Cuprins

1. INTRODUCERE.....................................................................................................3
2. APLICAREA DREPTULUI UNIUNII EUROPENE ÎN DREPTUL INTERN AL
STATELOR MEMBRE...................................................................................................3
2.1. Regulamentul...................................................................................................5
2.2. Directiva...........................................................................................................6
2.3. Decizia.............................................................................................................7
2.4. Recomandările și avizele.................................................................................7
3. APLICAREA DREPTULUI UNIUNII EUROPENE ÎN ROMÂNIA...........................8
3.1. Constituția României........................................................................................8
3.2. Norme de drept civil și drept procesual civil....................................................9
4. BIBLIOGRAFIE.....................................................................................................11

1
 1. INTRODUCERE
Uniunea Europeană reprezintă un parteneriat economic și politic între
27 de țări aflate în spațiul european printre care și România. Aceasta a
fost înființată prin Tratatul de la Maastricht în anul 1993.

Modul de funcționare al Uniunii este realizat prin intermediul unor

instituții supranaționale independente și interguvernamentale care iau
decizii prin negociere între statele membre. Deciziile Uniunii se adoptă
prin intermediul tratatelor și influențează în mod direct și indirect statele
membre.

Tratatele reprezintă legislația Uniunii Europene, aceasta putând

avea, în funcție de actul legislativ, caracter obligatoriu sau facultativ
asupra statelor membre. Pe lângă legislația în vigoare la nivel UE,
fiecare stat membru are propria legislație internă care trebuie adaptată la
nivel național.

Prezenta lucrare va aborda modalitatea aplicării dreptului Uniunii

Europene în dreptul intern al statelor membre, dar mai ales în dreptul
intern al României.

Astfel, se va aborda aplicarea dreptului UE într-o manieră

generală, în special prin prezentarea diferitelor acte juridice care se
adoptă prin tratate și specificațiile acestora. Acest lucru este necesar
pentru a înțelege modul de funcționare a dreptului UE și pentru
delimitarea tipurilor de acte normative, fiecare dintre acestea având
diferite moduri de aplicare și particularități.

Ulterior, lucrarea va prezenta modalitatea de aplicare a dreptului

UE la nivelul României, și anume, modul prin care legislația UE este
transpusă în plan național. Acest lucru va fi realizat prin prezentarea
legislației naționale actuale ce prevede modalitatea aplicării normelor
UE.

2. APLICAREA DREPTULUI UNIUNII EUROPENE ÎN

DREPTUL INTERN AL STATELOR MEMBRE
Prin instituirea Uniunii Europene, statele membre și-au limitat
puterile legislative suverane și au creat un corp autonom de legi, care
trebuie respectat atât de statele membre, cât și de cetățeni și instanțele
judecătorești. Autonomia ordinii juridice a UE constituie garanția conform
2
căreia forța dreptului UE nu va fi diminuată prin interacțiunea cu dreptul
național și că acesta va fi aplicat în mod uniform pe întreg teritoriul
Uniunii.
Conceptele dreptului UE sunt interpretate din perspectiva
obiectivelor ordinii juridice ale UE, deoarece în absența anumitor drepturi
specifice garantate de dreptul UE, fiecare stat membru, interpretând în
mod diferit dispozițiile, ar putea decide în mod individual asupra
substanței libertăților pe care dreptul Uniunii ar trebui să le garanteze. 1

Art. 4, alin. (3) din TUE stabilește relația dintre dreptul UE și cel
național după cum urmează: „În temeiul principiului cooperării loiale,
Uniunea și statele membre se respectă și se ajută reciproc în
îndeplinirea misiunilor care decurg din tratate. Statele membre adoptă
orice măsură generală sau specială pentru asigurarea îndeplinirii
obligațiilor care decurg din tratate sau care rezultă din actele instituțiilor
Uniunii. Statele membre facilitează îndeplinirea de către Uniune a
misiunii sale și se abțin de la orice măsură care ar putea pune în pericol
realizarea obiectivelor Uniunii.”

