REViStA RoMANa de DrEPtuL MunCii RoMania

REViStA RoMÂNă dE
DrEPtuL MunCii
roManian LaBour LaW rEViEW
1/2013
Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Acest exemplar a fost achizitionat de:
Gheorghe Dracu, adrian.filimon@originals.ro, la data: 20-11-2013, prin comanda: #2063
revista română de Dreptul Muncii este o revistă cotată în baze de date internaționale
(Heinonline, EBsCo, ProQuest).
romanian Labour Law review is indexed in international databases (Heinonline,
EBsCo, ProQuest).
revista română
de Dreptul Muncii
Copyright © Wolters Kluwer
issn: 2286-0606 / 1582-7534
romanian Labour
Law review
Director General
Wolters Kluwer România: Dan stoiCa
Senior Publisher Reviste

Wolters Kluwer România: Costel PostoLaCHE
Coordonator reviste: alina CrăCiun
Secretar general de redacţie: ruxandra aPEtrEi
Art Director: răzvan BuCur

DTP: Marieta iLiE
Vânzări reviste: Marius DuMitrEL

Abonamente: ZirKon MEDia
Wolters Kluwer
orzari 86, Sector 2
Bucureşti 021554
www.wolterskluwer.ro
Revista Română de Dreptul Muncii este o publicație Wolters Kluwer România, parte a grupului internațional
Wolters Kluwer. Editura Wolters Kluwer este recunoscută de Consiliul Național al Cercetării Ştiințifice din
Învățământul Superior.
DirECtor
Prof. univ. dr. Alexandru țiCLEA
Rector, Universitatea Ecologică din Bucureşti
avocat, Baroul Bucureşti
FonDatori
Prof. univ. dr. Sanda GHiMpu Prof. univ. dr. Andrei popESCu
Prof. univ. dr. ion traian ŞtEFăNESCu Prof. univ. dr. Alexandru țiCLEA
ConsiLiuL ȘtiințiFiC
MEMBri
Prof. phd. Antonio pedro BAYLoS GRAu Prof. phd.Carmen LA MACCHiA
Universitatea din Castilla-La Mancha Universitatea de Studii din Messina
Facultatea de Drept și Știinte Sociale Facultatea de Drept, Italia
din Ciudad Real, Spania
Prof. phd. Andrzej Marian SWiAtKoWSKi
Prof. phd. Laura CARLSoN Universitatea Jegiellonia din Cracovia
Universitatea din Stockholm Facultatea de Drept și Administraţie, Polonia
Facultatea de Drept (Juridicum)
Conf. univ. dr. Marioara țiCHiNdELEAN
Prof. univ. dr. Raluca diMitRiu Facultatea de Drept
Academia de Studii Economice din Bucureşti Universitatea Lucian Blaga din Sibiu
Catedra de Drept judecător, Tribunalul Sibiu
Prof. phd. Filip doRSSEMoNt Prof. univ. dr. ovidiu țiNCA
Profesor de dreptul muncii la Facultatea de Drept
Universitatea Catolică din Louvain, Belgia Universitatea din Oradea
Prof. phd. Keith EWiNG Prof. univ. dr. Magda VoLoNCiu
King’s College London, Marea Britanie avocat, Baroul Bucureşti
CoLEgiuL DE rEDaCțiE
rEDaCtor ŞEF MEMBri
Prof. univ. dr. Nicolae VoiCuLESCu
Referent lector univ. dr. Laura GEoRGESCu
Director al Centrului de cercetare din Facultatea de Drept și Știinţe Administrative
Universitatea Titu Maiorescu din Bucureşti Universitatea Ecologică din București
avocat, Baroul Bucureşti
rEDaCtor ŞEF aDJunCt Referent lector univ. dr. Ana ŞtEFăNESCu
Lector. univ. dr. Ştefan NAuBAuER Facultatea de Știinţe Juridice, Sociale și Politice
Facultatea de Drept Universitatea Dunărea de Jos Galaţi
Universitatea Nicolae Titulescu din București
avocat, Baroul București Judecător petrică ARBăNAŞ
Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind
conﬂictele de muncă şi asigurări sociale
Curtea de Apel Bucureşti
Prof. univ. dr. Vlad BARBu
Academia de Poliţie Alexandru Ioan Cuza Bucureşti,
Director, Şcoala Doctorală Drept
Cuprins
noutăți
9 Selecție de noutăți legislative din perioada 01.12.2012-31.12.2012
Dosar - Contractul individual de muncă
13 nicolae VoiCuLEsCu
Legislația românească a muncii în context european
17 alexandru țiCLEa
Radierea sancțiunilor disciplinare potrivit Codului muncii
25 Aplicarea sancțiunii disciplinare. Momentul de la care începe să curgă
termenul luării la cunoştință despre săvârşirea abaterii disciplinare.
Raportul inal al cercetării prealabile (ÎCCJ, decizia nr. 16 din 12 noiembrie
2012 privind judecarea recursului în interesul legii ce formează obiectul
Dosarului nr. 15/2012, comentariu de Alexandru ŢICLEA, Tiberiu ŢICLEA)
Piața MunCii Și PoLitiCi soCiaLE
41 Vlad iriMia
Detaşarea lucrătorilor în Uniunea Europeană – probleme şi soluții practice
ProFEsii
49 Verginia VEDinaŞ, Maria orLoV, Vlad CanțÎr
La formation et la carrière des fonctionnaires publics de la Roumanie et de
la République de Moldavie
DrEPt CoLECtiV aL MunCii
65 adelina Duțu
Proiectul de cercetare Trade union representation in the european union
member countries
72 Marco FErrarEsi
Gruppi di imprese e rapporti di lavoro nel diritto italiano
78 sinteza în limba română a articolului „Grupuri de societăți şi raportul de
muncă în dreptul italian”
DrEPt intErnaționaL aL MunCii
83 HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a treia) 15 decembrie 2011(*) „Lucrători
migranți – Securitate socială – Acord între Comunitatea Europeană și
statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Confederația Elvețiană,
pe de altă parte, privind libera circulație a persoanelor – Regulamentul
(CEE) nr. 1408/71 – Resortisant al unui stat membru care a desfășurat o
activitate profesională în Elveția – Întoarcere în țara de origine”
93 HOTĂRÂREA CURȚII (Marea Cameră) 17 ianuarie 2012(*) „Securitatea
socială a lucrătorilor migranți – Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 – Lucrător
angajat pe o platformă de extracție a gazului situată în zona platoului
continental adiacent Țărilor de Jos – Asigurare obligatorie – Refuz de plată
a unei prestații pentru incapacitate de muncă”
REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2013 | 5

sintEZE DE JurisPruDEnță
103 Plata compensațiilor în cazul concedierilor colective. Condiții (C. Apel
Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conlicte de muncă şi
asigurări sociale, decizia civilă nr. 5730 din 25 octombrie 2012)
107 Lipsa elementelor deciziei de concediere pentru motive care nu au
legătură cu persoana salariatului. Efecte (C. Apel Bucureşti, secţia a VII-a
civilă şi pentru cauze privind conlicte de muncă şi asigurări sociale, decizia
civilă nr. 5898 din 1 noiembrie 2012)
117 Casarea parțială şi trimiterea cauzei spre rejudecare. Condiții (C. Apel
Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conlicte de muncă şi
131 Plata drepturilor salariale. Condiții (C. Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă
şi pentru cauze privind conlicte de muncă şi asigurări sociale, decizia civilă
nr. 5899 din 1 noiembrie 2012)
136 Interzicerea concedierii pe perioada incapacității temporare de muncă a
salariatului. Condiții (C. Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze
privind conlicte de muncă şi asigurări sociale, decizia civilă nr. 5724/R din
25 octombrie 2012)
agora
149 Premiile Academiei Române
6 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2013

noutăți
selecție de noutăți legislative din perioada 01.12.2012-31.12.2012
Legislație națională
agenția națională a Funcționarilor Publici

ordinul 4763/2012 pentru modiicarea Regulamentului privind organizarea şi desfășurarea
examenului de promovare în clasa a funcționarilor publici, aprobat
prin Ordinul președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici
nr. 1.932/2009
Casa națională de asigurări de sănătate
ordinul 878/2012 privind modiicarea Normelor tehnice de realizare a programelor
naționale de sănătate pentru anii 2011 şi 2012, aprobate prin Ordinul
ministrului sănătății şi al președintelui Casei Naționale de Asigurări de
Sănătate nr. 1.591/1.110/2010, şi de prelungire a aplicabilității acestuia
până la data de 28 februarie 2013
ordinul 880/2012 privind prelungirea aplicării prevederilor Ordinului ministrului
sănătății şi al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate
nr. 1.723/950/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare în anul 2012 a Contractului-cadru privind condițiile acordării
asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de
sănătate pentru anii 2011-2012, aprobat prin Hotărârea Guvernului
nr. 1.389/2010
ordinul 877/2012 pentru completarea anexei la Ordinul ministrului sănătății şi al
președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 862/547/2011
privind stabilirea sumelor minime contractate de spitale cu casele de
asigurări de sănătate pentru serviciile de spitalizare continuă pentru
pacienți acuți, pe baza clasiicării spitalelor în funcție de competență
guvernul
Hotărârea 1291/2012 pentru modiicarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a
prevederilor Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, aprobate
prin Hotărârea Guvernului nr. 50/2011, a Normelor metodologice de
aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010
privind concediul şi indemnizația lunară pentru creșterea copilului,
aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 52/2011, şi pentru modiicarea
Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 277/2010
privind alocația pentru susținerea familiei, aprobate prin Hotărârea
Guvernului nr. 38/2011, şi a Normelor metodologice de aplicare a
Legii nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii, precum şi pentru
reglementarea modalităților de stabilire şi plată a alocației de stat
pentru copii, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 577/2008
Hotărârea 1253/2012 privind stabilirea numărului autorizațiilor de muncă ce pot i eliberate
străinilor în anul 2013
NOUTĂŢI | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2013 | 9

Noutăţi legislative
Hotărârea 1273/2012 pentru prorogarea termenelor prevăzute la art. 12 alin. (1) şi (2) din Hotărârea
Guvernului nr. 1.284/2011 privind stabilirea procedurii de reevaluare a
locurilor de muncă în condiții speciale prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. e) din
Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice
Noutăți
Hotărârea 1275/2012 pentru modiicarea art. 143 din Contractul-cadru privind condițiile
acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale
de sănătate pentru anii 2011-2012, aprobat prin Hotărârea Guvernului
nr. 1.389/2010, precum şi pentru prelungirea până la 28 februarie
2013 a prevederilor acesteia
Hotărârea 1280/2012 pentru modiicarea art. 111 din Hotărârea Guvernului nr. 1.388/2010
privind aprobarea programelor naționale de sănătate pentru anii 2011
şi 2012, precum şi pentru prelungirea până la data de 28 februarie
2013 a aplicării prevederilor acesteia
Hotărârea 1274/2012 pentru modiicarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 246/2007
privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de
muncă în condiții deosebite
ordonanța de privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației
urgență 96/2012 publice centrale şi pentru modiicarea unor acte normative
Hotărârea 1242/2012 pentru modiicarea şi completarea Normelor metodologice de
aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 92/2008 privind
statutul funcționarului public denumit manager public, aprobate prin
Hotărârea Guvernului nr. 78/2011
ordonanța de pentru modiicarea şi completarea Legii nr. 202/2002 privind
urgență 83/2012 egalitatea de șanse şi de tratament între femei şi bărbați
Hotărârea 1195/2012 pentru modiicarea Hotărârii Guvernului nr. 628/2009 privind unele
măsuri de implementare a activităților prevăzute în programul de
interes Național în domeniul protecției drepturilor persoanelor cu
handicap „Restructurarea instituțiilor de tip vechi destinate persoanelor
adulte cu handicap şi crearea de servicii alternative de tip rezidențial”
Înalta Curte de Casație şi Justiție
Decizia 16/2012 [A] referitoare la recursurile în interesul legii declarate de Avocatul
Poporului şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte
de Casație şi Justiție cu privire la ''calcularea termenului de 30 de zile
în care trebuie aplicată sancțiunea disciplinară conform dispozițiilor
art. 252 alin. (1) din Codul muncii, respectiv momentul de la care
începe sa curgă acest termen''
Ministerul sănătății
ordinul 1266/2012 privind modiicarea cap. I pct. 3 lit. a) din anexa nr. 2 la Ordinul ministrului
sănătății şi familiei nr. 698/2001 pentru aprobarea unor metodologii
privind angajarea, transferarea şi detașarea medicilor, farmaciștilor,
biologilor, biochimiștilor şi chimiștilor, precum şi a altui personal de
specialitate cu studii superioare din unitățile sanitare publice
10 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2013 | NOUTĂŢI

Dosar
Contractul individual de muncă
Interviu
Legislaţia românească a muncii în context european
Legislația românească a muncii

în context european
prof. univ. dr. nicolae VoiCuLEsCu
Interviu realizat de redacţia Revistei Române de Dreptul Muncii.
revista română de Dreptul Muncii: Domnule profesor, după cum cunoaşteți, Revista
Română de Dreptul Muncii a fost lansată, de curând, într-un nou format. În iecare număr dorim
să aducem cititorul mai aproape de câte o personalitate a dreptului muncii şi să dezbatem,
totodată, câteva aspecte pe tema Dosarului revistei. Sunteți Redactorul-şef al revistei şi sunteți
direct implicat în destinul publicistic al ei. Vă rugăm, pentru început, să ne spuneți câteva vorbe
despre dumneavoastră.
nicolae Voiculescu: Sunt Redactorul Șef al Revistei Române de Dreptul Muncii încă de
la îniințarea sa. Experiența mea în domeniu este atât universitară, cât și profesională. Sunt
absolvent al facultăților de Filozoie - Istorie și Drept Timp de 5 ani am reprezentat
din cadrul Universității București. Am o experiență
Organizația Internațională a Muncii
utilă în învățământul preuniversitar și, din 1990, în
învățământul universitar în cadrul căruia am parcurs
în România, având activități de
toate etapele de la asistent la conducător de studii dezvoltare a legislației muncii și a
universitare de doctorat. dialogului social în țara noastră.
În paralel, am derulat funcții în diplomație, în cadrului Ministerului Afacerilor Externe al

României, având responsabilități privind relațiile țării noastre cu Organizația Internațională a
Muncii și Consiliul Europei.
Timp de 5 ani am reprezentat Organizația Internațională a Muncii în România, având activități

de dezvoltare a legislației muncii și a dialogului social în țara noastră.
Reprezentativă pentru evoluția mea profesională este și perioada derulată la Parlamentul

României, în calitate de consilier parlamentar la Comisia Juridică, de Disciplină și Imunități,
perioadă în care am contribuit cu expertiza proprie la armonizarea legislației sociale autohtone
cu cea europeană.
În prezent, sunt Directorul IOSUD Titu Maiorescu, cu rang de prorector, având ca responsabilitate
fundamentală coordonarea școlilor doctorale din cadrul Universității Titu Maiorescu.
rrDM: Ce intenții aveți pe viitor pentru dezvoltarea acestei publicații?
DOSAR | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2013 | 13

Nicolae VoiCuLESCu
nV: Vom încerca ca în perioada viitoare să sporim nivelul de impact al revistei în cadrul
publicului țintă, prin crearea și utilizarea unor mecanisme de colectarea a opiniilor asupra
materialelor publicate și adaptare a sumarului în funcție de reacțiile de răspuns.
O atenție deosebită o vom acorda nivelului științiic al articolelor publicate, prin aprobarea
sumarului în cadrul colectivelor de redacție.
Totodată, este dezirabil să invităm personalități ale dreptului internațional al muncii să aibă
propriile contribuții în paginile revistei noastre.
Poate vom reuși, totodată, să creăm pagina proprie de Internet a RRDM, pentru a spori
vizibilitatea sa internațională.
rrDM: Dedicăm şi acest număr al revistei contractului individual de muncă. Dorim să alăm
opinia dumneavoastră în legătură reglementarea actuală a contractului individual de muncă.
Ce ne puteți spune?
iNtERViu
nV: Începând cu anul 2003, au fost întreprinse mai multe acțiuni de modernizare a legislației
muncii, care s-au concretizat în Codul muncii, modiicat în mod substanțial în anul 2011. În
reglementarea contractului individual de muncă au fost asimilate
Piața forței de muncă standarde și instituții ale dreptului internațional al muncii adoptate
autohtonă este, din de organizații, cum sunt Organizația Internațională a Muncii,
păcate, una atipică. Consiliul Europei și Uniunea Europeană.
rrDM: Ce aspecte controversate există acum în legătură cu reglementarea contractului

individual de muncă, în opinia dumneavoastră?
nV: Cele mai multe discuții le-au iscat aspectele referitoare la durata contractului individual de
muncă și la condițiile încetării contractului individual de muncă ca urmare a voinței unilaterale
a angajatorului. Prin modiicările operate în anul 2011 în legislația muncii, au existat opinii
privind posibilitatea sporirii gradului de precaritate a salariaților în fața utilizării cu deosebire a
contractelor individuale cu durată determinată, și, pe de altă parte, a introducerii unor condiții
mai „lejere” de încetare a raporturilor de muncă.
rrDM: Ce tendințe există acum, în perioada de criză printre angajatori. Ce tipuri de contracte
de muncă sunt preferate de către aceştia şi din ce motive?
nV: Piața forței de muncă autohtonă este, din păcate, una atipică. Lipsa locurilor de muncă
înalt caliicate, paralel cu un fenomen de concentrare a ofertelor de locuri de muncă limitate
la ocupații slab caliicate, denotă serioase probleme de sistem în economia românească. Din
acest punct de vedere, comportamentul angajatorilor este pur adaptativ, și din păcate, de
multe ori, speculativ, în defavoarea asigurării unui tratament legal și demn al salariaților.
rrDM: De ce credeți că actualul Cod al muncii a fost modiicat în favoarea angajatorului. Este
reală această airmație şi ce rațiuni au stat la baza ei?
nV: Este evident că legislația muncii trebuie să relecte în mod echilibrat interesele tuturor
participanților la raporturile juridice de muncă. Normele de dreptul muncii trebuie să stimuleze
relațiile de muncă, cu efecte beneice pentru angajați și pentru angajatori, ca și pentru
14 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2013 | DOSAR

Legislaţia românească a muncii în context european
societate în ansamblul său. În mod tradițional și având în vedere raporturile de subordonare

speciice Dreptului muncii angajații beneiciau de prevederi de protecție mai consistente.
Modiicarea Codului muncii din 2011a adus o oarecare echilibrare în acest sens, prin inserarea
unor clauze menite să lexibilizeze raporturile de muncă. Din păcate, datorită caracteristicilor
speciice pieței locale a muncii de care aminteam, măsurile de lexibilizare nu au fost corelate
cu prevederi normative și politici de asigurare a securității locurilor de muncă, în spiritul
conceptului de lexisecuritate al Uniunii Europene.
rrDM: La nivel european şi internațional ce tendințe există în reglementarea contractului

individual de muncă?
nV: De interes pentru noi sunt în primul rând evoluțiile ce se înregistrează la nivelul
dreptului Uniunii Europene, în care principiile fundamentale sunt egalitatea de tratament și
nediscriminarea la locul de muncă. De aici, vor i de urmărit progresele uneori contradictorii
în condițiile speciice ale crizei economico-inanciare și ale unei înalte rate a șomajului
înregistrate în importante state europene.
rrDM: S-a vorbit în ultimul timp despre avantajele medierii. Care ar i acestea în ceea ce
priveşte încetarea contractului individual de muncă şi ce diferențe ar există față de încetarea
contractului individual de muncă fără mediere?
nV: Prin modiicările aduse Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de
mediator, dispozițiile acestui act normativ pot i aplicate și în cazul conlictelor de drepturi,
sau, așa cum au fost reținute în Legea dialogului social nr. 62/2011, conlictelor individuale de
muncă. Este însă vorba de acele drepturi de care părțile pot dispune în cadrul conlictelor de
muncă. Evident, se pune problema care sunt
acele drepturi de care pot dispune părțile. De interes pentru noi sunt în primul rând
Așa cum dispune art. 38 din Codul muncii, evoluțiile ce se înregistrează la nivelul
salariații nu pot renunța la drepturile ce le dreptului Uniunii Europene, în care principiile
sunt recunoscute prin lege. Mai departe, art. fundamentale sunt egalitatea de tratament și
39 alin. (1) enumeră neexhaustiv o serie de nediscriminarea la locul de muncă.
drepturi. Ca atare, cel puțin în cazul acestor
drepturi salariații nu au posibilitatea de a renunța prin mediere. Concluzionăm că, pentru
a avea avantaje, medierea în materia conlictelor individuale de muncă trebuie să se bazeze
pe o temeinică cunoaștere a cadrului normativ în vigoare atât de către părți, cât și de către
mediatori, care vor trebui să se specializeze în materie.
rrDM: În încheiere, ce mesaj aveți pentru cititorii noştri?
nV: Cititorilor le doresc să depună toate diligențele pentru a cunoaște legislația muncii română
și cea europeană, precum și drepturile și obligațiile ce le incumbă din acestea. Astfel, vor ști
să-și asigure un loc de muncă în care să-și valoriice competențele profesionale în condiții de
civilitate și demnitate. Sper ca RRDM va constitui în continuare un real sprijin din acest punct
de vedere.
rrDM: Domnule profesor, vă mulțumesc.

Doctrină
Radierea sancţiunilor disciplinare potrivit Codului muncii
Radierea sancțiunilor disciplinare potrivit

Codului muncii
prof. univ. dr. alexandru țiCLEa
ABSTRACT
Art. 248. 3 of the Labour Code provides that disciplinary sanction it radiates as of
right in term of 12 months of the application if the employee did not apply a new
disciplinary sanction in this term.
The consequences of removal are in favour of the employee, which therefore

cannot be found in a state of relapse, being considered as he had not suffered a
disciplinary sanction before.
The problem that arises from the point of view of the interpretation and
application of the mentioned text, consist in that if the release regards
disciplinary dismissal or other sanctions.
Keywords: Labour Code, disciplinary sanction, employee, disciplinary dismissal.
REZUMAT
Art. 248 alin. (3) C. muncii prevede că sancțiunea disciplinară se radiază de

drept în termen de 12 luni de la aplicare, dacă salariatului nu i se aplică o nouă
sancțiune disciplinară în acest termen.
Consecințele radierii sunt în favoarea angajatului, care, prin urmare, nu poate

i găsit într-o stare de recidivă, iind considerat că nu a mai suferit înainte o
sancțiune disciplinară.
Problema care se ridică din punctul de vedere al interpretării şi aplicării textului

menționat, este aceea dacă radierea priveşte şi concedierea disciplinară sau doar
celelalte sancțiuni.
Cuvinte-cheie: Codul muncii, sancţiune disciplinară, angajat, concediere disciplinară.

Alexandru țiCLEA
1. Reglementare. Terminologie
Art. 248 alin. (3) C. muncii, modiicat prin Legea nr. 40/2011, prevede: „Sancțiunea disciplinară
se radiază de drept în termen de 12 luni de la aplicare, dacă salariatului nu i se aplică o nouă
sancțiune disciplinară în acest termen. Radierea sancțiunilor disciplinare se constată prin
decizie a angajatorului emisă în formă scrisă”.
Observăm că legiuitorul utilizează termenul radiază, dar nu îl deineşte şi nici nu-i prevede
consecințele, aşa cum procedează cu reabilitarea[1], instituție a dreptului penal[2].
Privind deinirea termenului „radiază”, va trebui să apelăm la „Dicționarul Explicativ al Limbii

Române”[3]; el provine din verbul a radia (fr. radier) şi are semniicația (juridică) de „a şterge
dintr-un registru, a scoate din evidență, a face operațiunea de radiere”. Această operațiune
presupune, de asemenea, „ştergerea dintr-un registru a inscripției privitoare la anumite acte
sau drepturi”.
Aşadar, radierea sancțiunii disciplinare semniică ştergerea (scoaterea) ei din evidențele

angajatorului, cu consecința că această sancțiune nu mai există şi drept consecință nu mai
produce efecte (negative) pentru salariatul în cauză.
2. Consecințe ale sancționării disciplinare şi ale radierii

Sancțiunea disciplinară a unui salariat poate avea consecințe negative pentru el pe întreaga
perioadă de la aplicarea sancțiunii până la momentul radierii.
Astfel, potrivit art. 250 C. muncii, printre criteriile de individualizare a unei sancțiuni se numără
doCtRiNă
şi „eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de acesta” [lit. e)].
Aşa iind, comiterea unei noi abateri într-o perioadă de 12 luni de la sancționarea anterioară
va determina o sancțiune mai aspră pentru că salariatul în loc să-şi corecteze conduita,
recidivează şi nesocoteşte, în continuare, ordinea şi disciplina la locul de muncă. Dacă intervine
însă radierea, el nu se mai ală în stare de „recidivă” şi deci criteriul statornicit de art. 250 lit. e)
C. muncii nu mai subzistă (ca agravantă la aplicarea noii sancțiuni).
Tot astfel, în cazul concedierii pentru motive care nu privesc persoana salariatului (art. 65
şi urm. C. muncii), când se pune problema selecției personalului şi stabilirea nominală a
salariaților care vor i disponibilizați, printre criteriile prevăzute (de regulă, prin contractele
În literatura juridică se arată că „reabilitarea este o cauză care înlătură pentru viitor consecințele penale şi extrapenale
[1]
ce decurg dintr-o hotărâre de condamnare, făcând ca fostul condamnat să se poată bucura din nou, fără nicio restricție,
de toate drepturile subiective, politice şi social-economice recunoscute cetățenilor”. Este o cauză extinctivă care
operează in personam, priveşte consecințele condamnării şi numai pentru viitor (C. Bulai, B.N. Bulai, Manual de drept
penal. Partea generală, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2007, p. 651).
Potrivit art. 133 alin. (1) C. pen., „Reabilitarea face să înceteze decăderile şi interdicțiile, precum şi incapacitățile care
[2]
rezultă din condamnare”.

[3]
Dicţionarul Explicativ al Limbii Române (DEX), ediție revăzută şi adăugită, Ed. Universul Enciclopedic, Bucureşti, 2009,
pp. 906 şi 907.

colective de muncă) se ală şi existența unor sancțiuni disciplinare[4]. Or, dacă intervine
radierea, acest criteriu devine inaplicabil.
Existența unor sancțiuni disciplinare neradiate poate constitui o piedică în ceea ce priveşte
promovarea, acordarea unor stimulente salariale, inclusiv premii etc.
Desigur că radierea produce efecte numai pentru viitor; ea nu conduce la repunerea salariatului
în situația anterioară (restitutio in integrum), aşa cum se întâmplă, de exemplu, în caz de
anulare a măsurii de sancționare, dispusă de către instanța de judecată.
Dacă, de pildă, el al fost sancționat cu diminuarea salariului, sumele reținute nu se restituie ca

efect al radierii.
3. Condiții
Pentru a interveni radierea, trebuie îndeplinite două condiții.
Prima condiţie: să treacă un termen de 12 luni de la aplicarea acelei sancțiuni. Momentul de la

care curge acest termen este unul obiectiv – de la data aplicării, care este, cu certitudine, cea a
înregistrării în registrul general de evidenţă a deciziei de sancţionare. Prin urmare, nu are nicio
relevanță data comunicării, adică cea de la care decizia respectivă produce efecte [art. 252 alin.
(3) C. muncii], şi nici dacă aceasta a fost sau nu contestată [art. 252 alin. (5)].
A doua condiţie: în intervalul celor 12 luni, calculat de la aplicarea sancțiunii ce urmează a i

radiată, acelui salariat nu i s-a aplicat o nouă sancţiune, (consecință a săvârşirii unei alte abateri).
Într-o atare situație, momentul de la care se calculează termenul de 12 luni este cel de la
aplicarea noii sancțiuni, care se va radia, cea anterioară rămânând „neradiată”.
4. Constatarea „radierii”
Deşi radierea intervine de drept, în virtutea legii – ope legis –,
deci prin voința legiuitorului, fără să ie nevoie de aprecierea sau sancțiune disciplinară |
atitudinea angajatorului, totuşi, acesta trebuie să o constate concediere disciplinară |
printr-o decizie emisă în formă scrisă. Este irească această cerință radiere
a textului [art. 248 alin. (3) C. muncii], de vreme ce sancțiunea a
fost dispusă tot printr-o decizie emisă în formă scrisă [art. 252 alin. (1) C. muncii], înregistrată
în evidențele angajatorului şi „depozitată” în dosarul personal[5] al salariatului sancționat.
Constatarea radierii, observăm, nu produce ea în sine efecte juridice. Adică şi în lipsa acesteia
intervine radierea; actul angajatorului este necesar doar pentru o evidență riguroasă şi corectă.
[4]
Un asemenea criteriu (minimal) a fost prevăzut, de exemplu, de Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor
autorități şi instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri şi respectarea
acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internațional [art. 6 alin. (4) lit. c)].
[5]
Conform art. 8 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 500/2011, angajatorul are obligația de a întocmi un dosar
personal pentru iecare salariat, de a-l păstra în bune condiții la sediu, precum şi de a-l prezenta inspectorilor de muncă
la solicitarea acestora. Dosarul rămâne la sediul angajatorului şi nu-l însoțeşte pe salariat.

Alexandru țiCLEA
Dacă însă el omite sau refuză să constate radierea, salariatul în cauză are posibilitatea să sesizeze
instanța de judecată pentru a-l obliga pe angajator să se conformeze legii (art. 266 C. muncii).
5. Radierea intervine şi în cazul concedierii disciplinare?

Conform opiniei majoritare, sunt supuse radierii toate sancţiunile disciplinare, inclusiv
concedierea [desfacerea contractului individual de muncă – art. 248 alin. (1) lit. e) C. muncii],
aşa cum se radiază şi destituirea din funcție în cazul funcționarilor publici[6]. Legea nu face
nici o distincție între sancțiunile disciplinare; deci, se aplică regula ubi lex non distiguit nec nos
distingere debemus[7] (unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem).
Într-un atare caz, se susține, radierea va i constatată nu de fostul angajator, „ci prin actul scris
al noului angajator”[8]. Indiferent când a avut loc reangajarea, trebuie să treacă 12 luni de la
acest moment pentru a interveni operațiunea respectivă[9].
În afară de împrejurarea că astfel nu ne alăm în ipotezele statornicite de la art. 248 alin. (3)
C. muncii, în opinia menționată nu se răspunde la întrebarea: dacă fostul salariat nu se mai
reangajează, radierea mai intervine? Dacă da (pentru că toate sancțiunile discutate sunt supuse
inevitabil radierii), cine o constată?
În ceea ce ne priveşte, credem că opinia în discuție pare doar la prima vedere corectă. Dacă
apelăm la metodele de interpretare recunoscute – gramaticală, sistematică şi logică –[10], vom
ajunge la o altă concluzie şi anume că radierea este posibilă numai la angajatorul care a aplicat
sancţiunea disciplinară şi cu care acel salariat se ală în raporturi de muncă.
Într-adevăr, disciplina muncii reprezintă o condiție a desfăşurării activității iecărui angajator.

doCtRiNă
Ea este deinită „ca starea de ordine existentă în desfăşurarea procesului de muncă, rezultând
din îndeplinirea de către toți participanții a obligațiilor asumate prin încheierea contractului
individual de muncă”[11]. Codul muncii prevede obligația salariatului de a respecta disciplina
muncii [art. 39 alin. (2) lit. b) şi c)]. Corelativ, „Angajatorul dispune de prerogativa disciplinară,
având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori
constată că aceştia au săvârşit o abatere disciplinară” [art. 247 alin. (1) C. muncii][12].
Drept consecință, încălcarea sau nerespectarea disciplinei muncii determină răspunderea

salariaților vinovați. Este vorba de o răspundere juridică speciică: răspunderea disciplinară.
Caracteristica ei principală constă în aceea că are o natură contractuală, „pentru că numai
[6]
Şerban Beligrădeanu, Discuţii cu privire la incidenţa radierii sancţiunii disciplinare şi în cazul aplicării sancţiunii desfacerii
disciplinare a contractului individual de muncă, în „Dreptul” nr. 12/2012, pp. 136-144.
[7]
B. Vartolomei, Radierea de drept a sancţiunilor disciplinare, în „R.R.D.M.” nr. 8/2011, p. 250; E. Lipcanu, Discuţii cu privire
la unele discuţii doctrinare recente, cu implicaţii practice, în „Dreptul” nr. 4/2012, pp. 125 şi 130.
I.T. Ştefănescu, Principalele aspecte teoretice şi practice rezultate din cuprinsul Legii nr. 40/2012 pentru modiicarea şi
[8]
completarea Legii nr. 53/2003 – Codul muncii (I), în „Dreptul” nr. 7/2012, p. 27.
[9]
Şerban Beligrădeanu, loc. cit., p. 143.
[10]
N. Popa (şi colab.), Teoria generală a dreptului, ed. a 2-a, Ed. All Beck, Bucureşti, 2005, pp. 255-258.
[11]
I.T. Ştefănescu, Tratat…, p. 726.
Printre drepturile principale ale angajatorului enumerate de Codul muncii se ală acela de a constata săvârşirea
[12]
abaterilor disciplinare şi de a aplica sancţiunile disciplinare [art. 40 alin. (1) lit. e)].

încheierea contractului individual de muncă are ca urmare incidența obligației legale a

salariatului de a respecta toate regulile care conigurează disciplina muncii”[13].
Una din condițiile răspunderii disciplinare constă în săvârşirea unei abateri – faptă comisivă,
ca regulă, dar şi omisivă –, a unui salariat, contrară disciplinei dintr-o unitate. Obiectul acestei
abateri – respectiv valoarea socială lezată prin săvârşirea ei – îl reprezintă relaţiile sociale de
muncă, ordinea şi disciplina în procesul muncii.
Aceste obligații se transpun în obligațiile de serviciu asumate prin contractul individual

de muncă, sintetizate, la rândul lor, în obligația generică de a respecta cu strictețe ordinea
interioară a angajatorului, disciplina muncii.
În concluzie, obligația salariatului de a respecta disciplina muncii şi deci de a nu comite

abateri de la această disciplină decurge din contractul individual de muncă. La fel şi dreptul
angajatorului de a impune respectarea unei anumite ordini şi discipline necesare desfăşurării
activității, precum şi de a aplica sancțiuni disciplinare.
Din moment ce contractul, care a legat părțile, a încetat (prin desfacerea disciplinară),
încetează şi drepturile şi obligațiile lor reciproce[14]. În niciun caz, ele nu pot i translatate unui
terț (viitor angajator). Prin ipoteză, este posibil ca la un eventual disciplina muncii |
nou angajator, o anumită faptă să nu ie caliicată abatere ori una relativitatea efectelor
gravă care să determine concedierea. actului juridic civil |
răspunderea disciplinară
Acest nou angajator nici nu ar putea i interesat de sancțiunea
(anterioară) aplicată de fostul angajator, de care nu ar avea totodată cunoştință[15] pentru a
constata el radierea. Nici salariatul nu ar avea interes să se prevaleze de o sancțiune aplicată de
fostul angajator, ca apoi să se solicite constatarea radierii de către noul angajator. Cui prodest?
(Cui foloseşte? Cui serveşte?)
Se ştie că unul dintre principiile elementare ale dreptului este relativitatea efectelor actului
juridic civil, în sensul că acesta din urmă produce efecte numai față de părțile contractante, nu
şi față de terți[16].
Or, răspunderea disciplinară, am arătat deja, are o natură exclusiv contractuală: abaterea disciplinară
este o abatere contractuală[17], iar sancțiunea disciplinară este o sancțiune contractuală.
Pe cale de consecință, răspunderea disciplinară, abaterea disciplinară şi sancţiunea disciplinară

prezintă acelaşi caracter relativ, pe care îl împrumută de la izvorul lor, contractul individual de
muncă; ele nu pot produce efecte decât între părţile contractante, nu şi faţă de terţi.
[13]
I.T. Ştefănescu, Tratat…, p. 727.
[14]
Soluția este valabilă pentru orice caz de încetare a contractului individual de muncă (de drept, prin acordul părților,
la inițiativa oricărora dintre ele).
Art. 29 alin. (4) C. muncii prevede: „Angajatorul poate cere informații în legătură cu persoana care solicită angajarea
[15]
de la foştii săi angajatori, dar numai cu privire la activitățile îndeplinite şi la durata angajării şi numai cu încunoştințarea
prealabilă a celui în cauză”.
Aşadar, el nu s-ar putea interesa de eventualele sancțiuni disciplinare aplicate de fostul angajator, salariatului său.
[16]
G. Boroi, Drept civil. Partea generală. Persoanele, ed. a 4-a, revizuită şi adăugită, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2010,
pp. 232 şi urm.
[17]
J. Pélissier, G. Auzero, E. Dockès, Droit du travail, 27e édition, Ed. Dalloz, Paris, 2012, p. 753.

Alexandru țiCLEA
Terţ, în această materie, este şi viitorul angajator al salariatului sancționat disciplinar.
Dacă presupunem că el va trebui să țină cont de sancțiunea disciplinară aplicată de un fost

angajator, inclusiv sub aspectul radierii disciplinare, am ajunge la concluzia că acel contract
de muncă încheiat între fostul angajator şi salariat produce efecte față de alte persoane care
nu au participat la încheierea contractului şi, ca atare, suntem în prezența unei excepții de la
principiul relativității.
Prin recurgere la metoda reducerii la absurd, rezultă o concluzie ce nu poate i susținută,

întrucât nu există niciun temei legal care să fundamenteze o asemenea excepție.
Mai mult, se apreciază că singura excepție reală de la principiul relativității actului juridic este
stipulația pentru altul[18].
În opinia noastă, nu poate i asociată radierea concedierii disciplinare cu cea a destituirii

din funcţie a funcţionarilor publici[19]. Aceştia au un statut juridic diferit, ei sunt învestiți în
funcții publice, sunt depozitarii unor prerogative de putere
contract individual de muncă | publică, sintagmă care, în mod tradițional este înțeleasă ca
radiere |
recidivă disciplinară reprezentând ansamblul unor prerogative sociale cu care sunt
investite autoritățile administrației publice şi prin intermediul
cărora fac să prevaleze interesul public (general) în fața celui particular”[20]. Abaterile lor
disciplinare au o rezonanță socială ce depăşeşte granițele unei singure unități (autorități/
instituții publice), pot afecta o anumită colectivitate (mai mare sau mai mică de cetățeni),
uneori este posibil, întreaga societate.
În plus, este instituit un Corp al funcţionarilor publici. Există e evidenţă naţională a lor şi un cazier
ce se administrează de Agenţia naţională a Funcţionarilor Publici.[21] Or, asemenea evidențe nu
doCtRiNă
sunt reglementate în cazul salariaților[22].
Interpretarea gramaticală şi rațională a dispozițiilor art. 248 alin. (3), ne conduce la aceeaşi
concluzie: radierea intervine atunci când este vorba de acelaşi contract individual de muncă
şi de acelaşi angajator care a aplicat sancțiunea disciplinară ce se radiază. Soluția este valabilă
pentru orice sancţiune, nu doar pentru desfacerea disciplinară contractului.
În sprijinul opiniei noastre, invocăm şi dreptul comparat. Astfel, în Franța, în caz de recidivă
disciplinară, angajatorul poate ține cont de sancțiunile disciplinare pe care le-a aplicat anterior,
în vederea sancționării mai severe a unei noi abateri disciplinare.
Art. L. 1332-5 C. muncii francez limitează totuşi această posibilitate, interzicându-i angajatorului
să ia în considerare sancțiunile aplicate cu mai mult de 3 ani înainte de punerea în mişcare a
unei noi acțiuni disciplinare.
[18]
G. Boroi, op. cit., p. 237.
[19]
În acest sens a se vedea I.T. Ştefănescu, Tratat…, p. 757, nota 1.
[20]
V. Vedinaş, Controverse doctrinare privind statutul juridic al funcţionarului public, în „R.R.D.M.” nr. 6/2012, p. 30.
[21]
V. Vedinaş, Drept administrativ, ed. a VII-a revăzută şi actualizată, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 507.
[22]
Al. Țiclea, Discuţii privind interpretarea unor dispoziţii contradictorii sau neclare din legislaţia muncii, în „Dreptul”
nr. 9/2012, p. 125.

Cu alte cuvinte, angajatorul nu poate ține cont de o sancțiune disciplinară mai veche de trei ani
pentru a justiica o sancțiune mai severă pentru o abatere disciplinară, chiar dacă aceasta ar i
de aceeaşi natură cu cea anterioară[23].
Evident că nu poate i vorba decât de acelaşi angajator, deoarece, aşa cum am văzut, sancţiunile
disciplinare au caracter relativ şi nu produc efecte decât între angajatorul care a aplicat
sancţiunea şi salariatul sancţionat.
6. Concluzii
Întrucât textul art. 248 alin. (3) C. muncii creează confuzii (e adevărat, mai mult teoretice),
propunem modiicarea şi completarea lui, în sensul că radierea nu priveşte şi sancţiunea desfacerii
contractului individual de muncă (concediere disciplinară), aşa cum logic şi rațional dispunea
art. 19 din Legea nr. 1/1970 [abrogată prin Codul muncii – art. 281 alin. (2) liniuța II].
[23]
J. Pélissier, G. Auzero, E. Dockès, op. cit., p. 766.

Jurisprudență
Aplicarea sancţiunii disciplinare. Momentul de la care începe să curgă termenul ...
Aplicarea sancțiunii disciplinare.

