate
la terminarea lucrarilor, conform conditiilor impuse prin acordul de mediu.
4.1.5. Protectia siturilor arheologice si istorice
Prin constructia unui drum se înlesneste accesul la siturile arheologice si istorice
existente sau la altele noi, descoperite în timpul lucrarilor de constructii. Pe durata
executiei este necesar sa se prevada masuri pentru a se asigura o protectie
adecvata a acestora.

54
 

4.1.6. Protectia zonelor cu valoare peisagistica si a zonelor naturale protejate

Autorizarea executarii lucrarilor de drumuri în parcuri nationale, rezervatii naturale,
precum si în alte zone protejate, de interes national, delimitate conform legii, se
face conform aprobarilor legale în vigoare.
Un traseu de drum nou trebuie sa se încadreze armonios în peisajul înconjurator,
sa utilizeze cât mai bine configuratia terenului si perspectivele avantajoase si sa
devina chiar o atractie turistica propriu-zisa. Structura constructiilor poate fi aleasa
astfel încât prin selectarea materialelor de constructie sa se armonizeze cu
ansamblul peisagistic specific zonei.
4.1.7. Regimul deseurilor 
Principalele produse generate de activitatea de constructie si întretinere a
drumurilor, ce pot fi clasate ca deseuri, sunt materialele rezultate din decapari si din
demolari.
 În activitatea de constructie si întretinere a infrastructurilor rutiere se va tine seama
de reglementarile în vigoare în colectarea, transportul, depozitarea si reciclarea
deseurilor.
Conform legii se vor recicla deseurile refolosibile, prin integrarea lor, în masura
posibilitatilor, în lucrarile de drumuri, în conformitate cu încercarile de laborator.
Deseurile ce nu pot fi reciclate prin integrarea în lucrarile de drumuri se vor colecta,
depozita si preda centrelor de colectare sau se vor valorifica direct prin predare la
diversi consumatori.
Se vor depozita deseurile ce nu pot fi reciclate numai pe suprafete special
amenajate în acest scop si se vor respecta conditiile de refacere a cadrului natural
 în zonele de depozitare, prevazute în acordul si/sau autorizatia de mediu.
Intretinerea utilajelor si vehiculelor folosite în activitatea de constructie si întretinere
a drumurilor se efectueaza doar în locuri special amenajate, pentru a evita
contaminarea mediului.
  În cazul accidentelor în care sunt implicate autovehicule, ridicarea caroseriilor,
curatarea locului accidentului de resturi de metal si sticla, decopertarea solului
 îmbibat cu produse petroliere si alte substante periculoase, refacerea vegetatiei,
precum si repararea îmbracamintei rutiere si lucrarile de consolidare a drumurilor 
avariate intra în sarcina celor vinovati de producerea incidentului, conform normelor 
  în vigoare privind stabilirea si sanctionarea contravenientilor la normele privind
exploatarea si mentinerea în buna stare a drumurilor publice.
4.1.8. Protectia mediului uman
Amplasarea drumurilor, autostrazilor trebuie sa se faca fara a prejudicia în vreun fel
salubritatea, ambientul, spatiile de odihna, tratament si recreere, starea de
sanatate si de confort a populatiei. În acest scop se au în vedere urmatoarele:

55
 

- realizarea, dezvoltarea si întretinerea spatiilor verzi - aliniamente de arbori si

perdele de protectie, cu rol atât antipoluant - împotriva noxelor, zgomotului -, cât si
estetic;
- folosirea, în masura posibilitatilor, a unor tipuri de îmbracaminte rutiera
absorbanta fonic;
- executia, unde este posibil, de piste pentru biciclisti;
- executia de treceri sigure pentru pietoni;
- executia de amenajari speciale pentru persoanele cu handicap.
4.2. Elemente privind protecţia mediului ca urmare a impactului constructii
hidrotehnice - mediu înconjurător  
Analiza influenţei amenajărilor hidrotehnice asupra mediului presupune analiza
caracteristicilor acestora, factorii de impact, principalele categorii de efecte ale
amenajărilor hidrotehnice asupra mediului înconjurător, principii şi politici de
abordare a problemelor de impact asupra mediului înconjurător, impactul funcţional
al amenajărilor hidrotehnice, impactul regularizării stocurilor de apă, impactul
producţiei de energie hidroelectrică, efectele ecologice ale amenajărilor 
hidrotehnice, efecte geofizice ale lacurilor de acumulare şi măsuri de ameliorare,
impactul social-economic al amenajărilor hidrotehnice.
Metodologiile privind evaluarea impactului amenajărilor hidrotehnice asupra
mediului analizeaza elemente legate de cadrul legal al evaluarii impactului lacurilor 
de acumulare asupra mediului, conţinutul documentaţiilor de evaluare a impactului,
stabilirea variantelor de proiect sau de regim de exploatare, metode de identificare
a impactului, metodele de decizie multicriterială, analiza beneficiu – cost orientată
adecvata evaluarii impactului.
In conformitate cu declaratia Conferintei Natiunilor Unite, din iunie 1972 de la
Stockholm, prin impactul asupra mediului inconjurator (IMI) se intelege orice efect
al unei activitati produs asupra mediului si anume: asupra sanatatii si securitatii
faunei, florei, solului, aerului, apei, climei, peisajului si monumentelor istorice sau
altor constructii, asupra interactiunii dintre acesti factori, efectele asupra
patrimoniului cultural sau conditiile socio-economice care rezulta din modificarea
acestor factori.
Constructiile hidrotehnice au un caracter nepoluant deoarece, desi pot afecta in
sens negativ mediul inconjurator, nu actioneaza asupra acestuia prin poluare; din
contra unele constructii hidrotehnice sunt destinate depoluarii apei, altele maresc
capacitatea de autoepurare naturala, iar unele servesc in mod direct la
depozitarea, diluarea ori anihilarea unor substante si materii poluante. De
asemenea, avand in vedere faptul ca una din principalele metode de combatere a
poluarii este gasirea unor procedee si tehnologii noi, mai putin sau deloc poluante,
prin care sa se obtina produse si servicii similare, trebuie aratat ca constructiile
hidrotehnice constituie suportul unor procedee ecologice curate, pentru obtinerea
energiei si a produselor agricole: energia hidroelectrica in locul energiei obtinute in

56
 

termocentrale, respectiv sporul de productie agricola prin irigatii in locul folosirii

ingrasamintelor chimice.
In continuare vom prezenta cateva studii de caz in acest domeniu.