Dreptul Uniunii Europene este format din dreptul primar și din

dreptul derivat. Tratatele formează dreptul primar, iar dreptul derivat este
compus din actele legislative ale U.E., care derivă din principiile și din
obiectivele prezentate în tratate.

Fiecare acțiune întreprinsă de UE se bazează pe un tratat,

Parlamentul European, Consiliul, Comisia, Curtea de Justiție şi Curtea
de Conturi îşi exercitându-și puterile în conformitate cu tratatele.

Tratatul reprezintă un acord obligatoriu din punct de vedere juridic

aprobat în mod democratic de către membri (toate țările care aparțin
UE), care stabilește obiectivele UE, regulile de funcționare ale instituțiilor
europene, procedurile de luare a deciziilor și relația dintre UE și statele
sale membre.

Aceste tratate reprezintă punctul de plecare al dreptului UE și se

numesc „Legi de bază” sau drept primar în UE. Corpul legislativ derivat
din principiile și obiectivele tratatului se numește „legislație secundară”
sau drept derivat. Aceasta include regulamente, directive, decizii,
recomandări și avize.2

1
https://op.europa.eu/webpub/com/abc-of-eu-law/ro/#chap6
2
https://ec.europa.eu/info/law/law-making-process/types-eu-law_ro

3
 Potrivit art. 288 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
(TFUE): “Pentru exercitarea competențelor Uniunii, instituțiile adoptă
regulamente, directive, decizii, recomandări și avize".

Toate acestea sunt acte juridice prin intermediul cărora obiectivele

stabilite în tratatele UE sunt realizate, unele dintre acestea fiind
obligatorii iar altele facultative. De asemenea, acestea pot fi aplicabile
tuturor țărilor membre, altele doar unora dintre ele.

2.1. Regulamentul
Regulamentul este un act legislativ cu aplicabilitate generală,
directă având caracter obligatoriu față de statele membre ale UE în toate
elementele sale. Acesta face parte din „legislația secundară” a UE
fiindcă este adoptat de instituțiile europene în temeiul tratatelor,
acestea fiind considerate legislația „de bază”, după cum am menționat
și anterior.
Obiectivul regulamentului este de a asigura aplicarea uniformă a
legislației UE în toate țările membre. În acest sens, autoritățile naționale
competente sunt obligate să aplice în mod direct dispozițiile cuprinse în
regulament de la momentul intrării în vigoare a acestuia.
De exemplu, prin Regulamentul nr. 679 din 27 aprilie 2016 privind
protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu
caracter personal și privind libera circulație a acestor date, EU a dorit să
asigure respectarea dreptului fundamental prevăzut de articolul 8 alin. (1)
din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi articolul 16 alin.
(1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, prin instituirea
unor norme care să asigure protejarea datelor personale la nivelul
întregii Uniuni.
Statele membre iau toate măsurile de drept intern necesare pentru
asigurarea aplicării efective și directe a regulamentelor în dreptul
național.
Regulamentul trebuie respectat pe deplin, acesta fiind un act juridic
obligatoriu pentru: instituțiile UE; țările UE și persoanelor cărora li se
adresează.
Datorită aplicabilității sale generale:
• se aplică imediat ca normă în toate țările UE, fără a necesita
transpunerea în legislația națională;
• creează drepturi și obligații pentru persoane, acestea putându-l
deci invoca direct în fața instanțelor naționale;

4
 • poate fi utilizat ca referință de către persoane în relația acestora cu
alte persoane, cu țările UE sau cu autoritățile din UE. 3
Conform art. 290 din TFUE, un act legislativ poate delega Comisiei
competența de a adopta acte care completează sau modifică anumite
elemente neesențiale ale actului legislativ. Prin urmare, Comisia poate
adopta regulamente delegate pentru completarea sau modificarea unui
regulament UE.
Având în vedere art. 291 din TFUE, Comisia poate fi autorizată să
adopte regulamente de aplicare pentru executarea unui act legislativ
care necesită o punere în aplicare uniformă.