Momentul de la care începe să curgă termenul.
Raportul inal al cercetării prealabile
În interpretarea şi aplicarea art. 252 alin. (1) C. muncii, republicat, momentul de la care începe
să curgă termenul de 30 de zile calendaristice pentru aplicarea sancţiunii disciplinare este data
înregistrării raportului inal al cercetării disciplinare prealabile la registratura unităţii.
(ÎCCJ, decizia nr. 16 din 12 noiembrie 2012
privind judecarea recursului în interesul legii
ce formează obiectul Dosarului nr. 15/2012[1])
Completul competent să judece recursurile dispozițiile art. 273 din Regulamentul privind
în interesul legii ce formează obiectul organizarea şi funcționarea administrativă a
Dosarului nr. 15/2012 este legal constituit, Înaltei Curți de Casație şi Justiție, republicat,
conform dispozițiilor art. 3306 alin. (1) şi (2) cu modiicările şi completările ulterioare.
C. pr. civ., modiicat şi completat prin Legea
nr. 202/2010, Legea nr. 71/2011 şi Legea Înalta Curte de Casație şi Justiție, Completul
nr. 60/2012, precum şi ale art. 272 alin. (2) competent să judece recursul în interesul legii,
lit. b) din Regulamentul privind organizarea şi a luat în examinare recursurile în interesul legii
funcționarea administrativă a Înaltei Curți de declarate de Avocatul Poporului şi procurorul
Casație şi Justiție, republicat, cu modiicările general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte
şi completările ulterioare. de Casație şi Justiție cu privire la „calcularea
Şedința este prezidată de doamna judecător termenului de 30 de zile în care trebuie aplicată
Rodica Aida Popa, vicepreşedintele Înaltei sancțiunea disciplinară conform dispozițiilor
Curți de Casație şi Justiție. art. 252 alin. (1) C. muncii, respectiv momentul
de la care începe să curgă acest termen”.
Din partea Avocatului Poporului se prezintă
doamna consilier Ecaterina Mirea. După prezentarea referatului cauzei, Înalta
Curte a constatat că nu sunt de examinat
Procurorul general al Parchetului de pe
chestiuni prealabile sau excepții şi a pus în
lângă Înalta Curte de Casație şi Justiție este
reprezentat de doamna Antonia Eleonora dezbatere recursurile în interesul legii.
Constantin, procuror şef adjunct al Secției Doamna consilier Ecaterina Mirea, reprezen-
judiciare, Serviciul judiciar civil.
tantul Avocatului Poporului, a rezumat cele
La şedința de judecată participă doamna două orientări jurisprudențiale conturate în
Niculina Vrâncuț, magistrat-asistent în cadrul ceea ce priveşte problema de drept supusă
Secțiilor Unite, desemnată în conformitate cu examinării în cauză.
[1]
Publicată în Monitorul Oicial, Partea I, nr. 817 din 5 decembrie 2012.

Alexandru țiCLEA, tiberiu țiCLEA
A susținut că Avocatul Poporului apreciază că aplicată după efectuarea cercetării prealabile

termenul de prescripție de 30 de zile calenda- disciplinare, momentul de la care începe să
ristice, în care trebuie aplicată sancțiunea dis- curgă termenul de prescripție de 30 de zile,
ciplinară conform art. 252 alin. (1) C. muncii, prevăzut de art. 252 alin. (1) C. muncii, este
republicat, trebuie calculat de la data la care data la care rezultatele cercetării, concreti-
reprezentantul angajatorului, abilitat să apli- zate în raportul inal de cercetare prealabilă,
ce sancțiuni disciplinare, a luat cunoştință au fost aduse la cunoştința reprezentantului
despre săvârşirea abaterii disciplinare, ie prin angajatorului, abilitat să aplice sancțiuni dis-
sesizarea sa printr-un act, referat sau orice alt ciplinare, prin depunerea lor la registratura
înscris, din care poate deduce cu certitudine unității, fără ca acest termen să poată depăşi
data certă, ie prin constatarea directă şi ne- termenul de 6 luni, calculat de la data săvâr-
mijlocită a faptei respective de către acesta. şirii faptei.
S-a menționat că o atare opinie se Preşedintele completului de judecată, doam-
fundamentează pe doctrina în materie şi este na judecător Rodica Aida Popa, vicepreşe-
susținută de faptul că termenul de 30 de zile dintele Înaltei Curți de Casație şi Justiție, a
în discuție ar putea i prelungit în mod abuziv declarat dezbaterile închise, iar completul de
de comisia de disciplină care, sub aparența judecată a reținut dosarul în vederea pronun-
necesității efectuării cercetării disciplinare, țării deciziei.
fără o justiicare reală, ar putea menține
situația de incertitudine a angajatului. ÎNALTA CURTE,
În acelaşi sens, s-a arătat că neemiterea deliberând asupra recursului în interesul legii,
deciziei în termenul de 30 de zile ar permite constată următoarele:
angajatorului (uneori de rea-credință) să
1. Problema de drept ce a generat practica
depăşească acest termen – stabilit de legiuitor
neunitară
în scopul protecției angajatului şi al stabilității
raporturilor de muncă – prevalându-se de Analiza cuprinsului sesizărilor Avocatului Po-
interpretarea textului legal de referință, în porului şi procurorului general al Parchetului
dauna angajatului, care este pus în situația de pe lângă Înalta Curte de Casație şi Justiție
unor presiuni cauzate de procedurile la care relevă că obiectul recursurilor în interesul legii
este supus. priveşte calcularea termenului de 30 de zile în
care trebuie aplicată sancțiunea disciplinară
În concluzie, s-au solicitat admiterea recursului
conform dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. mun-
în interesul legii şi pronunțarea unei decizii prin
cii, republicat, respectiv momentul de la care
juRiSpRudENță
care să se corecteze practica neunitară în sen-

începe să curgă acest termen.
sul opiniei exprimate de Avocatul Poporului.
Interpretarea dispozițiilor legale menționate
Având cuvântul, doamna procuror Antonia
s-a realizat în mod diferit de către instanțele
Eleonora Constantin, reprezentantul pro-
de judecată, ceea ce a condus la aplicarea lor
curorului general al Parchetului de pe lângă
diferită şi la pronunțarea unor soluții neunitare.
Înalta Curte de Casație şi Justiție, a solicitat,
în esență, admiterea recursurilor în interesul 2. Examenul jurisprudențial
legii şi pronunțarea unei decizii prin care să
se asigure interpretarea şi aplicarea unitară a Practica judiciară neunitară ce a generat sesi-
legii, în sensul de a se stabili însă că, în toate zarea Înaltei Curți de Casație şi Justiție cu pre-
situațiile în care sancțiunea disciplinară a fost zentele recursuri în interesul legii s-a conturat

în soluționarea contestațiilor formulate îm- procesul-verbal de sesizare primeşte dată cer-

potriva deciziilor de sancționare disciplinară, tă prin înregistrarea în registrul general al an-
în cadrul cărora a fost invocată excepția gajatorului, chiar dacă, ulterior, este necesară
prescripției dreptului angajatorului de a emite completarea informațiilor pe care le conține
respectivele decizii. sesizarea inițială (completare ce se va realiza
prin intermediul cercetării disciplinare).
În urma veriicării jurisprudenței la nivelul
întregii țări în aceste litigii, s-a constatat că În cadrul acestei opinii jurisprudențiale s-a
instanțele nu au un punct de vedere unitar menționat că a aştepta inalizarea cercetării
cu privire la calcularea termenului de 30 de disciplinare, pentru a începe să curgă termenul
zile în care trebuia aplicată sancțiunea disci- de 30 de zile, ar echivala cu prelungirea arbi-
plinară potrivit dispozițiilor art. 252 alin. (1) trară a perioadei în care angajatorul trebuie să
C. muncii, republicat, statuând diferit asupra îşi exercite prerogativele disciplinare, ceea ce
momentului de la care începe să curgă acest pune sub semnul incertitudinii situația salari-
termen. atului. De asemenea, se îngreunează stabilirea
exactității faptelor şi se reduce eiciența com-
3. Soluțiile pronunțate de instanțele judecă- baterii comportamentelor dăunătoare.
toreşti
Ca atare, s-a considerat că această interpre-
3.1. Într-o primă orientare, instanțele au apre- tare este conformă spiritului legii, răspunzând
ciat că data la care angajatorul a luat cunoş- necesității asigurării stabilității raporturilor de
tință despre săvârşirea abaterii disciplinare muncă, conducând la responsabilizarea anga-
şi de la care începe să curgă termenul de 30 jatorului în exercitarea prerogativelor disci-
de zile prevăzut la art. 252 alin. (1) C. mun- plinare, scopul reglementării unui termen de
cii, republicat, este data la care nota/proce- prescripție de 30 de zile prevăzut de art. 252
sul-verbal de sesizare/raportul de informare/ alin. (1) C. muncii, republicat, iind acela al
referatul de prezentare a situației a fost înre- cercetării cu celeritate a faptelor, a circum-
gistrat în registrul general al angajatorului şi a stanțelor săvârşirii acestora şi a vinovăției
dobândit dată certă. salariatului, în vederea lămuririi situației sale
profesionale.
Instanțele au apreciat că cercetarea discipli-
nară trebuie să se efectueze în interiorul celor 3.2. Într-o a doua interpretare, alte instanțe,
30 de zile calendaristice în care trebuie să se în aceleaşi ipoteze, au respins excepția pre-
emită şi decizia de sancționare şi, în contex- scripției dreptului angajatorului de a emite
tul legislativ analizat, nu se poate confunda decizii de sancționare, considerând că mo-
cercetarea realizată de comisia de cercetare mentul de la care începe să curgă termenul
disciplinară, materializată într-un raport, cu de 30 de zile prevăzut la art. 252 alin. (1)
data înregistrării sesizării în ceea ce priveşte C. muncii, republicat, este data la care re-
săvârşirea abaterii disciplinare, care reprezintă prezentantul angajatorului, abilitat să apli-
data luării la cunoştință despre săvârşirea fap- ce sancțiuni disciplinare, a luat la cunoştință
tei şi de la care curge termenul de prescripție despre săvârşirea abaterii disciplinare din ra-
de 30 de zile. portul de cercetare disciplinară prealabilă, dar
nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii
S-a mai reținut că data luării la cunoştință faptei.
despre săvârşirea abaterii disciplinare în sen-
sul prevederilor art. 252 alin. (1) C. muncii, În acest sens, instanțele de judecată au
republicat, este data la care nota/referatul/ apreciat că numai după inalizarea cercetării

disciplinare prealabile, prevăzute la art. 251 punderii disciplinare în interiorul termenului

C. muncii, republicat, se poate considera că de 30 de zile de când a luat cunoştință de să-
fapta săvârşită de salariat întruneşte sau nu, vârşirea abaterii disciplinare şi are obligația de
cumulativ, elementele constitutive ale unei a emite decizia de sancționare tot în termenul
abateri disciplinare, astfel cum este deinită la de 30 de zile de la data luării la cunoştință a
art. 247 alin. (2) C. muncii, republicat. abaterii disciplinare, iar acest termen să se în-
cadreze în termenul de 6 luni de la data săvâr-
Numai de la inalizarea cercetării prealabile, şirii faptei.
care are caracter obligatoriu, se poate vor-
bi despre existența unei abateri disciplinare, S-a susținut că acest punct de vedere este
deoarece anterior acestui moment există nu- relevat de faptul că termenul de 30 de zile ar
mai faptă, ca urmare a aplicării prezumției de putea i prelungit în mod abuziv de comisia
nevinovăție, astfel încât luarea la cunoştință de disciplină care, sub aparența necesității
despre săvârşirea abaterii disciplinare în ter- efectuării cercetării disciplinare, fără o
men de 30 de zile nu poate privi decât mo- justiicare reală, ar putea menține situația de
mentul încunoştințării angajatorului cu privi- incertitudine a angajatului.
re la actul inal al cercetării prealabile.
De asemenea, neemiterea deciziei în terme-
4. Opinia Avocatului Poporului nul de 30 de zile ar permite angajatorului
(uneori de rea-credință) să depăşească acest
Avocatul Poporului apreciază că primul punct termen, stabilit de legiuitor în scopul protec-
de vedere exprimat este în acord cu litera şi ției angajatului şi al stabilității raporturilor de
spiritul legii. Astfel, s-a arătat că termenul de muncă, prevalându-se de interpretarea textu-
prescripție de 30 de zile calendaristice, în care lui legal în discuție în dauna angajatului, care
trebuie aplicată sancțiunea disciplinară con- este pus în situația unor presiuni cauzate de
form art. 252 alin. (1) C. muncii, republicat, procedurile la care este supus.
constituie o garanție indispensabilă derulării
raporturilor de muncă în condiții echitabile, Se consideră că textul menționat a fost regle-
mentat pentru a servi la rezolvarea cu cele-
atât pentru angajat, cât şi pentru angajator,
ritate a unor asemenea situații, iar termenul
iar depăşirea acestuia, fără sancționarea fap-
impus de legiuitor este determinat de pozi-
tei care constituie abatere disciplinară, con-
ția mai puternică a angajatorului față de cea
duce la prescrierea dreptului angajatorului de
a salariatului, precum şi de situația obiectivă
a aplica sancțiuni disciplinare pentru abaterile
rezultată din deținerea de către angajator a
de care a luat cunoştință.
documentelor şi datelor necesare elucidării
cauzei.
juRiSpRudENță
Potrivit acestei opinii, termenul de 30 de zile

curge de la data la care reprezentantul anga-
În acest context, completarea deciziei cu
jatorului abilitat să aplice sancțiuni disciplina-
toate datele prevăzute de lege în intervalul
re a luat cunoştință despre săvârşirea abaterii
de 30 de zile nu ar produce nicio diicultate
disciplinare, ie prin sesizarea sa printr-un act, pentru angajator, cerându-i doar atenție şi
referat sau orice alt înscris, din care poate de- responsabilitate.
duce cu certitudine data certă, ie prin con-
statarea directă şi nemijlocită a faptei respec- 5. Opinia procurorului general al Parchetului
tive de către acesta. de pe lângă Înalta Curte de Casație şi Justiție
Pe cale de consecință, angajatorul trebuie să Procurorul general al Parchetului de pe lângă

facă toate veriicările necesare stabilirii răs- Înalta Curte de Casație şi Justiție apreciază,

dimpotrivă, că ultimul punct de vedere ex- cercetării disciplinare, în sensul că între cele
primat este în acord cu litera şi spiritul legii, două noțiuni există o relație întreg-parte,
pentru următoarele considerente: relație relevată şi de conținutul dispozițiilor
art. 247 alin. (2) C. muncii, republicat, care
În domeniul dreptului muncii, în mod similar deinesc abaterea disciplinară.
altor forme de răspundere (penală sau con-
travențională), condiția necesară şi suicientă La momentul la care reprezentantul anga-
pentru declanşarea răspunderii disciplinare jatorului este sesizat cu o faptă prin care s-a
este abaterea disciplinară, unicul temei pen- încălcat disciplina muncii, chiar şi în situația
tru aplicarea sancțiunii disciplinare. în care se cunoaşte făptuitorul, nu există încă
abatere disciplinară, deoarece funcționează
Atragerea răspunderii disciplinare se reali- prezumția de nevinovăție şi, în consecință,
zează potrivit unor reguli procedurale care au până la cercetarea făptuitorului, acesta se
scopul de a asigura, pe de o parte, eiciența consideră nevinovat.
combaterii unor acte şi comportări dăunătoa-
re procesului muncii, iar, pe de altă parte, de a Numai la momentul deinitivării cercetării pre-
garanta stabilirea exactă a faptelor şi de a asi- alabile există certitudinea întrunirii tuturor ele-
gura dreptul la apărare al salariaților în cauză, mentelor constitutive ale abaterii disciplinare,
evitându-se astfel sancțiuni nejuste. de natură să atragă răspunderea disciplinară.
În toate situațiile în care sancțiunea discipli- Pe de altă parte, norma conținută de art. 252
nară a fost aplicată după efectuarea cercetării alin. (1) C. muncii, republicat, trebuie inter-
prealabile disciplinare, momentul de la care pretată sistemic, în contextul tuturor fazelor
începe să curgă termenul de prescripție de 30 care aparțin procedurii disciplinare, etape ce
de zile prevăzut de art. 252 alin. (1) C. muncii, se ală într-o succesiune logică şi intercondi-
republicat, este data la care rezultatele cerce- ționare reciprocă.
tării, concretizate prin raportul inal de cerce-
tare prealabilă, au fost aduse la cunoştința re- În acest sens, dispozițiile art. 251 alin. (1)
prezentantului angajatorului, abilitat să aplice C. muncii, republicat, statuează că, sub sanc-
sancțiuni disciplinare, prin depunerea lor la țiunea nulității absolute, nicio măsură, cu ex-
registratura unității, deoarece numai la acest cepția avertismentului scris, nu poate i dis-
moment se cunoaşte dacă fapta săvârşită de pusă mai înainte de efectuarea unei cercetări
salariat întruneşte sau nu elementele consti- disciplinare prealabile.
tutive ale unei abateri disciplinare, atât sub
aspectul laturii obiective, cât şi sub aspectul În practică, cercetarea prealabilă se inalizea-
laturii subiective. ză cu un proces-verbal, referat ori raport în-
tocmit de persoana/persoanele împuternicite,
În favoarea acestei interpretări pledează un respectiv comisia instituită să o efectueze, în
argument ce rezultă din terminologia utilizată care se consemnează rezultatele cercetării,
de legiuitor în cuprinsul art. 252 alin. (1) propunerea de sancționare (sau nu), sancțiu-
C. muncii, republicat, în distincțiile pe care le nea ce poate i aplicată etc.
realizează în privința momentelor diferite de
la care curg cele două termene de prescripție, Angajatorul, pe baza actului întocmit de au-
instituite de norma analizată. torul cercetării, este singurul în drept să deci-
dă dacă emite sau nu emite o decizie de sanc-
Astfel, abaterea disciplinară nu se identii- ționare disciplinară cu privire la un anume
că întru totul cu fapta ce constituie obiectul salariat.

Prin urmare, angajatorul stabileşte sancțiunea combaterea eicientă a unor acte sau com-
disciplinară numai după efectuarea cercetării portări dăunătoare procesului muncii, ci şi de
prealabile. garantarea stabilirii exacte a faptelor în cadrul
unei proceduri în care salariatului i se asigură
Un alt argument în susținerea acestei opinii dreptul la apărare.
constă tocmai în reglementarea cercetării
disciplinare, reglementare care ar i inutilă, în 6. Raportul asupra recursului în interesul legii
condițiile în care, ab initio, fapta asupra căreia
Prin raportul întocmit, s-a considerat că solu-
poartă sesizarea ar i considerată abatere.
ția care se impune în cauză este cea relectată
Dacă s-ar accepta această perspectivă, ar în- de a doua orientare jurisprudențială, în acord
semna că întreaga procedură a cercetării discu opinia exprimată de procurorul general al
ciplinare ar i o formalitate lipsită de conținut, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casa-
câtă vreme vinovăția, ca o caracteristică dei- ție şi Justiție.
nitorie a abaterii disciplinare, este subsumată
faptei şi identiicată cu precizie, încă de la în- În consecință, s-a propus să se admită recur-
ceput, din momentul sesizării. surile în interesul legii formulate de Avocatul
Poporului şi de procurorul general al Par-
În consecință, dreptul angajatorului de chetului de pe lângă Înalta Curte de Casa-
emitere a deciziei de sancționare a salariatului ție şi Justiție, iar în interpretarea şi aplicarea
se poate exercita în termenul de prescripție de art. 252 alin. (1) C. muncii, republicat, să ie
30 de zile, care începe să curgă de la data la stabilit că momentul de la care începe să curgă
care documentul inal al comisiei de cercetare termenul de 30 de zile calendaristice pentru
a fost înregistrat la registratura angajatorului. aplicarea sancțiunii disciplinare este data în-
Adoptarea opiniei contrare ar conduce la registrării raportului inal al cercetării discipli-
instituirea, pe cale jurisprudențială, a unui nare prealabile la registratura unității.
termen maxim de 30 de zile, în care trebuie 7. Înalta Curte
desfăşurată şi inalizată cercetarea prealabilă
şi, totodată, aplicată sancțiunea disciplina- Art. 252 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 –
ră, deşi Codul muncii nu instituie vreo durată Codul muncii, republicată [fost art. 268
pentru cercetarea disciplinară, singura condi- alin. (1) C. muncii anterior republicării şi renu-
ție iind aceea ca toate procedurile disciplina- merotării], impune condiția ca aplicarea sanc-
re, inclusiv emiterea deciziei de sancționare, țiunii disciplinare să se dispună de către anga-
să se plaseze în interiorul termenului de 6 luni jator „printr-o decizie emisă în formă scrisă, în
calculat de la data săvârşirii faptei. termen de 30 de zile calendaristice de la data
juRiSpRudENță
Nu se poate reține că acest ultim termen ar luării la cunoştință despre săvârşirea abaterii
i excesiv de mare şi că salariatul ar resimți o disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la
stare de incertitudine ci, dimpotrivă, este re- data săvârşirii faptei”.
zonabil, iind destinat să acopere, în general, o
Termenul de 30 de zile nu poate curge decât
gamă cât mai diversiicată de situații, precum
de la data la care, în urma inalizării cercetării
acelea în care sesizarea angajatorului şi cerce-
disciplinare prealabile, fapta salariatului a fost
tarea disciplinară debutează in rem, pentru ca
mai apoi să ie emise decizii de sancționare in caliicată ca abatere disciplinară şi a fost adu-
personam. să la cunoştința reprezentantului angajatoru-
lui abilitat să aplice sancțiuni disciplinare, prin
Or, scopul principiilor care guvernează acțiu- înregistrarea raportului inal asupra cercetării
nea disciplinară este reprezentat nu numai de disciplinare la registratura unității.

Aceasta deoarece fapta dobândeşte caracte- De altfel, art. 247 alin. (2) C. muncii, republi-
risticile unei abateri disciplinare numai după cat, include în noțiunea de „abatere discipli-
inalizarea procedurii „cercetării disciplinare nară” noțiunea de „faptă”, privită ca acțiune
prealabile”, care are atât caracter obligatoriu, sau inacțiune, de care legea leagă îndeplinirea
cât şi anterior oricărei alte măsuri, astfel cum anumitor condiții. Aceste condiții urmează a
rezultă din chiar denumirea sa. Doar în mo- i veriicate ulterior săvârşirii faptei de către
mentul identiicării elementelor cerute pen- organul sau persoana împuternicită de către
tru existența unei abateri disciplinare se poa- angajator să efectueze cercetarea disciplinară
te vorbi despre încunoştințarea angajatorului prealabilă.
asupra „săvârşirii” acesteia.
Numai după inalizarea cercetării prealabile
În susținerea acestei concluzii trebuie pornit se poate aprecia dacă „fapta” are caracterul
de la interpretarea art. 252 alin. (1) C. muncii, unei „abateri disciplinare”, deoarece, până la
republicat, care instituie două termene de acel moment, persoana care a săvârşit „fapta”
prescripție şi două momente de la care aceste beneiciază de prezumția de nevinovăție.
termene încep să curgă: Astfel, „luarea la cunoştință” despre existența
abaterii disciplinare va avea loc numai după
– acela al luării la cunoştință despre săvâr- inalizarea cercetării prealabile, deci ulterior
şirea abaterii disciplinare, pentru termenul momentului în care a fost săvârşită fapta
de 30 de zile; care a declanşat cercetarea prealabilă, tocmai
– acela al săvârşirii faptei, pentru termenul pentru a se constata în ce măsură făptuitorul
de 6 luni. este sau nu vinovat.
Astfel cum rezultă din interpretarea literală a Prin urmare, momentul săvârşirii „faptei”
art. 252 alin. (1) C. muncii, republicat, legiu- este distinct şi anterior momentului stabilirii
itorul delimitează într-o manieră clară cele existenței „abaterii disciplinare”, ca urmare a
două momente de la care curg termenele de necesității veriicării îndeplinirii condiției ca
prescripție prin folosirea unor noțiuni cu sem- „fapta” să ie săvârşită cu încălcarea normelor
niicație juridică proprie, respectiv: „abatere legale, a regulamentului intern etc.
disciplinară” şi „faptă”.
În acest context, trebuie avută în vedere şi
Pe de altă parte, legiuitorul produce confuzie distincția dintre comisia sau persoana împu-
prin folosirea sintagmei „luarea la cunoştință ternicită de angajator să efectueze cercetarea
despre săvârşirea abaterii disciplinare”, în loc prealabilă şi persoana îndreptățită să emită
de „luarea la cunoştință despre constatarea decizia de aplicare a sancțiunii disciplinare.
abaterii disciplinare”, deoarece numai „fapta”
Termenul de 30 de zile nu se poate raporta
putea i săvârşită, în timp ce abaterea disci-
decât la momentul la care persoana îndrep-
plinară are un conținut complex, incluzând
tățită să emită decizia de aplicare a sancțiunii
noțiunea de „faptă”, şi impune veriicarea ele-
disciplinare a luat la cunoştință despre rezul-
mentului subiectiv, adică a existenței vinovă-
tatul cercetării disciplinare prealabile şi numai
ției, precum şi a îndeplinirii celorlalte condiții dacă aceasta a constatat întrunirea elemen-
impuse de art. 247 alin. (2) C. muncii, repu- telor constitutive necesare pentru existența
blicat, care o deineşte. Prin urmare, pentru abaterii disciplinare.
rigurozitatea exprimării, trebuia să se aibă în
vedere că abaterea disciplinară nu putea i să- Rațiunea instituirii termenului de 30 de zile
vârşită, ci constatată. este aceea ca angajatorul, după studierea

referatului care inalizează cercetarea disci- Luând în considerare necesitatea elaborării

plinară prealabilă, să stabilească dacă există unei legislații previzibile, cerință impusă de
abatere disciplinară, care sunt consecințe- jurisprudența Curții Europene a Drepturilor
le acesteia şi dacă se impune aplicarea unei Omului, rezultă că interpretarea art. 252
sancțiuni disciplinare, care anume sancțiune alin. (1) C. muncii, republicat, ar trebui să se
se cuvine a i aplicată. De asemenea, s-a avut realizeze şi în concordanță cu dispozițiile
în vedere şi alocarea timpului necesar moti- legale menționate anterior.
vării în fapt şi în drept a luării acestei măsuri
Prin urmare, şi termenul de 30 de zile, cuprins
de către angajator, motivare care urmează a i
în acest articol, trebuie să curgă de la data la
cenzurată pe calea controlului judiciar.
care referatul inal de constatare a existenței
Un alt argument în susținerea acestei opinii abaterii disciplinare a fost înregistrat la
se bazează pe rațiuni de analogie şi priveşte registratura persoanei îndreptățite să emită
modul în care legiuitorul a înțeles să regle- decizia de sancționare.
menteze, în cadrul legilor speciale, problema Nu poate i primită argumentarea din prima
pusă în discuție în prezentul recurs în intere- opinie jurisprudențială, conform căreia ter-
sul legii. menul de 30 de zile trebuie să includă şi pe-
Astfel, în art. 77 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 rioada cercetării prealabile, pentru că altfel
privind statutul funcționarilor publici se pre- angajatorul, „uneori de rea-credință”, îl va
supune pe angajat la presiuni cauzate de pro-
vede expres că momentul de la care începe să
cedura cercetării disciplinare, deoarece inter-
curgă termenul de aplicare a sancțiunii disci-
pretarea menționată pleacă de la prezumția
plinare este data sesizării comisiei de discipli-
de rea-credință, iar legea română instituie
nă cu privire la săvârşirea abaterii disciplinare,
prezumția contrară, a bunei-credințe.
iar nu data săvârşirii abaterii disciplinare.
Pe de altă parte, legiuitorul a reglementat şi
De asemenea, art. 89 alin. (1) din Legea
un termen maxim de prescripție de 6 luni, în
nr. 567/2004 privind statutul personalului care poate i aplicată sancțiunea disciplinară,
auxiliar de specialitate al instanțelor judecă- în scopul de a nu permite angajatorului
toreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea să îşi exercite abuziv prerogativele şi să
şi al personalului care funcționează în cadrul prelungească nepermis cercetarea prealabilă
Institutului Național de Expertize Crimina- şi aplicarea sancțiunii, aspect de natură a
listice, referitor la sancționarea personalului afecta raporturile de muncă prin crearea unei
auxiliar din justiție, stabileşte în mod neechi- stări de nesiguranță a salariatului privind
voc că momentul de la care curge termenul securitatea locului său de muncă.
de aplicare a sancțiunii disciplinare este cel al
juRiSpRudENță
înregistrării actului de constatare prin care se Prin această dispoziție legală, legiuitorul a în-
inalizează cercetarea prealabilă la cabinetul țeles să protejeze raporturile de muncă, prin
conducătorului instanței sau al parchetului permisiunea acordată angajatorului de a reali-
competent să aplice sancțiunea. za o cercetare prealabilă riguroasă, care să nu
ie condiționată de încadrarea într-un termen-
În acelaşi sens, art. 46 alin. (7) din Legea limită, iind cunoscut faptul că veriicarea exis-
nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Ma- tenței unei abateri disciplinare poate presu-
gistraturii stipulează că „acțiunea disciplinară pune uneori activități complexe, de exemplu,
poate i exercitată în termen de 30 de zile de analize tehnice, expertize contabile. Dacă s-ar
la inalizarea cercetării disciplinare, dar nu mai considera că termenul de emitere a deciziei de
târziu de 2 ani de la data la care fapta a fost sancționare începe să curgă anterior realizării
săvârşită”. cercetării disciplinare prealabile, ar însemna ca

toate activitățile complexe, speciice acestei criticile de neconstituționalitate vizând faptul

cercetări, să se deruleze într-o perioadă mai că acest text de lege este imprecis şi îi pune
scurtă de 30 de zile, ceea ce poate i uneori impe judecători în situația de a adăuga la lege
posibil din punct de vedere practic sau poate prin stabilirea actelor şi faptelor ce marchea-
conduce la rezultate eronate. ză momentul luării la cunoştință de către an-
gajator despre săvârşirea abaterii disciplinare.
Protejarea intereselor angajatului, prin insti-
tuirea unui termen maxim de prescripție, con- Curtea Constituțională a respins excepția, cu
stituie o apreciere susținută de concluziile ex- motivarea că aceleaşi termene de prescrip-
primate de Curtea Constituțională în Decizia ție au fost prevăzute şi în art. 13 alin. (4) din
nr. 71/1999 şi reluate în Decizia nr. 743/2011, Legea organizării şi disciplinei muncii în unită-
în sensul că termenele de prescripție ixate de țile socialiste de stat nr. 1/1970, articol care a
lege constituie o măsură de protecție a anga- format obiect al analizei de constituționalitate
jaților față de aplicarea arbitrară a unui regim în Decizia Curții Constituționale nr. 71/1999,
sancționator şi asigură, în acelaşi timp, stabi- ale cărei considerente sunt valabile şi în cauză,
litatea raporturilor de muncă. întrucât nu au intervenit elemente noi, care să
justiice modiicarea acestei jurisprudențe.
Astfel, reglementarea a două termene de pre-
scripție constituie o aplicare a principiului pro- Curtea Constituțională a mai precizat că
tejării intereselor ambelor părți ale raportului art. 252 alin. (1) C. muncii, republicat, respec-
de muncă şi al egalității armelor, respectiv: tă cerințele de calitate impuse prin jurispru-
dența Curții Europene a Drepturilor Omului,
– un termen minim de 30 de zile, acordat neiind univoc, susceptibil de o interpretare
angajatorului pentru a veriica dacă aspec- abuzivă sau arbitrară, astfel încât nu se poate
tele constatate în procedura cercetării pre- trage concluzia că instanțele judecătoreşti ar
alabile constituie abatere disciplinară, dacă încălca sfera de competență a Parlamentului.
se impune aplicarea unei sancțiuni disci-
plinare pentru această abatere şi pentru a De asemenea, prin Decizia nr. 71/1999, Curtea
motiva măsura luată; Constituțională a respins excepția de necon-
– cât şi un termen de maximum 6 luni – în stituționalitate a art. 13 alin. (4) din Legea
care este inclus şi termenul de 30 de zile nr. 1/1970, care avea următorul conținut:
– pentru a înlătura orice abuz al angajato- „Sancțiunea disciplinară poate i stabilită şi
rului rezultând din poziția sa dominantă în va trebui să ie comunicată în scris salariatu-
cadrul raportului de muncă. lui în cel mult 30 de zile de la data când cel
în drept să o aplice a luat cunoştință de să-
Această opinie este în acord cu jurisprudența vârşirea abaterii; aplicarea sancțiunii nu se va
Curții Constituționale, care a respins toate putea face însă mai târziu de 6 luni de la data
excepțiile de neconstituționalitate relative la săvârşirii abaterii”. Acest text a fost preluat în
art. 252 alin. (1) C. muncii, republicat. art. 252 alin. (1) din actualul Cod al muncii,
republicat.
Astfel, Curtea Constituțională a fost învestită
cu soluționarea excepției de neconstituțio- Cu acea ocazie, Curtea Constituțională a re-
nalitate a art. 252 alin. (1) C. muncii, republi- ținut că termenele stabilite în art. 13 alin. (4)
cat, al cărui conținut este identic cu art. 268 din Legea nr. 1/1970 constituie garanții indis-
alin. (1) C. muncii, anterior renumerotării, text pensabile derulării contractului de muncă atât
care a fost invocat la momentul formulării ex- pentru angajat, cât şi pentru cel ce angajează
cepției, Curtea Constituțională pronunțându- şi este, în egală măsură, în avantajul atât al ce-
se inclusiv asupra art. 252 alin. (1), care era lui care angajează, dar în mod deosebit al an-
în vigoare la momentul pronunțării deciziei, gajatului, să existe termene ixate de lege care

constituie, pe de o parte, o măsură de protecție plinare, pentru că numai începând cu acest

a angajaților față de aplicarea arbitrară a unui moment se poate vorbi despre existența unei
regim sancționator, iar, pe de altă parte, ele abateri disciplinare. Autoarea justiică această
asigură stabilitatea raporturilor de muncă. concluzie prin distincția între faptă şi abatere
disciplinară, distincție care se realizează nu-
De altfel, acest punct de vedere a fost împăr-
mai ca rezultat al desfăşurării cercetării pre-
tăşit şi de doctrina relevantă în materie.
alabile, care veriică îndeplinirea condițiilor
Astfel, Ion Traian Ştefănescu[2] apreciază că legale impuse de art. 247 alin. (2) C. muncii
cel îndreptățit să aplice sancțiunea discipli- pentru ca fapta să devină abatere disciplinară.
nară trebuie să emită decizia în 30 de zile de Se susține că „momentul de la care ar trebui
la momentul în care a primit raportul inal de să curgă termenul de 30 de zile este momen-
cercetare disciplinară prealabilă, prin care se tul în care comisia împuternicită a transmis
constată că s-a săvârşit cu vinovăție o aba- raportul către persoana îndreptățită să emi-
tere disciplinară de către salariatul în cauză, tă decizia, iar din raport rezultă că în cauză
cu motivarea că „art. 252 alin. (1) C. muncii un salariat a săvârşit o abatere disciplinară.
se referă la momentul constatării săvârşi- Astfel, cel îndreptățit să emită decizia are la
rii abaterii disciplinare pentru termenul de
dispoziție o perioadă de 30 de zile ca, în raport
30 de zile, în timp ce, pentru termenul de
de cele constatate de cei care au efectuat cer-
6 luni, momentul de referință este diferit, şi
anume acela al momentului săvârşirii faptei”. cetarea disciplinară prealabilă şi având în vede-
re dispozițiile art. 250 C. muncii, republicat, să
Alexandru Țiclea[3] are aceeaşi opinie, air- decidă cu privire la sancțiunea aplicabilă”.
mând că „într-adevăr, termenul de 30 de zile
curge de la data la care reprezentantul anga- Pentru considerentele arătate, în temeiul
jatorului persoană juridică abilitat să aplice art. 3307 cu referire la art. 329 C. pr. civ.,
sancțiuni disciplinare sau angajatorul persoa- astfel cum a fost modiicat şi completat prin
nă izică a luat cunoştință despre săvârşirea Legea nr. 202/2010, Legea nr. 71/2011 şi
abaterii şi nu de la data săvârşirii faptei”. Legea nr. 60/2012,
O analiză amplă asupra problemei de drept ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ŞI JUSTIȚIE

în discuție face Magda Volonciu[4], care În numele legii
consideră că termenul de 30 de zile la care DECIDE
face referire art. 252 alin. (1) C. muncii înce-
pe să curgă după ce comisia de disciplină sau Admite recursurile în interesul legii declarate
juRiSpRudENță
persoana împuternicită să realizeze cerceta- de Avocatul Poporului şi procurorul general

rea prealabilă şi-a exprimat punctul de vede- al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
re, în sensul că fapta există şi aduce atingere Casație şi Justiție şi stabileşte că:
raporturilor de muncă, a fost săvârşită cu vi-
novăție de persoana supusă cercetării disci- În interpretarea şi aplicarea art. 252 alin. (1)
C. muncii, republicat, momentul de la care în-
[2]
În Tratatul teoretic şi practic de drept al muncii, cepe să curgă termenul de 30 de zile calenda-
Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 750.
ristice pentru aplicarea sancțiunii disciplinare
În Tratatul de dreptul muncii, Ed. Universul Juridic,
[3]
Bucureşti, 2011, p. 802. este data înregistrării raportului inal al cer-

[4]
În Revista Română de Doctrină şi Jurisprudență nr. 3/2011, cetării disciplinare prealabile la registratura
p. 146. unității.

COMENTARIU
Desigur că decizia reprodusă anterior este una obligatorie, căreia trebuie să i se conformeze
toate instanțele judecătoreşti competente să soluționeze conlictele de muncă, ce au ca obiect
contestarea sancțiunilor disciplinare. Totodată, trebuie avută în vedere de angajator şi angajați.
Ea are natura juridică a unui izvor de drept, e adevărat indirect[5], pentru că nu creează noi
norme, ci le precizează pe cele existente[6]. Dar, are aceeaşi forță ca şi legea.
Este, în acelaşi timp, un fapt evident că decizia Înaltei Curți de Casație şi Justiție este
mai favorabilă angajatorilor, care au o perioadă mai mare la dispoziție pentru a dispune
sancționarea disciplinară a salariaților vinovați.
În opinia noastră, totuşi soluția respectivă permite unele observații.
Astfel, în baza unei analize gramaticale şi literale a textului de la art. 252 alin. (1) C. muncii,
credem că nu se poate face distincție între termenii „abatere disciplinară” şi „faptă”. Apreciem
că numai din rațiuni stilistice legiuitorul a utilizat cei doi termeni (diferiți), care, pe fond, sunt
sinonimi.
Apoi, aşa cum a susținut şi Avocatul Poporului, angajatorul, ca regulă, ia cunoştință de

săvârşirea unei abateri anterior efectuării şi inalizării cercetării disciplinare, printr-un „act,
referat sau orice alt înscris”, întocmit de cel care a constatat direct şi nemijlocit că a fost comisă
acea faptă. În cvasi-majoritatea cazurilor, este vorba de şeful direct al salariatului vinovat. De
pildă, fapta respectivă poate consta în: absența nemotivată de la serviciu sau întârzierea de la
program, părăsirea nejustiicată a locului muncii, nerespectarea sau neîndeplinirea unei sarcini
profesionale, insubordonarea, consumul de băuturi alcoolice, sustragerea de bunuri din unitate,
comportament neadecvat față de colegi etc.
Rolul cercetării disciplinare nu este acela de a constata săvârşirea abaterii, ci de a-i permite
salariatului să-şi exercite dreptul la apărare față de învinuirea ce i se aduce.
Este relevantă în acest sens prevederea de la alin. (4) al art. 251 C. muncii: „În cursul cercetării
disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze şi să susțină toate apărările în favoarea
sa şi să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele şi motivațiile pe
care le consideră necesare (…)”.
Într-adevăr, funcționează prezumția de nevinovăție până la efectuarea cercetării disciplinare,

dar abaterea a fost comisă, iar învinuirea s-a produs anterior acestei operațiuni.
Apoi, cercetarea disciplinară nu este obligatorie în cazul sancționării constând în „avertismentul

scris” [art. 248 alin. (1) lit. b) C. muncii].
În această situație, de când curge termenul de 30 de zile? Un singur răspuns este posibil: de
la data sesizării reprezentantului legal al angajatorului (printr-un act, referat etc.) de către
[5]
E. Albu, Rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în asigurarea interpretării şi aplicării unitare a legii, în Curierul Judiciar
nr. 5/2005, p. 58.
[6]
I. Deleanu, „Construcția judiciară a normei juridice”, în Dreptul nr. 9/2004, p. 17.

persoana obligată (prin regulamentul intern), sau interesată, ori care a luat la cunoştință în
orice mod de comiterea abaterii.
Într-o asemenea ipoteză, vor exista două momente de când curge termenul de 30 de zile:
pentru avertismentul scris – de la data sesizării menționate, pentru celelalte sancțiuni, de la
data aducerii la cunoştință a rezultatelor cercetării. După părerea noastră este o soluție greu,
dacă nu imposibil, de acceptat. Legea trebuie interpretată şi aplicată unitar!
Asemănător se pune problema şi atunci când angajatorul ignoră efectuarea cercetării

prealabile, şi aplică orice sancțiune disciplinară, precum şi chiar atunci când salariatul nu dă
curs convocării, neefectuându-se cercetarea [art. 251 alin. (3) C. muncii].
S-a considerat că „ambele termene, înăuntrul cărora trebuie aplicată sancțiunea – atât cel de
30 de zile (…), cât şi cel de 6 luni – se apropie mai mult de natura termenelor de prescripție
a răspunderii penale”[7]. Dar, potrivit Codului penal, termenele de prescripție curg de la
momentul săvârşirii infracțiunii (art. 122)[8], şi nu de la data inalizării cercetării penale, prin
referatul întocmit de organul competent (art. 259 C. pr. pen.)[9].
În sfârşit, invocăm şi dreptul comparat.
În Franța, prescripția acțiunii disciplinare începe să curgă, potrivit art. L. 1332-4 C. muncii
francez, de la acelaşi moment subiectiv ca şi cel prevăzut de art. 252 alin. (1) C. muncii român,
şi anume de la data luării la cunoştință despre săvârşirea abaterii disciplinare de către angajator.
Termenul de prescripție este de 2 luni. Nu există o limitare în timp obiectivă, ca cea de 6 luni,
instituită de teza inală a aceluiaşi art. 252 alin. (1) C. muncii. În schimb, art. L. 1332-5 C. muncii
francez consacră aşa-numita „amnistie disciplinară”, în temeiul căreia sancțiunile disciplinare
mai vechi de trei ani (în raport de punerea în mişcare a unei noi acțiuni disciplinare) nu pot i
luate în calcul la aplicarea sancțiunii pentru o nouă abatere disciplinară.
Însă, cât priveşte „luarea la cunoştință a angajatorului despre săvârşirea abaterii disciplinare”,
instanța supremă din Franța are cu totul altă interpretare decât cea a Înaltei Curți de Casație
şi Justiție, deşi redactarea celor două texte este similară. Curtea de Casație franceză, care are
aceeaşi misiune de a asigura aplicarea unitară a legii, a apreciat că noțiunea de „angajator”, în
acest context, trebuie privită într-un sens foarte general. A stabilit următoarele reguli în raport
de curgerea termenului de prescripție a răspunderii disciplinare[10]:
juRiSpRudENță
– termenul începe să curgă de la data când reprezentantul legal sau responsabilul (şeful)
ierarhic al autorului abaterii a luat cunoştință de săvârşirea acesteia[11];
S. Ghimpu, I.T. Ştefănescu, Ş. Beligrădeanu, Gh. Mohanu, Dreptul muncii, Tratat, vol. 2, Ed. Ştiințiică şi Enciclopedică,
[7]
Bucureşti, 1979, p. 71.