4.2.1. Efectele amenajarilor hidroenergtice asupra ecosistemului acvatic

aferent.
Impactul produs de amenajarea micropotentialului hidroenergetic asupra mediului
inconjurator se incadreaza in aria impactului general produs de amenajarile
hidroenergetice asupra acestuia. Atat efectele pozitive, cat si cele negative,
existente in fiecare caz in parte, au o amploare mai mica.
Amenajarile hidroenergetice, dar si cele legate de resursele de apa, formate dintr-
un ansamblu de constructii hidrotehnice, produc asupra mediului inconjurator atat o
influenta benefica, cat si una nefavorabila.
Diferitele solutii constructive exercita un impact asupra mediului inconjurator 
semnificativ diferit. Prin urmare avantajele si dezavantajele fiecarei solutii trebuie
bine cantarite si hotararea de a concretiza una sau alta dintre ele serios
argumentate.
Conceptia generala a schemei si amplasarea obiectelor principale trebuie sa aiba
in vedere, din faza incipienta, unele criterii restrictive sau de protejare a mediului
inconjurator, precum:
• evitarea zonelor ce constituie rezervatii sau parcuri naturale;
• evitarea zonelor cu monumente ale naturii, istorice, arheologice, culturale,
etnografice;
• interdictia executarii lucrarilor in zone care ar periclita existenta unor specii
endemice sau rare;
• evitarea sectionarii arealelor naturale de dezvoltare a faunei acvatice
interesante;
• protejarea zonelor cu un potential biologic foarte ridicat, chiar daca se refera la
specii banale.
In acest sens, sunt necesare informatii generale de specialitate chiar in fazele
primare de proiectare.
In cazul obisnuit al amenajarilor hidroelectrice in cascada, apare o problema
delicata care poate da nastere si unui impact asupra mediului inconjurator extrem
de nefavorabil: necorelarea claselor de importanta ale amenajarilor din aval cu cele
din amonte.
Stabilirea cotei de amplasare a captarii pentru amenajarile hidroelectrice din zona
de munte este recomandabil sa se faca in raport cu arealul de raspandire al unor 
specii de pesti valorosi sau rari cum sunt pastravul, lipanul, lostrita. Debitele
turbinate la debusarea din ultima centrala trebuie sa fie modulate in limite
acceptabile pentru impactul asupra mediului inconjurator. Un regim de debusare in

57
 

salturi duce la distrugerea albiilor, la erodarea malurilor si chiar la ruperea

drumurilor si podurilor. De asemenea astfel de debite au un efect stresant asupra
pestilor si pot provoca si accidente oamenilor sau animalelor surprinse in albie.
La stabilirea parametrilor amenajarii este important sa se considere variante diferite
semnificativ, din punct de vedre al impactului asupra mediului inconjurator, pentru:
• debitul de servitute;
• debitul de spalare al albiei in aval;
• regimul de exploatare la ape mari, pentru evitarea depunerilor si pentru
obtinerea unei cantitati maxime de energie; regimul nivelurilor in lacuri, care
trebuie sa fie pline in sezon pentru atragerea turistilor si sa aiba nivel constant
in perioada de eclozare a icrelor la specii de pesti valorosi (cu consecinte
energetice);
• regimul defluerii debitelor in aval de ultima centrala din cascada.
In continuare, vom prezenta un studiu de caz in acest domeniu si anume
amenajarea hidroenergetica a Bazinul hidrografic Olt :
In studiu se prezinta conform metodologiei curente, elementele de baza ale
conceperii studiului si anume :
4.2.1.1. Situatia ecologica initiala in cadrul bazinului
a. Mediul fizic
Construcţiile hidroenergetice şi acumulările care s-au realizat, au ca suport
geologic formaţiuni sedimentare, care în cea mai mare parte sunt roci necoezive,
sau prezintă o coeziune redusă şi sunt permeabile.
 În sectorul Drăgăşani – Slatina, râul Olt traversează Podişul Getic. Lunca Oltului,
dezvoltată pe ambele maluri, însoţeşte albia minoră pe tot sectorul, având o lăţime
mare de 1 – 5 km. Lăţimea maximă este la confluenţa Tesluiului. Caracteristica
principală este excesiva meandrare (meandre şi braţe cu sau fără apă, care închid
ostroave). La viituri, lunca Oltului este inundabilă şi este dominată de fruntea
terasei joase sau înalte.
Reţeaua hidrografică pe sectorul de râu Drăgăşani – Slatina prezintă un caracter 
permanent şi nepermanent (torenţial), alimentarea fiind în general de suprafaţă, dar 
şi din subteran.
b. Mediul biologic
Flora terestră şi acvatică - Vegetaţia ierboasă din lunca Oltului era alcătuită din
culturi agricole şi pajişti de iarbă moale, coada vulpii, pir şi asociaţii hidrofile.
Adiacent vegetaţiei de luncă era zona de vegetaţie a pădurilor de foioase.
Intervenţia antropică a făcut ca de-a lungul timpului, pădurile propriu – zise să
dispară prin defrişare, singura vegetaţie arboricolă fiind zăvoaiele de salcii de pe
malurile râului Olt, la care se adaugă plantaţiile de plopi de pe marginea drumurilor 
şi de pe terenurile în pantă supuse eroziunii.
Fauna terestră - Zoogeografic, porţiunea studiată se încadrează în provincia
moesică, cu o faună central – europeană, însă cu numeroase infiltraţii
submediteraneene. În marea lor majoritate, speciile sudice sunt specii termofile.
Fauna pajiştilor de luncă este un rezultat al contactului dintre mediul acvatic şi cel
terestru şi, sub influenţa unor condiţii ecologice aparte (inundaţii periodice,