2.2. Directiva
Conform art. 288 din TFUE, directiva are caracter obligatoriu
pentru
fiecare stat membru destinatar cu privire la un rezultat ce trebuie atins,
lăsând autorităților naționale competența în ceea ce privește forma și
mijloacele necesare atingerii obiectivului.
Instituțiile și autoritățile publice din România cu atribuții de
reglementare în domeniul în care intervine fiecare directivă sunt exclusiv
responsabile pentru elaborarea, promovarea și adoptarea actului/actelor
normativ(e) de transpunere și implementare a acesteia. 4
Prin urmare, directiva impune statelor membre atingerea unui
obiectiv bine stabilit, fără a impune însă modalități de atingere a acelui
obiectiv. Legiuitorul național este cel care trebuie să transpună
obiectivele în dreptul intern prin adoptarea unui act de transpunere și să
adapteze legislația națională în conformitate cu obiectivele definite în
cuprinsul direcției, ținând cont de specificul național. Cetățenilor li se
conferă drepturi și li se impun obligații după ce legislația națională va fi
adoptată directivei.5
Etape de elaborare a proiectelor de acte normative naționale,
consultarea publică, consultarea și avizarea interministerială, adoptarea,
publicarea în Monitorul Oficial al României implică intervale de timp
variabile. Transpunerea trebuie însă finalizată cel mai târziu la expirarea
termenului prevăzut în textul fiecărei directive. Autoritățile de linie
responsabile cu transpunerea directivelor trebuie să estimeze corect
durata fiecărei etape și să ia măsuri pentru încadrarea în termen. 6
De exemplu, Directiva (UE) 2019/1158 privind echilibrul dintre viața
profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor și de abrogare a
3
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=LEGISSUM%3Al14522
4
https://www.mae.ro/node/27929#_ftn1
5
https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/6/sursele-si-domeniul-de-aplicare-ale-dreptului-
uniunii-europene
6
https://www.mae.ro/node/27929#_ftn1

5
Directivei 2010/18/UE are în vedere modificiarea anumitor legi interne
relevante (OUG nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară
pentru creșterea copiilor, Legii nr. 210/1999 privind concediul paternal
etc.) până în data de 02.08.2022, termen stabilit în funcție de estimarea
duratei modificărilor necesare.7

2.3. Decizia
Decizia este obligatorie în toate elementele sale iar în cazul în care
se indică destinatarii, decizia este obligatorie doar pentru aceștia.
Acestea nu necesită transpunerea în legislația națională, începând
să producă efecte din momentul primirii notificării de către partea vizată.
Deciziile sunt acte legislative atunci când sunt adoptate de:
• Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene (procedura
legislativă ordinară);
• de către Parlament cu participarea Consiliului (procedura
legislativă specială);
• de către Consiliu cu participarea Parlamentului (procedura
legislativă specială).
Deciziile sunt acte fără caracter legislativ atunci când nu sunt
adoptate în conformitate cu procedura legislativă. Acestea pot fi
adoptate, de exemplu, de către Consiliul European, Consiliu sau Comisia
Europeană și pot lua forma unor acte delegate și de punere în aplicare. 8
Deciziile legislative se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene. Intrarea în vigoare are loc la data specificată în acestea. În
cazul în care data nu este specificată, acestea vor inra în vigoare în a
douăzecea zi de la data publicării. Aceeași regulă se aplică și deciziilor
fără caracter legislativ care nu specifică destinatarul. Deciziile ale cărui
destinatar este specificat pot fi, de asemenea, publicate în Jurnalul
Oficial, dar, publicația nu exclude necesitatea transmiterii unei notificări,
aceasta fiind singura cale prin care se poate asigura că actul va produce
efecte juridice.9

7
https://www.mae.ro/sites/default/files/file/anul_2021/2021_pdf/2021.11.25_anexa_1.pdf
8
https:/eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=LEGISSUM%3Aai0036
9
Art. 297, TFUE