[8]
C. Bulai, B.N. Bulai, Manual de drept penal. Partea generală, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2007, pp. 357-358;
V. Paşca, Drept penal. Partea Generală, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2011, pp. 354-357.
[9]
A se vedea, P. Buneci, Drept procesul penal, Partea specială, Ed. Universitară, Bucureşti, 2009, pp. 86-87.
A se vedea J. Pélissier, G. Auzero, E. Dockès, Droit du travail, 27e édition, Ed. Dalloz, Paris, 2012, pp. 758-759; B. Lardy-
[10]
Pélissier, J. Pélissier, A. Roset, L. Tholy, Le Nouveau Code du Travail Annoté, 29e édition, Ed. Groupe Revue Fiduciaire, Paris,
2009, pp. 336-338; A. Mazeaud, Droit du travail, 6e édition, Ed. Montchrestien, Paris, 2008, pp. 100-101.
[11]
Cass. fr., camera socială, cazul nr. 94-41320, hotărâre din 30 aprilie 1997, în Bulletin des Arrêts Chambres civiles
nr. 148/1997, p. 107.

– dacă punerea în mişcare a acțiunii disciplinare a avut loc la mai mult de două luni de la
data săvârşirii abaterii disciplinare, angajatorului îi revine sarcina probei de a demonstra
că termenul de prescripție nu a expirat[12]. Dacă nu face această dovadă, răspunderea
disciplinară a salariatului respectiv este prescrisă. Aşadar, nu are nicio relevanță deosebită
data înregistrării vreunui document la registratura unității;
– la data punerii în mişcare a acțiunii disciplinare, termenul de prescripție se întrerupe şi, deci,
începe să curgă un nou termen de două luni.
Decizia pe care o comentăm şi jurisprudența contrară care a determinat-o, demonstrează

imperfecțiunile dispozițiilor în materie. Este în sarcina legiuitorului să elimine aceste
imperfecțiuni; să indice expres momentul curgerii termenului în discuție.
prof. univ. dr. alexandru țiCLEa
asist. univ. drd. tiberiu țiCLEa
[12]
Cass. fr., camera socială, cazul nr. 96-40079, hotărâre din 19 martie 1998, în Bulletin des Arrêts Chambres civiles
nr. 159/1998, p. 117.

Piața MunCii
Doctrină
detaşarea lucrătorilor în uniunea Europeană – probleme şi soluţii practice
Detaşarea lucrătorilor în Uniunea Europeană

– probleme şi soluții practice
Vlad iriMia
Avocat colaborator Voicu & Filipescu
ABSTRACT
The differences between how posting is deined in the Labor Code and the
European legislation respectively, as well as the particular effects generated by
the modality on which employers decide in the cases when their employees work
abroad raise a series of practical issues both in regard to the possibility to obtain
portable documents A, and to the obligations regarding the general register of
employees.
Therefore, a series of elements need to be considered prior to posting workers

abroad, in order to mitigate any potential impediments that might arise out of
the application of Regulation no. 883/2004 on the coordination of social security
systems, by also considering the national legal provisions.
Keywords: posting, portable document A1, general register of employees.
REZUMAT
Modul diferit în care este deinită detaşarea în Codul muncii, respectiv la nivelul
legislației europene, precum şi efectele speciice în funcție de modalitatea
adoptată de angajator pentru situațiile în care angajații acestuia îşi desfăşoară
activitatea în străinătate ridică diferite probleme practice, atât în ceea ce priveşte
posibilitatea obținerii documentelor portabile A1, cât şi referitor la obligațiile
privind registrul de evidență a salariaților.
Astfel, câteva elemente ar trebui avute în considerare anterior detaşării în

străinătate, pentru a preveni eventualele impedimente ce ar putea apărea în
legătură aplicarea prevederilor Regulamentului nr. 883/2004 privind coordonarea
sistemelor de securitate socială, prin raportare şi la reglementările legale naționale.
Cuvinte-cheie: detaşare în străinătate, document portabil A1, registrul de evidenţă

a salariaţilor.
PIAŢA MUNCII | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2013 | 41

Vlad iRiMiA
Integrarea României în spațiul Uniunii Europene şi aplicarea reglementărilor comunitare au

condus la intensiicarea relațiilor comerciale cu diverse persoane sau entități legale care îşi
desfăşoară activitatea în afara granițelor României, în cele mai diverse sectoare de activitate.
Fără a comenta rațiunile care stau la baza deciziilor partenerilor străini, constatăm că ultimii
ani au adus o creştere semniicativă a prezenței salariaților români în diverse țări din Uniunea
Europeană, una dintre modalitățile la care apelează societățile din România iind detaşarea
salariaților.
Acest articol conține considerații cu privire la: (i) detaşarea în străinătate a salariaților români,
(ii) obținerea documentului pentru determinarea legislației aplicabile în cazul lucrătorilor
migranți şi (iii) înregistrarea în Registrul General de Evidență a Salariaților (REVISAL) a detaşării
în străinătate.
Legislația aplicabilă
Cadrul legal aplicabil în situația detaşării unui salariat într-un stat membru al Uniunii Europene
este format din următoarele reglementări la nivel național şi comunitar:
(i) Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii („Codul muncii”);

(ii) Hotărârea Guvernului nr. 500/2011 privind registrul general de evidență a salariaților;
(iii) Regulamentul nr. 883/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului, privind coordonarea
sistemelor de securitate socială („Regulamentul nr. 883/2004”);
(iv) Regulamentul nr. 987/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului, de stabilire a procedurii
de punere în aplicare a Regulamentul nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de
securitate socială („Regulamentul nr. 987/2009”);
doCtRiNă
(v) Directiva nr. 96/71/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, privind detaşarea lucrătorilor
în cadrul prestării de servicii.
Reglementarea detaşării
Analiza reglementărilor legale aplicabile evidențiază un prim aspect relevant în legătură cu
noțiunea de detaşare potrivit legislației naționale, respectiv celei comunitare, şi anume modul
diferit cum este deinită de iecare dintre acestea.
Codul muncii deineşte detaşarea ca iind actul prin care se dispune schimbarea temporară
a locului de muncă, din dispoziția angajatorului, la un alt angajator, în scopul executării unor
lucrări în interesul acestuia. Se stabileşte şi o perioadă inițială maximă, de un an, pentru
care detaşarea poate i dispusă de către angajator, urmând ca această perioadă să poată i
prelungită, în mod excepțional, cu acordul salariatului, din 6 în 6 luni.
Spre deosebire de legea română, art. 12 alin. (1) din Regulamentul nr. 883/2004 prevede că
detaşarea reprezintă situația în care „un salariat, care desfăşoară activitatea într-un stat
membru (pentru un angajator care îşi desfăşoară în mod obişnuit activitățile în acest stat
membru), este trimis de către angajatorul respectiv în alt stat membru pentru a lucra pentru
angajator”.
42 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2013 | PIAŢA MUNCII

Diferența constă în aceea că un salariat detaşat potrivit Codului muncii îşi va desfăşura
activitatea în interesul unității la care este detaşat, iind subordonat acesteia. Prin urmare,
contractul individual de muncă al salariatului detaşat va i suspendat pe toată perioada
detaşării, salariatul iind încadrat la angajatorul la care a fost detaşat – ceea ce dă naştere
obligației de plată a salariului şi a celorlalte drepturi de detaşare din partea acestui angajator
precum şi la obligația salariatului detaşat de a se subordona angajatorului la care a fost detaşat.
În schimb, în cazul detaşării potrivit legislației europene, salariatul detaşat va presta munca
în interesul angajatorului care l-a detaşat, iind în continuare angajatul acestuia. În această
situație contractul individual de muncă nu se suspendă, toate drepturile salariale şi celelalte
drepturi de detaşare vor i acordate de către angajatorul care detaşează iar salariatul va rămâne
subordonat acestuia.
Determinarea legislației aplicabile în cazul lucrătorilor migranți.

Documentul portabil A1
Potrivit Regulamentului nr. 883/2004, persoana care desfăşoară o activitate salariată într-un
stat membru al Uniunii Europene se supune legislației din statul membru respectiv – principiu
cunoscut sub denumirea de lex loci laboris. Una dintre excepțiile de la această regulă este
situația salariatului care desfăşoară activitatea într-un stat
membru (pentru un angajator care îşi desfăşoară în mod obişnuit lex loci laboris |
activitățile în acest stat membru), şi care este trimis de către documentul portabil a1 |
angajatorul respectiv în alt stat membru pentru a lucra pentru lucrători migranți
angajator (detaşarea potrivit reglementărilor comunitare). În
acest caz, salariatul detaşat continuă să ie supus legislației statului din care a fost detaşat
(şi pe al cărui teritoriu se ală angajatorul care îl detaşează) în ceea ce priveşte sistemul de
securitate socială (asigurare pentru pensie, accidente de muncă şi boli profesionale, asigurări
sociale de sănătate, prestații familiale).
Pentru stabilirea legislației aplicabile, autoritatea competentă din statul de trimitere va emite
documentul portabil A1, la cerere, rolul acestuia iind acela de a dovedi menținerea salariatului
la legislația din statul de trimitere. În situația în care nu există un astfel de document, salariatul
îşi va putea desfăşura activitatea în statul în care a fost detaşat (documentul portabil A1 neiind
un permis de muncă) dar cu aplicarea principiului lex loci laboris, şi cu consecințele determinate
de acesta.
În aplicarea dispozițiilor comunitare ale Regulamentului nr. 883/2004 şi ale Regulamentului

nr. 987/2009, autoritățile române nu au adoptat reglementări oiciale în care să ie stabilite
condițiile pentru obținerea documentului portabil A1, astfel de condiții iind stabilite pe baza
unor ghiduri practice elaborate la nivel național şi comunitar precum şi pe baza unor decizii de
interpretare ale reglementărilor europene, decizii emise de organisme ce funcționează la nivel
european.
Cele mai importante condiții sunt stabilite, totuşi, de Regulamentul nr. 883/2004 care prevede
că: durata previzibilă a activității salariatului detaşat nu trebuie să depăşească douăzeci şi patru

Vlad iRiMiA
de luni, salariatul să nu i fost trimis să înlocuiască o altă persoană detaşată iar activitatea
acestuia să ie desfăşurată pentru angajatorul care l-a detaşat.
În afară de elementele indicate mai sus, pentru obținerea documentului portabil A1 de

către angajator, autoritățile competente vor analiza o serie de alte condiții, ie în persoana
angajatorului care detaşează (de ex., sunt analizate activitățile desfăşurate de angajator în
România şi în statul în care va i detaşat salariatul, cifra de afaceri realizată, atât în România,
cât şi în statul de detaşare, numărul total al salariaților, relația dintre angajatorul care
detaşează şi terțul la care salariatul va i detaşat), ie în persoana salariatului detaşat (de
ex., activitatea salariatului trebuie să ie desfăşurată în contul angajatorului care l-a detaşat,
raportul de subordonare dintre aceştia trebuie să ie menținut pe durata detaşării). Menționăm
că enumerarea acestor condiții nu este exhaustivă, autoritatea competentă iind în măsură
să decidă în iecare caz particular dacă şi ce fel de documente sau informații adiționale sunt
necesare pentru obținerea documentului A1.
Pentru interpretarea anumitor prevederi ale Regulamentului nr. 883/2004 a fost emisă de
către Comisia Administrativă de Coordonare a Sistemelor de Securitate Socială[1] o decizie[2]
prin care sunt stabilite criterii importante ce vor i avute în vedere pe parcursul procedurii de
emitere a documentului portabil A1 precum şi ulterior, pe durata detaşării. Astfel, printre altele,
Decizia A2 prevede: (i) câteva criterii ce vor i avute în vedere pentru a stabili existența relației
directe dintre salariatul detaşat şi angajatorul care îl detaşează; (ii) că scurta întrerupere a
activității salariatului detaşat în statul în care a fost trimis (întrerupere cauzată, spre exemplu,
de concediu, boală etc.) nu va constitui o întrerupere a perioadei de detaşare, aşa cum este ea
deinită de art. 12 alin. (1) din Regulamentul nr. 883/2004; (iii) că o nouă perioadă de detaşare
pentru acelaşi salariat, acelaşi terț din statul în care a fost detaşat şi acelaşi stat de detaşare, va
i acordată după trecerea unui termen de două luni de la expirarea termenului pentru detaşarea
doCtRiNă
inițială.
Nu în ultimul rând, precizăm că autoritatea competentă din România este în măsură să retragă
documentele portabile emise în situația în care condițiile pentru emiterea acestora nu sunt
îndeplinite (ie pentru că documentul a fost emis cu rezerva de a îndeplini ulterior anumite
condiții solicitate de către autoritate, ie pentru că pe durata detaşării au survenit modiicări ce
afectează condițiile în care a fost emis documentul A1).
Înregistrarea detaşării în Registrul general de evidență a salariaților

Modiicările legislative intrate în vigoare în cursul anului 2011 au lăsat exclusiv în seama
angajatorului român obligația de a ține o evidență şi de a înregistra contractele individuale
de muncă precum şi anumite elemente componente ale acestuia. Pentru aceasta, iecare
angajator are însărcinarea de a îniința şi transmite, la Inspectoratul Teritorial de Muncă, un
registru general de evidență a salariaților, în condițiile stabilite prin Hotărârea Guvernului
nr. 500/2011.
Comisia Administrativă de Coordonare a Sistemelor de Securitate Socială este constituită pe lângă Comisia
[1]
Comunităților Europene şi este compusă dintr-un reprezentant al guvernului din iecare dintre statele membre. Rolul
său este stabilit prin Regulamentul nr. 883/2004.
[2]
Decizia numărul A2 din data de 12 iunie 2009, publicată în Jurnalul Oicial al Uniunii Europene nr. C 106/5 din data
de 24 aprilie 2010.

Potrivit prevederilor legale menționate, în acest registru (întocmit în formă electronică) se vor
completa următoarele elemente, în ordinea angajării: (i) elementele de identiicare a tuturor
salariaților; (ii) data angajării; (iii) perioada detaşării şi denumirea angajatorului la care se face
detaşarea; (iv) funcția/ocupația conform speciicației Clasiicării Ocupațiilor din România
(COR) sau altor acte normative; (v) tipul contractului individual de muncă; (vi) durata normală
a timpului de muncă şi repartizarea acestuia; şi (vi) salariul de bază lunar brut şi sporurile, astfel
cum sunt prevăzute în contractul individual de muncă.
În funcție de elementul ce urmează a i înregistrat, Hotărârea Guvernului nr. 500/2011

stabileşte, la articolul 4, anumite termene de completare şi înregistrare în registru, termene
distincte pentru înregistrările efectuate în cazul unor noi contracte individuale de muncă sau
pentru modiicările ce apar pe parcursul executării unor contracte de muncă deja înregistrate.
În strânsă legătură cu obligațiile de înregistrare în registrul de evidență sunt obligațiile

stabilite de Codul muncii în cazul în care salariatul va i detaşat sau va desfăşura activitatea
în străinătate. Astfel, pe lângă informațiile pe care angajatorul este obligat să le transmită
salariatului potrivit dispozițiilor art. 17, înainte de plecarea în străinătate, acesta trebuie să-i
comunice, în timp util, şi informații referitoare la: (i) durata perioadei
de muncă ce urmează să ie prestată în străinătate; (ii) moneda în care detașare |
vor i plătite drepturile salariale, precum şi modalitățile de plată; (iii) Codul muncii |
prestațiile în bani şi/sau în natură aferente desfăşurării activității în document portabil a1
străinătate; (iv) condițiile de climă; (v) reglementările principale din
legislația muncii din acea țară; (v) obiceiurile locului a căror nerespectare i-ar pune în pericol
viața, libertatea sau siguranța personală; (vi) condițiile de repatriere a lucrătorului, după caz.
Având în vedere că durata perioadei de muncă ce urmează să ie prestată în străinătate,

moneda de plată a drepturilor salariale şi celelalte prestații aferente vor trebui incluse în
contractul de muncă, părțile sunt obligate să încheie un act adițional la contractul de muncă,
în situația în care aceste elemente apar pe parcursul desfăşurării unui contract existent.
Întrucât anumite elemente trebuie înregistrate în registrul de evidență al salariaților, inclusiv

în situația în care un salariat îşi va desfăşura activitatea în străinătate, câteva chestiuni cu
relevanță practică se impun a i precizate.
În primul rând, înainte de a trimite un salariat în afara României, angajatorul va trebui să

decidă modalitatea pe care o alege în această privință. Mai exact, salariatul va i detaşat în
sensul noțiunii deinite de Codul muncii, sau va i o detaşare potrivit reglementărilor europene.
Problemele ar putea apărea având în vedere şi intenția angajatorului de a obține pentru
salariatul detaşat documentul portabil A1.
(1) Detaşarea potrivit Codului muncii are ca efect, aşa cum am menționat, suspendarea
contractului de muncă pe durata detaşării. Acesta va i subordonat angajatorului la care a fost
detaşat, în interesul căruia îşi va desfăşura activitatea. O astfel de detaşare se va înregistra
în registrul de evidență al salariaților, angajatorul având obligația de a înregistra, separat, şi
suspendarea contractului de muncă (ca urmare a detaşării) precum şi celelalte elemente care
suferă modiicări cu această ocazie (eventual durata timpului de muncă, salariul şi sporurile etc.).

Vlad iRiMiA
În această situație, însă, având în vedere faptul că pe toată durata detaşării salariatul nu va mai
i subordonat angajatorului care detaşează (iar munca va i prestată în interesul angajatorului
la care a fost detaşat), nu se păstrează o legătură directă între cele două părți în toată această
perioadă. Din această cauză, documentul portabil A1 nu va putea i emis de către autoritatea
competentă, urmând ca salariatului să i se aplice legea din statul în care a fost detaşat, potrivit
principiului lex loci laboris.
(2) Dacă salariatul a fost detaşat, în sensul prevăzut de Regulamentul nr. 883/2004 şi Directiva
nr. 96/71/CE, angajatorul nu are obligația de a înregistra nici detaşarea şi nici suspendarea
contractului de muncă (întrucât aceasta nu intervine) în registrul de evidență al salariaților.
Trebuie, însă, avute în vedere şi celelalte elemente obligatorii a i înregistrate în acest registru
– elemente care pot i modiicate cu această ocazie – pentru a i prevenite orice riscuri de
neconformare cu prevederile legale.
Apare ca iind evidentă posibilitatea obținerii documentului portabil A1 pentru salariatul

detaşat, având în vedere tocmai ideea menținerii unei relații permanente de subordonare
a acestuia cu angajatorul care detaşează precum şi faptul că activitatea desfăşurată în
afara României va i în interesul angajatorului de aici (una dintre condițiile de obținere a
documentului A1).
Concluzie privind opțiunile angajatorilor. Riscuri

Având în vedere distincția ce se face în privința noțiunii de detaşare, condițiile pe care
angajatorul şi salariatul trebuie să le îndeplinească pentru obținerea documentului ce atestă
legislația aplicabilă în ceea ce priveşte sistemul de securitate socială, precum şi obligațiile
doCtRiNă
angajatorului de ținere şi înregistrare în registrul de evidență al salariaților, angajatorii din

România vor trebui să aibă în vedere la momentul stabilirii relațiilor contractuale cu partenerii
străini opțiunile lor în ceea ce priveşte modalitățile în care vor i aduse la îndeplinire obligațiile
asumate, prin intermediul salariaților români.
Contractele încheiate cu partenerii din afara României vor trebui să indice destul de clar
activitățile care vor i efectiv prestate pe teritoriul străin, persoanele care vor i detaşate,
perioada în care activitățile vor i desfăşurate. De asemenea, aceste contracte vor trebui să
precizeze şi care vor i relațiile între salariații detaşați şi angajatorul din România, respectiv
cel din afara țării, precum şi obligațiile acestora, astfel încât sa poată i stabilită relația de
subordonare.
În situația în care apar neconcordanțe sau nu sunt îndeplinite condițiile necesare, angajatorii
ar putea risca să nu obțină documentul portabil A1 (deşi ar putea avea un interes serios în a-l
obține), sau să-l obțină cu foarte mare greutate. Mai mult, în funcție
detaşare | de mecanismul contractual ales, angajatorii pot i supuşi riscului unor
angajator | sancțiuni din partea autorităților în situațiile în care nu îşi îndeplinesc
document portabil a1 obligațiile legale (ne referim la sancțiunile pentru nerespectarea
obligațiilor privind registrul de evidență al salariaților precum şi la
sancțiunile ce pot i aplicate ca urmare a cooperării dintre instituțiile din România si cele din
cadrul Uniunii Europene, în ceea ce priveşte sistemele de securitate socială).

ProFEsii
Doctrină
La formation et la carrière des fonctionnaires publics de la Roumanie et de la République de Moldavie
La formation et la carrière des

fonctionnaires publics de la Roumanie
et de la République de Moldavie
prof. univ. dr. Verginia VEDinaŞ[1]
conf. univ. dr. Maria orLoV[2]
drd. Vlad CanțÎr[3]
RÉSUMÉ
La fonction publique en Roumanie et dans les autres états membres de l’Union

Européenne ou les états qui aspirent à ce statut représente une institution
fondamentale de l’état de droit. La Constitution de la Roumanie consacre un
régime statutaire à la fonction publique et un autre de type contractuel aux
salariés. La législation applicable aux fonctionnaires publics est représentée
soit par le Statut général, adopté par la Loi nr. 188/1999, soit par les statuts
spéciiques aux catégories de fonctionnaires publics qui déploient leurs activités
dans certains services publics. Elle consacre aussi aux fonctionnaires publics un
système de carrière par lequel on reconnaît le droit de toutes les personnes,
à citoyenneté roumaine et domicile en Roumanie, d’être recrutés dans une
fonction publique, habituellement selon les résultats d’un concours. Le droit à
la carrière des fonctionnaires publics de la Roumanie est reconnu d’une manière
implicite, même si la loi ne le fait pas expressément et on réglemente les moyens
procéduraux et institutionnels de garantir le droit, abordés dans notre analyse.
L’intégration européenne impose des exigences d’ordre politique et social dans

les fonctions publiques des états. Une de ces rigueurs est la formation et la
carrière des fonctionnaires. Les initiatives de dispersion de la formation de qualité
sont animées par les structures habilitées et disséminées dans les institutions de
l’administration publique de nos états, impliquées dans le processus d’intégration
européenne. Dans ce contexte, il est nécessaire d’élaborer un cadre législatif
adéquat et des programmes ad hoc, conformément aux validités des standards
internationaux bien reconnus et adaptées aux réalités de chez nous.
Mots-clés: cadre légal, législation, processus d’intégration, politique linguistique,

identité européenne, formation de qualité, formation linguistique, capacités de
communication, action didactique, carrière, perfectionnement professionnel,
égalité d’accès à la fonction, stabilité en fonction, droit à la carrière.
[1]
Faculté de Droit, Université de Bucarest, Président de l’ISA ”Paul Negulescu”, Membre de la Cour de Comptes de la Roumanie.
[2]
Président de l’Institut de Sciences Administratives de la République de Moldova.
[3]
Académie d’Administration Publique auprès le Président de la République de Moldova.
PROFESII | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2013 | 49

Verginia VEdiNAŞ, Maria oRLoV, Vlad CANțÎR
REZUMAT
Funcția publică în România, şi în alte state membre ale UE, sau în state care
aspiră la acest statut, reprezintă o instituție fundamentală a statului de drept.
Constituția României consacră funcției publice un regim de tip statutar şi
pentru funcționarii publici, şi un altul de tip contractual pentru celelalte tipuri
de salariați. Legislația aplicabilă funcționarilor publici este reprezentată, ie prin
statutul general, adoptat prin Legea nr. 188/1999, ie prin statutele speciale
diferitelor categorii de funcționari publici care desfăşoară activitatea în anumite
servicii publice. Ea consacră deasemenea pentru funcționarii publici un sistem
de carieră, prin care recunoaşte dreptul tuturor persoanelor, cetățeni români sau
rezidenți în România, de a i recrutați într-o funcție publică, de regulă în urma unui
concurs. Dreptul la carieră al funcționarilor publici din România este recunoscut
într-o manieră implicită, chiar dacă legea nu o face expres şi reglementează
numai mijloacele procedurale şi instituționale de garantare a dreptului, pe care
le-am abordat în analiza noastră.
Integrarea europeană impune exigențe de ordin politic şi social în funcțiile

publice ale statului. Una dintre aceste rigori este funcția şi cariera funcționarilor.
Inițiativele legate de o formare de calitate sunt susținute de structuri abilitate
din cadrul instituțiilor administrației publice a statului nostru implicate în
procesul integrării europene. În acest context este necesară elaborarea unui
cadru legislativ adecvat şi a unor programe ad-hoc, conform standardelor
internaționale bine recunoscute şi adaptate realităților de la noi.
doCtRiNă
Cuvinte-cheie: cadru legal, legislaţie, proces de integrare, politica lingvistică,

identitate europeană, formare de calitate, formare lingvistică, capacitate de
comunicare, acţiune didactică, carieră, perfecţionare profesională, egalitate de
acces la funcţia publică, stabilitate în funcţie, drept la carieră.
I. Formation professionnelle et carrière des fonctionnaires

publiques en Roumanie
1. Considérations générales concernant le système de droit roumain
Ainsi comme il est connu, le système de droit de la Roumanie, sous ses deux sections, publique
et privé, est formé sous l’inluence du droit français.
Un moment particulier est représenté par la période du monarque Alexandru Ioan Cuza
qu’on a qualiié dans nos études comme un ”Napoléon de la Roumanie”, sous le règne duquel
on a adopté les actes normatifs qui ont mis les bases du droit modern dans notre pays. On
exempliie avec la loi de Février 1864, de création du Conseil de l’Etat, après le modèle du
conseil français, avec des attributions en ce qui concerne le jugement de certains litiges avec
l’état et de conseiller du Gouvernement.
50 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2013 | PROFESII

On a également adopté les premières lois concernant l’organisation et le fonctionnement

des conseilles locaux et départementaux. Sur le plan du droit privé, on a adopté le Code civil
napoléonien de 1804, qui est resté en vigueur en Roumanie jusqu’au 2011.[4]
En ce qui concerne la fonction publique en Roumanie, on lui a appliqué le régime juridique

statutaire, étant réglementée à travers le temps en ce qui concerne la fonction de chacun
certain statut, le premier étant adopté en 1923.
Pendant la période du régime totalitaire, l’institution du fonctionnaire publique, avec d’autres

spéciiques au droit public (domaine public, contentieux administratif, etc.) a été marginalisée,
à la base du fait que celle-ci était incompatible avec le spéciique du régime politique-juridique
de type totalitaire. Pourtant, on mentionne que dans les conditions de ce régime, le Code de
travail contenait une prévision par laquelle il envoyait à une loi spéciale par laquelle il régule le
”statut des fonctionnaires de l’état”.
Après 1990, les institutions traditionnelles du droit public sont reposées sur leur voie naturelle,
y incluant le fonctionnaire publique, avec le contentieux administratif[5], la propriété publique ou
le domaine public. En ce qui concerne le fonctionnaire publique, la Constitution, dès sa variante
initiale,[6] réservait cette institution parmi les domaines qui suivaient d’être réglementés par
une loi organique à l’article 72 (alinéa 3), lettre i. Bien que la Constitution ait été adoptée à
la in de l’année 1991, huit années ont du passer pour adopter la première loi organique
concernant le statut des fonctionnaires publiques[7] et à ce point par une procédure atypique
de promulgation, introduite pour la première fois dans le système roumain par la Constitution
de la Roumanie de 1991, notamment l’engagement de la responsabilité du Gouvernement,
réglementée par l’article 114 du (ancien article 113 avant la révision). Le spéciique de cette
procédure est que, dans l’esprit de la loi fondamentale, il doit intervenir des situations
spéciales, quand le Gouvernement ne jouisse plus de coniance de la part du Parlement, et il
risque, en s’engageant la responsabilité sur un projet de loi, une déclaration politique générale
ou un programme de gouvernement.
Procédant de telle manière, le Gouvernement peut obtenir ce que, par une procédure
parlementaire habituelle, il obtiendrait dificilement. Le Parlement peut initier une motion de
censure, et formuler des amendements, qui pourtant doivent être acceptés par le Parlement.
Si la motion de censure n’est pas approuvée ou celle-ci est rejetée, le programme ou la
déclaration politique deviennent obligatoires pour le Gouvernement, et la loi est adoptée, avec
les amendements que le Gouvernement a acceptés.[8]
[4]
Au présent en Roumanie il y a en vigueur le Code civil approuvé par la Loi no. 287/2009, publiée dans le Journal
Oficiel no. 571 le 24 Juin 2009, le Code civil a été republié dans le Journal Oficiel no. 505 le 15 Juillet 2011.
[5]
Bien avant l’adoption de la Constitution de la Roumanie de 1991 on a adopté la première loi du Contentieux
administratif, Loi no. 29/1990, publiée dans le Journal Oficiel no. 122 le 8 Mars 1990. Au présent, l’institution est
réglementée par la Loi no. 554/2004, publiée dans le Journal Oficiel no. 1154 le 7 Décembre 2004.
La Constitution de la Roumanie de 1991 a été publiée dans le Journal Oficiel de la Roumanie no. 767 le 31 Octobre
[6]
2003, Partie I.
Il s’agit de la Loi no. 188/1999. Suivant les nombreuses modiications intervenues, celle-ci a été republiée plusieurs
[7]
fois, la dernière republication étant effectuée dans le Journal Oficiel no. 365 le 29 Mai 2007.
De la pratique, on a pu constater que le Gouvernement n’a pas été très généreux et il n’a guère accepté les
[8]
amendements et sur de problèmes qui ne sont pas de fond.

L’absence d’un débat parlementaire sérieux sur ces projets de lois les détermine d’être, ab initio,
perfectibles, subir de nombreuses modiications, comme la Loi no. 188/1999 concernant le
statut des fonctionnaires publiques, ce qui a crée une situation législative luctuante, instable,
pas du tout bénéique pour la situation juridique actuelle du fonctionnaire publique de la
Roumanie. La stabilité du fonctionnaire publique est directement inluencée par la stabilité du
système législatif où e déroule son rapport de service.
La genèse de ces modiications est représentée par la tendance de la classe politique de trouver
de solutions par lesquelles celle-ci peut intervenir sur le destin professionnel des fonctionnaires
publiques, dans le sens de leur asservissement aux intérêts politiques des gouvernants.
Pas seulement le cadre législatif, mais également le système institutionnel a été soumis à
de certaines modiications qui ont visé même les aspects qui font l’objet de notre étude,
respectivement la formation professionnelle et la carrière des fonctionnaires publiques.
On prend en considération le fait qu’en 2003 on a crée l’Institut National d’Administration

(I.N.A.) après le modèle de la célèbre Ecole Nationale d'Administration de France (E.N.A.), où
on forme les élites de la vie publique de ce pays et où, conformément à l’ancienne fameuse
professeur Sanda Ghimpu, on crée des généraux, et pas des lieutenants.
”On dit que chez E.N.A. les élèves ne doivent pas être stimulés, mais au contraire, il est
nécessaire d’empêcher leur élan, car l’ordre des médailles est également l’ordre de l’importance
des fonctions dans lesquelles les étudiants qui inissent leur études seront distribués dans les
diverses secteurs de l’activité (diplomatie, inances, juridiction administrative, ministères,
sécurité sociale”.[9]
Dans cet esprit, on a créé l’Institut National d’Administration, ain d’établir en Roumanie
doCtRiNă
également une véritable école où on forme le personnel de l’administration publique, centrale

et locale.[10]
Ultérieurement, celui-ci a été dissolu et ses attributions ont été prises par l’Agence Nationale
des Fonctionnaires Publiques, autorité centrale de spécialité dans le sous-ordre du Ministère
de l’Administration et de l’Intérieur, dont la mission est représentée par la création et le
développement d’un organisme des fonctionnaires publiques, professionnel, stabile et impartial,
celui-ci ainsi réalisant, conformément au titre du chapitre qu’il réglemente, le management
des fonctions publiques et des fonctionnaires publiques de la Roumanie.
2. Formation des fonctionnaires publiques en Roumanie
Le cadre légal actuel pour la réglementation de la fonction publique en Roumanie est

représenté, ainsi comme on a déjà mentionnée, par la Loi no. 188/1999 concernant le Statut
des fonctionnaires publiques et par les décisions du Gouvernement par lesquelles celui-ci a
[9]
A la date de création de la loi, je soussignée je détenait la fonction de secrétaire d’état, au cadre de l’ancien Ministère
de l’Administration Publique, qui est ultérieurement dénommé le Ministère de l’Intérieur, ainsi que j’ai eu la possibilité
de connaître le phénomène de l’intérieur.
A
rticle 21 de la Loi no. 188/1999 concernant le Statut des fonctionnaires publiques.
La création d’ I.N.A. a été effectuée par l’Ordonnance no. 81 le 30 Août 2001, publiée dans le Journal Oficiel no. 542
[10]
le 1 Septembre 2001 (Journal Oficiel 542/2001).

été mis en exécution.[11] Ceux-ci sont complétés par la Loi no. 7/2004 concernant le Code de
conduite des fonctionnaires publiques.[12]
L’une des conditions qu’une personne doit accomplir ain d’accéder à une fonction publique est
d’accomplir les conditions prévues par la loi pour la fonction publique[13] ainsi comme d’autre
actes normatifs par lesquels on réglemente le statut spécial accordé aux différentes catégories
de fonctionnaires publiques,[14] à la base de l’article 5 de la Loi no. 188/1999 conformément à
lequel peuvent bénéicier de statuts spéciaux les fonctionnaires publiques qui développent leur
activité au cadre de certaines structures de spécialité au cadre du Parlement, de l’Administration
Présidentielle, du Conseil Législatif, des services diplomatiques et consulaires, l’autorité
douanière, la police et d’autres services publics établis par la loi.
Certains auteurs recherchent que également la ”condition des études administratives et les
moyens d’examen”, partant de la réalité que la nécessité d’une formation professionnelle
spéciique, pour ceux qui suivent d’être investis avec de différentes fonctions de l’administration
publique est reconnue par la plupart des auteurs de science administrative de l’occident
comme étant une thèse assimilée par la plupart des gouvernements des pays développés.
Cette chose explique l’existence d’une préoccupation constante que, en Europe et Amérique,
date depuis le siècle antérieur, et en Asie et Afrique celle-ci est accentuée pendant les dernières
décennies, sur la ligne de l’institution des diverses écoles de formation et perfectionnement
des fonctionnaires publiques et de l’administration, dans son ensemble.[15]
En France, ainsi comme on a déjà mentionné, la célèbre E.N.A.[16], dans le Royaume – Uni de
Grande Bretagne et de l’Irlande de Nord il y a le Civil Service College, et en Roumanie, après
1990 sont apparues de nombreuses facultés d’administration publique, sections distinctes au
cadre de certaines facultés juridiques ou économiques ou, selon le cas, facultés de sciences
juridiques et administratives.
La loi impose l’existence de certaines études de spécialité pas seulement pour la formation de
base, par la in des études de certaines universités de proil, mais aussi par le perfectionnement
ultérieur après la in des études de ‘université, y inclut comme une condition d’évolution dans
la carrière.
Il s’agit de la Décision Gouvernementale no. 611 le 4 Juin 2008 pour l’approbation des normes concernant l’organisation
[11]
et le développement de la carrière des fonctionnaires publiques, publiée dans le Journal Oficiel no. 530 le 4 Juillet 2008;
Décision Gouvernementale no. 347 le 10 Avril 2007, concernant la classiication dans la catégorie des fonctionnaires
publiques supérieurs publiée dans le Journal Oficiel no. 530 le 14 Juillet 2008; Décision Gouvernementale no. 432
Le 23 Mars 2004 concernant le dossier professionnel des fonctionnaires publiques; Décision Gouvernementale
no. 344/2007 concernant les normes d’organisation et fonctionnement des commissions disciplinaires publiées dans le
Journal Oficiel no. 769 le 13 Novembre 2007.
[12]
Publiée dans le Journal Oficiel de la Roumanie no. 157 le 23 Février 2004.
[13]
La condition est prévue par l’article. 54, lettre f, de la Loi no. 188/1999, concernant le Statut des fonctionnaires publiques.
[14]
Publiée dans le Journal Oficiel de la Roumanie no. 157 le 23 Février 2004.
[15]
A. Iorgovan, Traité de droit administratif, édition IV, Vol. I, Ed. All. Beck, Bucureşti, 2005, p. 605.
Pour le développement professionnel de fonctionnaires publiques en France, voir B. Gournay, J.F. Kesler, J. Siweek-
[16]
Ponzdesseau, Administration publique, P.U.F., Paris 1967, pp. 384-394.

Ainsi, dans la structure de la fonction publique actuelle en Roumanie il ya trois catégories,

respectivement les fonctionnaires publiques d’exécution, de direction et les fonctionnaires
publiques supérieurs.
Ain d’occuper une fonction publique supérieure, d’un côté, on a besoin d’études universitaires
de licence inies par diplôme, respectivement d’études supérieures de longue durée, inies par
diplôme de licence ou l’équivalent[17], mais également la in des études de certains programmes
de formation spécialisée pour occuper une fonction publique correspondante à la catégorie des
fonctionnaires publiques supérieurs ou l’exercice d’un mandat de parlement. En addition, la loi
consacre un article distinct à ce problème, où on prévoit que les programmes de formation
spécialisée pour occuper une fonction publique de la catégorie des fonctionnaires publiques
supérieurs sont organisés dans les conditions de la loi.
Initialement, l’autorité compétente était l’Institut National de l’Administration[18], mais après sa

dissolution, la compétence a été transférée à l’Agence Nationale des fonctionnaires publiques.
Les réglementations qui imposent de suivre de certains cours de spécialité se retrouvent dans
le chapitre VI concernant ”la carrière des fonctionnaires publiques”, sections consacrées à la
promotion des fonctionnaires publiques.
Dans le système roumain de la fonction publique, la promotion représente le moyen de

développement de la carrière par l’occupation d’une fonction publique supérieur et celle-ci est
réalisée par concours ou examen.
En ce qui nous concerne, dans nos travaux antérieurs[19] nous avons apporté quelques critiques
au système de promotion par concours ou examen, considérant que la solution de la période
l’entre-deux-guerres, de promouvoir la base du tableur de promotions était supérieure,
doCtRiNă
parce que celle-ci stimulait les fonctionnaires de rester dans l’organisme des fonctionnaires
publiques, d’obtenir de bons résultats et consolidait également l’autorité de direction dans une
institution publique. Le concours ou l’examen présuppose une dose de subjectif et arbitraire
par sélection, ce qui n’est pas opportun pour la fonction publique.
Dans les structures de l’Union Européenne, ”les fonctionnaires qui totalisent deux années
d’ancienneté dans un étalon de leur degré, passent automatiquement dans l’étalon suivant de
ce degré”.[20]
Un tel système est pareil au système qui existait dans la Roumanie l’entre-deux-guerres, ou
l’ancienneté de la fonction et les qualiicatifs obtenus sont déinitoires dans l’évolution de la
carrière des fonctionnaires européens[21]. Parmi les conditions imposées par l’article 66 de la
[17]
Conformément à l’article 16 alinéa (2), lettre b) de la Loi no. 188/1999.
La fonction publique supérieure a été introduite en Roumanie par les modiications apportées à la Loi no. 188/1999,
[18]
par la Loi no. 161/2003 concernant l’assurance de la transparence en matière des fonctions et dignités publiques et dans
le milieu d’affaires, la prévention et sanction de la corruption.
V. Vedinaş, Statut des fonctionnaires publiques (Loi no. 188/1999, avec les amendements et suppléments ultérieurs,
[19]
republiée) – Commentaires, législation, doctrine, jurisprudence, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2009, pp. 250-252.
[20]
Art. 44 (96) du Règlement CE, EURAROM no. 723/2004 du Conseil le 22 Mars 2004 de modiication du Statut des
fonctionnaires de l’Union Européenne, publiée dans le Journal Oficiel no. L. 124 le 27 Avril 2004, pp. 0001-0118.
[21]
Auprès V. Vedinaş, C. Călinoiu, Statut des fonctionnaires publiques européens, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2008.