58
 

umiditate ridicată), fauna acestor biotopuri are trăsături distinctive. În luncile de şes
apar specii care cuibăresc în maluri, precum prigoria, lăstunul de mal, codobatura,
sau specii care îşi caută hrana aici, cum ar fi barza.
Fauna acvatică - Zoocenozele bentice (organisme nevertebrate)   – Structura
compoziţională a Oltului era foarte săracă şi dominată de oligochete şi
chironomide. Imaginea mediului acvatic era aceea a unui mediu acvatic foarte
antropizat, supus unor influenţe poluante însemnate.
- Ihtiofauna  – Zona studiată se încadrează în zona mrenei, care începea aval de
Govora şi continua până aproape de vărsarea în Dunăre. În zona mrenei au fost
semnalate următoarele specii: mreana – specie dominantă, scobarul, cleanul,
crapul, obletul, ştiuca, batca, plătica, babuşca, porcuşorul etc.
Ihtiofauna râului Olt înainte de barare prezenta următoarele caracteristici si
influenţe:
- pescuiri industriale;
- începând cu deceniul al 6 – lea, încep să îşi facă apariţia surse de poluare
majore,
de natură diferită;
- în perioada ’60 – ’70 se specifică dispariţia speciilor de peşti fusar şi mihalţ;
reducerea efectivelor piscicole, prin mortalitate repetată.
4.2.1.2. Situatia actuala in zona amenajarilor hidroenergetice
a. Mediul fizic
După realizarea amenajărilor hidroenergetice Drăgăşani, Strejeşti, Arceşti şi Slatina
 în soluţia tehnică bief în bief, au apărut o serie de modificări ale morfologiei albiei şi
malurilor râului Olt, precum şi modificări importante ale regimului de curgere.
Acestea constau din:
- modificarea traseului râului prin îndiguirea şi protejarea malurilor, ceea ce a
condus la eliminarea meandrelor, a bălţilor şi a braţelor moarte,
- modificarea patului albiei, atât din punct de vedere al substratului, cât şi a pantei
şi a rugozităţii,
- formarea conurilor de dejecţie în zonele de vărsare a văilor laterale (exemplu, la
debuşarea pârâului Beica, în coada lacului Slatina – aport de aluviuni la viituri),
- depuneri aluvionare la cozile lacurilor,
- împotmolirea gurilor de vărsare ale afluenţilor şi formarea de bare aluvionare,
care împiedică debuşarea normală a acestora,
- prin reducerea pantei de scurgere şi a vitezei apei, depunerile aluvionare conduc
la fenomenul de colmatare a cozilor de lac.
b. Mediul biologic
Flora şi fauna acvatică şi terestră - Prin construirea obiectivelor hidroenergetice din
valea Oltului se remarcă dispariţia, restrângerea şi fragmentarea unor habitate, în
special prin inundarea lor. Peisajul fiind oricum foarte antropizat, s-a ajuns la
dispariţia tuturor asociaţiilor specifice luncii Oltului. Totuşi, în foarte multe puncte
ale Oltului amenajat, chiar în perimetrul unor lacuri de acumulare, acest tip de
ecosistem s-a putut reface, dar într-o compoziţie şi dominantă a speciilor mult
diferită de cea iniţială. În aceste situaţii se poate vorbi de tipuri de succesiune
ecologică determinată de cauze antropice. Ecosistemele terestre sunt reprezentate
de: zăvoaiele de sălcii, tufărişuri, pajişti, culturi agricole (cu o pondere mare în vara
anului 1997 a porumbului), stufărişuri.
Fauna terestră - În mod evident, prin inundarea unor suprafeţe de uscat, prin

59
 

apariţia lacurilor, fauna de nevertebrate a scăzut prin dispariţia acelor populaţii care
 îşi duceau viaţa legată de sol şi aveau o mobilitate mai scăzută.
Referitor la vertebrate, se pot afirma următoarele:
- reptilele şi amfibienii sunt prezenţi în zonă cu un număr mic de specii, acestea
având o situaţie destul de precară, situaţie întâlnită şi în restul Europei şi datorată
distrugerii habitatelor şi a lipsei de protecţie; reptilele sunt reprezentate prin şopârle
(şopârla de câmp şi cea de ziduri);
- ornitofauna este destul de bogată, ceea ce s-ar putea explica prin expunerea
sudică în calea curenţilor calzi care străbat Peninsula Balcanică în partea sa sud –
vestică; de asemenea, luciul de apă a atras populaţii însemnate de păsări acvatice.
Fauna acvatică -  În prezent, ihtiofauna râului Olt este reprezentată de următoarele
specii: scobarul, cleanul, mreana, porcuşorul, crapul, obletul, babuşca.
4.2.1.3. Impactul amenajarilor asupra biocenozei active si terestre.
 În zonele studiate se constată, în momentul de faţă, unele modificări şi o evoluţie
interesantă a ecosistemelor. Astfel, au apărut şi s-au extins unii biotopi noi şi,
anume, biotopii lentici, s-au modificat însuşirile fizico-chimice ale apei, s-au
schimbat temperatura şi condiţiile de oxigenare a apei şi altele, care şi-au pus
amprenta asupra vieţuitoarelor preexistente. Apariţia lacurilor de baraj a redus
cantitativ o serie de specii, restrângându-se arealul lor, consecinţa fiind scăderea
aportului lor funcţional la realizarea producţiei biologice şi a afectat genofondul şi
ecofondul râului Olt. Modificări s-au înregistrat în ceea ce priveşte vegetaţia şi
grupele majore de
animale.
a) Vegetaţia
Datorită amenajării complexe a Oltului inferior, prin bararea succesivă a acestuia,
au fost distruse două tipuri distincte de vegetaţie şi anume: vegetaţia acvatică
iubitoare de apă curgătoare, ce a dispărut treptat, fiind înlocuită de o vegetaţie
iubitoare de apă stătătoare, respectiv o vegetaţie de baltă. A dispărut, de
asemenea, vegetaţia terestră, de luncă, alcătuită din plante lemnoase şi ierboase,
ce ocupau zona de luncă a Oltului, zonă ce în prezent este ocupată de apă.
Modificări posibile sunt legate de ridicarea nivelului hidrostatic. În acest caz, cu
timpul, se va instala un exces permanent de apă, în special în zona de luncă, unde
se vor reface şi se vor extinde aspectele vegetaţiei tipice, în detrimentul
suprafeţelor agricole.
Modificările cele mai evidente constau în distrugerea ireversibilă a pădurilor de
luncă, care şi aşa erau deficitare ca suprafaţă.
b) Fauna acvatică
Creşterea impactului activităţilor umane asupra biosferei şi, în general, asupra
condiţiilor vieţii, conduc azi, este dovedit, la o scădere evidentă a genofondului şi la
o lentă dereglare a unui anumit echilibru.
• Angrenată în procesele evolutive, fauna de nevertebrate, ca orice formaţiune, ca
orice sistem ecologic, prin caracterul său dinamic, depinde în cea mai mare măsură
de componenţi şi firesc de conexiunile lor, funcţionarea şi activitatea acestora.
Nevertebratele din această zonă, deşi mult mai puţin cunoscute, se prezintă însă
 într-un număr imens faţă de cel al vertebratelor.
• Vertebratele - Pe baza unor studii efectuate în teren şi informaţiilor primite de la
persoane de specialitate interesate de biodiversitate, se cunoaşte că amfibienii şi
reptilele sunt prezente în zonă cu un număr scăzut. De altfel, este cunoscut