6
 2.4. Recomandările și avizele
Recomandările și avizele nu au caracter obligatoriu, prin urmare,
nu creează niciun drept și nicio obligație pentru destinatari, ci furnizează
doar indicații cu privire la interpretarea și conținutul dreptului Uniunii.
Avizul poate fi emis de către principalele instituții europene
(Comisia, Consiliul, Parlamentul) sau de către Comitetul Regiunilor ori
Comitetul Economic și Social European. Pe durata elaborării actelor
legislative, Comitetele emit avize care prezintă punctul lor de vedere cu
privire la aspecte regionale, economice și sociale specifice.10

3. APLICAREA DREPTULUI UNIUNII EUROPENE ÎN

ROMÂNIA

3.1. Constituția României

Aplicabilitatea prioritară a dreptului Uniunii Europene este
consacrată de legislația internă și anume art. 148 „Integrarea în Uniunea
Europeană" și art. 149 „Aderarea la Tratatul Atlanticului de Nord” ce se
regăsesc în Titlul VI „Integrarea euroatlantică” din Constituția României.
Aceste două articole sunt considerate „vârful de lance“ 11 pe care se
bazează toate evoluțiile intervenite în România anterior, dar mai ales
ulterior aderării la Uniunea Europeană.
Conținutul art. 148 prezintă aspecte referitoarea la integrarea
României în UE, alin. (2) subliniind in acest sens statutul de stat
membru, prin aplicarea dreptului UE cu prioritate față de dispozițiile
contrare cuprinse în legislația internă, cu respectarea prevederilor actului
de aderare. Alin. (4) întărește cele expuse anterior arătând că aplicarea
prioritară a legislației UE este garantată de cele trei puteri (legislativă,
executivă și judecătorească): „Parlamentul, Președintele României,
Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la
îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile
alineatului (2).”
Cuprinsul alin. (1) reprezintă scopul aderării României la tratatele
constitutive ale UE si anume, acelea de a transfera unele atribuții către
instituțiile UE și exercitarea în comun cu celelalte state membre a
competențelor prevăzute în tratatele UE.
În alineatele (1), (3) și (5) regăsim aspecte de ordin procedural,
cum ar fi: „aderarea României la Tratatele constitutive ale Uniunii
Europene (...), se face prin lege adoptată în ședință comună a Camerei
10
https://european-union.europa.eu/institutions-law-budget/law/types-legislation_ro
11
Dr Augustin Fuerea, Aplicarea dreptului uniunii europene potrivit prevederilor constituției româniei și
ale altor norme de drept intern, Revista Dreptul, anul XXX, nr. 6/2019, p. 155
7
Deputaților și Senatului, cu o majoritate de două treimi din numărul
deputaților și senatorilor”. Alin. (3) precizează că „prevederile alineatelor
(1) și (2) se aplică, în mod corespunzător, și pentru aderarea la actele de
revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene”. Alin. (5) arătând
etapele urmate: „Guvernul transmite celor două Camere ale
Parlamentului proiectele actelor cu caracter obligatoriu înainte ca
acestea să fie supuse aprobării instituțiilor Uniunii Europene”.