Loi 188/1999 pour participer au concours ou à l’examen de promotion on retrouve, à lettre a),
d’avoir ini le maîtrise ou d’études postuniversitaires dans le domaine de l’administration publique,
management ou dans la spécialisation des études nécessaires ain d’exercer leurs fonctions.
On constate l’importance que le législateur confère au problème de la formation et

perfectionnement professionnel également du contenu de la troisième section du chapitre V
intitulé ”droits et obligations”, section qui est consacrée au perfectionnement professionnel des
fonctionnaires publiques.
Dans le contexte où tous les autres droits et devoirs sont réglementés ensemble, dans les
premières deux sections de ce chapitre, consacrer une section distincte au problème du
perfectionnement professionnel des fonctionnaires publiques, conçue comme un droit et une
obligation en même temps, relève la signiication que le législateur organique a accordée à cette
composante essentielle du secteur juridique des fonctionnaires publiques. Ain d’assurer les fonds
nécessaires au perfectionnement de la formation professionnelle, la loi prévoit que les autorités
et institutions publiques ont l’obligation de prévoir dans le budget annuel personnel les
montants nécessaires à cette activité. Si un fonctionnaire suit des cours de perfectionnement
pour une durée qui excède 90 jours et il a bénéicié de droits salariaux, il est obligé de conclure
un engagement par écrit, conformément à lequel il travaillera en administration entre 2 et 5
ans depuis la in des études, proportionnellement avec le nombre de jours de perfectionnement
professionnel, sauf stipulation contraire d’une autre période pour le programme respectif.
Pour le manquement à cette obligation, les fonctionnaires publiques doivent restituer les montants
d’argent qui représentent la contre-valeur des frais effectués pour le perfectionnement.
3. Carrière des fonctionnaires publiques en Roumanie
Les prévisions concernant la carrière des fonctionnaires publiques sont retrouvées,

premièrement, dans la Loi no. 188/1999, et sur leur base on a adopté la Décision
Gouvernementale no. 611/4 Juin 2008 pour l’approbation des normes concernant
l’organisation et le développement de la carrière des fonctionnaires publiques.[22]. La notion
de carrière évoque l’ensemble des situations juridiques et les effets produits, qui interviennent
depuis la date de naissance du rapport de service du fonctionnaire publique et jusqu’au
moment de cessation de ce rapport, dans les conditions de la loi.
Les éléments qui composent la carrière du fonctionnaire publique se retrouvent dans la sélection
du personnel, dans sa promotion, dans les modalités de modiication, suspension et cessation
du rapport de service, ainsi comme dans le régime de la responsabilité applicable à celui-ci,
respectivement dans toutes les étapes de déroulement du rapport de service du fonctionnaire
publique.
Les principes qui gouvernent l’exercice de la carrière du fonctionnaire publique sont les suivants:
a) la compétence, qui impose à ceux qui veulent accéder à une fonction publique et de
l’exercer d’avoir les compétences, connaissances, aptitudes nécessaires;
[22]
Publiée dans le Journal Oficiel no. 530 le 14 Juillet 2008.

b) la compétition, qui impose que la sélection des futurs fonctionnaires publiques soit
effectuée à la base du concours ou examen;
c) l’égalité de chances, conformément à laquelle toute personne qui accomplit les conditions
légales a la vocation d’occuper, dans les conditions de la loi, une fonction publique;
d) le professionnalisme, à la base duquel l’exercice d’une fonction publique est effectué par
l’accomplissement eficient des attributions qui impliquent prérogatives de pouvoir
publique, dans la lettre et l’esprit des lois;
e) la motivation, qui présuppose l’obligation des autorités publiques d’utiliser des instruments
de motivation inanciers et d’autre nature qui servent au développement de la carrière des
fonctionnaires publiques;
f) la transparence, conformément à laquelle toutes les informations d’intérêt publique qui visent
la carrière des fonctionnaires publiques doivent être mises à la disposition des intéressés.
La mise en application de ces principes est réléchie dans l’ensemble normatif et institutionnel
qui réglemente et respectivement par lequel se déroule la carrière des fonctionnaires publiques.
Ainsi:
– l’occupation d’une fonction publique est effectuée par de procédures qui confèrent la
possibilité de sélection par critères de performance, au centre desquels se trouve le concours
ou l’examen;
– l’évolution dans la carrière est effectuée conformément à de certaines méthodologies où les
résultats de l’activité développée sont associés avec la performance professionnelle;
– la modiication, suspension ou cessation du rapport de service ne peuvent avoir lieu que
dans les modalités réglementées par la loi, qui diminuent les éventuelles formes d’arbitraire
de la parte de la direction de l’autorité ou institution publique;
doCtRiNă
– la responsabilité disciplinaire implique l’existence d’une commission de discipline, qui

examine le fait et propose de sanctions, le dirigeant de l’institution étant obligé d’appliquer
la sanction proposée;[23]
– l’existence de certains organismes de gestion de la carrière des fonctionnaires publiques, la
plupart d’inspiration européenne, comme les commissions de discipline, les commissions
paritaires, l’organisme de réserve des fonctionnaires publiques ou le casier administratif.
En conclusion, le cadre législatif est créé. Mais celui-ci ne résout pas le problème. C’est un pas
fondamental, à lequel on doit associer la volonté des facteurs de décision politiques ain d’être
implémenté en pratique.
On fait cette afirmation parce qu’en Roumanie également, ainsi comme les autres états, se
manifeste une certaine tendance d’identiier des formes par lesquelles on manque à la loi
applicable aux fonctionnaires, d’accentuer l’inluence du politique, tendances qui doivent
disparaître dans le futur.
L’évolution de l’administration publique d’un état, ainsi comme l’état lui – même, est
indissolublement liée à la qualité du personnel qui forme l’organisme des fonctionnaires
publiques, et la Roumanie se trouve sur le bon chemin ain d’harmoniser son système législatif
et institutionnel personnel aux exigences européennes.
[23]
Le dirigeant de l’autorité publique peut appliquer une sanction moins grave, jamais plus grave que celle proposée.

II. Formation professionnelle et carrière des fonctionnaires

publiques en Moldavie
1. Considérations générales sur la formation des fonctionnaires publiques en Moldavie
La formation des fonctionnaires publics dans la République de Moldavie est assurée par tout le
système d’enseignement supérieur et secondaire de spécialité.
Dans la période soviétique, jusqu’au 1991, il n’y avait pas d’écoles traditionnelles de sciences
administratives. Les candidats pour les fonctions de gestion dans l’appareil de l’état étaient
instruits dans les Ecoles supérieures de parti de l’ex-URSS. L'enseignement dans ces écoles a
été fondé sur les principes totalitaires, le style et l’attitude de commande, et le dévouement au
parti communiste.
La voie démocratique de développement choisie par la République de Moldavie, après 1991,

a changé radicalement les responsabilités de l’administration et de ceux qui la réalisent.
Par la suite, en 1993, on a fondé l’Académie d’Administration Publique (AAP) auprès du
Gouvernement de la République de Moldavie (aujourd’hui, auprès du Président de la
République), qui a mis les bases de l’école nationale en sciences administratives. Dans le cadre
de l’AAP, l’instruction des fonctionnaires publics se fait seulement aux cours de master et de
formation continue. Le recteur est nommé à ce poste par décret présidentiel. Celà parle de
la politisation de l'institution d'enseignement qui a le rôle principal dans la formation des
fonctionnaires dans notre pays.
Par ailleurs, les facultés de sciences administratives ne sont pas ouvertes en Moldavie
maintenant que dans quelques universités (Universités d'Etat de Chisinau, Balti et Cahul)
qui ont ouvert des spécialités de sciences administratives dans le cadre d’autres facultés. On
ne sait pourquoi le Gouvernement n'a pas autorisé l'ouverture des spécialités de sciences
administratives dans les universités privées.
Donc, faute de traditions propres et celles de collaboration avec les écoles en sciences
administratives des autres pays (sous forme d’échange réciproque d’étudiants et de personnel
didactique), on a actuellement un obstacle sérieux dans le processus de formation des
fonctionnaires publics conformément aux exigences et aux standards européens.
La substitution du système soviétique d’enseignement, bien planiié et gratuit, à un autre

libéral, avec un petit nombre de bourses offertes au Gouvernement et un nombre de places
payées en progression permanente a créé la situation où il existe: d’une part, un grand
nombre de jeunes avec des diplômes en sciences administratives qui n’ont pas d’accès, faute
d’expérience à une fonction publique et, d’autre part, un grand nombre de fonctions publiques
détenues par des personnes qui ne correspondent pas en totalité aux exigences d’une
gouvernance moderne.
À notre avis, dans la formation des fonctionnaires, l'accent est mis d’avantage sur la quantité
que sur la qualité. À la suite, de plus en plus de spécialistes qui ont obtenu un diplôme
universitaire sont contraints d'émigrer à l'étranger pour le travail non qualiié.

Ces conditions constituent un terrain fertile pour la politisation des fonctions publiques et
l’accroissement du niveau de la corruption dans l'administration publique. Le recrutement et
l’avacement en carrière dans la fonction publique est basé, de plus en plus, sur le népotisme et
les relations personnelles, et non pas sur la base du mérite, comme le prévoit la loi.
Un autre problème dans la formation des fonctionnaires publics est le fait que l’enseignement
supérieur de spécialité n’a pas de critères uniques (standards) en tant que bases pour les
programmes d’enseignement. La formation des fonctionnaires ne peut pas aujourd’hui être
planiiée, contrôlée ou évaluée puisqu’il n’y a pas de critères de performance du spécialiste en
administration publique qui puissent permettre une appréciation de rigueur.
Le manque de ces Standards professionnels et académiques ne nous permet pas de parler d’un
raccordement aux standards européens dans ce domaine et notamment au Cadre Européen
des Qualiications.
Bien que notre association, l’Institut de Sciences Administratives de la République de Moldavie

(ISAM), grâce à l’aide inancière de la Fondation SOROS – Moldova, dans le Programme
« Administration Publique et la Bonne Gouvernance », a élaboré le Standard[24] académique
et professionnel du spécialiste qui a des études supérieures en administration publique. Dans
ce document on a essayé de faire une corrélation entre les exigences du marché du travail et
la capacité des institutions d’enseignement de satisfaire ces exigences. Malheureusement, ce
Standard n’a pas été approuvé par les autorités compétentes, en 2007, et il a perdu la chance
d’être mis en place. En conséquence, il y a de moins en moins de cadres correctement formés
dans l’administration publique.
Les opportunités de formation continue et de carrière des fonctionnaires publics sont

doCtRiNă
établies par la Loi nr. 158/2008, concernant la fonction publique et le statut du fonctionnaire
public,[25] où le chapitre V, intitulé « La carrière du fonctionnaire public », établit les conditions
nécessaires pour pouvoir être candidat à une fonction publique et les voies de promotion d’un
fonctionnaire public dans sa carrière.
Suivant le processus de démocratisation, dans sa perspective d’adhésion à l’Union Européenne,

la République de Moldavie à rencontré plusieurs problèmes économiques, politiques et sociaux.
Un de ces problèmes, d’une importance particulière, vise la communication. En ce sens, il y a
deux tâches qui sont inévitablement à résoudre par les fonctionnaires publics de notre pays:
a) connaître les principes et les instruments modernes d’administration pour pouvoir

communiquer via un langage oficiel avec les fonctionnaires de l’UE
b) connaître une/deux langues oficielles de l’UE
Si la première de ces tâches peut être assurée par l’effort consolidé d’une école nationale
en sciences administratives, selon le modèle de l’UE, alors la deuxième va se heurter aux
Le Standard est publié intégralement dans le Cahier Scientiique de l’ISAM, nr.2/2007, ”Administration publique et la
[24]
bonne gouvernance”, Ed. Elena V.I., Chişinău, 2007, pp. 444-464.

[25]
La Loi concernant la fonction publique et le statut du fonctionnaire public, nr.158 de 4 Juillet 2008, publiée: 23
Décembre 2008 dans le Monitorul Oicial (Journal Oficiel) nr. 230-232, art. nr. 840. Date d’entrée en vigueur: 1 Janvier
2009.

certaines dificultés, déterminées par le nombre assez grand de fonctionnaires qui ont besoin
de connaître une langue étrangère.
Conformément à la Loi nr. 155/2011,[26] la connaissance d’une langue étrangère (anglais,

français, allemand, espagnol, italien) par les fonctionnaires publics (de niveau – B1 et B2,
déinies selon le Cadre européen commun de connaissances d'une langue étrangère), deviendra
obligatoire en commençant par le 1er Janvier 2014.
La connaissance d’une langue étrangère n’est pas une nouveauté ou un choc pour les fonctionnaires
publics de notre pays, puisqu’on a déjà l’expérience de la période de l’ex-URSS, quand le
fonctionnaire public était obligé de connaître le russe mieux que sa langue maternelle. Le problème
est: laquelle des langues proposées choisir: anglais, français, allemand, espagnol ou italien?
2. La motivation socioculturelle de la formation linguistique en français du

fonctionnaire public
L’Union européenne constitue la seule organisation qui ait fait le choix d’un plurilinguisme
sans concession – chaque langue d’un Etat membre est langue oficielle. La construction
européenne, comme les grandes questions internationales débattues dans les enceintes
multilaterales, ne peut être traitée dans une langue unique.
La langue française est l’une des langues de travail de l’Union européenne et du Secrétariat
général de l’Organisation des Nations Unies, mais aussi de la très grande majorité des autres
institutions internationales.
Les États pratiquant le français se sont regroupés au sein de l'Organisation inrenationale de la

francophonie. La Moldavie, où, au début du siècle dernier, le français était à la mode dans le
cercle des politiciens et des aristocrates, est devenue État membre de cette Organisation.
L'intégration européenne a imposée une exigence d’ordre politique et social dans la fonction
publique moldave: la formation linguistique en français pour les fonctionnaires. L'Etat français,
à travers toutes ses structures, fait des efforts particuliers pour faire renaitre la langue
française comme langue d'usage international en Moldavie, en particulier dans les institutions
de l’administration centrale impliquées dans les processus d’adhésion européenne. Dans
ce contexte, en tenant compte des réalités existantes dans notre pays, il est nécessaire de
concevoir des programmes pour l'enseignement / apprentissage du français avec des objectifs
spéciiques pour les fonctionnaires, en respectant les principes de la politique linguistique
prévue par le Cadre commun de référence du Conseil de l'Europe.
Dans ce contexte, la nécessité d’apprendre le français a inluencée la mise en œuvre de ces

programmes d'éducation pour que les fonctionnaires puissent renforcer les compétences
communicatives. Les formateurs impliqués sont invités à créer un cadre pédagogique pour
répondre aux besoins spéciiques des employés de la fonction publique dans notre pays,
inspirés par le programme et le contenu curriculaire soutenu par l’Europe francophone et les
références culturelles.
[26]
Lege pentru aprobarea Clasiicatorului unic al funcțiilor publice nr. 155 din 21 iulie 2011, M. Of. nr.164-165/480 din
4 octombrie 2011.

L'UE soutient par de multiples façons la formation en français dans divers secteurs tels que:
– l'apprentissage du français à jeune âge (jeunes enfants impliqués avec la perspective

d'apprentissage ultérieur);
– école de formation linguistique (école avec des compétences de base);
– formation linguistique universitaire (niveau institutionnel pour les étudiants de toutes les
spécialités, y compris une spécialisation en langues et linguistique);
– formation linguistique pour les adultes (en particulier l'éducation cadre).
Le dernier secteur, visant la formation des adultes en français de spécialité, comprend les
employés responsables de l'administration publique. L’apprentissage du français spéciique à ce
domaine est une activité permanente, qui développe les compétences linguistiques nécessaires
pour communiquer dans ce cadre et doit être concentré, à notre avis, sur plusieurs aspects:
– compétences de communication en français de spécialité;

– aptitudes de communication actives (contre la capacité de connaissance passive);
– compétences interculturelles;
– échange de personnel;
– fondements stratégiques pour l’apprentissage du français de spécialité;
– incitation et stimulation motivationnelle pour la formation linguistique en français.
Bien que l’anglais jouit, ces derniers temps, d’un statut de lingua franca dans la communication
oficielle européenne et différentes négociations, les expériences acquises et les situations
où se situent les fonctionnaires montrent qu'il est strictement nécessaire pour eux de
poursuivre des cours de français spécialisés, en vue d'améliorer et de renforcer leurs capacités
de communication: exposer un discours dans une réunion oficielle de travail, participer aux
doCtRiNă
discussions, se rencontrer avec leurs homologues dans un cadre semi-formel ou formel.
Dans les premiers stades, les fonctionnaires impliqués dans la formation doivent encore
reconnaître le rôle et l'importance du processus de communication avec toutes ses
composantes, du développement en spirale des compétences linguistiques, des compétences
de compréhension, d'expression orale, écrite et d'interaction.
L’effort commun dans le tandem formateur – instruit de transposer la réalité de la vie

professionnelle dans la salle de classe et de discuter sur des phénomènes linguistiques, des
priorités d'apprentissage, des stratégies cognitives, métacognitives et socioaffectives est la
preuve de la motivation particulière et de la responsabilité majeure des fonctionnaires dans
l’organisation de leur formation.
L'aide des organisations internationales, dans la formation des fonctionnaires en français, est
considérable, mais il est important que notre gouvernement faire des efforts dans ce domaine.
Malheureusement, nous n'avons pas de groupes francophones, du moins au niveau de master

en administration publique, dans les universités de Moldavie.
Plus que cela, en spéculant à la crise économique, le gouvernement investit moins dans la
formation des fonctionnaires. Nous nous référons ici au petit nombre de bourses d'études, et
au fait$ que la rémunération des enseignants (professeur) est très bas.

Toutefois, l'extension de la communication dans une langue étrangère signiie la transparence,

l'accessibilité, la modernisation et la mondialisation.
3. Conclusions
On sait qu’une bonne gouvernance dépend, dans une grande mesure, de la qualité de la
formation professionnelle de ses fonctionnaires publics et, aussi de leur capacité de satisfaire
aux exigences et aux besoins de la société.
Pour la formation des fonctionnaires publics qui puissent assurer une bonne gouvernance
dans la République de Moldavie, il est nécessaire de développer les vraies qualités et capacités
d’une école nationale en sciences administratives qui construit ses activités en conformité des
standards et des modèles européens.
Mais, jusqu’au moment de la création d’une véritable école propre, il est totalement
raisonnable de collaborer avec les écoles en sciences administratives des autres pays via la
conclusion des accords entre les institutions similaires et les gouvernements, qui impliquent
des échanges de personnel didactique et d’étudiants. Suite à cette collaboration, la formation
professionnelle des fonctionnaires publics sur des critères uniques et l’apprentissage des
langues étrangères seront beaucoup plus eficaces et de qualité accrue.

DrEPt CoLECtiV aL
MunCii
proiectul de cercetare Trade union representation in the european union member countries
Proiectul de cercetare
Trade union representation in the european
union member countries
asist. univ. dr. adelina Duțu
Universitatea Ecologică din Bucureşti, Facultatea de psihologie
1. Cu sprijinul şi inanțarea Comisiei Europene şi la inițiativa Confederației Europene a

Sindicatelor (CES), în anul 2012 s-a derulat Proiectul Reprezentarea sindicală în ţările membre
ale Uniunii Europene.
Proiectul şi-a propus, potrivit inițiatorilor săi, să studieze modelele de reprezentare sindicală în
unele dintre cele mai importante țări europene: Belgia, Bulgaria, Cipru, Franța, Germania, Italia,
Polonia, Marea Britanie, România, Spania, Suedia. Mai precis, s-a dorit investigarea modelelor cele
mai potrivite pentru a permite punerea în aplicare a dreptului european prin acorduri colective şi
de a veriica dacă aderarea la UE a dus la schimbări în structura şi politica națională a sindicatelor.
Prin urmare, studiul a urmărit analiza normelor interne care guvernează mecanismele de lucru
ale sindicatelor, dispozițiile legale şi contractuale care reglementează sindicatele, negocierea şi
eiciența contractelor (acordurilor colective de muncă).
Un obiectiv al cercetării a fost acela de a identiica posibile instrumente pentru a face față crizei
economice diicile care a lovit economia europeană. Deinirea politicilor sindicatelor, partajate
între partenerii sociali este, de fapt, o condiție esențială pentru a obține acordul lucrătorilor
la măsurile anticriză impuse de autoritățile europene. În acest scop, înțelegerea reciprocă
şi adecvată a sistemelor sindicatelor naționale diferite pot permite partenerilor sociali să
identiice modalități de a asigura o coordonare eicientă şi corespunzătoare conexiune între
nivelul european şi cel național, respectând diversitatea experienței naționale. Înțelegerea
reciprocă a sistemelor sindicatelor este destinată pentru a spori comunicarea între partenerii
sociali pe probleme de mare importanță în câmpul muncii şi relațiile sociale.
Proiectul a fost împărțit în trei etape: etapa de pregătire (ianuarie/martie 2012); etapa de
punere în aplicare (aprilie/iulie 2012); etapa de evaluare (iulie/noiembrie 2012).
2. Etapa de pregătire
La deinitivarea proiectului a contribuit o echipă formată din profesori renumiți din Europa:
– prof. Filip Dorssemont, Université Catolique de Louvain, Belgia;

– prof. Plamenka Markova, Bulgarian Academy of Sciences, Bulgaria;
– prof. Constantinos Kombs, Cyprus University, Cipru;
– prof. Pascal Lokiec (and prof. Antoine Lyon-Caen), Université Paris Ouest, Franța;
– prof. Eva Kocher, Europe – Universität Viadrina, Frankfurt/Oder – Germania;
DREPT COLECTIV AL MUNCII | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2013 | 65

Adelina duțu
– prof. Giuseppe Ferrare, Università degli Studi di Napoli „Federico II” – Italia;
– prof. Andrzej Swiatkowski, Jogiellonian University, Cracovia – Polonia;
– prof. Alexandru Ţiclea, Universitatea Ecologică din Bucureşti – România;
– prof. Antonio Bazles Gran, Universidat de Castilla, La Mancha – Spania;
– prof. Laura Carlson, Stockholm University – Suedia.
– prof. Keith Ewing, King’s College, London– Regatul Unit;
Prof. Carmen La Macchia, de la Università degli Studi di Messina – Italia, a condus cu succes
grupul de direcție şi coordonare, scriind in extenso despre subiectul în discuție, lucrând în mod
constant pentru a actualiza şi informa restul grupului.
Dott. Aw. Stefano Oriano, şeful Departamentului legislativ al Confederației Generale italiene
a Muncii (CGIL), coordonatorul proiectului, a acționat pentru organizarea întâlnirilor şi a
coordonat partea birocratică şi logistică a proiectului.
La realizarea proiectului şi-au adus contribuția şi reprezentanții instituțiilor:
– Europa – Etuc European Trade Union Confederation – ETUC;
– Belgia – Federation Generale du Travail de Belgique – FGTB;
– Bulgaria – Confederation of Labour – Podkrepa;
– Cipru– Cyprus Workers Confederation – SEK;
– Italia – Confederazione Generale Italiana del Lavoro –CGIL;
– România – National Trade Union Confederation – Cartel Alfa;
– Regatul Unit – Trade Union Congress – TUC;
– Spania– Confederacion Sindical de Comisiones Obreras– CCOO;
– Suedia – Landsorganisationen i Sverige LO-S;
Cercetarea a fost efectuată pe baza metodei studiilor comparative. Modele de reprezentare
doCtRiNă
sindicală au fost analizate în contextul lor juridic-istoric de către profesori universitari de

dreptul muncii, constituțional şi privat, bazate pe un index de subiecte convenite cu sindicatele
implicate în proiectul de cercetare. Aprofundarea sistemelor naționale, furnizată de rapoarte
pregătite de avocați, a fost punctul de plecare al discuției şi relecție printre diverse sindicate
efectuate la reuniunile internaționale ale proiectului. Toți partenerii şi-au elaborat o metodă de
colectare a datelor şi au lucrat la pregătirea primei întâlniri.
3. Prima întâlnire (Roma, 13 februarie)

Prima întâlnire pentru proiectul de cercetare a avut loc la Roma pe 13 februarie 2012.
Ea a vizat introducerea proiectului, stabilirea unui plan de lucru funcționabil, discutarea despre
metoda de colectare a datelor şi deinirea grupului coordonator.
La reuniune au participat profesori responsabili cu efectuarea cercetării şi scrierea rapoartelor
naționale, precum şi 8 reprezentanți ai sindicatelor, care au fost de acord să participe la
proiectul de cercetare, unde a fost discutată o listă schematică de subiecte care vor i articulate
în iecare dintre rapoartele naționale.
Grupul de coordonare a fost, de asemenea, instituit formal în cursul reuniunii, şi a inclus
autoritățile academice asociate la raportul național precum şi reprezentanți ai sindicatelor,
care s-au alăturat proiectului ca parteneri. Prof. Carmen la Macchia, a avut mandatul de a
coordona grupul de coordonare şi Comitetul de Cercetare Ştiințiică.
66 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2013 | DREPT COLECTIV AL MUNCII

Coordonatorul cercetării, Stephen Oriano, a deschis seminarul, subliniind necesitatea

contribuirii la proiect a sindicatelor, astfel încât să se obțină o prelucrare corectă şi completă
a proiectului privind „reprezentarea sindicală”. El a recomandat ca aceşti reprezentanți să
colaboreze de-a lungul perioadei de cercetare folosind canalele de comunicare electronică, să
facă schimb de comentarii, sugestii şi scrieri. Orientarea dată a constat în întocmirea a două
rapoarte naționale, unul extins (circa 60 p.), altul condensat (15/20 p).
Carmen La Macchia a prezentat propunerea (planul schematic) pentru articularea rapoartelor
naționale, invitând la comentarii şi sugestii pe cei prezenți la întâlnire. A subliniat faptul că,
actuala criză economică reprezintă noi provocări pentru reprezentarea sindicală, precum şi
faptul că studiul ar trebui să ie, integrat cu o secțiune privind efectele crizei economice asupra
acțiunii sindicale, atât la nivel național, cât şi european.
S-a subliniat că una dintre cele mai diicile probleme care necesită investigații este legătura dintre
membri şi non-membri în relația cu acțiunea sindicatelor şi eicacitatea acordurilor colective.
Sistemele diferite de sindicat au adoptat forme asociative de organizare a reprezentării, şi aceste
două forme nu sunt întotdeauna în măsură să asigure o coordonare eicientă. De asemenea,
există sisteme în care există „dreptul de a nu i reprezentat” (cazul Poloniei), sau în care
reprezentarea sindicală este organizată separat între sectorul public şi cel privat.
Alte direcții de cercetare vizează prevalența negocierii colective şi de a explora tendința,
în toate țările, pentru descentralizarea acordului colectiv. O secțiune a studiului ar trebui să
se concentreze pe coordonarea tripartită. Să se trateze reprezentarea sindicală a lucrătorilor
detaşați şi angajați în irmele transnaționale în raport cu directivele privind informarea şi
consultarea lucrătorilor.
Criza economică, s-a reținut, are efecte concrete asupra sistemelor de reprezentare sindicală.
În România, contractele colective au fost aproape anulate, iar sindicatele sunt ignorate de către
guvern. În Bulgaria, apariția democrației a generat semniicativ pluralismul sindical. Nevoia
guvernului de a ajunge la un consens rapid privind politicile economice şi a forței de muncă,
a condus la introducerea unor criterii de selecție pentru a reduce numărul de interlocutori
sindicali. O situație similară a apărut şi în România.
Importanță deosebită prezintă şi diicultățile cu care sindicatele se confruntă în reprezentarea
eicientă a intereselor lucrătorilor în gestionarea crizei economice şi măsurile luate pentru
depăşirea ei.
Reuniunea a fost încheiată de Carmen La Macchia, care a fost de acord să reformuleze planul
schematic propus pentru rapoartele naționale bazate pe punctele abordate pe parcursul reuniunii,
dedicând spațiu pentru problema reprezentării sindicale în relație cu criza economică actuală.
4. Întâlnirea Grupului de coordonare (Londra, 27 aprilie)

Întâlnirea Grupului de coordonare a avut loc în 27 aprilie 2012, aşa cum a fost planiicat inițial.
Au participat 19 de persoane: profesorii responsabili de cercetare şi rapoartele naționale, precum

şi mai mulți reprezentanți ai sindicatelor care participă la proiect. S-a discutat planul cercetării,
care va constitui baza rapoartelor naționale, având ca obiectiv crearea unui plan inal.
Rolul de coordonator i-a fost atribuit prof. Laura Carlson din Suedia.

Adelina duțu
Aspectele preliminare tratate au inclus editarea, termenele pentru rapoarte (un plan pentru
rapoartele lungi de 20.000 de cuvinte maxim inalizat la 19 iulie, astfel încât acestea să ie
discutate la întâlnirea europeană de la Roma).
În această fază a avut loc o discuție privind strategiile de implicare a sindicatelor în proiect,
toții membrii iind de acord că reprezintă o componentă esențială în rezultatul inal, şi mai
mulți participanți au comentat sau au făcut sugestii concrete despre completarea punctelor
relevante din plan într-un chestionar pentru reprezentanții sindicatelor. Alți participanți au
descris situația locală a sindicatelor în țările respective, indicând faptul că întrebările pentru
plan nu au fost uniforme pentru iecare situație națională.
În a doua jumătate a reuniunii Carmen La Macchia a deschis discuția arătând necesitatea de a

ajunge la un acord în ceea ce priveşte structura generală a planului şi a punctelor sale cheie.
Fiecare profesor, s-a decis, este liber să scrie raportul său în conformitate cu propria metodă.
După întâlnirea de la Londra a început procesul de comparare a datelor şi a materialelor strânse,

în scopul de a deini cadrul de operare: propunerea planului a fost articulată în patru secțiuni,
necesare pentru contribuțiile la publicarea inală. Cartea va i publicată în limba engleză şi italiană.
5. Seminarul European (Roma, 23/24 iulie)

Seminarul european a avut loc pe 23/24 iulie, în sediul CGIL din Corso d'ltalia 25, Roma.
Grupul de coordonare, cercetătorii, sindicaliştii din toate țările implicate, reprezentanți ai

autorității publice şi guvernului (inclusiv o numeroasă delegație a țării gazdă) cu un total de
peste şaptezeci de persoane care au fost prezenți şi au participat activ la conferință. Italiana,
doCtRiNă
engleza, franceza, spaniola şi germana au fost limbile de lucru ale conferinței.
La întâlnire, s-a stabilit etapa de punere în aplicare, împărțită în 3 sesiuni: prima dedicată
prezentării de către experți a rapoartelor privind diferitele sisteme de reglementare ale țărilor
implicate, cea de a doua dedicată unei discuții cu liderii sindicali din țările participante şi
ultima dedicată unei o mese rotunde. Această ultimă secțiune sa bucurat de colaborarea şi
participarea ETUC, reprezentare politică şi de reprezentarea națională a CGIL.
Prezentarea raportului
Keith Ewing – King’s College, London – a condus lucrările şi a moderat discuțiile.
Prof. Carmen La Macchia (Coordonatorul ştiințiic) a explicat că rapoartele din țările implicate
în cercetare descriu experiențele naționale şi modul în care acestea reacționează la inovațiile
determinate de legislație şi jurisprudența europeană pentru a sprijini piața creată de Tratate.
Lista vorbitorilor (purtătorilor de cuvânt) a fost:
Filip Dorssemont, Université Catolique de Louvain;

Plamenka Markova, Bulgarian Academy of Sciences;
Constantinos Kombs, Cyprus University;
Antoine Lyon Caen, Université Paris Quest;

Eva Kocher, Viadrina University Frankfurt/Oder;

Giuseppe Ferraro, Università Federico II, Naples;
Prof. Andrzej Swiatkowski, Jagellonian University Cracow;
Tiberiu Ţiclea, Ecological University Bucarest;
Antonio Baylos, Universidad Castilla Ea Mancha;
Prof. Laura Carlson, University of Stokholm;
Keith Ewing, King's College London;
La realizarea proiectului şi-au adus contribuția şi reprezentanții instituțiilor:
– Europa – Etuc European Trade Union Confederation – ETUC (Luca Visentini şi Cinzia Sechi);
– Belgia – Fédération Générale du Travail de Belgique – FGTB (Lander Vander Linden şi Cristian
Vanconppenolle);
– Bulgaria – Confederation of Labour – Podkrepa (Adrian Iliev);
– Cipru– Cyprus Workers Confederation – SEK (Panikos Argirydes);
– Italia – Confederazione Generale Italiana del Lavoro –CGIL (Leopoldo Tartaglia);
– România – National Trade Union Confederation – Cartel Alfa (Radmilo Felix);
– Regatul Unit – Trade Union Congress – TUC (Hanna Reed);
– Germania – DGB Germany (Raja Nejedlo).
Carmen La Macchia – Università degli Studi di Messina – (Coordonatorul ştiințiic al proiectului

şi grupului de guvernare), a sintetizat dezbaterile şi a prezentat concluziile, ce vor i avute în
vedere la inalizarea proiectului.
S-a constatat că primele rezultate ale cercetării s-au dovedit deja foarte interesante.
Ele prezintă evoluția istorico-juridică a organizării sindicale care a fost marcată de poziția şi
puterea recunoscută sindicatelor în sistemul juridic general.
Recunoaşterea reprezentării sindicale este prezentă în diferite dispoziții naționale, europene şi

internaționale, dar este înrădăcinată în tradiția constituționalismului european. În constituțiile
naționale fenomenul sindicatelor este găsit ca un fenomen tipic asociativ pentru protecția
intereselor economico-profesionale. Legislațiile speciale în relație cu principiul libertății
permite o sferă mare de autonomie în stabilirea formei de organizare, pe plan intern şi extern.
Evidențiază legătura reciprocă care se formează între organizația sindicală şi lucrător în

momentul aderării. De asemenea, în țările puternic caracterizate de reprezentare în forme
elective, numărul membrilor este un factor de o importanță semniicativă în procedurile de
selecție pentru sindicate.
Cele mai semniicative diferențieri, în exercitarea reprezentării sindicale care are scopul de a
deini contractele colective naționale şi societatea, se ală în relația dintre sindicat şi lucrătorii
care nu sunt membri.
Modelele rezultate au fost articulate în trei grupe:
a) În relație cu sursele, se pot distinge între modelele legiferate şi modelele care sunt
reglementate de autonomia privată. Modelele legiferate prezintă criteriile de selecție a
subiecților de sindicat, care i-au parte la negocierile colective sau sunt posesori de drepturi
sindicale privilegiate;

Adelina duțu
b) În relație cu modurile de alcătuire a reprezentării, întâlnim forme elective sau asociative şi,
de asemenea, în special la nivel de companie, forme mixte;
c) În relație cu domeniul de negociere colectivă, se constată că unele modele solicită forme
determinate pentru extinderea erga omnes a contractului colectiv, în timp ce altele
realizează aceeaşi eicacitate într-un anume caz.
În cazul seminarului a fost organizată o masă rotundă, cu reprezentanți ai Parlamentului italian,

alte sindicate, cum ar i CES, CISL, UIL şi Conindustria, având ca scop compararea diferitelor
modele de reprezentare sindicală într-o perspectivă funcțională în ceea ce priveşte politica
sindicală la nivel european. Măsurile de combatere a crizei economice actuale, au fost, de
asemenea, un subiect alat în discuție la această masă rotundă.
Gaetano Sateriale – Coordonatorul secretariatului CGIL a moderat discuția.
Următoarele personalități sau organizații au participat la masa rotundă:
Luca Visentini – European Trade Union Confederation;

Massimo Marchetti – Conindustria;
Tiziano Treu – Vice-President of Commissione Lavoro del Senate italiano;
Maurizio Castro – Commissione Lavoro del Senato italiano;
Uliano Stendardi CISL (Confederazione Italiana Sindacati Lavoratori);
Federico Mariani UIL (Unione Italiana Lavoro).
S-a constatat o pierdere a membrilor de sindicat, mult mai evidentă în Regatul Unit şi în țările
mediteraneene, în timp ce, se pare, mai slabă în Germania şi Europa de Nord.
În țările foste comuniste au existat scăderi dramatice în contribuțiile sindicale, schimbări din
aproape 100% la mai puțin de 10% cu dispariția presiunilor regimului care forța lucrătorii să
doCtRiNă
adere la sindicate.
Pierderea contribuțiilor, s-a reținut, poate i atribuită mai multor factori: o criză de reprezentare
democratică, evidentă în Italia, o criză economică pe scară largă care a favorizat poziții instabile
de lucru, care reprezintă un inconvenient de a adera la un sindicat.
Diicultățile sindicatelor sunt evidențiate de criza economică, unde este tot mai greu să obțină
îmbunătățiri normative în condițiile dreptului contractual şi retribuțiilor, în timp ce bunăstarea
şi prestațiile pentru lucrătorii sunt progresiv tăiate. Țări precum Franța reprezintă excepția
unde, indiferent contribuția sindicală scăzută, bunăstarea şi beneiciile rămân ridicate. La fel în
Germania şi țările din nordul Europei.
S-a relevat structura arhaică a sindicatelor din Europa, ce nu a mai fost schimbată din anul
1800. Din păcate, adoptarea sistemului Germaniei sau cel nord-european nu poate i văzut ca
o soluție: acele sisteme s-au bucurat de un sistem puternic democratic, în special în relațiile
politice şi reprezentarea sindicală.
Recuperarea unității de acțiune în rândul sindicatelor este absolut fundamentală, în scopul

de a îmbunătăți situația actuală: sindicatele trebuie să reziste mai bine la atacurile împotriva
forței de muncă. Apărarea drepturilor de negociere a fost considerată esențială la nivel judiciar
şi sindical: pe plan internațional, acest drept este protejat prin convenția OIM (98), de către
Carta Drepturilor Fundamentale a UE (art. 12, 13 şi 14), precum şi de Convenția europeană a

drepturilor omului (art. 11). De asemenea, este necesar să se identiice o modalitate de a face
față crizei cu care întreaga Europă se confruntă în prezent: deinirea politicilor comune sindicale
în rândul părților sociale este, de fapt, condiția fundamentală pentru a obține votul lucrătorilor
în politicile anti-criză întreprinse de către UE. În acest sens, cunoaşterea respectivelor sistemele
sindicale poate permite lucrătorilor să identiice forme de coordonare care să garanteze o
legătură corectă şi de lucru între pluralism şi experiență la nivel național.
Este necesară o participare activă a sindicatelor lucrătorilor şi angajatorilor la procesul de luare

a deciziilor exterior canalelor tradiționale instituționale. Criza economică necesită o participare
activă a tuturor părților în deciziile evidențiate de tratate care discută politica socială.
Participarea sindicatelor în realizarea obiectivelor UE este o condiție necesară pentru a dezvolta
responsabilitățile contractuale care sunt în acord cu necesitatea de a promova coeziunea
economică, socială şi teritorială.
De asemenea, criza ne învață că nimeni nu poate supraviețui singur; nimeni nu poate găsi
răspunsuri clare la problemele forței de muncă de la nivelul intern, în special în economiile
integrate şi interdependente. În acest context este nevoie de un nou „pact social” care să
cuprindă o nouă abordare a negocierilor transnaționale.
6. Conferința inală, Limasol – Cipru, a avut loc la data de 30 noiembrie 2012, la

sediul Confederației Sindicale din Cipru (SER).
Lucrările au fost conduse de av. Stefano Oriano, coordonatorul proiectului.
Moderator a fost prof. Constantinos Kombs, de la Universitatea din Cipru.
Din partea țării noastre au participat: prof. univ. dr. Alexandru Țiclea, asist. drd. Tiberiu Țiclea,
ing. Felix Radmilo – preşedintele Sindicatului Mecanicilor de locomotivă, ailiat la Cartel ALFA.
Reprezentanții țărilor participante şi-au prezentat rapoartele în sinteză şi au relevat diicultățile

pe care le întâmpină sindicatele din țările respective. De pildă, Suedia, se confruntă cu un
puternic fenomen de desindicalizare. Se airmă tot mai mult concepția conform căreia „a i
membru de sindicat nu înseamnă niciun beneiciu”. În Belgia nu este recunoscută sintagma de
„reprezentare sindicală”. În Franţa, salariile se diminuează prin contractele colective. În Anglia,
negocierea colectivă este strict voluntară, iar partenerii sociali se recunosc reciproc. Aici, nu
există structuri tripartite, iar protecția celor concediați este redusă. În Italia, există contract
colectiv de muncă la nivel național, iar contractele individuale de muncă valoriică clauzele
contractului menționat.
În cuvântul lor, reprezentanții țării noastre au prezentat vulnerabilitățile sistemului juridic

românesc, şi au criticat reglementările din anul 2011, care au slăbit forța sindicatelor şi au
diminuat drepturile salariaților. Renunțarea la contractul colectiv de muncă unic la nivel
național, înlocuirea ramurilor cu sectoarele de activitate, modalitatea de constituire a
grupurilor de unități, modiicarea criteriului de reprezentativitate la nivelul unităților (cel
puțin ½ din numărul salariaților), au determinat imposibilități în negocierea şi încheierea
contractelor colective de muncă.
Concluziile, ca şi cuvântul de închidere, au fost rostite de prof. Carmen LA MACCHIA, precum şi

de av. Stefano Oriano.