60
 

declinul acestor animale atât în Europa, cât şi în ţara noastră, declin datorat
deteriorării habitatelor, a colectării maxime şi a lipsei de protecţie.
După construcţia amenajărilor hidroenergetice, numărul broaştelor, salamandrelor 
(sunt foarte rare), şerpilor de apă, etc, a scăzut, datorită inundării braţelor moarte
ale râurilor, stricându-le locurile de cuibărit.
• Pentru ihtiofaună, lacurile de baraj au marcat regresul unor specii şi progresul
altora, la care se înregistrează o accentuată îmbogăţire cantitativă. Dezvoltarea
unor specii a fost facilitată de suprafeţele mari de apă şi de reducerea nivelului
poluării, deşi din acest punct de vedere se mai ridică unele probleme. Fauna
acvatică a suferit din plin efectul amenajărilor hidroenergetice. Unul din efectele
deosebite este cel al dispariţiei speciilor autohtone iubitoare de apă curgătoare,
fiind înlocuite de specii de apă stătătoare, care anterior barării cursului de apă
existau întâmplător sau în procentaj foarte redus şi care în prezent au ajuns
dominante.
După apariţia lacurilor de acumulare, au dispărut  speciile de peşti: latiţa
(Alburnoides bipunctatus), fusarul (Aspra zingel), moioaga sau mreana de munte
(Barbus meridionalis petenyi), molanul (Noemacheilus barbatulus) şi sabiţa
(Pelecus cultratus), specii iubitoare de apă curgătoare. De asemenea, datorită
vegetaţiei abundente, înainte de construcţia lacurilor existau raci, la ora actuală
această specie dispărând.
 În acelaşi timp, după ce râul Olt a fost transformat într-o salbă de lacuri (pe sectorul
inferior), au apărut  noi specii de peşti: văduviţa (Leuciscus idus), batca (Blica
bjorkna), caracuda (Carassius carassius), murgoiul bălţat (Pseudorasbora parva),
ţiparul (Misgurnis fossilis), fâsa mare (Cobitis elongata), răspărul (Acerina
schraester) şi linul (Tinca tinca).
• O modificare semnificativă o constituie dezvoltarea avifaunei, sub aspectul
diversificării speciilor, creşterii numerice a unor populaţii şi distribuţiei spaţiale.
Atragerea numeroaselor specii de păsări, unele cuibăritoare, migratoare sau
sedentare în această zonă, a fost favorizată de descoperirea unor habitate propice
(suprafeţe mari de apă, stufăriş, vegetaţie arboricolă) şi a unei hrane abundente
 În urma monitorizării de către specialişti a speciilor de păsări pe cele patru lacuri
analizate, au fost identificate 156 specii de păsări. Unele dintre ele au cunoscut o
dezvoltare aproape spectaculoasă, dar sunt şi specii periclitate pe plan naţional şi
european, unele dintre ele, monumente ale naturii, fiind protejate prin mai multe
Convenţii internaţionale: pelicanul comun (Pelecanus onocrotalus) egreta mare
(Egretta alba), egreta mică (Egretta garzetta), lopătarul (Platalea leucorodia),
ciocântorsul (Recurvirostra avosetta), piciorongul (Himantopus himantopus),
cufundacul polar (Gavia arctica), barza neagră (Ciconia nigra), lebăda cucuiată
(Cygnus olor), acvila de câmp (Aquila heliaca), buha mare (Bubo bubo), pasărea
ogorului (Burhinus oedicnemus) etc.
După spusele d-lui Ion Tănăsescu (AJVPS Drăgăşani), în anii 1996 – 1997 erau
mult mai multe efective de păsări. De atunci, s-au cam redus efectivele de păsări
cu cca. 50%, din cauza, în special, a vânătorilor străini care intră abuziv în
vegetaţia de pe lacuri şi distrug cuiburile de păsări.
Cu toate acestea, impactul semnificativ asupra păsărilor este evident, lacurile de
acumulare, din punct de vedere al ornitofaunei, se aseamănă cu Delta Dunării.
c) Fauna terestră
  În ceea ce priveşte cenozele mamaliene, sunt diferenţiate în funcţie de
succesiunea biotopilor şi de distribuirea lor, Ordinele cele mai importante sunt:
Carnivora, Artiodactyla, Lagomorpha, Rodentia, Chiroptera, Insectivora. Cele mai

