Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
> Contractul in temeiul caruia o persoana fizica, denumita salariat, se obliga sa presteze munca
pentru si sub autoritatea unui angajator, persoana fizica sau juridica, in schimbul unei remuneratii
denumite salariu.
Elementele contractului individual de munca sunt: prestarea muncii, plata salariului, relatia de
subordonare a salariatului fata de angajator, precum si elementul temporal.
* relatia de subordonare Subordonarea salariatului fata de angajator presupune dreptul
angajatorului de a da ordine si dispozitii executorii, dreptul de a controla munca salariatului,
precum si dreptul de a-l sanctiona disciplinar.
CONDitii specifice de valabilitate a CIM > Fără a urmări o anume clasificare a acestor condiţii,
consideram necesare pentru încheierea valabilă a unui contract individual de muncă următoarele:
A) Obţinerea de avize, acorduri sau aprobări în funcţie
B) Existent unui act de alegere sau de numire în funcţie
C) Dispoziţii de repartizare în muncă
D) Condiţii de studiu
E) Condiţii de vechime
F) Examenul medical
G) Stagiul
CLAUZE FACULTATIVE
Partile pot inscrie in cadrul contractului individual de munca clauze facultative, neprevazute de
Codul muncii.
Clauza de stabilitate. Aceasta este o dispozitie inscrisa in contract prin care se garanteaza
salariatului mentinerea sa in munca o perioada certa de timp .
Ea este chiar mai importanta decat garantia oferita de lege . Clauza este utila, in special, in
contractele pe durata nedeterminata .
Prin intermediul sau se limiteaza dreptul angajatorului de a proceda la concedierea salariatului,
care beneficiaza astfel de o anumita siguranta .
Clauza de obiectiv (de rezultat) . In baza acestei clauze, salariatul se obliga sa obtina in munca sa
un rezultat cuantificabil, de pilda, o anumita cantiatate d eproduse, sa finalizeze o anumita lucrare,
sa incaseze ori sa colecteze o suma de bani .
Pentru a fi valida, clauza respectiva trebuie sa fie precisa, dar si realizabila (impossibilum nulla
obligatio).
Prin intermediul ei, salariatul isi asuma o obligatie de rezultat nu doar una de mijloace (de a
munci).
Clauza de constiinta . Este o clauza favorabila salariatului, permitandu-i acestuia sa nu execute un
ordin legal de serviciu, daca astfel ar contraveni constintei sale. Poate fi asimilata cu o cauza
contractuala de neraspundere disciplinara.
Clauza de risc. Poate fi utilizata in unele contracte in care felul muncii sau locul muncii implica
riscuri deosebite pentru salariat.
Asumandu-si un astfel de risc, cel in cauza va beneficia de o serie de avantaje: timp redus de
lucru, salarii majorate, inclusiv sporuri, echipament de protectie etc., ca urmare a clauzei
respective.
Clauza de prelungire. Este posibila in cazul contractelor individuale de munca pe durata
determinata.
Art. 80 alin.3 din Codul muncii prevede ca un asemenea contract poate fi prelungit si dupa
expirarea termenului initial, cu acordul scris al partilor, evident fara sa fie depasita perioada
maxima de 18 luni ( art. 82 alin.1) si de cel mult doua ori consecutiv.
“Detaşarea este actul prin care se dispune schimbarea temporară a locului de muncă, din
dispoziţia angajatorului, la un alt angajator, în scopul executării unor lucrări în interesul acestuia.
În mod excepţional, prin detaşare se poate modifica şi felul muncii, dar numai cu consimţământul
scris al salariatului.”
Delegarea poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult 60 de zile calendaristice în 12 luni (conform
art. 44, alin.1) din Codul Muncii), iar detaşarea poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult un an
(conform art.46, alin. 1) din Codul Muncii).