Marco FERRARESi
Gruppi di imprese e rapporti di lavoro nel

diritto italiano
di Marco FErrarEsi*
SOMMARIO
1. Gruppi di imprese in Italia: un fenomeno crescente. – 2. Perché il diritto

del lavoro se ne interessa. – 3. Ratio della discipina e degli interventi della
giurisprudenza. – 4. Quale nozione di gruppo ai ini del diritto del lavoro? – 5. Un
problema non completamente nuovo. – 6. I riferimenti legislativi esistenti. – 7. La
nozione di gruppo, rilevante per la giurisprudenza. – 8. Fattispecie di applicazione
giurisprudenziale. – 9. Chi è dunque il datore di lavoro? – 10. Nota bibliograica.
1. Il fenomeno dei “gruppi di imprese”, in particolare dei “gruppi societari”, o comunque del
“collegamento” tra imprese o società, è crescente nel panorama italiano[1]. E questo essenzialmente
per due cause: i) le esternalizzazioni di parti dei processi produttivi moltiplicano il numero dei
soggetti giuridici, ma anche determinano il successivo instaurarsi di rapporti di collaborazione più o
meno stabile tra gli stessi; ii) l’ordinamento italiano negli ultimi anni ha agevolato questa tendenza
attraverso la legislazione societaria[2], del lavoro[3], amministrativa[4] e iscale[5].
doCtRiNă
2. Quale è la ragione per cui il diritto del lavoro italiano si interessa di gruppi di imprese?
i) Essenzialmente, per comprendere chi sia il datore di lavoro, dunque la controparte
contrattuale del lavoratore; ii) o, quantomeno, per decidere se determinati diritti od obblighi,
inerenti ai rapporti di lavoro, si estendano nei confronti di più imprenditori.
In effetti: i) il dibattito dottrinale recente offre una lettura problematica della nozione di “datore
di lavoro”: se per molti anni la questione fondamentale è stata deinire chi sia il “lavoratore
subordinato”, oggi emerge il problema deinitorio della sua controparte contrattuale[6]; ii) non
è invece nuova la sensibilità del diritto del lavoro nei confronti di fenomeni di collegamento
economico e funzionale tra diversi soggetti giuridici – con possibili estensioni di responsabilità
*
Ricercatore di diritto del lavoro, Dipartimento di Giurisprudenza, Università degli Studi di Pavia (Italia).
Si v. i dati del Report “I gruppi di imprese in Italia”, dell’Istituto nazionale di statistica (Istat) aggiornato al 2009, in
[1]
www.istat.it
[2]
Si v. gli art. 2359 e ss. e 2497 e ss. del codice civile, come modiicati dalla riforma generale del diritto societario
italiano (d.lgs. 17 gennaio 2003, n. 6).
[3]
Si v. il paragrafo 6.
[4]
Si v. la disciplina sulla cosiddetta “associazione temporanea di imprese”, ex art. 37, d.lgs. 12 aprile 2006, n. 163.
[5]
Si v. la disciplina sul “contratto di rete di imprese”, ex art. 3, comma 4-ter, d.l. 10 febbraio 2009, n. 5, conv. in l.
9 aprile 2009, n. 33, modif. dal d.l. 31 maggio 2010, n. 78, conv. in l. 30 luglio 2010, n. 122, e successivamente modiicato
dall'art. 45, comma 1, d.l. 22 giugno 2012, n. 83, conv. con modif. dalla l. 7 agosto 2012, n. 134.
Come emerge dagli atti del convegno di studi dell’Associazione Italiana di Diritto del Lavoro e della Sicurezza Sociale,
[6]
La igura del datore di lavoro – Articolazioni e trasformazioni, Milano, Giuffrè, 2010.

a soggetti formalmente non titolari di un rapporto di lavoro – anche se, come vedremo, il
fenomeno dei gruppi offre proili inediti.
3. Sono tre le rationes alla base della normativa lavoristica e della giurisprudenza italiane sul
nesso tra gruppi di imprese e rapporti di lavoro: i) una ratio di tutela del contraente debole:
infatti, il controllo o il collegamento tra imprenditori o società può ampliare il contesto
organizzativo in cui si inserisce la prestazione di lavoro e, di conseguenza, rendere opportuno
l’ampliamento dell’area di tutela (la prestazione può svolgersi in locali altrui; può inserirsi nel
ciclo produttivo altrui; può servire ad un interesse comune ad un altro soggetto; la direzione
della prestazione può avvenire su inluenza di direttive altrui); ii) una ratio antifraudolenta,
con lo scopo di ovviare a fenomeni di ittizio frazionamento della produzione in capo a
diverse persone giuridiche o diversi soggetti giuridici, al ine di eludere l’applicazione di
garanzie inderogabili di legge; iii) una recente ratio promozionale: allargare l’utilizzabilità
della prestazione lavorativa in un ambito di gruppo può accrescere, da un lato, la lessibilità
in favore delle imprese; dall’altro, le possibilità occupazionali, formative e la base di garanzie
patrimoniali in favore del lavoratore.
4. Ma quale nozione di “gruppo” deve assumere il giuslavorista? In effetti, la legislazione

italiana del lavoro non fornisce una deinizione generale della fattispecie.
Il diritto del lavoro si volge allora principalmente alla nozione offerta dal diritto commerciale,
per comprendere anzitutto attraverso quali tecniche normative possano prodursi fenomeni di
controllo o di collegamento, che possono ingenerare esigenze di tutela del prestatore di lavoro.
Come vedremo, il diritto del lavoro, tuttavia, si discosta da tale nozione. Come emerge in
giurisprudenza, alla nostra materia non interessa il fenomeno di controllo o di collegamento in se
stesso, ma il fatto che due imprese formalmente distinte, due organizzazioni di lavoro, due contesti
produttivi vengano in qualche modo ad integrarsi, ad intrecciarsi, a coordinarsi (sia in senso gerarchico-
verticale, sia funzionale-orizzontale). Non a caso, in ambito lavoristico si preferisce parlare, più che
di “gruppo” ai sensi del diritto commerciale, di “collegamento economico-funzionale” tra imprese.
Di esso, il gruppo nel senso del diritto commerciale può bensì essere un presupposto, ma non
necessariamente. Alla base del collegamento può anche esservi semplicemente un contratto tra
imprenditori. Inoltre, per il diritto del lavoro l’esistenza di un collegamento rileva solo in presenza di
ulteriori presupposti elaborati dalla giurisprudenza (cfr. par. 7).
Del resto, la stessa nozione giuscommercialistica di gruppo è piuttosto ampia. Secondo

l’art. 2359 del codice civile, rubricato “Società controllate e società collegate”, sono considerate
società controllate – oltre a quelle in cui un'altra società dispone della maggioranza dei voti o di
voti suficienti per esercitare un'inluenza dominante nell'assemblea ordinaria – “le società che
sono sotto inluenza dominante di un’altra società in virtù di particolari vincoli contrattuali con
essa”. Inoltre, per il comma 3 del medesimo articolo, “sono considerate collegate le società
sulle quali un’altra società esercita un’inluenza notevole”. Altresì, l’art. 2497-septies, rubricato
“Coordinamento fra società”, dispone che “le disposizioni del presente capo [dedicato alla
direzione e al coordinamento di società] si applicano altresì alla società che esercita attività di
direzione e coordinamento di società sulla base di un contratto con le società medesime”.
5. La sensibilità del diritto del lavoro nei confronti dei fenomeni di collegamento economico-
funzionale, comunque, non è del tutto nuova, come dimostrano le tutele lavoristiche
nell’ambito dei contratti di appalto e di somministrazione di manodopera.

Marco FERRARESi
Si pensi all’art. 1, l. n. 1369/1960 (ora abrogata) e, oggi, all’art. 27, d.lgs. n. 276/2003, sul divieto
di interposizione nella manodopera e sulla imputazione del rapporto di lavoro al soggetto che
effettivamente ha utilizzato la prestazione; all’art. 3 della stessa l. n. 1369/1960, che prevedeva
un obbligo di parità di trattamento economico e normativo tra lavoratori dell’appaltante
e dell’appaltatore in caso di appalti “interni” all’impresa appaltante; all’art. 23, d.lgs.
n. 276/2003, che dispone la parità di trattamento per i lavoratori somministrati, rispetto ai
dipendenti dell’impresa utilizzatrice, nonché la responsabilità solidale di fornitore e utilizzatore
nei confronti degli stessi lavoratori somministrati; all’art. 3, l. n. 1369/1960, e all’art. 29,
d.lgs. n. 276/2003, circa la responsabilità solidale di appaltante e (sub)appaltatore per i diritti
dei dipendenti di quest’ultimo; all’art. 26, d.lgs. n. 81/2008, sulla responsabilità solidale negli
appalti per il risarcimento dei danni da infortunio del lavoratore dipendente dell’appaltatore.
Pertanto, da lungo tempo il legislatore ha preso coscienza delle esigenze di tutela che possono
derivare in ordine al prestatore di lavoro dalla integrazione di cicli produttivi tra imprese.
La sensibilità del diritto del lavoro si è però accresciuta, appunto, con il fenomeno dei gruppi,
ove il vincolo tra imprese/società si può intensiicare: di ciò si è occupata la giurisprudenza,
nella perdurante assenza di una disciplina di legge dedicata ai proili giuslavoristici (con tutte le
incertezze che una assenza di regole ingenera).
6. Più precisamente, vi è sì qualche richiamo legislativo di diritto del lavoro ai gruppi di imprese,
ma solo a ini speciici e senza incidere sul problema generale accennato: chi sia il datore, o chi
siano i datori di lavoro, e quali obbligazioni sorgano in capo ai diversi imprenditori, quando si
tratta del lavoro reso nell’ambito di un collegamento economico-funzionale, generato vuoi dagli
strumenti di diritto commerciale (controllo, collegamento), vuoi mediante altri nessi contrattuali.
Ad es., l’art. 31, d.lgs. n. 276/2003 consente alle società controllate e collegate di delegare
doCtRiNă
l’adempimento di alcuni obblighi amministrativi alla società capogruppo: il “gruppo” viene

qui identiicato attraverso un espresso rinvio all’art. 2359 del codice civile. Tuttavia, l’ultimo
comma del medesimo art. 31 ha cura di precisare che esso stesso non rileva “ai ini della
individuazione del soggetto titolare delle obbligazioni contrattuali e legislative in capo alle
singole società datrici di lavoro”.
Alla medesima nozione si riferisce il legislatore per consentire di ripartire complessivamente a
livello di gruppo il numero totale delle assunzioni obbligatorie di lavoratori disabili a carico di
ciascuna delle imprese del gruppo (art. 5, comma 8, l. n. 68/1999).
L’art. 8, comma 4-bis, della l. n. 223/1991 stabilisce che i beneici previdenziali attribuiti ad un
datore di lavoro che assuma lavoratori precedentemente licenziati ed iscritti nelle cosiddette
“liste di mobilità” (presso i centri per l’impiego), siano esclusi se il datore che ha proceduto al
licenziamento “presenta assetti proprietari sostanzialmente coincidenti con quelli dell'impresa
che assume ovvero risulta con quest'ultima in rapporto di collegamento o controllo”.
Altre disposizioni di diritto del lavoro si riferiscono ai gruppi di imprese, senza tuttavia offrirne
alcuna deinizione[7].
[7]
Come ad es. l’art. 47, l. n. 428/1990, circa i soggetti obbligati alla informazione e consultazione delle organizzazioni
sindacali in caso di trasferimento d’azienda, e il d.lgs. n. 74/2002, di attuazione della direttiva comunitaria 94/45/CE,
relativa all'istituzione di un comitato aziendale europeo o di una procedura per l'informazione e la consultazione dei
lavoratori nelle imprese e nei gruppi di imprese di dimensioni comunitarie.

7. E’ la giurisprudenza ad affrontare (ormai da quattro decenni) il problema della imputazione dei

rapporti di lavoro in caso di collegamento economico-funzionale tra imprese. Essa, come anticipato,
conia una nozione giuslavoristica di gruppo, autonoma rispetto a quella di altre branche (il diritto
commerciale, anzi tutto, ma anche il diritto degli appalti pubblici, il diritto anitrust, il diritto
tributario, ecc.), anche se vi possono essere afinità. E lo fa, naturalmente, con esclusivo riferimento
alle conseguenze che ne derivano sul piano dei rapporti tra datori di lavoro e lavoratori.
Per deinire il gruppo rilevante in senso lavoristico, la giurisprudenza adotta ormai una formula
piuttosto standardizzata, come quella che segue:[8] “È consolidato nella giurisprudenza della Corte
il principio di diritto secondo cui il collegamento economico - funzionale tra imprese gestite da
società del medesimo gruppo non è di per sé solo suficiente a far ritenere che gli obblighi inerenti
ad un rapporto di lavoro subordinato, formalmente intercorso fra un lavoratore ed una di esse,
si debbano estendere anche all'altra, a meno che non sussista una situazione che consenta di
ravvisare un unico centro di imputazione del rapporto di lavoro. Tale situazione ricorre ogni volta
che vi sia una simulazione o una preordinazione in frode alla legge del frazionamento di un'unica
attività fra i vari soggetti del collegamento economico - funzionale e ciò venga accertato in modo
adeguato, attraverso l'esame delle attività di ciascuna delle imprese gestite formalmente da quei
soggetti, che deve rivelare l'esistenza dei seguenti requisiti: a) unicità della struttura organizzativa
e produttiva; b) integrazione tra le attività esercitate dalle varie imprese del gruppo e il correlativo
interesse comune; c) coordinamento tecnico e amministrativo - inanziario tale da individuare un
unico soggetto direttivo che faccia conluire le diverse attività delle singole imprese verso uno
scopo comune; d) utilizzazione contemporanea della prestazione lavorativa da parte delle varie
società titolari delle distinte imprese, nel senso che la stessa sia svolta in modo indifferenziato e
contemporaneamente in favore dei vari imprenditori”.
Nell’applicazione di questi principi, tale ultimo punto – ovvero l’utilizzo “promiscuo” del
lavoratore presso più società – sembra comunque assumere un peso decisivo.
Alla luce della veriica di tali criteri, elaborati dalla giurisprudenza, possono veriicarsi in
concreto due situazioni:
a) può aversi un genuino gruppo di imprese, rilevante ai ini del diritto societario (artt. 2359 e
ss. e artt. 2497 e ss. del codice civile), con soggetti/imprese formalmente e sostanzialmente
distinti, ciascuno esclusivo titolare dei propri rapporti di lavoro;
b) può esservi un gruppo o comunque un collegamento contrattuale tra imprese, tale da
determinare un “collegamento economico-funzionale” rilevante per il diritto del lavoro,
se ricorrono i requisiti sopra elencati, elaborati dalla giurisprudenza: e qui si pone allora
il problema di determinare chi sia il datore o chi siano i datori di lavoro e quali obblighi
investano ciascuno dei distinti soggetti.
8. Vediamo ora a quali ini la giurisprudenza ritiene rilevante l’individuazione di un gruppo di

imprese per il diritto del lavoro.
L’applicazione dei principi sopra descritti concerne, in primo luogo, il computo del numero
dei lavoratori dipendenti dal datore di lavoro: in presenza cioè di un gruppo rilevante per il
diritto del lavoro, la giurisprudenza ritiene che il computo dei lavoratori debba effettuarsi in
[8]
Cfr. ex multis Corte di Cassazione, sez. lavoro, 7 settembre 2007, n. 18843.

Marco FERRARESi
riferimento a tutte le società del gruppo[9]. Questo, nel diritto italiano, è importante ad es. per
individuare il regime applicabile in caso di licenziamento illegittimo: è infatti più oneroso per il
datore di lavoro in unità produttive con più di quindici dipendenti; più blando in caso di unità
produttive più piccole.
In secondo luogo, l’individuazione del gruppo rileva al ine di individuare, in caso di licenziamento
illegittimo, l’imprenditore o gli imprenditori obbligati alla reintegrazione e/o al risarcimento del
danno. Qui in vero la giurisprudenza, con motivazioni non persuasive, tende a limitare l’obbligo della
reintegrazione al solo imprenditore che ha formalmente stipulato il contratto con il lavoratore, e a
porre l’obbligo del risarcimento del danno in via solidale in capo a tutte le società del gruppo[10].
In terzo luogo, l’individuazione del gruppo può incidere sulla qualiicazione del provvedimento
con cui il datore di lavoro muta il luogo della prestazione del lavoratore, che può così costituire
un mero “trasferimento” da una unità produttiva ad un’altra (se le società formalmente
distinte danno vita ad un gruppo rilevante per il diritto del lavoro); oppure, qualora non vi sia
un collegamento societario signiicativo secondo la giurisprudenza, un “distacco” o una mera
“fornitura” (vietata) di manodopera[11].
La sussistenza o meno di un gruppo è poi rilevante anche ad altri ini, come emerge dall’esame
della giurisprudenza[12].
In ogni caso, mentre la giurisprudenza più risalente nel tempo richiedeva la prova da parte
del lavoratore di un intento fraudolento delle società del gruppo – la prova cioè della volontà
di eludere obblighi di legge, frazionando una realtà economica in una serie di soggetti
giuridicamente distinti, ma che in realtà agiscono in sinergia come se fossero un unico soggetto –
nelle pronunce recenti tale prova non è più richiesta o, il che è lo stesso, si ritiene coincidente
con la prova della sussistenza dei requisiti sopra elencati.
doCtRiNă
Ciò è indice del fatto che il fenomeno dei gruppi non è più considerato solo come
potenzialmente pericoloso, ma anche come isiologico dei nuovi modi di organizzare la
produzione, potendo rivestire dunque funzioni virtuose.
9. L’assenza di precisi dati normativi e l’analisi della giurisprudenza lasciano ancora aperta la risposta
alla domanda: chi è il datore di lavoro in presenza di un gruppo rilevante per il diritto del lavoro? E’ il
“gruppo” stesso, come entità giuridica distinta dai soggetti giuridici che lo compongono?
In realtà, l’opinione dominante nega che il gruppo abbia una propria soggettività giuridica,
ulteriore rispetto alla soggettività giuridica dei singoli imprenditori del gruppo medesimo.
V. ad es. Corte di Cassazione, sez. lavoro, 15 maggio 2006, n. 11107, in Il diritto del lavoro, 2006, II, pagg. 171 e ss., con
[9]
nota di C. Timellini, Articolo 18 dello Statuto dei lavoratori e collegamento economico-funzionale tra imprese dello stesso
gruppo; v. anche Corte di Cassazione, sez. lavoro, 17 maggio 1997, n. 4418.
Cfr. Corte di Cassazione, sez. lavoro, 24 marzo 2003, n. 4274, con nota di E. Raimondi, Gruppo di società e obbligazioni
[10]
collettive nel rapporto di lavoro, in Rivista italiana di diritto del lavoro, 2003, II, pagg. 741 e ss.
[11]
Si v. ad es. Corte di Cassazione, sez. lavoro, 5 settembre 2006, n. 19036, con nota di M. Rosano, Il “prestito” del lavoratore
in seno al gruppo come possibile atto di dissimulazione del distacco, in Rivista italiana di diritto del lavoro, 2007, II, pagg. 667 e ss.
[12]
Cfr. ad es. Corte di Cassazione, sez. lavoro, 15 novembre 2005, n. 22927, in Orientamenti della giurisprudenza del
lavoro, 2005, pagg. 801 e ss., circa la determinazione dell’ambito in cui valutare la possibilità di ricollocare il lavoratore
nell’impresa, in caso di soppressione delle sue mansioni; Corte di Cassazione, sez. lavoro, 20 aprile 2006, n. 9224, con
nota di M. Ferraresi, Assunzione di lavoratori in mobilità, beneici previdenziali e pratiche fraudolente, in Rivista italiana
di diritto del lavoro, 2007, II, pagg. 173 e ss., circa un caso di esclusione di beneici previdenziali per la sussistenza di un
collegamento societario tra impresa che ha licenziato un lavoratore e impresa che lo ha riassunto.

Si preferisce piuttosto dire che, in presenza di un gruppo, si abbiano due o più co-datori
di lavoro[13], con la conseguenza che in capo a ciascuno dei soggetti implicati si conigurino
“obbligazioni solidali”, relative al trattamento economico e normativo dei lavoratori occupati
nell’ambito del gruppo.
Tuttavia, come si è visto in materia di licenziamento, la giurisprudenza non sembra ritenere
le diverse imprese del gruppo obbligate nella stessa misura. Pare allora doversi parlare, più
precisamente, di una co-datorialità “imperfetta”.
In generale, si può comunque dire che la giurisprudenza in tema di gruppi di imprese
applichi un principio del diritto del lavoro italiano: il principio di effettività, al di là di ogni
previsione formale[14]. In base a tale principio, il rapporto di lavoro deve essere imputato, non
necessariamente (o non solo) al datore che ha formalmente assunto il lavoratore, ma a tutti i
soggetti nei confronti dei quali il lavoratore ha reso la prestazione lavorativa.
10. Per trattazioni generali del tema del presente articolo, si v. L. Corazza, Contractual
integration e rapporto di lavoro. Uno studio sulle tecniche di tutela del lavoratore, Padova,
Cedam, 2004; R. De Luca Tamajo, Gruppi di imprese e rapporti di lavoro: spunti preliminari,
in Diritto delle relazioni industriali, 1991, pagg. 67 e ss.; G. De Simone, Titolarità dei rapporti
di lavoro e regole di trasparenza. Interposizione, imprese di gruppo, lavoro interinale, Milano,
Angeli, 1995; G. Ferraro, Esternalizzazioni di attività e gruppi di imprese, in L. Ficari (a cura di),
Tutele del lavoro e nuovi schemi organizzativi nell’impresa, Milano, Giuffrè, 2005, pagg. 77
e ss.; G. Meliadò, Il rapporto di lavoro nei gruppi di società. Subordinazione e imprese a struttura
complessa, Milano, Giuffrè, 1991; F. Lunardon, Il rapporto di lavoro nei gruppi d’imprese,
in C. Cester (a cura di), Il rapporto di lavoro subordinato: costituzione e svolgimento,
in F. Carinci (diretto da), Diritto del lavoro. Commentario, Utet, Torino, 2007, vol. II, pagg. 2076 e ss.;
S. Magrini, voce Lavoro nelle società collegate, in Enciclopedia del diritto – Aggiornamento, II,
Milano, Giuffrè, 1998, pag. 481 e ss.; A. Maresca, Art. 31. Gruppi di impresa, in M. Pedrazzoli (a
cura di), Il nuovo mercato del lavoro. D.lgs. 10 settembre 2003, n. 276, Bologna, Zanichelli, 2004,
pag. 345 e ss.; O. Mazzotta, Gruppi di imprese e diritto del lavoro fra organizzazione e contratto,
in P. Zanelli (a cura di), Gruppi di imprese e nuove regole, Milano, Angeli, 1991, pagg. 127 e ss.;
G. Orlandini, Diritto del lavoro e regolazione delle reti, in F. Cafaggi (a cura di), Reti di imprese
tra regolazione e norme sociali. Nuove side per diritto ed economia, Il Mulino, Bologna, 2004,
pagg. 281 e ss.; V. Pinto, I gruppi imprenditoriali tra diritto dell’Unione europea e diritto nazionale,
in Argomenti di diritto del lavoro, 2011, pagg. 890 e ss.; V. Pinto, I gruppi societari nel sistema
giuridico del lavoro, Bari, Cacucci, 2005; E. Raimondi, Il datore di lavoro nei gruppi imprenditoriali,
in Giornale di diritto del lavoro e di relazioni industriali, 2012, pagg. 287 e ss.; V. Speziale, Il datore di
lavoro nell’impresa integrata, in AA.VV., La igura del datore di lavoro articolazioni e trasformazioni,
Milano, Giuffrè, 2010, 77 ss.; T. Treu, I gruppi di imprese nel diritto del lavoro italiano, in AA.VV.,
La disciplina dei gruppi di imprese: il problema oggi, Milano, Giuffrè, 1997, pagg. 210 e ss.; A.
Vallebona, voce Società (lavoro nelle società collegate), in Enciclopedia Giuridica Treccani, agg.
2006, vol. XXXIII.; G. Vardaro, Prima e dopo la persona giuridica: sindacati, imprese di gruppo e
relazioni industriali, in Giornale di diritto del lavoro e di relazioni industriali, 1988, pagg. 211 e ss.
[13]
Sul punto, v. O. Razzolini, Contitolarità del rapporto di lavoro nel gruppo caratterizzato da “unicità di impresa”,
in Giornale di diritto del lavoro e di relazioni industriali, 2009, pagg. 263 e ss.
Come emerge nella recente sentenza della Corte di Cassazione, sez. lavoro, 29 novembre 2011, n. 25270, con nota di
[14]
S. P. Emiliani, Il datore di lavoro nei gruppi di imprese tra ipotesi di imputazione complementare, cumulativa e alternativa,
in Diritto delle relazioni industriali, 2012, pagg. 493 e ss.

Marco FERRARESi
Grupuri de societăți şi raportul de muncă

în dreptul italian
Sinteză în limba română
SUMAR
1. Grupuri de societăți în Italia: un fenomen în creştere. – 2. De ce dreptul muncii

este interesat. – 3. Ratio de la disciplină şi jurisprudență. – 4. Care noțiune de grup
interesează dreptul muncii? – 5. O problemă nu în întregime nouă. – 6. Legislația
în vigoare. – 7. Noțiunea de grup tratată în jurisprudență. – 8. Exemple aplicate în
jurisprudență. – 9. Cine este adevăratul angajator?
1. Fenomenul „holding” sau „grupurile de societăți” şi legătura dintre acestea este în creştere în
economia italiană, în special din două puncte de vedere: i) globalizarea proceselor productive
multiplică numărul responsabililor juridici şi în acelaşi timp instaurează raporturi de colaborare
mai mult sau mai puțin stabile între aceştia; ii) legiuitorul italian a favorizat această tendință cu
noile reglementări aduse în dreptul comercial, muncii, administrativ şi iscal.
2. Care este raționamentul pentru care dreptul muncii italian se interesează de grupuri de
doCtRiNă
societăți? i) mai ales pentru a clariica cine este angajatorul, cu cine a încheiat contractul
salariatul; ii) şi pentru a înțelege dacă anumite drepturi şi obligații rezultante din raportul de
muncă se extind asupra mai multor angajatori.
i) Doctrina recentă este în sensul că dacă pentru mai mulți ani problema fundamentală a fost
identiicarea „lucrătorului subordonat”, astăzi se ridică problema contrapărții contractuale;
ii) nu este însă nouă atenția legiuitorului în ceea ce priveşte raportul de legătură economică
şi funcțională între diverşii subiecți juridici – cu posibilitatea extinderi; de responsabilitate la
subiecții ce nu sunt formal titularii unui raport de muncă – chiar dacă, după cum vom vedea,
fenomenul de grup oferă proiluri inedite.
3. Sunt trei „obiective” care stau la baza normelor legislative şi jurisprudențiale în dreptul
muncii italian pe această temă: i) un prim obiectiv este protejarea salariatului (contractantul
slab): ii) un al doilea „obiectiv” este unul antiinfracțional cu scopul de a stopa fenomenul
falsei fracționări a producției în scopul ocoliri legii; iii) un alt recent „obiectiv” promovat este:
ampliicarea utilizărilor prestațiilor într-o anumită ramură care poate să crească pe de o parte
lexibilitatea în favoarea angajatorului, pe de altă parte posibilitățile ocupaționale şi formative
ca o bază şi o garanție patrimonială în favoarea salariatului.

Grupuri de societăţi şi raportul de muncă în dreptul italian
4. Dar ce noțiune de „grup” interesează specialistul în dreptul muncii?
Legislația muncii se referă, în principal, la noțiunea dată de dreptul comercial, pentru a înțelege
mai ales care tehnici normative pot produce fenomenul de control ce pot genera exigențe de
tutelă a salariatului.
Aşa cum rezultă din jurisprudența în materie nu interesează fenomenul de control în sens
propriu, ci faptul că două societăți formal distincte, două organizații ale muncii, două contexte
productive ajung în orice mod a se integra, a se uni, a se coordona (atât în sens ierarhic-vertical,
cât şi funcțional-orizontal).
Nu întâmplător în legislația muncii preferă a se vorbi de „colaborare-economic funcțională”

între societăți şi nu de „grup” în sens comercial. La baza acestei colaborări poare i pur şi simplu
doar un contract între angajatori. De altfel, pentru legislația muncii, existența unei colaborări
rezultă doar în prezența unor condiții generate de jurisprudență (conf. par. 7). Conform
art. 2359 C. civ. prevede: „Societăți controlate sunt considerate acelea în care o altă societate
dispune de majoritatea voturilor ori de voturi suiciente pentru a exercita o inluență dominantă
în şedințele ordinare, societăți ce sunt sub inluența dominantă de o altă societate în virtutea
anumitor condiții contractuale cu aceasta”. La fel, art. 2497 par. 7 prevede: „dispozițiile
prezentului articol [dedicate conducerii şi coordonării societății] se aplică, de asemenea, şi
societății care exercită activitate de conducere şi coordonare în baza unui contract cu aceasta.
5. Art. 23 din Decretul-Lege nr. 276/2003 prevede egalitatea de tratament între salariați
şi răspunderea solidară între societatea care utilizează şi societatea care furnizează mâna de
lucru. Nu în ultimul rând, art. 26, Decretul-Lege nr. 81/2008, referitor la răspunderea solidară
între societăți în ceea ce priveşte despăgubirile din accidente la locul de muncă. De asemenea,
de-a lungul timpului legiuitorul a remarcat exigențele de tutelă ale salariatului ce pot deriva în
urma integrării ciclului productiv dintre societăți.
6. Mai precis, există un interes al legiuitorului în dreptul muncii pe tema grupului de societăți,
în anumite cazuri dar fără a trata problema generală despre care vorbim: cine este angajatorul
sau angajatorii, şi ce obligații derivă în persoana diverşilor angajatori.
De exemplu, art. 31 din Decretul-Lege nr. 276/2003 permite societăților controlate de a delega
executarea anumitor obligații către societățile conducătoare ale grupului.
Art. 8. par. 4 bis din Legea nr. 2237/1991 stabileşte că sunt excluşi de la beneiciile atribuite unui
angajator cei care asumă personal concediat alat în şomaj, dacă între societatea care a concediat
şi cea care vrea să angajeze există elemente coincidente de raport de coordonare şi control.
7. Pentru a deini grupul în sensul muncii, jurisprudența utilizează o formulă standardizată:

„Este consolidată în jurisprudența Înaltei Curți de Casație şi Justiție principiul de drept
conform căruia legătura economic-funcțională între societățile din acelaşi grup nu este prin
ea însuşi suicientă pentru a rezulta obligații derivante unui raport de muncă subordonat”.
Aceste obligații trebuie să se extindă şi la alte elemente cu excepția faptului existenței unei
situații particulare ce ne permite individualizarea şi centralizarea răspunderii juridice. Acest
raționament se face de iecare dată atunci când există o simulație pentru evitarea rigorilor legii,
în situația în care există fracția unei singure activități existente cu mai mulți subiecți legați

Marco FERRARESi
economic-funcțional. În aceste cazuri, trebuie evaluată situația pe iecare caz în parte, luând
în considerare existența următoarelor condiții: a) unicitatea structurii organizatorice şi de
producție; b) integrarea între activitățile exercitate de diverse societăți ale grupului şi interesul
comun; c) coordonarea tehnică şi administrativă – ce ajută la individualizarea unui subiect unic
ce coordonează diversele activități ale societăților singulare înspre un scop comun; d) utilizarea
aceleiaşi forțe de muncă în favoarea diverşilor angajatori, în sensul că prestația muncii este
efectuată în acelaşi timp nediferențiat în favoarea mai multor angajatori.
Clariicarea acestor criterii, scoase în evidență de jurisprudență ne pune în fața a două situații
concrete: a) poate exista un simplu grup de societăți interesat de dreptul comercial (art. 2359
şi urm. şi art. 2497 şi urm. C. civ.), cu societăți distincte în fapt şi ca formă, iecare iind titular
exclusiv al propriului raport de muncă; b) poate exista un grup bazat pe o legătură contractuală
între societăți, astfel încât pot determina o „legătură economic-funcțională” importantă
pentru dreptul muncii.
8. Criteriile sunt relevante în individualizarea unui grup de societăți. Aplicarea principiilor descrise
mai sus se referă în primul rând la numărul de angajați, dacă suntem în prezența unui grup relevant
(jurisprudența reține că numărarea salariaților trebuie să se facă pe întreg grupul de societăți).
În dreptul italian este importantă individualizarea regimului aplicat în cazul concedierii abuzive,
iind mai sever pentru angajatorul cu o unitate productivă mai mare de cincisprezece salariați,
şi este mai blând în cazul unităților productive mai mici.
Individualizarea grupului este necesară în cazul concedierilor, pentru a şti concret care
angajator este obligat la reintegrare şi/ori la despăgubiri pecuniare. Jurisprudența tinde a limita
obligația de reintegrare doar în sarcina angajatorului cu care a încheiat contractul, dar obligă
doCtRiNă
toate societățile din grup să despăgubească salariatul.
Individualizarea grupului poate inluența caliicarea situației prin care angajatorul mută locul în
care se realizează prestația muncii, aceasta poate constitui astfel un „transfer” de la o unitate
productivă la alta.
9. Absența unor reglementări clare, cât şi a unei practici unitare, nu răspunde la întrebarea:
cine este angajatorul din perspectiva dreptului muncii? Este „grupul” însuşi, ca entitate juridică
distinctă de subiecții juridici ce o compun?
În realitate, opinia dominantă neagă airmația: „grupul poate i propriul subiect de drept”, în
comparație cu iecare angajator component al grupului – subiect de drept.
Se preferă mai degrabă varianta că în prezența unui grup, pot i doi sau mai mulți co-angajatori,
cu consecința ca iecare subiect de drept implicat să aibă „obligații solidare” în ce priveşte
tratamentul economic şi legal al salariaților componenți ai grupului.
În general, se poate spune că jurisprudența în materia grupurilor de societăți trebuie să

aplice un principiu din dreptul muncii italian: principiul efectivității. În baza acestui principiu,
răspunderea juridică nu trebuie să ie numai a angajatorului care a angajat formal, dar şi a
tuturor angajatorilor în favoarea cărora salariatul a prestat munca.

DrEPt intErnaționaL
ționaL
aL MunCii
Jurisprudență
Lucrători migranţi – Securitate socială – Acord între Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia...
HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a treia)

15 decembrie 2011(*)
„Lucrători migranți – Securitate socială – Acord între Comunitatea Europeană
și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Confederația Elvețiană, pe
de altă parte, privind libera circulație a persoanelor – Regulamentul (CEE)
nr. 1408/71 – Resortisant al unui stat membru care a desfășurat o activitate
profesională în Elveția – Întoarcere în țara de origine”
În cauza C-257/10,
având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul

articolului 267 TFUE de Högsta förvaltningsdomstolen (fostă Regeringsrätten) (Suedia), prin
decizia din 27 aprilie 2010, primită de Curte la 25 mai 2010, în procedura
Försäkringskassan
împotriva
Elisabeth Bergström,
CURTEA (Camera a treia),
compusă din domnul K. Lenaerts, președinte de cameră, domnii E. Juhász (raportor), G. Arestis,
T. von Danwitz și D. Šváby, judecători,
avocat general: domnul J. Mazák,

greier: doamna C. Strömholm, administrator,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 4 mai 2011,
luând în considerare observațiile prezentate:
– pentru Elisabeth Bergström, de U. Öberg și I. Otken Eriksson, advokater;

– pentru guvernul suedez, de doamnele K. Petkovska și A. Falk, în calitate de agenți;
– pentru guvernul inlandez, de doamna H. Leppo, în calitate de agent;
– pentru guvernul Regatului Unit, de doamna E. Jenkinson și de domnul L. Seeboruth, în
calitate de agenți, precum și de R. Palmer, barrister;
– pentru Comisia Europeană, de domnii V. Kreuschitz și J. Enegren, în calitate de agenți,
după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 21 iunie 2011,
pronunță prezenta
DREPT INTERNAŢIONAL AL MUNCII | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2013 | 83

Hotărâri ale Curţii de justiţie Europene
Hotărâre un factor cheie în dezvoltarea armonioasă a

relațiilor dintre părți,
1. Cererea de pronunțare a unei hotărâri
preliminare privește interpretarea articolului „[h]otărâ[te] să realizeze libera circulație a
3 alineatul (1) și a articolului 72 din persoanelor între [ele] pe baza normelor care
Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului se aplică în Comunitatea Europeană, [...]”
din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor
4. Articolul 1 din acest acord prevede:
de securitate socială în raport cu lucrătorii
salariați, cu lucrătorii care desfășoară „Obiectivul prezentului acord, în benei-
activități independente și cu membrii ciul resortisanților statelor membre ale
familiilor acestora care se deplasează în cadrul
Comunității Europene și ai Elveției, este:
Comunității (JO L 149, p. 2, Ediție specială,
05/vol. 1, p. 26), astfel cum a fost modiicat (a) acordarea dreptului de intrare, de ședere,
prin Regulamentul (CE) nr. 1386/2001 al de acces la o activitate economică salariată,
Parlamentului European și al Consiliului din de stabilire ca lucrător care desfășoară o
5 iunie 2001 (JO L 187, p. 1, Ediție specială,
activitate independentă și a dreptului de a
05/vol. 6, p. 51) (denumit în continuare
rămâne pe teritoriul părților contractante; [...]
„Regulamentul nr. 1408/71”), precum și a
Acordului între Comunitatea Europeană și (d) acordarea unor condiții de viață, de
statele membre ale acesteia, pe de o parte, angajare și de muncă identice cu cele
și Confederația Elvețiană, pe de altă parte, acordate resortisanților proprii.”
privind libera circulație a persoanelor, semnat
la Luxemburg la 21 iunie 1999 (JO 2002, 5. Articolul 2 din acordul menționat, intitulat
L 114, p. 6, Ediție specială, 11/vol. 74, p. 97, „Nediscriminarea”, prevede că „[r]esortisanții
denumit în continuare „acordul”). unei părți contractante cu reședința legală pe
2. Această cerere a fost formulată în cadrul teritoriul unei alte părți contractante nu fac
unui litigiu între doamna Bergström, resor- obiectul niciunei discriminări pe motive de
tisant suedez, pe de o parte, și Försäkrings- cetățenie, în aplicarea dispozițiilor anexelor I,
kassan (denumit în continuare „Oiciul II și III la prezentul acord și în conformitate cu
Național de Asigurări Sociale”), pe de altă acestea”.
parte, în legătură cu refuzul acestuia din urmă
de a ține seama, la calculul cuantumului 6. Articolul 8 din același acord prevede:
prestației familiale prevăzute pentru educația
„Părțile contractante adoptă dispoziții, în con-
unui copil, de perioada de activitate salariată
formitate cu anexa II, pentru coordonarea siste-
juRiSpRudENță
realizată de persoana interesată în Elveția.

melor de securitate socială, în special în scopul:
Cadrul juridic (a) de a asigura egalitatea de tratament; [...]
(c) de a totaliza, în scopul dobândirii și

Dreptul Uniunii menținerii dreptului la prestații, precum
și pentru a calcula aceste prestații, toate
3. Preambulul acordului prevede:
perioadele luate în considerare de legislația
„[părțile contractante], națională a țărilor în cauză;
[c]onvin[se] că libera circulație a persoanelor (d) de a plăti prestații persoanelor rezidente

între teritoriile părților contractante constituie pe teritoriul părților contractante; [...]”
84 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2013 | DREPT INTERNAŢIONAL AL MUNCII

7. Articolul 1 din anexa II la acord, intitulată paragrafele anterioare sau în conformitate cu

„Coordonarea sistemelor de securitate socia- una dintre excepțiile sau dispozițiile speciale
lă”, are următorul cuprins: stabilite la articolele 14-17, face obiectul
legislației statului membru pe teritoriul căruia
„(1) Părțile contractante convin, în ceea ce are reședința, în conformitate exclusiv cu
privește coordonarea sistemelor de securitate dispozițiile legislației respective.” [traducere
socială, să aplice între ele actele comunitare neoicială]
la care se face trimitere, astfel cum sunt în
vigoare la data semnării acordului și astfel 11. Articolul 23 din regulamentul menționat,
cum au fost modiicate de secțiunea A din cuprins în capitolul 1, intitulat „Boala și ma-
prezenta anexă, sau normele echivalente ternitatea”, din cadrul titlului III privind
acestor acte. dispozițiile speciale referitoare la diferitele
(2) Termenii «stat membru» sau «state mem- categorii de prestații, prevede:
bre» care igurează în actele menționate la „(1) Instituția competentă a unui stat mem-
secțiunea A din prezenta anexă cuprind și bru a cărui legislație prevede că prestațiile în
Elveția pe lângă statele a căror situație este numerar se calculează pe baza câștigurilor
reglementată de actele comunitare relevante.” medii sau a contribuțiilor medii stabilește ast-
8. Punctul 1 din secțiunea A din anexa II la fel de câștiguri sau contribuții medii exclusiv
acord, intitulată „Acte la care se face trimite- prin trimitere la câștigurile sau contribuțiile
re”, prevede: realizate în temeiul respectivei legislații. [tra-
ducere neoicială]
„371 R 1408 […]: Regulamentul (CEE)
nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 (2) Instituția competentă a unui stat mem-
privind aplicarea regimurilor de securitate so- bru a cărui legislație prevede că prestațiile în
cială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucră- numerar se calculează pe baza unor câștiguri
torii care desfășoară activități independente forfetare ia în considerare exclusiv câștigurile
și cu membrii familiilor acestora care se de- forfetare sau, dacă este cazul, media
plasează în cadrul Comunității, [...]” câștigurilor forfetare pentru perioadele reali-
zate în temeiul respectivei legislații. […]”
9. Articolul 3 din Regulamentul nr. 1408/71,
intitulat „Egalitatea de tratament”, prevede la 12. Articolul 72 din același regulament, inti-
alineatul (1): tulat „Cumularea perioadelor de asigurare, de
activitate salariată sau activitate independen-
„Persoanele cu reședința pe teritoriul unu- tă”, cuprins în capitolul 7, intitulat „Prestațiile
ia dintre statele membre, cărora li se aplică familiale”, din cadrul titlului III, prevede:
dispozițiile prezentului regulament, se supun
acelorași obligații și beneiciază de legislația „În cazul în care legislația unui stat mem-
oricărui stat membru în aceleași condiții ca și bru condiționează dobândirea dreptului la
resortisanții acelui stat, sub rezerva dispozițiilor prestații de realizarea perioadelor de asigura-
speciale ale prezentului regulament.” re, activitate salariată sau activitate indepen-
dentă, instituția competentă a acelui stat ia
10. Potrivit articolului 13 alineatul (2) litera
(f) din acest regulament: în considerare în acest scop, în măsura nece-
sară, perioadele de asigurare, activitate sala-
„[P]ersoana căreia nu îi mai este aplicabilă riată sau activitate independentă realizate în
legislația unui stat membru, fără ca legislația orice alt stat membru, ca și cum ar i perioade
altui stat membru să îi ie aplicabilă în realizate în temeiul legislației pe care o apli-
conformitate cu una dintre regulile stabilite în că.” [traducere neoicială]

13. Articolul 89 din Regulamentul nr. 1408/71 3. prestația de boală și pentru pierderea
prevede: capacității de muncă sub forma unei prestații
garantate; [...]
„Procedurile speciale de aplicare a legislațiilor
anumitor state membre sunt menționate în Articolul 4 – Orice persoană care desfășoară
anexa VI.” o activitate profesională în Suedia este asi-
gurată pentru următoarele prestații potrivit
14. Punctul 1 din secțiunea N a anexei VI la [Legii privind sistemul general de securitate
acest regulament, intitulată „Suedia”, preve- socială]:
de că, „[î]n vederea aplicării articolului 72 din
regulament, pentru a determina dreptul unei 1. prestația de boală și prestația de materni-
tate;
persoane la prestații familiale, perioadele de
asigurare încheiate într-un alt stat membru 2. prestația parentală superioară nivelului
sunt asimilate perioadelor de cotizare deinite minim și prestația parentală temporară;
pe baza aceluiași venit mediu ca și perioade-
le de asigurare încheiate în Suedia și cumu- 3. prestația de boală și pentru pierderea
late cu cele menționate anterior”. Această capacității de lucru în funcție de nivelul veni-
dispoziție a fost abrogată ulterior prin Regu- turilor; [...]”
lamentul (CE) nr. 1992/2006 al Parlamentu- 16. Legea privind sistemul general de securi-
lui European și al Consiliului din 18 decem- tate socială prevede printre altele:
brie 2006 de modiicare a Regulamentului
nr. 1408/71 (JO L 392, p. 1, Ediție specială, „Capitolul 3 – Prestația de boală
05/vol. 8, p. 288).
Articolul 2 – Venitul de referință pentru
prestația de boală reprezintă venitul pecuniar
Reglementarea națională anual pe care se estimează că persoana
asigurată îl va câștiga până la proba contrarie
15. Legea (1999:799) privind asigurările soci-
pentru munca prestată în Suedia, ie în
ale [Socialförsäkringslagen (1999:799)] pre- calitate de salariat (salariu), ie cu alt titlu
vede printre altele, în capitolul 3, intitulat (venituri dintr-o altă activitate profesională
„Protecția conferită de asigurările sociale”: remunerată) [...] Venitul de referință pentru
prestația de boală este stabilit de casa de
„Articolul 1 – Orice resortisant suedez este
asigurări [...]
asigurat și beneiciază de următoarele
prestații conform [Legii (1962:381) privind Atunci când casa de asigurări nu are
juRiSpRudENță
sistemul general de securitate socială (Lag cunoștință de toate informațiile relevante,

om allmän försäkring (1962:381), denumită calculul venitului de referință pentru prestația
în continuare «Legea privind sistemul general de boală se efectuează pe baza informațiilor
de securitate socială»)]: pe care aceasta le obține de la persoana
asigurată sau de la angajatorul acesteia
1. prestația pentru tratament medical etc., sau care rezultă din declarația de venit a
potrivit capitolului 2, în ceea ce privește persoanei asigurate. Concediul plătit nu
prestațiile stabilite de casele generale de asi- se include în calculul venitului de referință
gurări sociale; pentru stabilirea prestației de boală decât în
măsura a ceea ce s-ar i plătit drept salariu
2. prestația parentală la nivel minim și la pentru munca desfășurată pe parcursul unei
nivelul de bază; perioade corespunzătoare.