61
 

răspândite specii sunt vulpile, viezurii, iepurii, căpriorii, mistreţii şi se constată în

expansiune de la sud, şacalul.
După apariţia lacurilor de acumulare, au dispărut speciile de mamifere: vidrele (le-a
fost distrus habitatul; înainte de construcţie, era renumită zona la Cârlig), viezurii,
lupii (au existat mulţi până în anul 1964, însă s-au făcut vânători masive, le-au fost
urmărite vizuinile şi astfel lupii au fost exterminaţi).
4.2.1.4. Concluzii
Bazinul hidrografic Olt s-a modificat foarte mult o dată cu construcţia şi darea în
folosinţă a salbei de lacuri de acumulare de pe parcursul râului Olt, începând din
 judeţul Braşov, până la vărsare.
Construcţia de baraje de acumulare, diguri, precum şi regularizarea diverselor 
cursuri de apă au avut de cele mai multe ori efecte negative asupra ecosistemelor 
acvatice.
  Însă toate aceste construcţii hidrotehnice au şi unele efecte pozitive, îndeosebi
asupra calităţii apei din diversele râuri sau lacuri la nivelul cărora s-au efectuat,
precum şi pentru atenuarea viiturilor. Majoritatea lucrărilor hidrotehnice ajută la
 îmbunătăţirea calităţii apei în mod activ sau pasiv. De exemplu, salba de lacuri de
pe râul Olt are rol de epurare a apei, aceste acumulări fiind ca nişte decantoare
uriaşe care curăţă apa de diverse impurităţi. De asemenea, multitudinea de baraje
are rol de barieră în cazul unor poluări accidentale, unda de poluare este mai lentă,
existând timp mai lung de intervenţie pentru combaterea poluării.
 În zonele studiate se constată, în momentul de faţă, unele modificări şi o evoluţie
interesantă a ecosistemelor . Astfel, au apărut şi s-au extins unii biotopi noi şi,
anume, biotopii lentici, s-au modificat însuşirile fizico-chimice ale apei, s-au
schimbat temperatura şi condiţiile de oxigenare ale apei şi altele, care şi-au pus
amprenta asupra vieţuitoarelor preexistente. Apariţia lacurilor de baraj a redus
cantitativ o serie de specii, restrângându-se arealul lor, consecinţa fiind scăderea
aportului lor funcţional la realizarea producţiei biologice şi a afectat genofondul şi
ecofondul râului Olt.
Din punct de vedere al esteticului , unele zone au fost transformate în locuri de
agrement.
Acest studiu s-a realizat în ideea de a arăta consecinţele impactului antropic
(amenajările hidroenergetice), atât asupra modului de funcţionare a ecosistemelor 
acvatice şi terestre, cât şi asupra valenţelor lor ecologice. Prin acest studiu am
demonstrat că este foarte important ca inginerii constructori şi nu numai să ţină
seama de implicaţiile muncii lor privind protecţia mediului înconjurător. Atât
inginerii, cât şi ecologiştii trebuie să găsească un limbaj comun, astfel încât
societatea şi biodiversitatea să nu regreseze, ci dimpotrivă, să progreseze.
Bibliografie: A  patra conferinta Dorin Pavel a hidroenergeticenilor din Romania,
Bucuresti, 25-27 mai 2006 

4.2.2. Impactul asupra mediului inconjurator a unor constructii hidrotehnice

speciale
4.2.2.1. Consideratii generale

62
 

Numeroase deşeuri industriale solide sunt evacuate pe cale hidraulică (în

suspensie) şi depozitate prin decantare în iazuri, realizate constructiv fie în bazine
de coastă, fie în lacuri de baraj. Cele mai obişnuite reziduuri astfel depozitate sunt
cele de la staţiile de preparare din industria minieră (de regulă şlamuri de la staţiile
de flotaţie a minereurilor metalifere) şi cenuşile de la centralele electrotermice pe
cărbune).
Existenţa unor asemenea depozite datează încă din antichitate. Câtă vreme
acestea s-au limitat la dimensiuni mici, sub 20 m înălţime de retenţie, problemele
tehnice au fost rezolvate pe cale empirică sau de către ingineri mineri, fără a se
 înregistra accidente. În ultimii 50 de ani, numărul unor asemenea lucrări a crescut
vertiginos, performanţele tehnice au depăşit înălţimi de 100 m şi au apărut
numeroase avarii, unele cu consecinţe deosebit de grave.
Şi în ţara noastră au avut loc o serie de avarii la iazurile de decantare a
sterilului minier, unele cu implicaţii grave pe plan intern şi internaţional. Trebuie
amintite astfel problemele apărute la iazul pentru reziduuri cu cianuri rezultate din
procesele de flotaţie de la Întreprinderea „Aurul” din judeţul Maramureş, la iazul
pentru decantarea sterilului cu metale grele de la Borşa (Pb, Zn, Fe) sau la iazurile
de la Certej (judeţul Hunedoara) şi Iara (judeţul Alba).
Situaţii similare au existat şi în trecut, dar ele au fost mai puţin mediatizate.
Aşa au fost cele din zona exploatării cărbunelui de la Rovinari, de la Ocna
Mureşului etc.
Având în vedere numărul mare de astfel de amenajări hidrotehnice, care
depăşesc 100 de amplasamente, este necesară evidenţierea unor deficienţe de
  încadrare în cadastrul apelor, de proiectare, întreţinere şi exploatare, care au
condus la situaţia existentă.
Un prim considerent care trebuie avut în vedere este acela că, procedeele
tehnologice ca cel de la Întreprinderea „Aurul”, care are ca rezultat o cantitate mare
de substanţe deosebit de toxice, cum sunt cianurile, nu se mai practică în
comunitatea europeană şi nici în S.U.A. Ca atare, se impune adoptarea de soluţii
moderne, fără producerea de reziduuri periculoase în cantităţi mari.
Aceste reziduuri au dublu efect negativ, în sensul că se pierd cantităţi mari de
materie primă utilă şi, totodată, se produce o agresare puternică a mediului hidric.
Fără a intra în detalii tehnologice, trebuie menţionat că sunt situaţii când astfel de
iazuri şi bataluri nu pot fi evitate, mai ales la întreprinderile mai vechi, de tipul celor 
prezentate. Prin urmare, se impun în mod stringent optimizări în procesul de
proiectare, de execuţie, de exploatare şi întreţinere.
4.2.2.2.Unele aspecte întâlnite în practica curentă şi propuneri privind
proiectarea acestui tip de construcţii
Când abordează astfel de lucrări, proiectantul trebuie să ţină seama de
specificul lor şi de modul diferit de lucru faţă de digurile simple sau digurile de
contur ale unor lacuri de acumulare.
Diferenţa constă, în primul rând, în greutatea specifică a fluidului mult mai
mare decât cea a apei, cu valori . Ca urmare, presiunea relativă a coloanei de
material asupra digului, 3sm/t7,14,1−=γHpsrel⋅ γ=, este cu 40% - 50% mai mare 
decât în cazul apei.
Un alt aspect, care nu trebuie neglijat la proiectare, este prezenţa
cvasipermanentă a apei în contact cu aceste diguri, cu toate consecinţele ce
decurg de aici, printre care extinderea curbei de infiltraţie în afara amprizei