3.2. Norme de drept civil și drept procesual civil

Acceptarea priorității dreptului UE în dreptul intern este consacrată
și de normele de drept civil și drept procesual civil român. 12 Prevederile
ce se regăsesc în art. (4) și (5) din C. Civ. și art. (3) și (4) din C. Proc.Civ.
„acordă legimitate directă în dreptul intern tratatelor internaționale care
vizează drepturile fundamentale ale omului.“
Potrivit acestora, normele UE se aplică cu prioritate față de
materiile reglementate de C.civ. fără a fi relevante calitatea sau statutul
părților.13
Dispozițiile reglementate de C.civ. privitoare la drepturile și
libertățile persoanelor vor fi interpretate și aplicate în conformitate cu
Constituția, Declarația Universală a Drepturilor Omului dar și pactele
împreună cu celelalte tratate la care România este parte. În cazul în care
există un dezacord între normele UE și cele naționale, prioritate vor avea
normele internaționale cu excepția situației în care normele interne sunt
mai favorabile.14
După cum am arătat, aplicarea cu prioritate a normelor UE este
prevăzută și în materie civilă fiind, de asemenea, susținută si de art. 20
din Constituție al cărui conținut este identic cu cel al articolelor din C.civ.,
respectiv, C.p.civ menționate mai sus.
Principiul aplicării prioritare a dreptului UE este subliniat și de
Tratatul de la Lisabona, în mod indirect, prin Declarația nr. 17: „în
conformitate cu jurisprudenţa constantă a Curţii de Justiţie a Uniunii
Europene, tratatele şi legislaţia adoptată de Uniune pe baza tratatelor au
prioritate în raport cu dreptul statelor membre, în condiţiile prevăzute de
jurisprudenţa menţionată anterior.”
Prin urmare, supremația dreptului UE este un principiu
fundamental al dreptului comunitar. La data primei hotărâri 15 din cadrul
12
https://www.juridice.ro/essentials/5030/succinte-consideratii-relative-la-prioritatea-dreptului-uniunii-
europene-in-materia-civila-si-de-procedura-civila-in-raport-cu-dreptul-intern-art-4-5-ncc-si-art-3-4-
ncpc-vs-art-148-din-constituti
13
Art. 4-5, C. Civ.
14
Art. 3-4, C. Proc. Civ.
15
Hotărârea Curții de la Luxemburg din 15 iulie 1964, în cauza 6/64, Costa/ENEL, din cuprinsul căreia
rezultă faptul că Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene (TCEE) „a instituit o ordine
juridică proprie, integrată în sistemul juridic al statelor membre în momentul intrării în vigoare a
tratatului și care este obligatorie pentru instanțele acestora”. Mai mult, același tratat (TCEE), „deși
8
acestei jurisprudenţe consacrate, supremaţia nu era menţionată în tratat,
la fel ca cum nu este menționată nici în prezent, dar acest lucru nu
schimbă în niciun fel existenţa principiului şi jurisprudenţa în vigoare a
Curţii de Justiţie.
Statele membre sunt supuse unui control al aplicării
corespunzătoare a principiului supremației de către Curtea de Justiție a
Uniunii Europene, acestea fiind sancționate conform deciziilor luate de
către Curte pe baza principiilor la care au aderat în tratatele fondatoare.
Unul dintre aceste principii este acţiunea în constatarea neîndeplinirii
obligaţiilor.16
Recunoașterea priorității aplicării normelor UE nu trebuie
confundată cu supremația absolută și ireconociliabilă a acestora,
existând o proporționalitate între păstrarea identității naționale și
principiul priorității dreptului UE. Acest lucru este prevăzut de art., ain. (2)
din TUE: „Uniunea respectă egalitatea statelor membre în raport cu
tratatele, precum și identitatea lor națională, inerentă structurilor lor
fundamentale și constituționale, inclusiv în ceea ce privește autonomia
locală și regională.(…).”

încheiat sub forma unui acord internațional, reprezintă, cel puțin, Carta constituțională a unei
Comunități de drept (conform Avizului Curții din 14 decembrie 1991, 1/91, pct. 21)
16
Art. 258, 259, 260, TFUE

9
4. BIBLIOGRAFIE
1. Site-uri:
 Site-ul oficial al Comisiei Europene (www.ec.europa.eu)
 Site-ul oficial al Ministerului Afacerilor Externe (www.mae.ro)
 Site-ul Eur-lex (www.eur-lex.europa.eu)
 Site-ul oficial al Parlamentului European
(www.europarl.europa.eu)

2. Articole de specialitate:
 Dr Augustin Fuerea, Aplicarea dreptului uniunii europene
potrivit prevederilor constituției româniei și ale altor norme de
drept intern, Revista Dreptul, anul XXX, nr. 6/2019, p. 155
 Dr. Marin Voicu, Dr. Adrian Stoica, Succinte considerații
relative la prioritatea dreptului Uniunii Europene în materia
civilă și de procedură civilă în raport cu dreptul intern: art. 4-5
NCC și art. 3-4 NCPC vs. art. 148 din Constituție și art. 3-4 și
6 din TUE / art. 288 TFUE, www.juridice.ro

3. Legislație:
 Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
 Codul Civil
 Codul de Procedură Civilă
 Constituția României
 Tratatul de la Lisabona

10