Capitolul 4 – Prestația parentală [...] cu iica ei, la 1 septembrie 2002. Soțul său a
început imediat să desfășoare o activitate
Articolul 6 – Prestația parentală totală nu profesională în Suedia, pe când doamna Berg-
poate i inferioară sumei de 60 SEK pe zi ström nu și-a reluat activitatea profesională,
(nivel minim). în scopul îngrijirii iicei sale. Doamna Berg-
ström a solicitat plata prestației parentale la
Prestația parentală se plătește pentru prime-
un nivel echivalent cu prestația de boală (de-
le 180 de zile într-un cuantum corespunză-
numită în continuare „PPE-PB”), începând cu
tor prestației de boală a părinților, calculân-
16 martie 2003, prestație calculată pe baza
du-se conform celui de al cincilea paragraf, cu veniturilor sale rezultate din activitatea pro-
condiția ca părinții să i fost asigurați pentru fesională desfășurată în Elveția.
prestația de boală peste nivelul minim pen-
tru cel puțin 240 de zile consecutive ante- 18. Oiciul Național de Asigurări Sociale
rior nașterii copilului sau datei preconizate a decis să îi acorde doamnei Bergström
a nașterii sau să i avut dreptul de a i astfel prestația parentală de bază (denumită în
asigurați dacă casa de asigurări sociale ar i continuare „PPB”), pentru motivul că aceasta
avut cunoștință de toate informațiile rele- nu putea beneicia de PPE-PB, întrucât nu
vante. Cu toate acestea, prestația parentală a desfășurat o activitate profesională în
pentru primele 180 de zile se plătește întot- Suedia pe parcursul celor 240 de zile care au
deauna în cuantum cel puțin echivalent cu cel precedat nașterea copilului său, ceea ce i-ar i
al prestației parentale complete de 150 SEK conferit dreptul la o prestație de boală la un
(nivel de bază). Atunci când părinții sunt nivel superior celui de bază.
asigurați potrivit dispozițiilor articolului 4 din
capitolul 3 din [Legea (1999:799) privind asi- 19. Doamna Bergström a atacat această
gurările sociale], această regulă se aplică cu decizie la länsrätten i Stockholms län
condiția ca părinții să îndeplinească condițiile (Tribunalul Administrativ Stockholm). Această
prevăzute în prima teză. instanță a respins acțiunea, considerând că
PPE-PB este o prestație care se raportează
Suplimentar față de cele precizate în al doilea la desfășurarea unei activități profesionale
paragraf, prestația parentală se plătește și că, pentru a beneicia de această prestație
parentală, era necesar ca persoana asigurată
– pentru 210 zile într-un cuantum corespun- însăși să i fost încadrată în muncă în Suedia
zător prestației de boală a părinților, calculat într-o perioadă suicient de apropiată de
conform celui de al cincilea paragraf, însă cel perioada pentru care s-a solicitat prestația.
puțin la nivelul de bază, și Faptul că soțul persoanei asigurate desfășoară
o activitate profesională în Suedia nu ar i,
– pentru 90 de zile într-un cuantum așadar, suicient.
corespunzător nivelului minim. [...]”
20. În continuare, doamna Bergström a
declarat apel împotriva acestei decizii la
Acțiunea principală și întrebările Kammarrätten i Stockholm (Curtea Admi-
preliminare nistrativă Stockholm), care, pronunțându-se
asupra fondului, a considerat că aceasta înde-
17. Doamna Bergström, resortisant suedez, plinea cerința duratei prevăzute de legislația
și-a stabilit reședința în Elveția începând cu suedeză cu privire la cele 240 de zile de ac-
luna ianuarie 1994 și a desfășurat o activita- tivitate profesională, dată iind activitatea
te profesională în acest stat până la nașterea profesională pe care a desfășurat-o în Elveția.
iicei sale la 19 martie 2002. Ulterior, doam- Doamna Bergström putea să beneicieze
na Bergström s-a întors în Suedia cu soțul și de o prestație la un nivel superior celui al

PPB, stabilit pe baza activității profesionale pentru îngrijirea copilului în funcție de

desfășurate în Elveția. venit să ie realizată prin desfășurarea unei
activități profesionale și prin plata cotizațiilor
21. Oiciul Național de Asigurări Sociale a pentru asigurări sociale numai în Elveția?
declarat recurs împotriva acestei hotărâri și
a solicitat menținerea sentinței länsrätten 2) În temeiul dreptului Uniunii, în special
i Stockholms län. Doamna Bergström a în temeiul acordului, al articolului 3 aline-
solicitat respingerea acestei cereri. atul (1) și al articolului 72 din Regulamentul
nr. 1408/71, veniturile obținute în Elveția tre-
22. Potrivit instanței de trimitere, este cert buie echivalate cu veniturile obținute pe plan
că, în conformitate cu articolul 13 alineatul național atunci când se determină dreptul la
(2) litera (f) din Regulamentul nr. 1408/71, o prestație familială sub forma unei prestații
doamnei Bergström i se aplică legislația su- pentru creșterea copilului în funcție de ve-
edeză chiar dacă nu desfășoară o activita- nit?”
te profesională în Suedia. Cu toate acestea,
ea nu îndeplinește cerințele prevăzute de
dispozițiile dreptului național pentru a bene- Cu privire la întrebările preliminare
icia de PPE-PB.
Observații introductive
23. Cerința referitoare la desfășurarea unei
activități profesionale în Suedia pentru o 26. Răspunsul la întrebările adresate
perioadă de cel puțin 240 de zile consecutive presupune că situația din acțiunea principală
înainte de nașterea unui copil, care să permită intră sub incidența acordului. În această
asigurarea pentru prestații de boală, nu este privință, trebuie subliniat că situația doamnei
îndeplinită. Întrebarea este dacă perioada de Bergström este cea a unui lucrător resortisant
activitate profesională în Elveția trebuie să ie al unui stat membru al Uniunii Europene care,
considerată ca îndeplinind această cerință. după ce a desfășurat o activitate profesională
pe teritoriul unei alte părți contractante,
24. În plus, doamna Bergström nu a se întoarce în statul membru de origine
desfășurat o activitate profesională și nu a în care solicită, pe baza acestei activități
avut niciun venit care, conform dreptului profesionale, o prestație familială prevăzută
național, să permită stabilirea venitului de de reglementarea statului membru respectiv.
referință pentru acordarea prestației de boală.
Întrebarea este dacă trebuie să se țină seama 27. În ceea ce privește aspectul domeniului
de veniturile obținute din activitatea profesi- de aplicare al acordului, trebuie subliniat, în
onală desfășurată în Elveția în vederea aplică- primul rând, că a doua teză a preambulului
rii acestor dispoziții. acordului prevede că părțile contractante
juRiSpRudENță
sunt „hotărâ[te] să realizeze libera circulație a

25. Având în vedere aceste considerații, persoanelor între [ele] pe baza normelor care
Högsta förvaltningsdomstolen a hotărât să se aplică în Comunitatea Europeană”.
suspende judecarea cauzei și să adreseze
Curții următoarele întrebări preliminare: 28. Această libertate ar i limitată în cazul în
care un resortisant al unei părți contractante
„1) În temeiul dreptului Uniunii, în special în ar suferi un dezavantaj în țara sa de origine
temeiul [acordului] și al articolului 72 din numai pentru motivul că și-a exercitat dreptul
Regulamentul nr. 1408/71, este posibil ca la circulație.
cerința privind perioada minimă de asigurare
necesară pentru a putea beneicia de o 29. În al doilea rând, trebui amintit că arti-
prestație familială sub forma unei prestații colul 8 din acord prevede că părțile contrac-

tante adoptă dispoziții, în conformitate cu ce privește dobândirea prestațiilor pentru li-

anexa II la acordul menționat, pentru coor- mită de vârstă.
donarea sistemelor de securitate socială în
scopurile care sunt precizate la acest articol. 34. În aceste condiții, trebuie să se constate
Această dispoziție nu face referire nici direct, că acordul și Regulamentul nr. 1408/71 se
nici indirect la vreo cerință referitoare la locul aplică situației unui lucrător precum cea
de ședere al persoanelor cărora li se vor apli- descrisă la punctul 26 din prezenta hotărâre.
ca aceste dispoziții de securitate socială sau
la desemnarea părții contractante care le va Cu privire la prima întrebare
aplica.
35. Prin această întrebare, instanța de tri-
30. Printre scopurile urmărite de articolul 8 mitere solicită, în esență, să se stabilească
menționat se numără, la litera (a), „egalita- dacă, în temeiul acordului și al Regulamentu-
tea de tratament”. Referirea la acest princi- lui nr. 1408/71, atunci când un stat membru
piu, în mod explicit și general, demonstrează condiționează acordarea unei prestații fami-
că, în cadrul domeniului de aplicare al aces- liale, precum cea în cauză în acțiunea princi-
tui articol, principiul menționat se aplică pală, de realizarea unor perioade de asigurare,
independent de articolul 2 din acord, care de activitate salariată sau de activitate inde-
condiționează aplicarea principiului nediscri- pendentă, instituția competentă din statul
minării de șederea persoanei beneiciare pe membru respectiv trebuie să ia în considerare
teritoriul celeilalte părți contractante. în acest scop astfel de perioade realizate inte-
gral pe teritoriul Confederației Elvețiene.
31. În al treilea rând, punctul 1 din secțiunea
A din anexa II la acord prevede aplicarea 36. Rezultă din dosarul transmis Curții că, po-
între părțile contractante a Regulamentului trivit reglementării naționale, pentru a bene-
nr. 1408/71, sub rezerva anumitor adaptări icia de PPE-PB, doamna Bergström trebuie să
care nu sunt însă relevante pentru aprecierea justiice o perioadă de activitate profesională
pe parcursul celor 240 de zile care au prece-
întrebării adresate. Articolul 1 alineatul (2)
dat nașterea copilului său. Doamna Berg-
din această anexă prevede că termenii „stat
ström a realizat integral această perioadă de
membru” sau „state membre” care igurează
referință de activitate profesională pe terito-
în actele menționate în secțiunea A din
riul Confederației Elvețiene.
această anexă cuprind și Elveția pe lângă
statele a căror situație este reglementată de 37. Este cert că prestația solicitată de doamna
actele comunitare relevante. Bergström constituie o prestație familială în
sensul articolului 1 litera (u) punctul (i) din
32. În ultimul rând, trebuie amintit că Re-
Regulamentul nr. 1408/71.
gulamentul nr. 1408/71 nu se aplică numai
prestațiilor familiale, ci și altor categorii de 38. Răspunsul la întrebarea adresată nece-
prestații, printre care se numără, de exemplu, sită interpretarea articolului 8 litera (c) din
prestațiile pentru limită de vârstă. acord și a articolului 72 din Regulamentul
nr.1408/71, care, în ce privește dobândirea
33. Rezultă din cele de mai sus că, în lipsa dreptului la prestația în cauză, prevăd aplica-
aplicării regulii cumulării, după întoarcerea rea regulii numite „de cumulare”.
unui lucrător în țara sa de origine, coordo-
narea sistemelor de securitate socială între 39. Întemeindu-se pe termenul „cumulare”,
Confederația Elvețiană și statele membre ale unele dintre părțile interesate care au prezen-
Uniunii ar i exclusă într-un număr de situații tat observații Curții arată că această noțiune
care nu poate i neglijat, printre altele în ceea presupune în mod logic existența a cel puțin

două perioade de activitate realizate în mai articolul 8 litera (a) din acord, dat iind că ea
multe state membre. Prin urmare, statul urmărește să garanteze ca exercitarea drep-
membru al instituției competente să acorde o tului la liberă circulație să nu aibă drept efect
prestație ar avea posibilitatea de a prevedea, privarea lucrătorului migrant de avantajele
în acest scop, că este necesară realizarea pe asigurărilor sociale în raport cu alți lucrători
teritoriul său a unei perioade de activitate, care nu au exercitat acest drept.
ceea ce ar exclude utilizarea unei unice peri-
oade realizate pe teritoriul unui alt stat mem- 44. Astfel, pentru a acorda o prestație fa-
bru pentru a obține dreptul la o prestație de milială, instituția competentă să acorde o
securitate socială. prestație familială într-un stat membru nu
poate pretinde ca, în plus față de perioada de
40. Această interpretare nu poate i acceptată. activitate salariată sau de activitate indepen-
dentă realizată în alt stat, în speță Elveția, să
41. Atât textul articolului 8 litera (c) din acord, se i realizat o altă perioadă de asigurare, pe
cât și cel al articolului 72 din Regulamentul teritoriul său.
nr. 1408/71 sunt formulate în termeni lipsiți
de ambiguitate. Potrivit primei dispoziții, 45. În consecință, trebuie să se răspundă la
cumularea cuprinde „toate perioadele” luate prima întrebare că, în temeiul articolului 8
în considerare de diferitele legislații naționale, litera (c) din acord și al articolului 72 din Re-
în timp ce a doua dispoziție cuprinde cerința gulamentul nr. 1408/71, atunci când legislația
ca în cadrul cumulării să se ia în considerare unui stat membru condiționează acordarea
„perioadele de asigurare, de activitate unei prestații familiale, precum cea în cauză
salariată sau de activitate independentă în acțiunea principală, de realizarea unor pe-
realizate în orice alt stat membru”, ca și cum rioade de asigurare, de activitate salariată sau
ar i perioade realizate în temeiul legislației pe de activitate independentă, instituția com-
care o aplică instituția competentă. petentă să acorde această prestație familială
din statul membru respectiv trebuie să ia în
42. Trebuie amintit că Regulamentul considerare în acest scop astfel de perioade
nr. 1408/71 a fost adoptat în temeiul artico- realizate integral pe teritoriul Confederației
lului 51 din Tratatul CEE (devenit articolul 51 Elvețiene.
din Tratatul CE, la rândul său devenit, după
modiicare, articolul 42 CE), care a autorizat Cu privire la a doua întrebare
Consiliul Uniunii Europene să adopte, în do-
meniul securității sociale, măsurile necesare 46. Prin această întrebare, instanța de trimi-
pentru instituirea liberei circulații a lucrători- tere solicită să se stabilească în esență dacă,
lor, în special prin instituirea unui sistem care în cazul unui răspuns airmativ la prima între-
să asigure lucrătorilor migranți și persoanelor bare, acordul și Regulamentul nr. 1408/71 au
juRiSpRudENță
alate în întreținerea acestora cumulul „tutu- ca efect echivalarea veniturilor obținute din
ror perioadelor” luate în considerare de diferi- desfășurarea unei activități profesionale în
tele legislații interne, în vederea dobândirii și Elveția cu veniturile obținute pe plan național
păstrării dreptului la prestații, precum și pen- care servesc, în Suedia, la calculul cuantumu-
tru calcularea acestora. lui prestației familiale solicitate.
43. Această interpretare este conformă cu 47. Rezultă din dosarul transmis Curții că
obiectivul acordului, care este acela de a doamna Bergström a solicitat o prestație
asigura libera circulație a persoanelor în- familială al cărei cuantum este egal cu
tre Confederația Elvețiană și Comunitate. prestațiile care sunt stabilite potrivit nor-
Această interpretare respectă de asemenea melor privind asigurările de boală (PPE-PB).
principiul egalității de tratament, prevăzut la Prestația familială în cauză se raportează la

veniturile anuale obținute din desfășurarea prevăzute la articolul 8 litera (a) din acord și
unei activități profesionale ale persoanei la articolul 3 alineatul (1) din regulamentul
asigurate. menționat, veniturile de referință ale doamnei
Bergström trebuie calculate ținând seama
48. Prin urmare, într-o astfel de situație, la de veniturile unei persoane care desfășoară,
calculul cuantumului prestațiilor familiale în Suedia, o activitate comparabilă cu
care fac parte din această categorie particu- activitatea sa și care dispune de o experiență
lară trebuie să se țină seama de normele re- și de caliicări profesionale de asemenea
levante din Regulamentul nr. 1408/71 referi- comparabile cu cele ale persoanei interesate.
toare la ramura „boală” a asigurărilor sociale.
53. Prin urmare, trebuie să se răspundă la
49. Aceste norme sunt prevăzute la articolul 23 a doua întrebare că articolul 8 litera (a) din
din Regulamentul nr. 1408/71. Indiferent de acord și articolul 3 alineatul (1), articolul 23
faptul că stabilirea venitului pe care se ba- alineatele (1) și (2), articolul 72, precum și
zează calculul prestațiilor în numerar rezultă punctul 1 din secțiunea N din anexa VI la
din aplicarea dispozițiilor alineatului (1) sau Regulamentul nr. 1408/71 trebuie interpre-
a celor ale alineatului (2) ale acestui articol, tate în sensul că, în cazul în care cuantumul
venitul menționat se stabilește ie în funcție unei prestații familiale, precum cea în cauză
de câștigurile înregistrate în perioadele reali- în acțiunea principală, trebuie stabilit potri-
zate în temeiul legislației instituției compe- vit normelor privind prestația de boală, acest
tente, ie ținând seama câștigurile forfetare cuantum, stabilit în beneiciul unei persoane
sau, dacă este cazul, de media câștigurilor care a realizat integral perioadele de activita-
forfetare pentru perioadele realizate în teme- te profesională necesare pentru dobândirea
iul respectivei legislații, și anume, în cauză, în dreptului menționat pe teritoriul celeilalte
temeiul legislației suedeze. părți contractante, trebuie calculat ținând
50. O astfel de soluție este conformă cu seama de veniturile unei persoane care are o
norma din cuprinsul punctului 1 din secțiunea experiență profesională și caliicări compa-
N din anexa VI la Regulamentul nr. 1408/71, rabile cu cele ale persoanei respective și care
aplicabilă ratione temporis, care prevede că, desfășoară o activitate comparabilă pe terito-
în vederea aplicării articolului 72 din acest riul statului membru în care se solicită aceas-
regulament, pentru a determina dreptul unei tă prestație.
persoane la prestații familiale, perioadele de
asigurare încheiate într-un alt stat membru Cu privire la cheltuielile de
sunt asimilate perioadelor de cotizare deinite
pe baza aceluiași venit mediu ca și perioadele judecată
de asigurare încheiate în Suedia.
54. Întrucât, în privința părților din acțiunea
51. Cu toate acestea, în acțiunea principală, principală, procedura are caracterul unui
doamna Bergström nu a avut niciun venit în incident survenit la instanța de trimitere, este
Suedia în perioada de referință de 240 de zile. de competența acesteia să se pronunțe cu
privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile
52. Într-o astfel de situație, pentru a da efectuate pentru a prezenta observații Curții,
efect util articolului 8 litera (c) din acord și altele decât cele ale părților menționate, nu
articolului 72 din Regulamentul nr. 1408/71, pot face obiectul unei rambursări.
astfel cum au fost interpretate la punctul
45 din prezenta hotărâre, precum și pentru Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia)
a răspunde cerinței egalității de tratament declară:

1) articolul 8 litera (c) din acordul între Comunitatea Europeană și statele membre ale
acesteia, pe de o parte, și Confederația Elvețiană, pe de altă parte, privind libera circulație
a persoanelor, semnat la Luxemburg la 21 iunie 1999, și articolul 72 din regulamentul
(CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de
securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități
independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității,
astfel cum a fost modiicat prin regulamentul (CE) nr. 1386/2001 al Parlamentului
European și al Consiliului din 5 iunie 2001, trebuie interpretate în sensul că, atunci când
legislația unui stat membru condiționează acordarea unei prestații familiale, precum cea
în cauză în acțiunea principală, de realizarea unor perioade de asigurare, de activitate
salariată sau de activitate independentă, instituția competentă să acorde această
prestație familială din statul membru respectiv trebuie să ia în considerare în acest scop
astfel de perioade realizate integral pe teritoriul Confederației Elvețiene.
2) articolul 8 litera (a) din acordul respectiv și articolul 3 alineatul (1), articolul 23
alineatele (1) și (2), articolul 72, precum și punctul 1 din secțiunea n din anexa Vi la
regulamentul nr. 1408/71, astfel cum a fost modiicat prin regulamentul nr. 1386/2001,
trebuie interpretate în sensul că, în cazul în care cuantumul unei prestații familiale,
precum cea în cauză în acțiunea principală, trebuie stabilit potrivit normelor privind
prestația de boală, acest cuantum, stabilit în beneiciul unei persoane care a realizat
integral perioadele de activitate profesională necesare pentru dobândirea dreptului
menționat pe teritoriul celeilalte părți contractante, trebuie calculat ținând seama de
veniturile unei persoane care are o experiență profesională și caliicări comparabile cu
cele ale persoanei respective și care desfășoară o activitate comparabilă pe teritoriul
statului membru în care se solicită această prestație.
juRiSpRudENță

Securitatea socială a lucrătorilor migranţi – Regulamentul (CEE) nr. 1408/71
HOTĂRÂREA CURȚII (Marea Cameră)

17 ianuarie 2012(*)
„Securitatea socială a lucrătorilor migranți – Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 –
Lucrător angajat pe o platformă de extracție a gazului situată în zona platoului
continental adiacent Țărilor de Jos – Asigurare obligatorie – Refuz de plată a
unei prestații pentru incapacitate de muncă”
În cauza C-347/10,
având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul

articolului 267 TFUE de Rechtbank Amsterdam (Țările de Jos), prin decizia din 5 iulie 2010,
primită de Curte la 8 iulie 2010, în procedura
a. salemink
împotriva
raad van bestuur van het uitvoeringsinstituut werknemersverzekeringen,
CURTEA (Marea Cameră),
compusă din domnul V. Skouris, președinte, domnii A. Tizzano, J. N. Cunha Rodrigues,

K. Lenaerts și J.-C. Bonichot, președinți de cameră, doamna R. Silva de Lapuerta, domnii
K. Schiemann (raportor), E. Juhász, G. Arestis, și D. Šváby și doamna M. Berger, judecători
avocat general: domnul P. Cruz Villalón,

greier: doamna L. Hewlett, administrator principal,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 14 iunie 2011,
luând în considerare observațiile prezentate:
– pentru M. Salemink, de domnul R. E. Zalm, jurist;

– pentru Raad van bestuur van het Uitvoeringsinstituut werknemersverzekeringen, de doamna
I. Eijkhout, în calitate de agent;
– pentru guvernul olandez, de doamnele C. M. Wissels și M. Noort, în calitate de agenți;
– pentru guvernul elen, de doamnele S. Vodina și E.-M. Mamouna, precum și de domnul
G. Karipsiadis, în calitate de agenți;
– pentru guvernul spaniol, inițial de doamna B. Plaza Cruz și ulterior de doamna S. Centeno
Huerta, în calitate de agenți;
– pentru Comisia Europeană, de domnii M. van Beek și V. Kreuschitz, în calitate de agenți,
după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 8 septembrie 2011,
pronunță prezenta

Hotărâre 23 martie 1998 (JO L 179, p. 1, Ediție specială,

04/vol. 4, p. 103, denumită în continuare
1. Cererea de pronunțare a unei hotărâri preli- „Convenția privind dreptul mării”), prevede
minare privește interpretarea articolelor 39 CE la articolul 60, intitulat „Insule artiiciale,
și 299 CE, precum și a titlurilor I și II din Re- instalații și structuri în zona economică
gulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului exclusivă”:
din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimu-
„(1) În zona economică exclusivă, statul de
rilor de securitate socială în raport cu lucră-
coastă are dreptul exclusiv de a construi, pre-
torii salariați, cu lucrătorii care desfășoară
cum și pe cel de a autoriza și de a reglementa
activități independente și cu familiile acestora construirea, exploatarea și utilizarea de:
care se deplasează în cadrul Comunității, în
versiunea modiicată și actualizată prin Re- (a) insule artiiciale;
gulamentul (CE) nr. 118/97 al Consiliului din
2 decembrie 1996 (JO 1997, L 28, p. 1, Ediție (b) instalații și structuri în scopurile prevăzute
specială, 05/vol. 4, p. 35), astfel cum a fost la articolul 56 și în alte scopuri economice;
modiicat prin Regulamentul (CE) nr. 1606/98 (c) instalații și structuri care pot împiedica
al Consiliului din 29 iunie 1998 (JO L 209, exercitarea drepturilor statului de coastă în
p. 1, Ediție specială, 05/vol. 5, p. 76, denumit zonă.
în continuare „Regulamentul nr. 1408/71”).
(2) Statul de coastă are jurisdicție exclusi-
2. Această cerere a fost formulată în cadrul vă asupra acestor insule artiiciale, instalații
unui litigiu între domnul Salemink, resorti- și structuri, inclusiv jurisdicția în ceea ce
sant olandez care a lucrat pe o platformă de privește actele cu putere de lege și normele
extracție a gazului situată în zona platoului administrative vamale, iscale, sanitare, pri-
continental adiacent Țărilor de Jos și care are vind siguranța și imigrarea. […]”
reședința în Spania, pe de o parte, și Raad van
bestuur van het Uitvoeringsinstituut werkne- 4. Articolul 77 din Convenția privind dreptul
mersverzekeringen (Consiliul de administrație mării, intitulat „Drepturi ale statului de coastă
al Institutului de administrare a asigurărilor asupra platformei continentale”, prevede:
pentru lucrătorii salariați), pe de altă par-
„(1) Statul de coastă exercită drepturi suvera-
te, cu privire la refuzul acestuia din urmă de
ne asupra platformei continentale în sensul
a-i acorda o prestație pentru incapacitate de
explorării acesteia și al exploatării resurselor
muncă. naturale ale acesteia.
juRiSpRudENță
Cadrul juridic (2) Drepturile prevăzute la alineatul (1) sunt

exclusive în sensul că, în cazul în care statul
de coastă nu explorează platforma conti-
Dreptul internațional nentală sau nu îi exploatează resursele natu-
rale, nimeni nu poate să întreprindă aceste
3. Convenția Organizației Națiunilor Unite activități fără consimțământul expres al sta-
privind dreptul mării, semnată la Montego tului respectiv.
Bay (Jamaica) la 10 decembrie 1982, intrată
în vigoare la 16 noiembrie 1994, ratiicată (3) Drepturile statului de coastă asupra plat-
de Regatul Țărilor de Jos la 28 iunie 1996 și formei continentale nu depind de ocuparea
aprobată în numele Comunității Europene efectivă sau ictivă și nici de vreo declarație
prin Decizia 98/392/CE a Consiliului din expresă. […]”

5. În temeiul articolului 80 din aceeași naar arbeidsvermogen, denumită în continuare

convenție, intitulat „Insule artiiciale, instalații „WIA”), intrată în vigoare de la 1 ianuarie 2006,
și structuri pe platforma continentală”: prevede la articolul 7 alineatul 1 că „lucrătorul
salariat trebuie să facă obiectul unei asigurări”.
„Articolul 60 se aplică, mutatis mutandis,
insulelor artiiciale, instalațiilor și structurilor 9. În temeiul articolului 8 alineatul 1 din
situate pe platforma continentală.” WIA, „se consideră ca iind lucrător salariat,
în înțelesul prezentei legi, lucrătorul salariat
Reglementarea Uniunii în sensul [ZW], cu excepția celui căruia i se
aplică statutul de la articolul 4 alineatul 1
6. Articolul 13 din Regulamentul nr. 1408/71, litera g din respectiva lege”.
intitulat „Reguli generale”, prevede:
10. Din articolul 18 alineatele 1 și 2 din WIA
„(1) Sub rezerva articolelor 14c și 14f, persoa- rezultă că asigurarea voluntară poate i avută
nele cărora li se aplică prezentul regulament în vedere în ceea ce privește persoana care
se ală sub incidența legislației unui singur stat nu a atins încă vârsta de 65 de ani și care nu
membru. Această legislație se stabilește în este considerată lucrător salariat conform
conformitate cu dispozițiile prezentului titlu. articolului 3 alineatele 2 și 5 din ZW și a cărei
asigurare obligatorie a încetat, care locuiește
(2) Sub rezerva articolelor 14-17: în afara Țărilor de Jos și care, imediat după
sfârșitul asigurării obligatorii, a încheiat un
(a) persoana care desfășoară o activitate sala-
contract de muncă cu o durată maximă de
riată pe teritoriul unui stat membru se supune
cinci ani cu un angajator care locuiește sau
legislației statului respectiv chiar dacă își are
are sediul în Țările de Jos.
domiciliul pe teritoriul altui stat membru sau
dacă întreprinderea sau angajatorul la care 11. În temeiul articolului 47 alineatul 1 din
persoana este încadrată își are sediul social sau WIA, asiguratul care se îmbolnăvește are
adresa pe teritoriul altui stat membru; […]” dreptul la o prestație pentru incapacitate de
muncă dacă a expirat termenul de așteptare,
Reglementarea națională incapacitatea de muncă este totală și de
lungă durată și niciun motiv de exceptare nu
7. Conform articolului 3 din Legea privind îi este aplicabil.
asigurările de sănătate (Ziektewet, denumită
în continuare „ZW”): 12. Conform articolului 3 din Legea privind
activitatea minieră în Marea Nordului (Wet
„1. Lucrătorul salariat este persoana izică cu arbeid mijnbouw Noordzee):
vârsta sub 65 de ani care se ală într-un raport
de muncă de drept privat sau de drept public. „1. Prezentul articol se aplică în cazul lucră-
torilor care nu sunt asigurați în baza [ZW] și
2. Persoana care își desfășoară activitatea în nici în baza altui regim legal existent în unul
afara teritoriului Țărilor de Jos nu este consi- dintre statele membre ale Uniunii Europene
derată lucrător salariat, cu excepția cazului și al căror contract de muncă este reglemen-
în care aceasta are reședința în Țările de Jos tat de legislația olandeză în materia contrac-
și angajatorul său locuiește de asemenea sau telor de muncă, cel puțin în ceea ce privește
are sediul pe teritoriul acestei țări.” dispozițiile sale obligatorii.
8. Legea privind munca și venitul conform 2. Lucrătorul care, din cauza unei boli, nu poa-
capacității de muncă (Wet werk en inkomen te să efectueze munca convenită are dreptul

la remunerația prevăzută la articolul 629 ali- 18. Invocând, la 24 octombrie 2006, condiția
neatul 1 din partea a șaptea a Codului civil sa de bolnav, domnul Salemink a solicitat,
timp de 104 săptămâni, chiar dacă contractul la 11 septembrie 2007, o prestație pentru
său a expirat în această perioadă.” incapacitate de muncă în temeiul WIA,
începând cu 24 octombrie 2008.
Situația de fapt din acțiunea 19. Această cerere a fost refuzată de
principală și întrebarea preliminară Uitvoeringsinstituut werknemersverzekeringen
(Institutul de administrare a asigurărilor pentru
13. Domnul Salemink, de cetățenie olandeză, lucrătorii salariați, denumit în continuare
a lucrat din 1996 în calitate de asistent medi- „UWV”) pentru motivul că domnul Salemink,
cal și, parțial, în calitate de tehnician radiolog la data începerii incapacității de muncă, și
pe o platformă de producție a societății Ne- anume 24 octombrie 2006, nu era asigurat
derlandse Aardolie Maatschappij. Platforma obligatoriu. Întrucât din 10 septembrie 2004
în cauză este situată în afara apelor teritoriale domnul Salemink avea reședința în afara
olandeze, în zona platoului continental adia- Țărilor de Jos, UWV a considerat că nu mai era
cent Țărilor de Jos, la o distanță de aproxima- asigurat obligatoriu începând cu această dată.
tiv 80 km de coasta olandeză.
20. În fața Rechtbank Amsterdam, domnul
14. La 10 septembrie 2004, domnul Salemink Salemink a susținut că putea beneicia de o
s-a mutat în Spania. prestație pentru incapacitate de muncă în
baza Regulamentului nr. 1408/71, care, în
15. Înainte de mutarea sa în Spania, domnul opinia sa, se aplică platoului continental adi-
Salemink beneicia de o asigurare obligatorie acent Țărilor de Jos, care ar trebui să ie con-
în conformitate cu ZW, al cărei articol 3 siderat ca făcând parte din teritoriul olandez.
alineatul 2 prevede că persoana care își
desfășoară activitatea în afara teritoriului 21. În această privință, el invocă politica pre-
Țărilor de Jos nu este considerată lucrător conizată de Sociale Verzekeringsbank (Banca
salariat, cu excepția cazului în care aceasta de asigurări sociale, denumită în continuare
are reședința în Țările de Jos și angajatorul „SVB”) începând cu 1 ianuarie 2006, care se
său locuiește de asemenea sau are sediul pe inspiră din Hotărârea Curții din 29 iunie 1994,
teritoriul acestui stat membru. Aldewereld (C-60/93, Rec., p. I-2991), și prin
care se are în vedere ca lucrătorii salariați care
16. De la data mutării sale în Spania, domnul lucrează în zona platoului continental adia-
Salemink nu a mai îndeplinit condiția de cent Țărilor de Jos să ie considerați asigurați
juRiSpRudENță
reședință prevăzută la respectivul articol 3 în temeiul securității sociale olandeze.

alineatul 2 și, prin urmare, nu i s-a mai aplicat
asigurarea obligatorie, în special în ceea ce 22. Instanța de trimitere descrie această
privește incapacitatea de muncă. politică după cum urmează:
17. Începând cu 4 octombrie 2004, domnului „SVB pleacă de la premisa că titlul II din
Salemink i s-a acordat beneiciul asigurării vo- Regulament[ul nr. 1408/71] este aplicabil în
luntare, care însă ulterior a încetat prin nepla- cazul în care un lucrător salariat are reședința
ta cotizațiilor. Încercările ulterioare întreprin- pe teritoriul Comunității, dar își desfășoară
se de domnul Salemink, în cursul anului 2006, activitatea în afara teritoriului Comunității,
de a i se acorda beneiciul asigurării voluntare lucrând pentru un angajator care are sediul pe
au eșuat din cauza tardivității acestui demers. teritoriul Comunității. În această privință, SVB

deduce din [motivarea Hotărârii Curții din 12 domnul Salemink a pierdut un avantaj de care
iulie 1984], Prodest[, 237/83, Rec., p. 3153], a beneiciat atât timp cât a avut reședința în
și [din motivarea Hotărârii] Aldewereld[, Țările de Jos. Cu toate acestea, instanța ridică
citată anterior], condiția că lucrătorul salariat problema dacă această incompatibilitate ar
trebuie să i fost asigurat, imediat înainte de putea i atenuată de faptul că domnul Sale-
a desfășura activitatea din afara teritoriului mink a putut să se asigure în mod voluntar și
Comunității, în statul membru în care are că a utilizat această posibilitate.
sediul angajatorul sau că lucrătorul este
asigurat în temeiul dispozițiilor naționale 26. În concluzie, instanța de trimitere observă
ale acestui stat membru atunci când își că cerința privind reședința, astfel cum este
desfășoară activitatea în afara Comunității. prevăzută la articolul 3 alineatul 2 din ZW,
În cazul în care una dintre aceste condiții este este un criteriu problematic, întrucât poate
îndeplinită, SVB consideră că, pe perioada eventual avea drept rezultat o discriminare pe
desfășurării activității în afara Comunității, motiv de cetățenie sau de naționalitate.
este aplicabilă legislația statului membru al
angajatorului.” 27. În aceste împrejurări, Rechtbank Amster-
dam a hotărât să suspende judecarea cauzei
23. Or, UWV a considerat că, după mutarea și să adreseze Curții următoarea întrebare
sa în Spania, domnul Salemink nu a mai preliminară:
îndeplinit condițiile de ailiere la asigurarea
obligatorie. „Dispozițiile dreptului comunitar european
care au drept obiectiv asigurarea liberei
24. Instanța de trimitere își exprimă îndoielile circulații a lucrătorilor și în special dispozițiile
cu privire la extinderea aplicabilității Regula- cuprinse în titlurile I și II din Regulamentul
mentului nr. 1408/71 în zona în discuție a pla- nr. 1408/71, precum și articolele 39 CE
toului continental. Aceasta ridică problema și 299 CE […] se opun posibilității ca un
dacă nu trebuie să se facă o distincție între, lucrător salariat care își desfășoară activitatea
pe de o parte, teritoriul supus suveranității profesională în afara teritoriului Țărilor de
unui stat membru și, pe de altă parte, terito- Jos, pe o instalație ixă situată într-o zonă a
riul asupra căruia acesta are competența să platoului continental adiacent Țărilor de Jos,
își exercite anumite drepturi suverane limita- și care lucrează pentru un angajator cu sediul
te, dar în care dispune și de competența de a în Țările de Jos să nu ie asigurat în temeiul
nu le exercita – astfel cum, în opinia instanței legislației naționale privind asigurările sociale
de trimitere, au procedat Țările de Jos în ceea doar pentru motivul că nu locuiește în Țările
ce privește legislația privind securitatea so- de Jos, ci într-un alt stat membru (în speță,
cială în zona platoului continental. Așadar, Spania), chiar dacă acesta are cetățenia
se pune întrebarea dacă un stat membru are olandeză și chiar dacă dispune de posibilitatea
dreptul de a trata în mod diferit, în limitele de a beneicia de o asigurare voluntară în
competenței funcționale exercitate de acesta condiții care sunt în esență aceleași cu cele
în zona platoului continental, salariații care aplicabile în cazul asigurării obligatorii?”
își desfășoară activitatea în această zonă și
cei care își desfășoară activitatea pe teritoriul
statului respectiv. Cu privire la întrebarea preliminară
25. Instanța de trimitere admite că refuzul 28. Prin intermediul întrebării formulate,
UWV poate i incompatibil cu principiul libe- instanța de trimitere solicită, în esență, să se
rei circulații a lucrătorilor, având în vedere că stabilească dacă dispozițiile Regulamentului

nr. 1408/71 și ale articolului 39 CE trebuie in- re la drepturile statului riveran asupra plato-
terpretate în sensul că se opun ca un lucrător ului continental care reprezintă o prelungire
care își desfășoară activitatea profesională naturală a teritoriului său sub mare. Aceasta
pe o instalație ixă situată în zona platoului a hotărât că respectivele drepturi există ipso
continental adiacent unui stat membru să nu facto și ab initio în baza suveranității statului
ie asigurat obligatoriu în acest stat membru privind acest teritoriu și printr-o extindere
în temeiul legislației naționale privind asigu- a acestei suveranități sub forma exercitării
rările sociale doar pentru motivul că nu are drepturilor suverane în scopul explorării fun-
reședința în respectivul stat membru, ci în alt dului mării și a exploatării resurselor naturale
stat membru. ale acestuia.
29. În această privință, trebuie amintit că, 33. Din articolul 77 din Convenția privind
potrivit articolului 13 alineatul (2) litera (a) dreptul mării rezultă că statul de coastă
din Regulamentul nr. 1408/71, persoana care exercită drepturi suverane asupra platoului
desfășoară o activitate salariată pe teritoriul continental în sensul explorării acestuia și al
unui stat membru se supune legislației statu- exploatării resurselor naturale ale acestuia.
lui respectiv chiar dacă are reședința pe teri- Aceste drepturi sunt exclusive, în sensul că,
toriul altui stat membru. în cazul în care statul de coastă nu explorează
platoul continental sau nu îi exploatează re-
30. Cu toate acestea, aplicabilitatea respec- sursele naturale, nimeni nu poate să întreprin-
tivului articol 13 alineatul (2) litera (a) și a dă asemenea activități fără consimțământul
dreptului Uniunii în general este contes- expres al statului respectiv.
tată, într-o cauză precum cea din acțiunea
principală, atât de guvernul olandez, cât și de 34. În ceea ce privește insulele artiiciale,
UWV în măsura în care activitatea profesio- instalațiile și structurile situate în zona plato-
nală în cauză se desfășoară pe o platformă de ului continental, în temeiul articolului 80 din
extracție a gazului situată în zona platoului Convenția privind dreptul mării coroborat cu
continental adiacent Țărilor de Jos, în afara articolul 60 din aceeași convenție, statul de
apelor teritoriale olandeze. Guvernul olan- coastă are dreptul exclusiv de a le construi,
dez și UWV au susținut în această privință că precum și dreptul de a autoriza și de a regle-
domeniul de aplicare teritorial al Regulamen- menta construirea, exploatarea și utilizarea
tului nr. 1408/71 se limitează numai la terito- lor. Statul de coastă are jurisdicție exclusivă
riul național. Instanța de trimitere își exprimă asupra acestor insule artiiciale, instalații și
îndoiala în ceea ce privește aplicabilitatea structuri.
dreptului Uniunii în zona în cauză a platoului
35. În condițiile în care statul membru își
continental.
juRiSpRudENță
exercită suveranitatea, deși aceasta este

31. În această privință, trebuie să se facă funcțională și limitată (a se vedea în acest
trimitere la normele și la principiile dreptului sens Hotărârea din 29 martie 2007, Akti-
internațional referitoare la regimul juridic al ebolaget NN, C-111/05, Rep., p. I-2697,
platoului continental. punctul 59), în zona platoului continental
adiacent, o activitate profesională îndeplinită
32. În Hotărârea din 20 februarie 1969 (în pe instalații ixe sau plutitoare situate în zona
cauzele cunoscute ca „privind platoul conti- respectivului platou continental, în cadrul
nental al Mării Nordului”, Recueil des arrêts, activităților de explorare și/sau de exploata-
avis consultatifs et ordonnances, 1969, p. 3, re a resurselor naturale, trebuie considerată,
punctul 19), Curtea Internațională de Justiție în vederea aplicării dreptului Uniunii, ca iind
a fost pusă în situația să se pronunțe cu privi- desfășurată pe teritoriul statului respectiv