Necesitatea de perioade de timp mai mari pentru finalizarea lucrărilor ce fac obiectul
detaşării/delegarii au dus la posibilitatea prelungirii delegării pe perioade succesive de maximum
60 de zile calendaristice (conform art. 1, punctul 20 din Legea 40/2011 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 53/2003 – Codul Muncii), dar de data aceasta cu acordul salariatului şi nu
unilateral.
În ceea ce priveşte detaşarea, aceasta poate fi prelungită tot cu acordul părţilor din 6 în 6 luni.
În ambele situaţii, salariatul are dreptul sa îşi dea consimţămantul, refuzul acestuia constituind
neprelungirea perioadei de delegare/detaşare, dar nu motiv pentru a fi sancţionat disciplinar.
Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului in
urmatoarele situatii:
a) in cazul in care salariatul a savarsit o abatere grava sau abateri repetate de la regulile de
disciplina a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de munca, contractul colectiv
de munca aplicabil sau regulamentul intern, ca sanctiune disciplinara;
b) in cazul in care salariatul este arestat preventiv pentru o perioada mai mare de 30 de zile, in
conditiile Codului de procedura penala;
c) in cazul in care, prin decizie a organelor competente de expertiza medicala, se constata
inaptitudinea fizica si/sau psihica a salariatului, fapt ce nu permite acestuia sa isi indeplineasca
atributiile corespunzatoare locului de munca ocupat;
d) in cazul in care salariatul nu corespunde profesional locului de munca in care este incadrat.
concedierea colectiva O concediere are caracter colectiv daca indeplineste urmatoarele conditii:
1. antreneaza desfacerea contractului de munca a unui numar de cel putin 10 salariati;
2. intervine pentru motive care nu tin de persoana salariatului;
3. disponibilizarile sunt dispuse inlauntrul unei perioade de 30 de zile
4. disponibilizarile au loc in domeniul privat
Termenul de preaviz este cel convenit de parti in contractul individual de munca sau, dupa caz,
cel prevazut in contractele colective de munca aplicabile si nu poate fi mai mare de 20 de zile
lucratoare pentru salariatii cu functii de executie, respectiv mai mare de 45 de zile lucratoare
pentru salariatii care ocupa functii de conducere.
Salariaţii concediaţi pentru necorespundere profesională, pentru inaptitudine fizică şi/sau psihică
şi cei concediaţi individual sau colectiv, prin desfiinţarea postului sau pentru motive care nu ţin de
persoana lor au dreptul la preaviz. Această obligaţie a angajatorului are ca raţiune legală protecţia
salariatului.
Salariatul concediat disciplinar nu beneficiază de preaviz.
termenul de preaviz in cazul demisiei salariatului nu va putea fi mai mare de 20 de zile lucratoare
pentru salariatii cu functii de executie, respectiv mai mare de 45 de zile lucratoare pentru salariatii
care ocupa functii de conducere.
inlocuirea unui salariat in cazul suspendarii contractului sau de munca, cu exceptia situatiei in care
acel salariat participa la greva;
cresterea si/sau modificarea temporara a structurii activitatii angajatorului;
desfasurarea unor activitati cu caracter sezonier;
in situatia in care este incheiat in temeiul unor dispozitii legale emise cu scopul de a favoriza
temporar anumite categorii de persoane fara loc de munca;
angajarea unei persoane care, in termen de 5 ani de la data angajarii, indeplineste conditiile de
pensionare pentru limita de varsta;
ocuparea unei functii eligibile in cadrul organizatiilor sindicale, patronale sau al organizatiilor
neguvernamentale, pe perioada mandatului;
angajarea pensionarilor care, in conditiile legii, pot cumula pensia cu salariul;
in alte cazuri prevazute expres de legi speciale ori pentru desfasurarea unor lucrari, proiecte sau
programe
Durata contractului determinat Codul muncii prevede, la art. 82, ca un CIM pe durata
determinata nu poate fi incheiat pe o perioada mai mare de 36 de luni. Asadar, el poate fi incheiat
pe doar cateva luni sau poate ajunge chiar si pana la 3 ani.