63
 

digurilor, în cazul în care nu s-au luat măsuri corespunzătoare de mărire a

rezistenţei la presiunea sterilului.
 În cazul iazului cu cianuri de la Întreprinderea „Aurul” nu s-a ţinut cont de
această situaţie şi s-a ajuns la ruperea digului în condiţiile unei creşteri de nivel în
iaz de numai 20-25 cm, datorate precipitaţiilor.
Apa decantată din iaz trebuie recirculată în procesul tehnologic, lucru care nu
s-a rezolvat.
Prin urmare, argumentul „calamităţii” nu este real, ci constituie numai o
 justificare nefondată; dacă în iaz ar fi debuşat unele cursuri mici, locale, acest lucru
ar constitui o eroare gravă de proiectare, deoarece astfel de torenţi trebuie deviaţi
către văi adiacente.
Deci, datorită presiunii mai mari asupra digurilor şi a prezenţei permanente a
apei pe pământ, este necesar ca la proiectarea şi execuţia acestor diguri de contur 
a iazurilor şi batalurilor să se folosească materiale argiloase, testate în laborator, la
care infiltraţia este practic inexistentă, sau să se realizeze digurile cu nucleu central
de argilă sau cu ecran de beton. La substanţe deosebit de periculoase, se impune
chiar o mască amonte din pereu de beton sau din mixturi asfaltice, pentru protecţie
mecanică, montat pe un strat impermeabil inert la acţiunea corozivă a produselor 
aflate în reziduurile reţinute.
Un alt aspect, întâlnit în special în zone cu ape freatice apropiate de nivelul
solului sau cu straturi sedimentare permeabile, este acela al necesităţii realizării
impermeabilizării în profunzime, la piciorul amonte al digurilor, iar în cazurile cu
teren permeabil, folosirea unei folii speciale de impermeabilizare pe întreaga
suprafaţă permeabilă, de tipul celor folosite la depozitele de deşeuri solide
ecologizate (exemplu depozitul de la Constanţa).
 În aceste cazuri, şi structura digurilor este mai puţin pretenţioasă, putând fi
folosite materiale locale.
Se impune, de asemenea, ca aceste amenajări să dispună şi de un sistem de
evacuare a apei decantate în exces, care conţine concentraţii mici de substanţe
poluante, şi care poate fi evacuată controlat în emisarii prestabiliţi şi în condiţiile
impuse de către organele de gospodărirea apelor şi de agenţiile de protecţie a
mediului.
Ruperea digurilor conduce, de regulă, la breşe mari şi la evacuarea, practic
instantanee, a iazurilor, cu apariţia undelor de poluare.
  În consecinţă, dat fiind specificul de construcţii hidrotehnice al acestor 
amenajări, se impune elaborarea unor norme specifice de proiectare, care să ţină
seama de aspectele menţionate anterior şi de realitatea unui potenţial mare de risc
la amenajările de acest tip.
4.2.2.3. Propuneri privind exploatarea iazurilor de decantare şi a batalurilor 
Un prim considerent, care conduce la un fapt deosebit de grav, este acela că
iazurile şi batalurile nu sunt considerate lucrări hidrotehnice, ci numai construcţii
auxiliare procesului tehnologic, deci realizarea lor este lăsată în grija întreprinderilor 
cu caracter minier şi/sau zootehnic.
Rezultatul acestei opinii profund eronate este neglijarea condiţiilor impuse din
punct de vedere hidrotehnic, rezultatele negative constatate fiind proba
doveditoare.
Scoaterea lor din categoria construcţiilor hidrotehnice face ca ele să nu
beneficieze de o serie de prevederi legale, cum ar fi:
- inventarierea lor în cadastrul apelor ca lucrări hidrotehnice;

64
 

- realizarea planului de apărare împotriva inundaţiilor; inexistenţa unui

asemenea plan aduce după sine necunoaşterea situaţiei reale a lucrării, a gradului
real de asigurare, derivat din clasa de importanţă a obiectivului, lipsa unor mijloace
şi materiale de intervenţie, impuse de normativele în vigoare, lipsa unei echipe
specializate de supraveghere şi exploatare în siguranţă, precum şi lipsa unui
sistem informaţional-decizional de avertizare şi de aplicare a măsurilor preventive,
prestabilite prin planul operativ de apărare; ele sunt astfel lipsite de posibilitatea
intervenţiei unităţilor hidrotehnice şi de apărare civilă.
- controlul periodic, din partea organelor de gospodărire a apelor şi a
specialiştilor agenţiilor judeţene de mediu, considerându-se că toate acestea revin
numai întreprinderii respective, care, în general, nu are specialişti cu calificarea
necesară pentru supravegherea competentă a iazurilor respective;
- luarea din timp a măsurilor de prevenire a avariilor prin lucrări de consolidare
şi de supraînălţare, unde este cazul, în cadrul lucrărilor de întreţinere necesare.
Aplicarea succesivă a unor amenzi mai mult simbolice nu rezolvă problema.
4.2.2.4. Recomandări pentru lucrătorii din domeniu la abordarea unor astfel
de lucrări
- Se impune elaborarea de urgenţă a unor normative de proiectare a
batalurilor şi iazurilor de decantare a sterilului de la exploatările miniere şi de la
fermele zootehnice, în care să se prevadă măsurile preconizate în paragrafele
anterioare;
- Este obligatorie inventarierea acestor construcţii în cadastrul apelor, atât ca
inventariere primară, în fişe tip, cât şi în sintezele cadastrale, pe bazine
hidrografice;
- Se impune ca toate aceste construcţii să dispună de planuri operative de
apărare, în care să fie stabilit fluxul informaţional de avertizare hidrometeorologică
a obiectivului, ca lucrare hidrotehnică, şi de alarmare a obiectivelor situate în aval,
  în caz de accidente la amenajare, inclusiv pe plan internaţional; conform
convenţiilor privind apele de frontieră, informarea partenerilor trebuie făcută cu
maximum de anticipaţie;
- Lucrările trebuie să fie asigurate la clasa de importanţă prevăzută de STAS
4273/83 şi trebuie să fie dotate cu mijloace şi materiale de intervenţie, prevăzute în
planul de apărare, conform HGR 683/1999;
- Trebuie să se efectueze controlul preventiv al amenajărilor de acest tip de
către organele hidrotehnice şi să se întocmească un program de refacere şi
consolidare a acestor construcţii (dacă este cazul), conform HGR 766/1997 privind
calitatea în construcţii.
La aceste recomandări cu caracter general se pot adauga, de la caz la caz,
alte măsuri care să conducă la evitarea unor situaţii similare cu cele prezentate,
care pot avea un impact deosebit de grav asupra cursurilor de apă interne şi
internaţionale, cu consecinţe negative pentru politica de integrare în structurile
economice şi sociale europene.
Bibliografie
1. Ionescu Şt., 2001   – Impactul amenajărilor hidrotehnice asupra mediului.
Editura*H*G*A*, Bucuresti 

4.2.3. Impactul asupra mediului a lucrarilor de Imbunatatiri Funciare

65
 

Raportul la Studiul de evaluare a impactului asupra mediului prezintă impactul

rezultat din implementarea sub-proiectului „Reabilitarea sistemului de irigaţii Terasa
Brăilei”, parte integrantă din proiectul „Reabilitarea şi Reforma Sectorului de Irigaţii
- Studiu de Fezabilitate şi Proiect Tehnic pentru reabilitarea infrastructurii principale
de irigaţii. Subproiecte Faza II”, co-finanţat de BIRD şi GoR
In partea introductiva a acestui studiu  conform metodologiei standard se descrie
proiectul din punctul de vedere al tipului si necestatii acestuia.
Se descrie amplasamentul si starea actuală a sistemului de irigaţii Terasa Brăilei
precum si propunerile de reabilitare ce fac obiectul proiectului.
Se urmareste faza de constructie si managmentul deseurilor.
In continutul sau studiul abordeaza capitolele:
a) Datele de bază privind condiţiile de mediu abordeaza conditiile si resursele
fizice,
problemele de ecologie şi conservarea naturii , calitatea mediului, cele privind
dezvoltarea economica a zonei, resurse socioculturale
b)Impactul de mediu si analiza alternativelor 
c) Măsuri de reducere a impactului si planul de monitorizare
d) Consultarea publicului precum concluzii si recomandări

66
 

5. Solutii ecologice in constructii hidrotehnice si hidroameliorative

nota: figurile sunt rotite cu 90 de grade

Exemple de solutii usoare-„ soft engineering” care sunt mai ieftine, ecologice cu

influenta negativa minima asupra ecosistemelor si asigurand, intr-o masura sporita,
echilibrul natural, al cursului de apa si al zonei adiacente acestuia

5.1. Protectia malurilor / Reamenajarea cursurilor de apa -gard de nuiele

5.2.Aparare de mal cu geocompozit si caroiaj

de fascine pe Bratul Sf. Gheorghe, Dunavat

67
 

5.3. Amenajare zone umede r. Jijia Veche

68
 

5.4. Meandrarea si stabilizarea malurilor –

In timpul restaurarii ecologice

Dupa restaurarea ecologica

69
 

5.5. Restaurarea unui curs de apa-curatirea albiei si reformatarea ei

Folosirea de geotextile la un dig de geocontainere

si la
Geotuburi

70
 

Saltele incomat - vegetale

5.6. Amenajarea unui cot de rau

71
 

Tehnici de remodelare a malurilor 

supuse eroziunii

72
 

Vor fi utilizate in continuare si solutiile de tip “hard engineering” care in

anumite cazuri pot constitui “singura alternativa in vederea reducerii
riscului la inundatii, dar dupa ce se vor lua toate masurile fezabile de tip
“soft engineering” .

6. Constructii civile ecologice

6.1. Cresterea eficientei ecologice

73
 

Proiectarea,constructia si intretinerea cladirilor are un impact extraordinar asupra

mediului inconjurator si resurelor naturale. Toate aceste constructii consuma
impreuna o treime din toata energia mondiala conusmata, si doua treimi din
electricitate. Pana la sfirsitul anului 2010 se asteapta sa se mai construiasca si alte
cladiri. Conditia va fi ca acestea sa fie realizate in mod ingenios, astfel incat sa se
utilizeze o cantitate minima de energie care nu mai poate fi reinnoita, care sa
produca o poluare minima, si un cost al energiei in dolari minim, dar in acelasi timp
sa sporeasca comfortul, sanatatea si siguranta persoanelor care traiesc si lucreaza
in ele.
Mai mult, cladirile reprezinta o sursa majora de poluare care provoaca probleme
privind calitatea aerului din orase. Ele sunt responsabile pentru 49% degajari de
dioxid de sulf, 25% degajari de protoxid de azot si 10% degajari specifice care
impreuna distrug calitatea aerului din zonele urbane. Cladirile produc 35% din
degajarile de dioxid de carbon, principalul poluant acuzat de modificarea climei.
Metodele traditionale de constructie nu tin seama adeseori de interdependenta
dintre constructie, componente, imprejurimile sale si ocupantii sai. Constructiile
“tipice” consuma mai multe resurse decat le sunt necesare, au impact negativ
asupra mediului, si dau nastere unor mari cantitati de deseuri. Dupa Laurence
Doxsey, un specialist in domeniu, “o casa obisnuita din lemn consuma peste un
pogon de padure si deseurile create pe perioada constructiei sunt in medie de la 3
la 7 tone”. Deseori, pentru aceste cladiri, este costisitoare functionarea in ceea ce
priveste consumul energiei si al apei. Si acestea pot avea ca rezultat un aer interior 
de o proasta calitate, care creeaza probleme de sanatate.
Exista multe posibilitati de a face cladirile mai curate. De exemplu, daca numai
10% din locuinte ar folosi sisteme solare de incalzire a apei, s-ar evita tone de
emisii carbon in fiecare an.
Metodele de constructie ecologice ofera posibilitatea de a fi create cladiri
recomandabile din punct de vedere al mediului inconjurator si eficientei resurselor 
folosind o metoda integrata de proiectare. Cladirile ecologice contribuie la
conservarea resurselor, inclusiv energie eficienta, energie reinnoibila, si proiecte de
conservare a apei; ia in considerare influentele asupra mediului inconjurator si
micsorarea crearii deseurilor; creeaza o ambianta propice sanatatii si confortabila;
reduce costurile de exploatare si de intretinere; si tine cont de chestiuni precum
conservarea istorica, accesul la transportul public si alte infrastructuri de sisteme
ale comunitatii. Intregul ciclu de viata al cladirilor si al componentelor sale lor este
analizat, ca si influentele economice si de mediu.
Pentru a se realiza clădiri mai eficiente energetic se folosesc tehnici moderne de
 îmbunătăţire a performanţei energetice a clădirilor precum:
• Izolarea termică. De-a lungul timpului izolarea clădirilor cu materiale plastice
aduce o economie de energie de 150 de ori mai mare decât energia
necesară producerii ei. Doar 70 de litri de petrol sunt necesari pentru
producerea unui metru cub de plastic pentru izolarea acoperişurilor clădirilor.
Totuşi, acest metru cub va duce la o economisire de aproximativ 5,500 litri
de ţiţei în doar 50 de ani, salvând mediul de emisia a 19,000 kg de dioxid de

74
 

carbon şi de alte substanţe poluante. În afară de economisirea energiei,

izolarea contribuie la sporirea confortului (de exemplu, prin îmbunătăţirea
izolării fonice).
• Sisteme de încălzire şi răcire. Acestea permit reglarea temperaturii din
interiorul clădirilor şi ca urmare, reducerea consumului de energie şi emisii
de gaze. Există multe şi variate sisteme, ca de exemplu sistemele de
ventilaţie controlată cu regenerarea energiei termice sau un sistem de
radiaţie termică care poate fi introdus în ferestre. Chiar şi în condiţii de
vreme foarte rece, locatarii se pot bucura de căldură. Aceste sisteme permit
atingerea unor temperaturi de interior optime în timp mai scurt şi cu un
consum de energie mai mic decât sistemele de încălzire tradiţionale. În
aceste cazuri radiatoarele pentru încălzit nu mai sunt necesare.
• Combinarea acestor tehnici cu metode suplimentare, ca de exemplu
ferestrele cu trei rânduri de geamuri contribuie la reducerea consumului de
combustibil şi a emisiilor de CO2 cu până la 80% în comparaţie cu o clădire
 în care nu sunt folosite astfel de procedee.
Aceste îmbunătăţiri nu aduc doar beneficii în ce priveşte mediul. Creşterea
eficienţei energetice a unei clădiri contribuie la reducerea costurilor pentru încălzire
şi măreşte în mod semnificativ valoarea clădirii prin instalarea unei tehnologii de
ultimă oră care protejează mediul. Aceasta creează locuri de muncă şi contribuie la
creşterea competitivităţii în sectorul construcţiilor. Toată lumea are de câştigat! De
asemenea, toate acestea constituie un stimulent pentru afaceri şi pentru proprietarii
de locuinţe în ce priveşte investirea în recondiţionarea clădirilor pentru a le face
eficiente din punct de vedere energetic.
6.2. Materiale de constructii ecologice

Cladirile in care locuim zi de zi au un impact major asupra mediului

inconjurator . Pe langa necesitatea eliberarii unui teren ce ar fi putut fi verde pentru
constructia acestor locuinte, cladirile sunt si un important factor de poluare.
In ultimul timp insa au aparut tot mai multe organizatii interesate de dezvoltarea si
construirea unor locuinte ecologice, cu materiale de constructie eco. Scopul
este clar: reducerea impactului cladirilor asupra mediului.
Pentru a putea ajunge insa la construirea de intregi cartiere de case verzi, ar trebui
avute in vedere urmatoarele aspecte:
• materialele de constructie folosite: o casa obisnuita are nevoie de cativa
metri cubi buni de lemn, multi saci de ciment, multe caramizi, etc
Producerea acestora are la randul sau un impact asupra mediului
inconjurator: defrisarea padurilor, eliminarea de substante nocive in aer in
procesele de productie, etc. Solutia este folosirea materialelor de constructie
ecologice. Iar in clasa acestora se incadreaza produsele reciclate, produsele
care se gasesc din abundenta in natura si sunt puternic regenerabile,
produsele durabile in timp, etc. Pe de alta parte, aceste metariale trebuie sa
fie putin poluante, sa nu contina elemente chimice daunatoare si
producerea/montarea lor sa nu rezulte in cantitati mari de deseuri.

75
 

76