(a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 fe- socială, în exercitarea acestei competențe,
bruarie 2002, Weber, C-37/00, Rec., p. I-2013, acestea trebuie să respecte dreptul Uniunii și
punctul 36, și Hotărârea din 20 octombrie în special dispozițiile Tratatului CE referitoare
2005, Comisia/Regatul Unit, C-6/04, Rec., la libera circulație a lucrătorilor (a se vedea în
p. I-9017, punctul 117). acest sens Hotărârea din 3 mai 1990, Kits van
Heijningen, C-2/89, Rec., p. I-1755, punctul
36. Prin urmare, statul membru care obține 20, și Hotărârea din 23 noiembrie 2000,
proit din prerogativele sale economice de Elsen, C-135/99, Rec., p. I-10409, punctul 33).
explorare și/sau de exploatare a resurselor
exercitate în zona platoului continental care 40. Prin urmare, pe de o parte, aceste condiții
îi este adiacentă nu poate să ie exceptat de nu pot avea ca efect să excludă din dome-
la aplicarea dispozițiilor dreptului Uniunii care niul de aplicare al unei legislații naționale,
vizează garantarea liberei circulații a lucrăto- precum cea în cauză în acțiunea principală,
rilor care își desfășoară activitatea profesio- persoanele cărora, în temeiul Regulamen-
nală pe aceste instalații. tului nr.°1408/71, aceeași legislație le este
aplicabilă și, pe de altă parte, regimurile de
37. Aplicabilitatea dreptului Uniunii, în speci- ailiere la asigurările obligatorii trebuie să ie
al a Regulamentului nr. 1408/71, în ceea ce compatibile cu dispozițiile articolului 39 CE
privește platoul continental adiacent unui (a se vedea în acest sens Hotărârile Kits van
stat membru iind stabilită, trebuie să se Heijningen, punctul 20, și van Pommeren-
examineze dacă regulamentul menționat și Bourgondiën, punctul 39, citate anterior).
dispozițiile Tratatului CE referitoare la libera
circulație a lucrătorilor se opun ca o persoană 41. Or, articolul 13 alineatul (2) litera (a)
în situația domnului Salemink să ie exclusă din Regulamentul nr. 1408/71 prevede ex-
din cadrul regimului asigurării obligatorii în pres că persoana care desfășoară o activita-
urma mutării sale în Spania. te salariată pe teritoriul unui stat membru
se supune legislației statului respectiv „chiar
38. Trebuie subliniat, în această privință, că dacă are domiciliul pe teritoriul altui stat mem-
articolul 13 alineatul (2) litera (a) din Regula- bru”. Această dispoziție nu ar i respectată în
mentul nr. 1408/71 are ca unic obiect stabilirea cazul în care condiția reședinței impusă de
legislației naționale aplicabile persoanelor care legislația statului membru pe al cărui terito-
desfășoară o activitate salariată pe teritoriul riu se desfășoară activitatea salariată pentru a
unui stat membru. Această dispoziție în sine beneicia de regimul de asigurare obligatoriu
nu are ca obiect stabilirea condițiilor existenței instituit de aceasta ar putea i opusă persoane-
dreptului sau a obligației de ailiere la un regim lor prevăzute la același articol 13 alineatul (2)
de securitate socială sau la o ramură sau alta litera (a). În ceea ce privește aceste persoane,
a unui asemenea regim. După cum a arătat dispoziția respectivă are drept efect să sub-
Curtea în mai multe rânduri în jurisprudența stituie condiției reședinței o condiție vizând
sa, legislația iecărui stat membru este cea desfășurarea activității salariate pe teritoriul
care trebuie să stabilească aceste condiții (a se statului membru în cauză (a se vedea Hotărârea
vedea în special Hotărârea din 23 septembrie Kits van Heijningen, citată anterior, punctul 21).
1982, Koks, 275/81, Rec., p. 3013, și Hotărârea
din 7 iulie 2005, van Pommeren-Bourgondiën, 42. Prin urmare, se dovedește a i contrară
C-227/03, Rec., p. I-6101, punctul 33). articolului 13 alineatul (2) litera (a) din Regu-
lamentul nr.°1408/71 o legislație națională,
39. Cu toate acestea, deși statele membre precum cea în discuție în acțiunea princi-
păstrează competența de a organiza condițiile pală, în temeiul căreia un lucrător care își
de ailiere la sistemele lor de securitate desfășoară activitatea pe o platformă de

extracție a gazului situată în zona platoului decât de o posibilitate de asigurare voluntară,

continental adiacent unui stat membru va într-o situație mai puțin favorabilă în raport
putea beneicia sau nu va putea beneicia de o cu rezidenții, care beneiciază de o asigurare
asigurare obligatorie în același stat în funcție obligatorie.
de criteriul reședinței.
45. În consecință, trebuie să se răspundă la în-
43. În plus, trebuie să se constate că o ase- trebarea adresată că articolul 13 alineatul (2)
menea legislație națională plasează lucrătorii litera (a) din Regulamentul nr.°1408/71 și
nerezidenți, precum domnul Salemink, într-o articolul 39 CE trebuie interpretate în sensul
situație mai puțin favorabilă decât cea a lu- că se opun ca un lucrător care își desfășoară
crătorilor rezidenți în privința protecției soci- activitatea profesională pe o instalație ixă si-
ale a acestora în Țările de Jos și prin aceasta tuată în zona platoului continental adiacent
aduce atingere libertății de circulație garanta- unui stat membru să nu ie asigurat obligato-
te de articolul 39 CE. riu în acest stat membru în temeiul legislației
naționale privind asigurările sociale doar pen-
44. Chiar dacă, la punctul 40 din Hotărârea tru motivul că nu are reședința în respectivul
van Pommeren-Bourgondiën, citată anteri- stat membru, ci în alt stat membru.
or, Curtea nu a exclus posibilitatea ca cerința
reședinței – ca o condiție pentru beneiciul
ailierii obligatorii la anumite ramuri ale Cu privire la cheltuielile de
securității sociale – să poată i compatibi- judecată
lă cu articolul 39 CE, posibilitatea acordată
domnului Salemink de a beneicia de o asi- 46. Întrucât, în privința părților din acțiunea
gurare voluntară nu poate inirma constata- principală, procedura are caracterul unui
rea de la punctul 43 din prezenta hotărâre. incident survenit la instanța de trimitere, este
Astfel, demersurile pe care lucrătorii de competența acesteia să se pronunțe cu
nerezidenți care doresc să se asigure voluntar privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile
trebuie să le desfășoare din proprie inițiativă, efectuate pentru a prezenta observații Curții,
precum și constrângerile legate de o asigura- altele decât cele ale părților menționate, nu
re de acest tip, cum sunt cele privind respec- pot face obiectul unei rambursări.
tarea unui termen pentru introducerea unei
cereri de asigurare, reprezintă elemente care Pentru aceste motive, Curtea (Marea Cameră)
plasează lucrătorii nerezidenți, care nu dispun declară:
articolul 13 alineatul (2) litera (a) din regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din
14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii
juRiSpRudENță
salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu familiile acestora

care se deplasează în cadrul Comunității, în versiunea modiicată și actualizată prin
regulamentul (CE) nr. 118/97 al Consiliului din 2 decembrie 1996, astfel cum a fost
modiicat prin regulamentul (CE) nr. 1606/98 al Consiliului din 29 iunie 1998, și
articolul 39 CE trebuie interpretate în sensul că se opun ca un lucrător care își desfășoară
activitatea profesională pe o instalație ixă situată în zona platoului continental
adiacent unui stat membru să nu ie asigurat obligatoriu în acest stat membru în temeiul
legislației naționale privind asigurările sociale doar pentru motivul că nu are reședința în
respectivul stat membru, ci în alt stat membru.
sintEZE
DE JurisPruDEnță
plata compensaţiilor în cazul concedierilor colective. Condiţii
Plata compensațiilor în cazul concedierilor colective.

Condiții
Soluţia Tribunalului se bazează pe o greşită interpretare şi aplicare a normelor juridice relevante,

dar şi pe o eronată apreciere a materialului probator administrat în cauză.
Prin decizia nr. 195 din 28 decembrie 2011 emisă de intimata-pârâtă, s-a dispus încetarea
contractului individual de muncă al recurentului-reclamant începând cu 29 decembrie 2011,
această măsură iind luată în temeiul art. 65 şi urm. C. muncii. Deci, în acest caz a fost vorba
despre o concediere din voinţa unilaterală a angajatorului pentru motive care nu ţineau de
persoana salariatului.
Respectiva decizia a fost comunicată recurentului la data de 29 decembrie 2011 şi nu a fost

contestată, ceea ce înseamnă că a început să producă efecte încă de la acel moment, sens în care
sunt prevederile art. 77 C. muncii.
Art. 2 din conţinutul deciziei prevede că la data concedierii, autorul acţiunii beneiciază şi de
compensaţia echivalentă cu 3-7 salarii de bază prevăzută la art. 12 alin. (3) din Contractul colectiv
de muncă în vigoare la nivelul ANIF R.A.
Cu toate că decizia trebuia să-şi producă toate efectele juridice începând cu 29 decembrie 2011,
inclusiv pe cel privind plata compensaţiei la care se face referire în art. 2, intimata-pârâtă nu a
înţeles să achite recurentului-reclamant sumele de bani ce i se cuveneau în baza Contractului
colectiv de muncă în vigoare la nivelul ANIF R.A.
Potrivit art. 67 C. muncii, „salariaţii concediaţi pentru motive care nu ţin de persoana lor
beneiciază de măsuri active de combatere a şomajului şi pot beneicia de compensaţii în condiţiile
prevăzute de lege şi de contractul colectiv de muncă aplicabil”.
Recurentul-reclamant se ală exact în ipoteza prevăzută de acest text legal cu caracter imperativ şi
de ordine publică: a fost concediat pentru motive care nu ţineau de persoana sa, iar în Contractul
colectiv de muncă aplicabil (cel valabil la nivelul angajatorului său) era stipulat să i se acorde o
compensaţie egală cu 7 salarii de bază [art. 12 alin. (3) din respectivul Contract colectiv de muncă].
(C. apel Bucureşti, secția a Vii-a civilă şi pentru cauze privind conlicte de muncă
şi asigurări sociale, decizia civilă nr. 5730 din 25 octombrie 2012)
Constată că prin sentința civilă nr. 1128 din pârâții ANIF şi ANIF – F.T., acțiune prin care s-a
data de 16 mai 2012, pronunțată de Tribunalul solicitat plata unei compensații egale cu 7 sa-
Teleorman, secția conlicte de muncă, asigu- larii de bază conform art. 12 alin. (3) din Con-
rări sociale şi contencios administrativ iscal – tractul colectiv de muncă încheiat la nivelul
Complet specializat pentru litigii de muncă şi ANIF R.A. şi valabil pentru anii 2009-2011.
asigurări sociale, în dosarul nr. 1649/87/2012,
s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formula- Reclamantul a declarat recurs, criticând sentința
tă de reclamantul C.F.A., în contradictoriu cu precitată sub următoarele aspecte, în esență:
SINTEZE DE JURISPRUDENŢĂ | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2013 | 103

C. Apel Bucureşti, secţia a Vii-a civilă şi pentru cauze privind conlicte de muncă
A fost salariat al Administrației Naționale a De vreme ce în dispoziția de concediere s-au

Îmbunătățirilor Funciare din cadrul MADR, enunțat însăşi dispozițiile contractului colec-
aşa cum rezultă din actele anexate cererii tiv de muncă ca iind baza de plată a com-
de chemare în judecată, având o vechime în pensațiilor salariale, iar Contractul colectiv de
sector de peste 7 ani. muncă reprezintă legea părților cât priveşte
drepturile şi obligațiile reciproce, este evident
Contractul de muncă a încetat pe temeiul
că beneiciază de compensarea prevăzută în
art. 65-68 din Legea nr. 53/2003.
Contractul colectiv de muncă, neexistând un
În decizia de concediere (pct. 2) se arată că text legal sau convențional prin care să îi ie
la data concedierii salariatul beneiciază de o anulat acest drept.
compensație echivalentă a 7 salarii de bază
[drept prevăzut la art. 12 alin. (3) din Cap. II, Susținerea că ar i fost angajat imediat ca
Contract colectiv de muncă în vigoare la nive- urmare a promovării concursului, aşa încât
lul ANIF R.A. în 2009-2011], sumă ce trebuia nu a operat concedierea, este greşită întrucât
acordată salariatului odată cu primirea decizi- acordarea acestor salarii compensatorii a fost
ei de concediere. asumată de ANIF prin decizia de concediere
individuală.
În fapt nu s-a întâmplat aşa, iindu-i înmânată
doar decizia de concediere, fără a-i i achitate Greşită este şi susținerea că ar i fost „preluat”
sumele cuvenite. de instituția nou-îniințată, deşi art. 15 alin. (1)
din Ordonanța de urgență a Guvernului
Contractul colectiv de muncă obligatoriu şi
nr. 82/2011 permitea ANIF să se substituie în
opozabil Agenției Naționale a Îmbunătățirilor
toate drepturile şi obligațiile decurgând din
Funciare [entitate îniințată prin reorganiza-
actele normative, contractele încheiate de
rea Administrației Naționale a Îmbunătăți-
rilor Funciare R.A. care s-a desiințat la data ANIF R.A., deci să preia inclusiv contractele
încheierii protocolului de predare-primire a de muncă, în realitate nu s-a procedat în
patrimoniului, conf. art. 3 alin. (2) din Ordo- acest mod, ci toate contractele de muncă cu
nanța de urgență a Guvernului nr. 82/2011] ANIF R.A. au încetat pe temeiul art. 65-68
prevede în art. 15 alin. (1) din Ordonanța de din Legea nr. 53/2003 după care – urmare
urgență a Guvernului nr. 82/2011 că „Agenția promovării concursului – s-au deschis noi
se substituie în toate drepturile şi obligațiile contracte de muncă pe ANIF, aşa încât ideea
decurgând din actele normative, contractele, de „preluare” este fundamental greşită, iar
convențiile (...) precum şi în toate litigiile în soluția astfel motivată este nelegală.
care Administrația Națională a Îmbunătățiri-
lor Funciare R.A. este parte”, iar în alin. (2) se Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
jurisprudență
arată, următoarele: „contractele (...) încheiate

de Administrația Națională a Îmbunătățirilor În temeiul art. 312 alin. (1) teza I şi art. 304
Funciare R.A. şi alate în executare la data pct. 9 C. pr. civ., văzând şi prevederile art. 3041
adoptării prezentei ordonanțe de urgență din acelaşi cod (ce permit examinarea pricinii
(29 septembrie 2011, n.n.) îşi mențin valabili- sub toate aspectele de către instanța de con-
tatea şi se preiau de către Agenție”. trol judiciar), Curtea va admite recursul şi va
modiica sentința atacată în sensul mențio-
În decizia de concediere se arată că „la data nat prin dispozitivul deciziei pentru conside-
concedierii reclamantul, n.n. beneiciază de rentele ce vor i expuse în continuare.
toate drepturile conferite de legislația în
vigoare şi de contractul colectiv de muncă la Soluția Tribunalului se bazează pe o greşită
nivelul ANIF R.A. aplicabil”. interpretare şi aplicare a normelor juridice re-
104 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2013 | SINTEZE DE JURISPRUDENŢĂ

plata compensaţiilor în cazul concedierilor colective. Condiţii
levante, dar şi pe o eronată apreciere a mate- stipulat să i se acorde o compensație egală cu

rialului probator administrat în cauză. 7 salarii de bază [art. 12 alin. (3) din respecti-
vul Contract colectiv de muncă].
Prin decizia nr. 195 din 28 decembrie 2011
emisă de intimata-pârâtă, s-a dispus înceta- În aceste condiții, respingerea ca neînteme-
rea contractului individual de muncă al recu- iată a acțiunii pe care a formulat-o apare ca
rentului-reclamant începând cu 29 decembrie iind o soluție netemeinică şi nelegală, impu-
2011, această măsură iind luată în temeiul nându-se admiterea recursului şi modiicarea
art. 65 şi urm. C. muncii. Deci, în acest caz, a în tot a sentinței atacate în sensul admiterii în
fost vorba despre o concediere din voința uni- întregime a pretențiilor deduse judecății.
laterală a angajatorului pentru motive care nu
țineau de persoana salariatului. Nu are nicio relevanță împrejurarea că după
ce a fost concediat, recurentul-reclamant
Respectiva decizie a fost comunicată recuren- a fost reîncadrat la ANIF, încheind un nou
tului la data de 29 decembrie 2011 şi nu a fost contract individual de muncă înregistrat sub
contestată, ceea ce înseamnă că a început să nr. 38 din 30 decembrie 2011.
producă efecte încă de la acel moment, sens
în care sunt prevederile art. 77 C. muncii. Această situație s-a produs după momentul la
care s-au născut dreptul său de a beneicia de
Art. 2 din conținutul deciziei prevede că la compensații potrivit Contractului colectiv de
data concedierii, autorul acțiunii beneiciază muncă aplicabil şi obligația corelativă a anga-
şi de compensația echivalentă cu 3-7 salarii jatorului de a-i plăti sumele compensatorii.
de bază prevăzută la art. 12 alin. (3) din Con-
tractul colectiv de muncă în vigoare la nivelul Încheierea noului contract individual de mun-
ANIF R.A. că nu are nicio semniicație juridică şi nu
poate împiedica aplicarea dispozițiile art. 67
Cu toate că decizia trebuia să-şi producă toa- C. muncii, după cum nu poate paraliza conse-
te efectele juridice începând cu 29 decembrie cințele pe care trebuie să le producă o decizie
2011, inclusiv pe cel privind plata compensa-
de concediere potrivit art. 77 din acelaşi cod.
ției la care se face referire în art. 2, intimata-
Dacă s-ar accepta o asemenea ipoteză, ar în-
pârâtă nu a înțeles să achite recurentului-re-
semna ca prevederile art. 67 C. muncii să de-
clamant sumele de bani ce i se cuveneau în
vină inaplicabile, contrazicându-se astfel prin-
baza Contractului colectiv de muncă în vigoa-
cipiul potrivit căreia o lege în vigoare trebuie
re la nivelul ANIF R.A.
să-şi producă toate efectele pentru care a fost
Potrivit art. 67 C. muncii, „salariații concediați adoptată, în fapt principiul aplicării imediate
pentru motive care nu țin de persoana lor a legii sau al activității legii, decurgând din în-
beneiciază de măsuri active de combatere a săşi regula supremației legii prevăzută de art. 1
şomajului şi pot beneicia de compensații în alin. (5) din Constituție şi din ceea ce se înțe-
condițiile prevăzute de lege şi de contractul lege prin sintagma „preeminența dreptului”.
colectiv de muncă aplicabil”.
Obligația născută în sarcina intimaților-pârâți
Recurentul-reclamant se ală exact în ipoteza (de a plăti salariile compensatorii) trebuie exe-
prevăzută de acest text legal cu caracter im- cutată, sens în care sunt şi prevederile art. 40
perativ şi de ordine publică: a fost concediat alin. (2) lit. c) din Legea nr. 53/2003, corobo-
pentru motive care nu țineau de persoana sa, rate cu cele ale art. 39 alin. (1) lit. j) din ace-
iar în Contractul colectiv de muncă aplicabil eaşi lege. Această îndatorire nu este supusă
(cel valabil la nivelul angajatorului său) era niciunei condiții, iind necesar a i îndeplinită

la fel ca orice obligație juridică civilă. În acest reclamant nu s-ar i reangajat la ANIF, ci la o
sens a se vedea şi dispozițiile art. 1469 alin. (1), altă entitate. Faptul încheierii unui nou con-
art. 1480 alin. (1), art. 1516 alin. (1) noul tract individual de muncă nu are nicio impor-
C. civ., coroborate cu cele ale art. 1530 şi tanță din acest punct de vedere, căci nu există
art. 1531 din acelaşi cod, texte aplicabile în norme juridice din care să reiasă că în astfel
materia dreptului muncii în temeiul art. 278 de situații nu mai sunt aplicabile prevederile
din Legea nr. 53/2003. art. 67 C. muncii.
Aceleaşi texte justiică şi actualizarea cu indi- Mai mult, date iind prevederile art. 15 din Or-
cele de inlație a sumelor de bani ce trebuie donanța de urgență a Guvernului nr. 82/2011,
plătite recurentului. Existența în România a pârâtele-intimate puteau evita situația în care
inluenței procesului inlaționist (inlația este s-au pus singure, aceea de a i obligate la plăți
acel fenomen economic caracterizat prin compensatorii către personalul reangajat.
creşterea generalizată a prețurilor şi scăderea
Acest text prevede următoarele:
simultană a puterii de cumpărare a monedei
naționale), constituie un fapt notoriu, aşa în- „(1) Agenția se substituie în toate drepturile
cât acesta nu mai trebuia dovedit de autorul şi obligațiile decurgând din toate actele nor-
acțiunii conform principiilor şi regulilor gene- mative, contractele, convențiile, înțelegerile,
rale în materie de probațiune a faptelor juridi- protocoalele, memorandumurile, acordurile şi
ce în sens larg (lato sensu). altele asemenea, precum şi în toate litigiile în
care Administrația Națională a Îmbunătățiri-
Creditorul unei obligații civile, inclusiv cea de lor Funciare este parte.
plată a unei sume de bani, are dreptul la înde-
plinirea exactă, întocmai şi la timp a acesteia. (2) Contractele, convențiile, înțelegerile, pro-
tocoalele, memorandumurile, acordurile şi
Prin raportare la situația din cauza de față, altele asemenea încheiate de Administrația
creditorul obligației (recurentul-reclamant) Națională a Îmbunătățirilor Funciare şi alate
va obține îndeplinirea exactă a îndatoririi ce în executare la data adoptării prezentei ordo-
revine debitorului său (pârâtele-intimate) nanțe de urgență îşi mențin valabilitatea şi se
doar prin achitarea compensației actualizate preiau de către Agenție.”
cu indicele de inlație la data plății efective,
căci numai în acest fel va încasa sumele de Din cuprinsul alineatului al doilea al art. 15,
bani exprimate în monedă națională, la care rezultă că ANIF nu era obligată să procedeze
ar i avut dreptul cu acest titlu, dacă această la concedierea recurentului, ci avea posibilita-
plată s-ar i făcut la timp. Tocmai pentru că tea legală de a menține în executare contrac-
jurisprudență
are dreptul la îndeplinirea exactă a obligației, tul individual de muncă al autorului acțiunii,
creditorul nu poate i obligat să suporte ipoteză în care nu s-ar mai i născut dreptul
riscurile decurgând din devalorizarea monedei acestuia la plățile compensatorii prevăzute în
naționale urmare a inluenței exercitate de Contractul colectiv de muncă aplicabil. Neac-
procesul inlaționist, aceste riscuri urmând a ționând astfel, se ală în culpă, cu toate riscu-
i puse în sarcina debitorului, cel care se ală rile decurgând dintr-o atare situație, inclusiv
în culpă pentru neîndeplinirea îndatoririi sale. acela de a face aplicațiunea în ce le priveşte
pe intimatele-pârâte a principiului potrivit că-
Oricum, plata sumelor compensatorii trebuia ruia nicio persoană nu-şi poate invoca propria
făcută chiar şi în ipoteza în care recurentul- vină pentru a obține un câştig.

Lipsa elementelor deciziei de concediere pentru motive care nu au legătură cu persoana salariatului. efecte
Lipsa elementelor deciziei de concediere pentru motive

care nu au legătură cu persoana salariatului. Efecte
Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului a avut loc în condiţiile art. 74 şi
urm. C. muncii, ceea ce înseamnă că intimata trebuia să respecte dispoziţiile legale menţionate.
În primul rând, decizia de concediere trebuia să respecte, pe de o parte, cerinţele formale

prevăzute de art. 74 C. muncii, pentru că în caz contrar sancţiunea ce intervine este nulitatea
absolută prevăzută de art. 76 C. muncii în vigoare la acea dată, iar pe de altă parte, pe fond, din
aceasta trebuia să rezulte, precum şi din probatoriul administrat, motivele concrete de concediere
prevăzute de art. 65 alin. (1) şi (2) C. muncii.
Sub aspectul primei cerinţe, Curtea reţine că art. 74 alin. (1) C. muncii prevede următoarele:
„Decizia de concediere se comunică salariatului în scris şi trebuie să conţină în mod obligatoriu:

a) motivele care determină concedierea.”
Rezultă fără putinţă de tăgadă că decizia de concediere trebuie să conţină în mod obligatori
motivele care determină concedierea, exprimarea imperativă rezultată din textul de lege.
Mai mult, nu întâmplător, legiuitorul a prevăzut această obligaţie, întrucât având în vedere
că în astfel de litigii sarcina probei revine angajatorului aşa cum prevedeau dispoziţiile art. 287
C. muncii în vigoare la data concedierii recurentului, art. 272 după republicarea Codului muncii,
art. 77 a prevăzut pentru angajator următoarele interdicţii:
„În caz de conlict de muncă angajatorul nu poate invoca în faţa instanţei alte motive de fapt şi de
drept decât cele precizate în decizia de concediere.”
Or, decizia nr. 624 din 7 ianuarie 2011 sub acest aspect este plină de aspecte generale, lipsind cu
desăvârşire motivele de fapt şi de drept concrete care au cauzat desiinţarea locului de muncă şi
concedierea recurentului în temeiul art. 65 C. muncii.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea aspect de nelegalitate al deciziei referitor la dreptul de preaviz,
Curtea reţine că prin deiniţie preavizul presupune înştiinţarea prealabilă a celeilalte părţi despre
încetarea raporturilor de muncă, având drept scop evitarea consecinţelor negative pe care le-ar
produce denunţarea unilaterală a contractului pentru salariat, iar reglementarea preavizului de
către Codul muncii constituie o garanţie a dreptului la muncă şi a stabilităţii în muncă.
Aşadar, preavizul în scopul concedierii reprezintă înştiinţarea făcută salariatului de către angajator
despre intenţia sa de a înceta într-un viitor apropiat raporturile de muncă cu acesta.
Drept urmare, preavizarea trebuie să aibă loc înainte de emiterea deciziei de concediere, şi nu
cu prilejul emiterii acesteia, pentru că în conformitate cu dispoziţiile art. 77 C. muncii, decizia de
concediere produce efecte de la data comunicării, ceea ce înseamnă că, începând cu acea dată
raporturile de muncă încetează.

Prin urmare, nu angajatorul este cel care stabileşte de când intervine încetarea contractului de
muncă prin concediere, ci legea, care în art. 77 C. muncii, statuează următoarele:
„Decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului.”
Considerentele instanţei de fond potrivit căreia dreptul de preaviz a fost respectat, întrucât
încetarea raporturilor de muncă rezultă din programul REVISAL, nu prezintă relevanţă, pentru că
singurul act juridic opozabil recurentului şi emis de către angajator este decizia de concediere şi
aceasta trebuie să respecte condiţiile prevăzute de lege.
Or, menţiunea din decizia de concediere potrivit căreia „începând cu data expirării termenului de
preaviz 5 februarie 2011 se concediază (...)” este nelegală, deoarece aşa cum am menţionat mai
sus, pe de o parte, preavizul trebuie acordat anterior concedierii, iar pe de altă parte, comunicarea
deciziei de concediere are drept efect în virtutea legii încetarea raporturilor de muncă, ceea ce
echivalează cu faptul că recurentul nu şi-a exercitat dreptul de preaviz.
(C. apel Bucureşti, secția a Vii-a civilă şi pentru cauze privind conlicte de muncă şi
asigurări sociale, decizia civilă nr. 5898 din 1 noiembrie 2012)
Constată că prin sentința civilă nr. 2133 Contestatorul a fost angajatul intimatei, în baza
din 5 martie 2012, pronunțată în dosarul contractului individual de muncă nr. 410 din
nr. 9774/3/LM/2011, Trib. Bucureşti, secția 11 februarie 2009, ocupând postul de Director
a VIII-a conlicte de muncă şi asigurări sociale Zonal Vânzări (Medical Field Sales Manager).
a dispus următoarele:
Atribuțiile deținute sunt cele menționate în
Respinge ca lipsită de interes contestația for- işa postului.
mulată de contestatorul F.P.C. în contradic-
toriu cu intimata SC M. SA împotriva deciziei La data de 16 decembrie 2010, intimata a
nr. 620 din 20 decembrie 2010. emis decizia nr. 617 prin care a decis renta-
bilizarea activității societății prin desiințarea
Ia act de renunțarea contestatorului la cere- posturilor de Manager Zonă din cadrul Depar-
rea având ca obiect reintegrarea. tamentului medical, cu motivarea că respon-
sabilitățile posturilor şi beneiciile activității
Respinge, ca neîntemeiată, contestația for- nu acoperă costurile totale destinate desfă-
mulată de contestatorul F.P.C. în contradic- şurării activității speciice. Prin aceeaşi decizie
toriu cu intimata SC M. SA, împotriva deciziei s-a dispus excluderea totală din organigrama
jurisprudență
nr. 624 din 7 ianuarie 2011, precum şi cererea societății a posturilor de director zonal – de-
accesorie privind plata despăgubirilor. partamentul medical, activitatea urmând a
Ia act de renunțarea contestatorului la cere- nu mai i prestată la nivel zonal.
rea având ca obiect reintegrarea. Drept urmare, la data de 20 decembrie 2010,
Respinge, ca rămasă fără obiect, cererea pri- a fost emisă pe numele contestatorului decizia
vind plata boniicației restante. nr. 620, prin care i s-a adus la cunoştință
desiințarea postului ca urmare a reorganizării
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond societății şi termenul de preaviz de 20 de zile
a reținut următoarea situație de fapt şi de lucrătoare, la expirarea căruia urma să înceteze
drept: contractul individual de muncă.

Constatând că începând cu data de 21 de- la mai multe motive de nulitate a acesteia,

cembrie 2010 contestatorul a intrat în conce- după cum urmează: lipsa motivării, nerespec-
diu de odihnă, până la data de 31 decembrie tarea termenului de preaviz, nerespectarea
2010, intimata a decis să revoce tacit deci- obligației privitoare la ofertarea listei locurilor
zia de concediere nr. 620/2010 şi să emită de muncă vacante, lipsa caracterului serios şi
o nouă decizie, nr. 624 din 7 ianuarie 2011, efectiv al restructurării postului şi a unei cau-
comunicată contestatorului sub semnătură ze reale.
la 7 ianuarie 2011, prin care a acordat un nou
termen de preaviz de 20 de zile lucrătoare, În ceea ce priveşte lipsa motivării, instanța
pentru aceleaşi motive invocate în luna de- de fond a avut în vedere dispozițiile art. 74
cembrie, cu ocazia primei decizii emisă în ace- lit. a) C. muncii, conform căruia „decizia de
laşi sens. concediere se comunică salariatului în scris şi
trebuie să conțină în mod obligatoriu:
Pe cale de consecință, la data de 5 februarie
2011, când a expirat noul termen de preaviz, a) motivele care determină concedierea”.
a încetat contractul individual de muncă Din analiza conținutului deciziei instanța de
al contestatorului în baza art. 65 alin. (1) fond a constatat că angajatorul a motivat ho-
C. muncii. tărârea sa prin formule ca „desiințarea pos-
tului ca urmare a reorganizării activității de-
Conform extrasului REVISAL, data încetării
partamentului Medical pentru care nu se mai
contractului individual de muncă înregistrată justiică menținerea în organigramă”, şi „din
în mod oicial şi avută în vedere de intimată punct de vedere inanciar, cheltuielile nece-
este 5 februarie 2011, ceea ce face dovadă sare pentru desfăşurarea activității prin inter-
asupra faptului că prima decizie de concedie- mediul pozițiilor de Manager Zonă depăşesc
re, nr. 620/2010, nu a produs efecte juridice, beneiciul realizat, structura organizațională
aspect conirmat şi de statul de plată de la ila iind ineicientă”.
136 ce atestă prestarea muncii şi plata drep-
turilor salariale până în luna februarie 2011. Aşa cum s-a reținut în mod constant în
practică, dar şi în doctrină, atunci când decide
Pentru aceste motive, instanța, din oiciu, reorganizarea societății angajatorul are
a constatat că reclamantul nu face dovada apanajul exclusiv de a decide în acest sens,
unui interes născut şi actual, personal şi direct iind singurul în măsură să aprecieze asupra
în contestarea unei decizii care nu a produs oportunității desiințării unor departamente
şi nu poate produce efecte juridice, motiv şi a îniințării altora.
pentru care a admis excepția lipsei de interes
Atâta timp cât prin decizia contestată intimata
în contestarea primei decizii de concediere,
a arătat în mod clar şi concis care este moti-
nr. 620/2010.
vul pentru care a decis desiințarea unui întreg
Fiind vorba despre o excepție de fond, absolu- departament, care conținea şi postul ocupat
tă şi peremptorie, instanța de fond a respins de contestator, o astfel de indicare a motive-
ca lipsită de interes, contestația formulată lor constituie motivare suicientă în sensul
împotriva deciziei nr. 620/2010. art. 74 C. muncii. Instanța nu are competența
de a se apleca mai în amănunt asupra oportu-
Revenind la cea de-a doua decizie de conce- nității măsurii dispuse, rezumându-se la anali-
diere, nr. 624/2011, care a produs efecte înce- za dacă a avut loc, într-adevăr o restructurare,
pând cu data de 5 februarie 2011, instanța de astfel că orice cerințe suplimentare pe aspectul
fond a constatat că reclamantul s-a raportat motivării deciziei apar ca inutile.

Referitor la nerespectarea termenului de pre- denumirea postului. În acest sens a indicat

aviz, instanța de fond a constatat că decizia că numiții P.A. şi M.C. ar i de fapt persoane
nr. 624/2011 i-a fost comunicată contestato- nou-angajate în posturi cu atribuții identice
rului la data de 7 ianuarie 2011, iar contractul postului său.
a încetat la data de 5 februarie 2011.
Cu toate acestea, instanța de fond a consta-
Față de dispozițiile art. 73 C. muncii corobo- tat că, în ceea ce-l priveşte pe numitul P.A.,
rate cu mențiunile din cuprinsul deciziei cu ocupant al postului de Medical Sales Mana-
privire la acordarea unui termen de 20 de zile ger, s-a constatat din organigramele depuse
lucrătoare, instanța a constatat că acesta a la dosar că acesta nu este o persoană nou-
fost întrutotul respectat. angajată care să-i i preluat atribuțiile, ci face
parte dintre angajații societății încă din anul
În ceea ce priveşte nerespectarea obligației 2009.
privitoare la ofertarea listei locurilor de mun-
că vacante, s-au avut în vedere prevederile Redistribuirea activităților prestate de contes-
art. 74 alin. (1) lit. d) C. muncii, conform că- tator către alți angajați existenți ai societății
nu este interzisă de legiuitor, ci, dimpotrivă,
ruia decizia de concediere trebuie să conțină,
face dovadă asupra reducerii unor cheltuieli
obligatoriu, „lista tuturor locurilor de muncă
de personal prin eliminarea unui post şi rea-
disponibile în unitate şi termenul în care sala-
locarea atribuțiilor către alți angajați, cu ace-
riații urmează să opteze pentru a ocupa un loc leaşi costuri.
de muncă vacant, în condițiile art. 64”.
În ceea ce-l priveşte pe numitul M.C., din
Textul de lege este suicient de clar în sensul extrasul de la ila 134 dosar fond reiese că,
că obligația se impune doar în situația inci- într-adevăr, acesta a fost angajat la data de
denței prevederilor art. 64 C. muncii, privitoa- 10 martie 2011 pe postul de manager zonă,
re la concedierea pentru motive care țin de ceea ce ar putea conduce la concluzia că ar
persoana salariatului, care nu este aplicabil în i fost angajat pe postul ocupat anterior de
speță. Contestatorul a fost supus unei conce- contestator.
dieri fără legătură cu persoana sa, astfel că in-
timata nu era ținută la respectarea obligației Cu toate acestea, din analiza işei postului şi a
din art. 74 lit. d) C. muncii, în cazul său. organigramelor s-a constatat că numitul M.C.
a fost angajat în cadrul unui alt departament,
De asemenea, nici obligația instituită de alin. (2) respectiv Departamentul de vânzări, pe când
al art. 64 C. muncii nu are aplicabilitate în contestatorul făcea parte din departamentul
speță, acest text inserând obligația intima- medical, primul iind în subordinea
Directorului de Vânzări, iar cel de-al doilea a
jurisprudență
tei „de a solicita sprijinul agenției teritoriale

de ocupare a forței de muncă în vederea re- Directorului Medical.
distribuirii salariatului, corespunzător pregă- Nu se putea susține aşadar că nu a avut loc
tirii profesionale şi/sau, după caz, capacității o restructurare reală şi efectivă a postului,
de muncă stabilite de medicul de medicină organigramele de funcționare atestând că
a muncii”, doar în cazul concedierilor pentru începând cu anul 2011 toate posturile de
motive care țin de persoana salariatului. manageri zonali din cadrul departamentului
medical au fost desiințare, rămânând un
În ceea ce priveşte lipsa unui caracter serios şi singur manager național vânzări medical.
efectiv al desiințării postului, contestatorul a
arătat că în fapt acest post nu a dispărut din Referitor la lipsa cauzei reale şi serioase, s-au
organigrama societății, iind schimbată doar avut în vedere prevederile art. 65 alin. (2)

C. muncii, conform cărora „desiințarea a concluzionat că intimata a făcut dovada

locului de muncă trebuie să ie efectivă şi să necesității limitării pierderilor inanciare,
aibă o cauză reală şi serioasă”. respectiv a cauzei desiințării unora dintre
posturi, printre care şi cel al contestatorului.
Cu privire la caracterul efectiv al restructurării
postului s-au făcut considerații anterior, când În ceea ce priveşte angajarea a încă 16
s-a reținut că postul a fost efectiv suprimat persoane după concedierea sa, din actele
din organigramă, astfel că instanța nu va mai dosarului nu reiese că vreuna dintre aceste
reveni asupra acestui aspect. persoane au fost angajate pe postul ocupat
de contestator, iar în măsura în care intimata
În ceea ce priveşte cauza serioasă, contesta- a apreciat că suplimentarea numărului de
torul a invocat o creştere a volumului vânză- posturi în cadrul altui departament este de
rilor față de anul 2009, lipsa unor diicultăți natură a-i proita mai mult decât menținerea
economice, şi faptul că ulterior concedierii postului reclamantului, atunci o astfel de
sale intimata a mai realizat 16 angajări. atitudine din partea sa nu este interzisă de
Referitor la creşterea volumului de vânzări în lege, astfel de angajări putând face parte din
anul 2010 față de anul 2009, instanța de fond planul de reorganizare a societății.
a constatat că acesta nu este un criteriu de
Pentru toate aceste motive, în raport de
natură a împiedica angajatorul să-şi optimi-
dispozițiile art. 65, art. 74, art. 77, art. 78
zeze activitatea după cum crede de cuviință, C. muncii, instanța de fond a constatat că
pentru a-şi spori proitul net la inal de an. decizia de concediere nr. 624/2011 a fost
În speță nu s-a făcut dovada faptului că creş- legal şi temeinic întocmită, astfel că a respins
terea volumului de vânzări s-a datorat acti- contestația ca neîntemeiată. În mod evident
vității desfăşurate de contestator, în schimb a respins ca neîntemeiată şi cererea accesorie,
intimata a motivat necesitatea desiințării având ca obiect plata despăgubirilor, având în
postului acestuia prin aceea că cheltuielile pe vedere că soarta acesteia depinde de soarta
cererii principale.
care le impune depăşesc beneiciile aduse so-
cietății prin menținerea postului. S-a luat act de faptul că în cursul judecății
contestatorul a renunțat la cererea de
Nu în ultimul rând, s-au avut în vedere şi con-
reintegrare.
cluziile raportului de audit inanciar întocmit
de o terță parte, conform căruia la inalul În ceea ce priveşte plata boniicației solicitată,
anului 2009 s-au înregistrat pierderi inancia- cererea a fost respinsă ca rămasă fără obiect,
re, de natură a justiica intenția angajatorului înscrisul ataşat de intimată la ila 136 dosar
de a adopta măsuri în anul 2010, pentru re- fond făcând dovada asupra achitării integrale
ducerea cheltuielilor pe viitor. De asemenea, a bonusului în cuantum de 24.396 lei, o
s-a avut în vedere şi faptul că la inele anului sumă mai mare chiar decât cea solicitată prin
2010 pierderile inanciare reportate depăşeau cererile precizatoare.
cuantumul pierderilor reportate înregistrate
la începutul anului 2010, ceea ce de aseme- În termen legal, împotriva acestei sentințe a
nea este de natură a justiica măsuri de redu- declarat recurs motivat recurentul P.C.F. în
cere a cheltuielilor. baza art. 3041 C. pr. civ., solicitând admiterea
recursului, desiințarea în tot a hotărârii ata-
Pe cale de consecință, din analiza bilanțurilor cate şi, în consecință, admiterea contestației
şi balanței depuse la dosar, coroborate cu formulate împotriva deciziei nr. 624 din 7 ia-
contul de proit şi pierderi, instanța de fond nuarie 2011, pentru următoarele motive:

Instanța de fond a aplicat greşit legea, observă că cele din urmă sunt inime față de
cu ignorarea dispozițiilor art. 65 alin. (2) adevăratele cheltuieli ale societății.
C. muncii.
Nu se poate nega, aşa cum a procedat in-
Cu toate că din bilanțul încheiat la data de stanța de fond, că departamentul medical ar
31 decembrie 2010 (concedierea având loc i fost mult prea costisitor, neaducând bene-
în luna ianuarie 2011), reiese că venituri- icii societății, atâta timp cât veniturile din
le din vânzări mărfuri au crescut cu peste anul 2010 au fost substanțial mai mari decât
11.000.000 lei (respectiv peste 110 miliarde cele ale anului 2009, venituri ce s-au realizat
lei vechi) față de anul 2009 şi, că, datorită ca urmare a performanței în promovarea pro-
acestor vânzări, societatea intimată a acope- duselor societății. Subsemnatul am primit, în
rit chiar şi pierderea din exploatare suferită în cursul anului 2010, şi prime pentru rezultatele
anul 2009 şi a realizat proit, instanța de fond deosebite realizate în postul de manager me-
s-a raportat la exercițiul inanciar al anului dical, împrejurare care vine în contradicție cu
2009, când societatea a realizat pierdere. Or, susținerile intimatei şi aspectele consemnate
chiar dacă societatea a înregistrat pierdere în de instanța de fond, potrivit cu care trebuiau
anul 2009, atâta timp cât în anul 2010 soci- limitate pierderile inanciare. Instanța de fond
etatea a realizat un proit din exploatare de a ignorat totalmente indicatorii inanciari ai
3.479.679 lei, rezultă că activitatea acesteia a anului 2010, raportându-se la anul 2009, an
fost deosebit de proitabilă. A reținut instanța favorabil intimatei. Nu se poate reține că be-
de fond că societatea angajatoare nu poate neiciul activității postului de manager zonă
i împiedicată să-şi sporească proitul, şi, ca nu acoperă cheltuielile cu acest post, câtă
metodă utilizată, să concedieze salariații. vreme cifra de afacere şi proitul realizat în
anul 2010 au fost de câteva ori mai mari de-
Deşi intimata are libertatea de apreciere a cât cele ale anului 2009.
măsurilor de reorganizare, măsura concedierii
trebuie să ie dispusă cu respectarea prevede- Pe ultima pagină a hotărârii recurate, instanța
rilor legale şi trebuie să aibă o cauză reală şi menționează că intimata ar i fost în drept să
serioasă. Astfel, dacă societatea considera că angajeze, în perioada concedierii, alte 16 per-
proitul de 3.479.679 lei înregistrat pentru soane în cadrul altor departamente, neglijând
anul 2010 era minimal, putea să reducă alte evidențele comunicate de către ITM. Pe par-
cheltuieli decât cele cu personalul, de promo- cursul primelor luni ale anului 2011 intimata
vare şi vânzare a mărfurilor societății. a angajat, în posturi de reprezentați medicali
şi comerciali, 16 persoane. Aşadar, o societa-
După cum se observă din formularul 20, con- te alată în diicultate inanciară, nevoită să
juRiSpRudENță
tul de proit şi pierdere, pagina 1, cheltuielile facă reduceri de personal la începutul anului
cele mai mari ale societății s-au efectuat cu 2011, şi-a schimbat brusc strategia în dome-
prestațiile externe. niul resurselor umane, angajând un manager
de zonă şi alte 15 persoane. În mod eronat,
Această sumă, respectiv de 24.783.671 lei instanța de judecată a reținut că cele 16 per-
reprezintă plăți externe efectuate în baza soane ar i fost angajate în cadrul altui depar-
unor contracte de management. Intimata a tament decât cel din care subsemnatul am
diminuat proitul prin trimiterea resurselor făcut parte.
inanciare într-o altă țară, producându-şi
deliberat o diminuare a proitului. Raportând Planul de reorganizare a unei societăți nu poa-
aceste cheltuieli externe la cheltuielile cu te să prevadă concedierea unui salariat, cu sco-
departamentul medical şi promovare se pul de a face economii şi a maximiza proitul şi

angajarea, concomitentă sau ulterioară a altor reia nu se regăseşte postul de manager zonă
16 persoane. Reorganizarea nu a fost efectua- creat pentru M.C.
tă cu scopul real al creşterii competitivității,
ci a avut ca scop angajarea unor noi persoane Este evident că intimata a angajat două per-
agreate de noul director al intimatei. soane, imediat după concedierea subsemna-
tului, pe un post similar celui deținut de mine.
Instanța de fond a reținut greşit că departa-
mentul medical este producător de pierdere, De asemenea, am administrat înscrisuri din
atâta timp cât indicatorii globali ai societății care rezultă că intimata a publicat anunțuri
denotă realizarea unor proituri considerabile. de angajare pentru posturi similare celor
desiințate, înscrisuri care nu au fost avute în
2. A reținut instanța de fond că postul de vedere la soluționarea contestației.
manager medical ar i fost efectiv desiin-
țat, raportându-se la înscrisurile adminis- 3. În ceea ce priveşte lipsa motivării deciziei
trate de către intimată, înscrisuri întocmite de concediere, vă rugăm să observați că in-
pro-causa. Astfel, deşi am probat că unul din stanța a apreciat „că nu are competența de
salariații intimatei, respectiv P.A. are calitatea a se apleca mai în amănunt asupra oportuni-
de manager medical, instanța a considerat că tății măsurii dispuse”, negându-şi astfel rolul
acesta nu a fost nou-angajat. Este evident că de instanță judecătorească. Dacă judecătorul
salariatul P.A. a preluat atribuțiile postului de fondului ar i analizat indicatorii inanciari ai
manager medical, atâta timp cât cartea de vi- anului 2010, şi nu ai anului 2009, prin prelu-
zită folosită de acesta în relațiile profesionale area susținerilor intimatei, ar i observat că
cu terții denotă calitatea sa. Intimata a con- „cheltuielile necesare desfăşurării activității
ştientizat că subsemnatul (precum şi celălalt prin intermediul pozițiilor de manager zonă”
director medical) vom formula contestații îm- nu depăşesc beneiciul realizat, iind o cheltu-
potriva deciziilor de restructurare, astfel încât ială minoră în raport cu proitul realizat. Sim-
a evitat încheierea unor contracte de muncă pla consemnare a ineicienței postului desiin-
cu aceeaşi titulatură. țat nu este suicientă atâta timp cât în decizie
nu se arată ce diicultăți economice concrete
Şi angajarea lui M.C., manager zonă, este do- are societatea care să permită luarea unei ast-
vada relei-credințe a intimatei, aceasta susți- fel de decizii. Din analiza indicatorilor bilanți-
nând că işa postului ar prevede alte atribu- eri, a contului de proit şi pierde a societății,
țiuni. Instanța a motivat hotărârea luată şi din evaluarea profesională a subsemnatului,
pe baza işei de post şi a organigramei, acte veți observa că nu a existat nicio diicultate
întocmite pro-causa. După cum veți observa economică concretă, sau motiv rezonabil care
în organigrama societății pentru anul 2011, să justiice măsura concedierii.
organigrama depusă de către subsemnatul şi
care este diferită de cea depusă de către in- La data de 19 octombrie 2012 a depus întâm-
timată, postul subsemnatului a fost înlocuit pinare intimata SC M. SA, solicitând respinge-
cu un alt post, a cărui denumire a fost uşor rea recursului ca nefundat, şi pe fond, respin-
schimbată, respectiv postul de „manager na- gerea contestației şi menținerea ca legală şi
țional vânzări medical”. Aşadar, la data con- temeinică a sentinței pronunțate de instanța
cedierii, societatea angajatoare avea un post de fond.
vacant, fapt care nu mi-a fost adus la cunoş- În recurs nu au fost administrate probe noi.
tință până la data formulării prezentei acțiuni.
Subsemnatul am depus organigrama societă- Examinând sentința atacată prin prisma
ții comunicată pe anul 2011, în cuprinsul că- criticilor invocate, cât şi sub toate aspectele

conform art. 3041 C. pr. civ., Curtea, pentru inanciar, cheltuielile necesare pentru desfă-
motivele ce se vor arăta urmează ca în temeiul şurarea activității prin intermediul pozițiilor
art. 312 alin. (1) şi (3) raportat la art. 304 de Manager Zonă depăşesc beneiciul reali-
alin. (1) pct. 9 C. pr. civ., să admită recursul, să zat, această structură organizațională iind
modiice în parte sentința atacată, să admită ineicientă.”
în parte acțiunea, să dispună anularea deciziei
nr. 624 din 7 ianuarie 2011 emisă de intimata- La rândul său art. 2 alin. (1) prevede următoarele:
pârâtă, urmând a obliga pârâta la plata „Începând cu data comunicării prezentei
către reclamant a unei despăgubiri egale cu decizii, Dl. (…) va beneicia de un preaviz
salariile indexate, majorate şi reactualizate şi de 20 de zile lucrătoare, în conformitate cu
cu celelalte drepturi de care ar i beneiciat prevederile legislației muncii în vigoare.”
reclamantul începând cu data concedierii şi
până la data rămânerii deinitive şi irevocabile Concedierea pentru motive care nu țin de
a prezentei decizii, urmând a i menținute persoana salariatului a avut loc în condițiile
celelalte dispoziții ale sentinței atacate. art. 74 şi urm. C. muncii, ceea ce înseamnă că
intimata trebuia să respecte dispozițiile legale
Astfel, instanța de fond a pronunțat o sentin- menționate.
ță nelegală şi netemeinică respingând contes-
tația formulată împotriva deciziei de concedi- În primul rând, decizia de concediere trebuia
ere nr. 624 din 7 ianuarie 2011, considerând să respecte, pe de o parte, cerințele formale
că motivele de nelegalitate invocate sunt ne- prevăzute de art. 74 C. muncii, pentru că în caz
întemeiate. contrar sancțiunea ce intervine este nulitatea
absolută prevăzută de art. 76 C. muncii
Curtea reține că în fapt prin decizia de con- în vigoare la acea dată, iar pe de altă parte, pe
cediere nr. 624 din 7 ianuarie 2011, alată la fond din aceasta trebuia să rezulte, precum şi
ilele 14-16 din dosarul de fond, şi comuni- din probatoriul administrat motivele concrete
cată către recurentul-reclamant la data de de concediere prevăzute de art. 65 alin. (1)
7 ianuarie 2011, s-a dispus concedierea aces- şi (2) C. muncii.
tuia pentru motive care nu țin de persoa-
na salariatului în temeiul art. 65 alin. (1) şi Sub aspectul primei cerințe, Curtea reține că
art. 66 C. muncii. art. 74 alin. (1) C. muncii prevede următoarele:
Decizia în cauză arată în art. 1 alin. (1) urmă- „Decizia de concediere se comunică salariatu-
toarele: lui în scris şi trebuie să conțină în mod obli-
gatoriu:
„Începând cu data expirării termenului de
jurisprudență
preaviz 5 februarie 2011 se concediază pen- (...)

tru motive care nu țin de persoana salaria-
tului Dl. P.C.F., ocupând funcția de Manager b) motivele care determină concedierea.”
Zonal – nivel organizațional 9, în conformi- Rezultă fără putință de tăgadă că decizia de
tate cu prevederile art. 65 alin. (1) şi art. 66 concediere trebuie să conţină în mod obligatori
C. muncii, concediere cauzată de desiința- motivele care determină concedierea, exprima-
rea locului de muncă ca urmare a reorgani- rea imperativă rezultată din textul de lege.
zării activității departamentului Medical al
SC M. SRL pentru care nu se mai justiică men- Mai mult, nu întâmplător, legiuitorul a pre-
ținerea în cuprinsul organigramei. Aceasta văzut această obligație, întrucât având în ve-
având în vedere faptul că din punct de vedere dere că în astfel de litigii sarcina probei revine

angajatorului aşa cum prevedeau dispozițiile trebuia să rezulte din diicultățile economice
art. 287 C. muncii în vigoare la data conce- sau din transformările tehnologiei ale
dierii recurentului, art. 272 după republicarea intimatei.
Codului muncii, art. 77 a prevăzut pentru an-
gajator următoarele interdicții: Or, din conținutul deciziei nu rezultă niciuna
dintre cele două caracteristici speciice unei
„În caz de conlict de muncă angajatorul nu cauze reale a desiințării locului de muncă
poate invoca în fața instanței alte motive de ocupat de către recurentul-reclamant, pentru
fapt şi de drept decât cele precizate în decizia că, intimata a depus un înscris din care nu
de concediere.” rezultă vreo diicultate economică, ci mai
mult, pentru anul anterior concedierii (2010)
Or, decizia nr. 624 din 7 ianuarie 2011 sub
rezultă existența chiar a înregistrării unei
acest aspect este plină de aspecte generale,
activități proitabile, în acest sens a se vedea
lipsind cu desăvârşire motivele de fapt şi de
înscrisul ce poartă denumirea de „Contul de
drept concrete care au cauzat desiințarea
proit şi pierdere”, alat la ilele 90-91 din
locului de muncă şi concedierea recurentului
dosarul de fond.
în temeiul art. 65 C. muncii.
În ceea ce priveşte existența unei cauze
În acest sens se arată următoarele: „(...)
serioase în concedierea unei persoane în
concediere cauzată de desiințarea locului de
muncă ca urmare a reorganizării activității temeiul art. 65 C. muncii, aceasta presupune
departamentului Medical al SC M. pentru care caracterul imposibil în continuarea activității
nu se mai justiică menținerea în cuprinsul la locul de muncă respectiv prin producerea
organigramei. Aceasta având în vedere faptul de pagube angajatorului, prin pagubă
că din punct de vedere inanciar, cheltuielilor neînțelegându-se şi plata salariului.
necesare pentru desfăşurarea activității Şi din acest punct de vedere decizia şi proba-
prin intermediul pozițiilor de Manager Zonă toriul administrat nu relevă pagube produse
depăşesc beneiciul realizat, această structură
intimatei şi care au legătură cu locul de mun-
organizațională iind ineicientă.”
că ce a trebuit desiințat.
Curtea reține că, reorganizarea presupune
Prin urmare având în vedere că decizia de con-
modiicarea structurii interne a angajatorului
cediere nu cuprinde motivele care au determi-
pentru creşterea performanțelor societății, şi
nat concedierea, iar din probatoriul adminis-
nu doar prin raportare la salariul persoanei
trat nu a rezultat îndeplinirea condițiilor legale
care ocupă funcția respectivă, având în vedere
privind cauza reală şi serioasă în desiințarea
tocmai dispozițiile art. 65 alin. (1) C. muncii
locului de muncă ocupat de recurentul-recla-
care se referă la o concediere pentru motive
mant, Curtea constată că o astfel de decizie
care nu au legătură cu persoana salariatului.
este lovită de nulitate absolută în condițiile
În plus din conținutul deciziei de concediere art. 76 C. muncii, în prezent art. 78 având ace-
şi din probatoriul administrat nu rezultă laşi conținut şi anume: „Concedierea dispusă
îndeplinirea condițiilor cerute de dispozițiile cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege
art. 65 alin. (2) C. muncii, potrivit cărora este lovită de nulitate absolută”.
„Desiințarea locului de muncă trebuie să ie
efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă”. În ceea ce priveşte cel de-al doilea aspect de
nelegalitate al deciziei referitor la dreptul de
Astfel, cauza reală a desiințării locului de preaviz, Curtea reține că, prin deiniție prea-
muncă ocupat de către recurentul-reclamant vizul presupune înştiințarea prealabilă a ce-

leilalte părți despre încetarea raporturilor de concediază …” este nelegală, deoarece aşa
muncă, având drept scop evitarea consecin- cum am menționat mai sus pe de o parte,
țelor negative pe care le-ar produce denunța- preavizul trebuie acordat anterior concedie-
rea unilaterală a contractului pentru salariat, rii, iar pe de altă parte, comunicarea deciziei
iar reglementarea preavizului de către Codul de concediere are drept efect în virtutea legii
muncii constituie o garanție a dreptului la încetarea raporturilor de muncă, ceea ce echi-
muncă şi a stabilității în muncă. valează cu faptul că recurentul nu şi-a exerci-
tat dreptul de preaviz.
Aşadar, preavizul în scopul concedierii repre-
zintă înştiințarea făcută salariatului de către În conformitate cu prevederile art. 78 C. mun-
angajator despre intenția sa de a înceta într-un cii „Concedierea dispusă cu nerespectarea
viitor apropiat raporturile de muncă cu acesta. procedurii prevăzute de lege este lovită de
nulitate absolută”.
Drept urmare, preavizarea trebuie să aibă loc
înainte de emiterea deciziei de concediere şi Având în vedere motivele pentru care se im-
nu cu prilejul emiterii acesteia, pentru că în pune anularea deciziei de concediere, precum
conformitate cu dispozițiile art. 77 C. muncii, şi voința recurentului-reclamant exprimată în
decizia de concediere produce efecte de la cursul judecății în primă instanță de a nu mai
data comunicării, ceea ce înseamnă că, înce- i reintegrat în postul din care a fost concedi-
pând cu acea dată raporturile de muncă înce- at nelegal, Curtea, în temeiul art. 78, art. 80
tează. după republicarea Codului muncii, urmează
să oblige intimata-pârâtă la plata unei despă-
Prin urmare, nu angajatorul este cel care sta- gubiri egale cu salariile indexate, majorate şi
bileşte de când intervine încetarea contractu- reactualizate, şi cu celelalte drepturi de care
lui de muncă prin concediere, ci legea, care în ar i beneiciat acesta începând cu data con-
art. 77 C. muncii, statuează următoarele: cedierii şi până la data rămânerii deinitive şi
irevocabile a prezentei decizii.
„Decizia de concediere produce efecte de la
data comunicării ei salariatului”. Plata drepturilor de care ar i beneiciat recla-
mantul se impun a i acordate până la data
Considerentele instanței de fond potrivit că- rămânerii deinitive şi irevocabile a prezentei
reia dreptul de preaviz a fost respectat întru- decizii în temeiul art. 80 alin. (3) C. muncii ce
cât încetarea raporturilor de muncă rezultă statuează următoarele:
din programul REVISAL nu prezintă relevanță,
pentru că singurul act juridic opozabil recu- „În cazul în care salariatul nu solicită repune-
rentului şi emis de către angajator este deci- rea în situația anterioară emiterii actului de
jurisprudență
zia de concediere şi aceasta trebuie să respec- concediere, contractul individual de muncă va

te condițiile prevăzute de lege. înceta de drept la data rămânerii deinitive şi
irevocabile a hotărârii judecătoreşti.”
Or, mențiunea din decizia de concediere
potrivit căreia „începând cu data expiră- Urmează a i menținute celelalte dispoziții ale
rii termenului de preaviz 5 februarie 2011 se sentinței atacate.

Casarea parţială şi trimiterea cauzei spre rejudecare. Condiţii
Casarea parțială şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Condiții
O primă critică pe care Curtea o găseşte întemeiată este cea referitoare la greşita soluţionare
de către prima instanţă a excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, pentru pretenţiile având ca
obiect plata sporurilor şi a contribuţiilor aferente la bugetele de stat, pentru perioada 1 martie
2007 – 5 octombrie 2009.
Capătul de cerere formulat de recurenta-reclamantă are ca obiect obligarea pârâtei la plata

sporurilor şi a contribuţiilor aferente la bugetele de stat, pentru perioada 1 martie 2007 –
28 martie 2010. Prima instanţă a apreciat că pretenţiile aferente perioadei 1 martie 2007 –
5 octombrie 2009 sunt prescrise, întrucât sunt drepturi izvorâte din contractul colectiv de muncă.
Susţinerea primei instanţe potrivit căreia pretenţiile menţionate sunt prescriptibile în termenul de
6 luni prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. e) C. muncii, nu este justiicată. Drepturile care fac obiectul
cauzei de faţă au caracter salarial.
Or, din acest punct de vedere, termenul de prescripţie aplicabil este cel de 3 ani de la data naşterii
dreptului prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003, incident cu prioritate ori de
câte ori este vorba de drepturi salariale sau alte despăgubiri, indiferent de izvorul lor (contract
individual de muncă, colectiv ori lege), textul art. 283 alin. (1) lit. e) rămânând aplicabil pentru
drepturi şi obligaţii rezultate din alte condiţii de exercitare a dreptului la muncă stipulate în
contractele colective, decât din drepturi şi obligaţii salariale.
Tribunalul a considerat în mod neîntemeiat că dreptul la acţiune al reclamantei s-a prescris şi a

soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului, în temeiul unei excepţii de fond admise
în mod greşit, devenind incident cazul de casare a hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare
aceleiaşi instanţe, prevăzut de art. 312 alin. (5) C. pr. civ.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului pentru perioada 1 martie 2007 – 28 mar-
Bucureşti, secția a VIII-a conlicte de muncă tie 2010, precum şi pentru viitor; plata spo-
şi asigurări sociale sub nr. 10.786/3/2010 re- rului pentru titlul de doctor în procent de
clamanta C.V. a chemat în judecată pe pârâta 15% pentru perioada 10 octombrie 2008 –
SC R.R. SRL pentru a i obligată la plata spo- 28 martie 2010, precum şi pentru viitor; pla-
rului de condiții deosebite, grele, periculoase ta contribuțiilor de asigurări sociale aferente
sau penibile în procent de 10% din salariul punctelor 1-4 ale prezentei; înscrierea acesto-
de bază pentru perioada 1 martie 2007 – 28 ra în carnetul de muncă al reclamantei, şi pla-
martie 2010, precum şi pentru viitor; la plata ta cheltuielilor de judecată.
sporului de periclitate în cuantum de 200%
pentru perioada 1 martie 2007 – 28 martie Prin sentința civilă nr. 949 din 1 februarie
2010, precum şi pentru viitor; plata sporului 2012 pronunțată în dosarul nr. 10786/3/2010,
de vechime în muncă în cuantum de 25% Tribunalul Bucureşti, secția a VIII-a conlicte

de muncă şi asigurări sociale a respins capă- beneiciind de un salariu de 13.339.536 lei

tul de cerere având ca obiect plata sporurilor echivalentul a 444 USD şi o alocație zilnică de
şi a contribuțiilor la bugetele de stat aferen- 100.000 lei. Temeiul de drept invocat de re-
te perioadei 1 martie 2007 – 5 octombrie clamantă îl constituie contractul colectiv de
2009, ca iind prescris dreptul la acțiune; muncă la nivel de ramură mass-media. Potri-
a admis acțiunea formulată de reclamanta vit art. 241 lit. c) C. muncii, clauzele contrac-
C.V., în contradictoriu cu pârâta SC R.R. SRL, telor colective de muncă la nivel de ramură îşi
în parte; a obligat pârâta la plata sporului de produc efecte pentru toți salariații încadrați la
vechime în muncă în cuantum de 25% pen- toți angajatorii din ramura de activitate pen-
tru perioada 5 octombrie 2009 – 28 martie tru care s-a încheiat contractul colectiv de
2010 precum şi la plata sporului pentru titlu muncă. În raport de această dispoziție se va
de doctor în procent de 15% pentru perioada înlătura susținerea pârâtei referitoare la ina-
5 octombrie 2009 – 28 martie 2010; a obli- plicabilitatea clauzelor din contractul colectiv
gat pârâta la plata contribuțiilor de asigurări de muncă la nivel de ramură mass-media, în
sociale aferente perioadei 5 octombrie 2009 speță. Contractul colectiv la nivel de ramură
– 28 martie 2010; a obligat pârâta la efectua- s-a încheiat ca urmare a negocierii dintre par-
rea cuvenitelor mențiuni în carnetul de mun- tenerii de dialog social. Menționarea expresă
că al reclamantei, conform celor dispuse prin în conținutul contractului a părților cărora
prezenta hotărâre; a respins cererea având ca li se aplică nu este obligatorie față de dispo-
obiect plata sporului pentru condiții deosebi- zițiile imperative ale art. 241 alin. (1) lit. c)
te, grele, periculoase sau penibile şi a sporului C. muncii.
de periclitate pentru perioada 5 octombrie În art. 3 din actul constitutiv al pârâtei sunt
2009 – 28 martie 2010, cât şi a sporurilor so- nominalizate domeniile principale de activita-
licitate pentru viitor, ca neîntemeiată; s-a luat te încadrate în 221 şi 221 din Codul CAEN, dar
act că nu se solicită cheltuieli de judecată. şi alte obiecte de activitate cu nominalizarea
codurilor CAEN. În întâmpinare, pârâta face
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond
referire numai la obiectul principal de activi-
a reținut următoarea situație de fapt şi de
tate nu şi la cele nominalizate la rubrica alte
drept:
obiecte de activitate care sunt: editarea zia-
În şedința publică din 18 ianuarie 2012, in- relor; editarea revistelor şi periodicelor; edi-
stanța a admis excepția prescrierii dreptului tarea înregistrărilor sonore; tipărirea ziarelor;
material la acțiune pentru perioada 1 martie legătorie; reproducerea înregistrărilor audio;
2007 – 15 octombrie 2009, şi a dispus respin- reproducerea înregistrărilor video; intermedi-
gerea capătului de cerere ce are ca obiect pla- eri în comerțul cu produse diverse; comerț cu
ta sporurilor şi a creanțelor bugetare aferente ridicata al altor bunuri de consum nealimen-
jurisprudență
perioadei 1 martie 2007 – 5 octombrie 2009, tare, n.c.a.; comerț cu amănuntul în magazine
ca iind prescris dreptul la acțiune. nespecializate, cu vânzare predominantă de
produse nealimentare; comerț cu amănuntul
Pe fondul cauzei, analizând susținerile părților al cărților, ziarelor şi articolelor de papetărie;
prin prisma conținutului înscrisurilor depuse comerț cu amănuntul prin corespondență;
la dosar a dispozițiilor: art. 30 lit. a), c), şi f) comerț cu amănuntul prin standuri şi piețe;
din Contractul colectiv de muncă, ale art. 241 transporturi terestre de călători, ocazionale;
alin. (1) lit. c) C. muncii a reținut următoarele: transporturi rutiere de mărfuri; telecomu-
nicații; dezvoltare imobiliară; închiriere şi
Din anexa nr. 1 la contractul individual de subînchiriere a bunurilor imobiliare proprii
muncă, rezultă că reclamanta a fost salari- sau închiriate; agenții imobiliare; administra-
ata pârâtei în funcția de editor coordonator rea imobilelor pe bază de tarife sau contract;

publicitate; activități de secretariat şi tradu- Acordarea sporului de doctor în ştiințe este

cere; activități de radio şi televiziune; creație, prevăzută de art. 30 lit. f) din Contractul
interpretare artistică, dramatică şi muzicală; colectiv de muncă.
activități de gestionare a sălilor de spectaco-
Prin întâmpinare, pârâta a precizat că recla-
le; activități ale agențiilor de presă.
manta a depus un simplu CV prin care a ară-
În contractul colectiv de muncă unic la nivel tat că deține diploma de doctor în market-
ing. Din copia actului de la ila 87 rezultă că
de ramură mass-media pentru perioada
reclamanta are diplomă de doctor emisă de
2006-2007, ila 84, este deinită ramura
Universitatea – Academia de Studii Economi-
mass-media ca iind totalitatea mijloacelor ce Bucureşti cu nr. 27 din 10 octombrie 2008.
şi modalităților de comunicare a informației Din actul de la ila 85 rezultă că reclamanta
către public, inclusiv conceperea şi producția i-a făcut cunoscut angajatorului calitatea sa
indiferent de suport, identiicate cu marcă de doctor în ştiințe în raport de care a soli-
proprie şi sau licență. citat sporul de doctor. Astfel au fost respinse
ca neîntemeiate susținerile pârâtei în sensul
Din această deiniție şi având în vedere obiec- că reclamanta nu deține titlul de doctor în
tul de activitate al pârâtei rezultă că este ne- ştiințe, că nu i-a adus la cunoştință această
întemeiată susținerea privind inaplicabilitatea împrejurare şi nu a solicitat sporul de doctor
clauzelor din contractul colectiv de muncă la în ştiințe. În baza art. 30 lit. f) din Contractul
nivel de ramură mass-media în speță. În ceea colectiv de muncă s-a dispus obligarea pârâ-
ce priveşte susținerile pârâtei în raport de co- tei la plata sporului pentru titlu de doctor în
diicarea CAEN urmează să se aibă în vedere procent de 15% pentru perioada 5 octombrie
faptul că în anul 2008 s-a procedat la reco- 2009 – 28 martie 2010.
diicare, aspect ce nu a fost expus în apărare.
Potrivit art. 40 lit. f) C. muncii s-a dispus
Prin art. 30 lit. c) din Contractul colectiv de obligarea pârâtei să vireze creanțele bugetare
muncă la nivel mass-media s-a prevăzut ca aferente sporurilor de vechime în muncă şi de
doctor în ştiințe pentru perioada 5 octombrie
salariatul din acest domeniu de activitate să
2009 – 28 martie 2010.
beneicieze de spor pentru vechime în muncă
în funcție de anii de vechime. În urma verii- Prin art. 30 lit. a) din Contractul colectiv de
cărilor din data de 11 februarie 2009, efectu- muncă este reglementată acordarea sporului
ate de Inspectoratul Teritorial de Muncă (con- pentru condiții deosebite de muncă, grele,
semnate în actul de la ila 6 şi 7 şi cel de la periculoase sau penibile de 10% din salariul
ila 119), s-a constatat că pârâta nu a acordat de bază. Condițiile de muncă deosebite sunt
sporul de vechime în muncă prevăzut de con- deinite de art. 19 din Legea nr. 19/2000, în
tractul colectiv de muncă aplicabil. Cu înscri- vigoare în perioada supusă analizei, ca iind
surile depuse la dosar, pârâta nu a făcut do- acele locuri de muncă care în mod permanent
sau în anumite perioade pot afecta esențial
vada că i-a acordat reclamantei acest spor. În
capacitatea de muncă a persoanei din cauza
consecință, în baza art. 30 lit. c) din Contrac-
expunerii la risc într-un grad ridicat. În acți-
tul colectiv de muncă, s-a dispus obligarea une nu sunt nominalizate elementele carac-
pârâtei să-i plătească reclamantei sporul de teristice locului de muncă al reclamantei ce
vechime în muncă în procent de 25%, având presupuneau afectarea esențială a capacității
în vedere că are o activitate în mass-media de de muncă. Conform art. 19 alin. (4) din Legea
peste 20 de ani pentru perioada 5 octombrie nr. 19/2000 locurile de muncă în condiții deo-
2009 – 28 martie 2010. sebite se stabilesc prin contractul colectiv de

muncă sau, dacă nu se încheie contract colec- 2009, ca iind prescris dreptul la acțiune şi,
tiv de muncă, prin decizia organului de condu- de asemenea, cererea având ca obiect sporul
cere, şi prin alin. (5) se prevede obligativitatea pentru condiții deosebite, grele, periculoase
avizului Inspectoratului Teritorial de Muncă. sau penibile şi a sporului de periclitate.
În speță, există încheiat contractul colectiv de
muncă, iar locul de muncă al reclamantei, de În conformitate cu dispozițiile art. 30 din
senior editor nu este nominalizat ca făcând Contractul colectiv de muncă la nivel de
parte din cele în condiții deosebite, nu există mass-media pe anul 2006-2007, prelungit
avizului Inspectoratului Teritorial de Muncă. ulterior prin Act adițional nr. 2 la Contrac-
Locurile de muncă în condiții speciale sunt tul colectiv de muncă unic la nivel de ramu-
nominalizate în art. 20 din Legea nr. 19/2000. ră mass-media pentru perioada 2006-2007,
Locul de muncă al reclamantei nu face parte nr. 283/20082, precum şi prin Actul Adițional
din categoria celor precizate expres în acest nr. 3 din 13 martie 2009, încheiat conform
text de lege. De asemenea, locul de muncă al art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 130/1996, repu-
reclamantei nu se încadrează nici în categoria
blicată, înregistrat la Ministerul Muncii, Fami-
locurilor de muncă penibile, având în vedere
liei şi Protecției Sociale cu numărul 160 din 18
normele metodologice de aplicare a preve-
martie 2009 la Contractul colectiv de muncă
derilor Ordonanței de urgență a Guvernului
nr. 96/2003. În consecință, tribunalul a dis- unic la nivel de ramură mass-media pentru
pus respingerea capătului de cerere ce are ca perioada 2006-2007, înregistrat la Ministerul
obiect obligarea pârâtei la plata sporului pen- Muncii, Familiei şi Protecției Sociale cu numă-
tru condiții deosebite, grele, periculoase, sau rul 993/11 din 8 mai 2006.
penibile pentru perioada 5 octombrie 2009
Art. 30 – Părțile contractante convin ca
– 28 martie 2010.
salariatul din mass-media să beneicieze de
Din actul de la ila 62 rezultă că raporturile următoarele sporuri minime:
de muncă dintre părți au încetat cu data de
11 martie 2010 în baza art. 65 C. muncii. În a) spor pentru condiții deosebite de muncă,
raport de această împrejurare şi a faptului grele, periculoase sau penibile, 10 % din sala-
că se solicită un prejudiciu viitor ce este riul de bază; (...)
incert, s-a respins ca neîntemeiată cererea de
acordare a sporurilor pentru viitor. c) spor pentru vechime în muncă, în funcție
de anii de vechime, după cum urmează:peste
În baza art. 3 din Decretul nr. 92/1976 (în vi- 20 de ani: 25%; spor de periclitate maximă:
goare până la data de 1 ianuarie 2011, iar acți- 200%; [...]; persoanele cu titlu de doctor în
unea a fost introdusă pe rolul instanței la data ştiințe care îşi desfăşoară activitatea în mass-
jurisprudență
de 2 martie 2010) s-a dispus obligarea pârâtei media beneiciază de un spor de minimum
să efectueze mențiunile corespunzătoare în 15%, aplicat la salariul de bază.
conformitate cu dispozițiile prezentei hotărâri.
4. Aşadar conform contractului colectiv de
În termen legal, împotriva acestei sentințe au muncă la nivel de ramură mass-media avea
formulat recurs ambele părți.
dreptul să primească pentru perioada 1 mar-
Prin recursul său, reclamanta C.V. a susținut tie 2007 – 28 martie 2010, precum şi pentru
că în mod greşit instanța de fond a respins ca- viitor următoarele sporuri la salariu: spor pen-
pătul de cerere având ca obiect plata sporuri- tru condiții deosebite; spor pentru vechime în
lor şi a contribuțiilor la bugetele de stat afe- muncă; spor de periclitate; spor pentru titlul
rente perioadei 1 martie 2007 – 5 octombrie ştiințiic de doctor.

5. Astfel cum rezultă din înscrierile din carne- drul editorialului C. până la data de 14 aprilie
tul de muncă niciunul din aceste sporuri nu 2010, dată la care în temeiul art. 65 alin. (1)
i-a fost acordat. C. muncii, acesteia i-a încetat contractul indi-
vidual de muncă ca urmare a desiințării pos-
În conformitate cu dispozițiile art. 11 din Le- tului ocupat.
gea nr. 130/1996 privind contractul colectiv
de muncă: Având în vedere temeiul de drept al cererii in-
troductive, precum şi susținerile societății re-
Art. 11 – (1) Clauzele contractelor colective feritoare la inaplicabilitatea în prezenta cauză
de muncă produc efecte, după cum urmează: a prevederilor Contractului colectiv de muncă
pentru toți salariații încadrați în toate unită- la nivel de ramură, solicită a se constata că
țile din ramura de activitate pentru care s-a cererea formulată de către intimată trebuia să
încheiat contractul colectiv de muncă. ie respinsă în totalitate de către instanța de
fond.
SC R.R. SRL face parte din ramura mass-me-
dia, astfel încât dispozițiile Contractului co- Cu toate acestea, făcând o interpretare ero-
lectiv de muncă la nivel de ramură mass-me- nată a dispozițiilor legale aplicabile [în speță
dia sunt aplicabile în totalitate şi salariaților art. 241 alin. (1) lit. c) C. muncii], instanța de
care sunt angajați ai trustului R. fond a apreciat în mod greşit că Contractul
colectiv de muncă la nivel de ramură ar i
De altfel, din cele prezentate rezultă ca dis-
aplicabil societății.
pozițiile Contractului colectiv de muncă la ni-
vel mass-media se aplică şi SC R.R. SRL, lucru În acest sens, în urma unei sumare anali-
care este susținut şi de prevederile din Anexa ze a prevederilor legale aplicabile, instanța
nr. 3 la Contractul colectiv de muncă unde la de fond a considerat față de prevederile 241
pct. „Săptămânale” lit. C) este nominalizat şi alin. (1) lit. c) C. muncii, că Contractul colectiv
săptămânalul C. de muncă la nivel de ramură se aplică socie-
tății pârâte indiferent dacă aceasta este sau
Față de cele arătate mai sus, solicită admite-
nu menționată expres în conținutul acestui
rea recursului, modiicarea în parte a sentinței
contract colectiv de muncă.
atacate, plata cheltuielilor de judecată.
De asemenea, în mod neîntemeiat, instanța
Prin recursul său, recurenta SC R.R. SRL solici-
a respins excepția de nelegalitate invocată
tă admiterea excepției de nelegalitate invoca-
de societate, prin care R. solicită că instanța
tă şi, pe fond, modiicarea în parte a sentinței
urmează să facă aplicarea prevederilor impe-
civile recurate, în sensul respingerii în totali-
rative ale art. 4 par. 2 din Legea nr. 554/2002,
tate a acțiunii introductive ca neîntemeiată,
să dispună sesizarea secției a IX-a de conten-
precum şi obligarea intimatei la plata cheltu-
cios administrativ şi iscal în vederea stabilirii
ielilor de judecată ocazionate de soluționarea
legalității actului administrativ, şi să suspende
prezentei cauze, al căror cuantum urmează a
cauza până la soluționarea excepției de nele-
i probat cu ocazia dezbaterilor, pentru urmă-
galitate mai sus dezvoltate.
toarele considerente:
Sentința recurată este neîntemeiată, având în
În fapt, la data de 16 ianuarie 2002, între so-
vedere următoarele considerații:
cietate şi intimată a fost încheiat contractul
individual de muncă, înregistrat la Inspec- Cu privire la excepția nelegalității:
toratul Teritorial de Muncă Bucureşti sub
nr. 579/2002, în temeiul căruia intimata a de- Recurenta susține că actul administrativ de
ținut funcția de şef serviciu şi asimilați în ca- înregistrare a contractului colectiv de muncă

la nivel de ramură, ce poartă nr. 993/11 din acela de persoană juridică – radiourile, coti-
8 mai 2006 este nelegal emis, cu nerespectarea dianele şi televiziunile menționate în cadrul
prevederilor Legii nr. 130/1996 (în prezent abro- Contractului nu sunt de folosință, şi care nu
gată) privind contractul colectiv de muncă. pot i titulare de drepturi şi obligații în rapor-
Astfel, în vederea identiicării clare a persoa- turi de dreptul muncii.
nelor care vor beneicia şi care vor i ținute de Procedând la înregistrarea Contractului colec-
drepturile şi obligațiile stabilite în cadrul unui
tiv de muncă la nivel de ramură, deşi acesta
contract colectiv de muncă, art. 13 din Le-
nu cuprindea lista persoanelor juridice în ca-
gea nr. 130/1996 stabileşte în sarcina părților
semnatare obligația de a preciza în cadrul i- drul cărora ar urma să se aplice, autoritatea
ecărui contract colectiv de muncă încheiat la competentă a emis un act administrativ ne-
nivel de grup de unități şi ramură de activita- legal, ce încalcă în mod evident prevederile
te, unitățile în cadru cărora se aplică clauzele art. 28 alin. (1) lit. a) coroborate cu prevederi-
negociate. le art. 13 din Legea nr. 130/1996, motiv pen-
tru care se impune desiințarea lui.
Importanța stabilirii în mod clar a câmpului
de aplicabilitate al unui contract colectiv de Mai mult, potrivit prevederilor art. 25 alin. (3)
muncă este subliniată şi de dispozițiile art. 26 din Legea nr. 130/1996, contractele colective
din Legea nr. 130/1996, care stabileau în de muncă se aplică de la data înregistrării şi
mod ferm interdicția pentru autoritățile față de aceste dispoziții imperative, în mod
competente de a înregistra un contract evident actul de înregistrare a unui contract
colectiv de muncă în cadrul căruia nu sunt colectiv de muncă reprezintă un act adminis-
prevăzute unitățile [persoanele juridice, în
trativ veritabil, de emiterea acestuia depin-
sensul art. 1 alin. (3) din Legea nr. 130/1996]
în care acest contract urma să ie aplicat. zând însăşi intrarea în vigoare a unui contract
colectiv de muncă.
Or, aşa cum se poate observa din simpla lec-
turare a Contractului colectiv de muncă unic Având în vedere importanța emiterii actului
la nivel de ramură mass-media pentru peri- administrativ de înregistrare, legiuitorul a sta-
oada 2006-2007 nr. 993/11 din 8 mai 2006 bilit în sarcina autorității publice competente
(..CCMFT) – (Anexa nr. 1), în cadrul acestuia obligația de a veriica existența persoanelor
nu au fost precizate unitățile (persoanele ju- cărora acest contract le este aplicabil, dar şi
ridice) în cadrul cărora urma să îşi producă sancțiunea aplicabilă, respectiv refuzul de în-
efectele. registrare a contractelor colective de muncă
încheiate cu încălcarea prevederilor art. 1.3.
În acest sens, în cadrul anexei nr. 3 din Con-
jurisprudență
tractul colectiv de muncă la nivel de ramură, Or, tocmai aceste dispoziții în prezenta cauză
deşi se menționează în titlu că aceasta ar cu- nu au fost respectate, motiv pentru care actul
prinde „lista unităților în care se aplică con-
administrativ nr. 993/11 din 8 mai 2006, prin
tractul colectiv de muncă”, în realitate această
care a fost înregistrat Contractul colectiv de
anexă nu face altceva decât să enumere co-
tidianele, radiourile, televiziunile, în care s-ar muncă la nivel de ramură mass-media pentru
aplica acest Contract colectiv de muncă la ni- perioada 2006-2007 este nelegal.
vel de ramură.
De asemenea, recurenta-pârâtă susține că de
Or, față de dispozițiile art. 1 alin. (3) din Legea competența instanței este doar veriicarea în-
nr. 130/1996 care deinesc în mod expres care deplinirii condițiilor necesare pentru invoca-
este înțelesul noțiunii de unitate – respectiv rea excepției de nelegalitate.

În acest sens, invocă jurisprudența Înaltei muncă la nivel de ramură, iar Contractul co-
Curți de Casație şi Justiție, secția de conten- lectiv de muncă la nivel de ramură nu îşi pro-
cios administrativ şi iscal, care a statuat că: duce efectele decât ulterior înregistrării sale,
rezultă că justa soluționare a cauzei depindea
„Există un drept la acțiune în baza legii con- de stabilirea legalității actului administrativ
tenciosului administrativ împotriva actului de prin care s-a dispus înregistrarea Contractului
înregistrare a contractului colectiv de mun- colectiv de muncă la nivel de ramură.
că, act administrativ tipic. Acțiunea având ca
obiect contestarea actului prin care a fost în- Pe cale de consecință, instanța avea obligația
registrat un contract colectiv de muncă în te- de a face aplicarea prevederilor imperative
meiul art. 25-28 din Legea nr. 130/1996 este ale art. 4 par. 2 din Legea nr. 554/2004, re-
de competența de soluționare a instanței de spectiv avea obligația de a dispune sesizarea
contencios (decizia nr. 619/2007). secției a IX-a de contencios administrativ şi
iscal, în vederea stabilirii legalității actului
Solicită a se avea în vedere de asemenea dis- administrativ şi de a suspenda cauza până la
pozițiile art. 4 alin. (1) din Legea contenciosu- soluționarea excepției de nelegalitate mai sus
lui administrativ nr. 554/2004 care prevăd: dezvoltate.
„Legalitatea unui act administrativ unilate-
ral cu caracter individual, indiferent de data Cu toate acestea, în mod absolut neîntemeiat,
emiterii acestuia, poate i cercetată oricând instanța a decis să respingă excepția de nele-
în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din galitate invocată şi să procedeze la judecarea
oiciu sau la cererea părții interesate”. cauzei. Prin urmare, pentru toate motivele
arătate anterior, recurenta-pârâtă consideră că
În speță, sunt îndeplinite condițiile legale soluția instanței de respingere a excepției for-
pentru ca această excepție să poată i ridi- mulate este una nelegală şi netemeinică, şi so-
cată, întrucât: (i) este vorba de un act admi- licită desiințarea încheierii de şedință prin care
nistrativ emis de către o autoritate publică s-a respins excepția de nelegalitate.
în exercitarea atribuțiilor de putere publi-
că, respectiv Ministerul Muncii, Solidarității Cu privire la decizia pronunțată:
Sociale şi Familiei [art. 25 alin. (2) din Legea Recurenta-pârâtă apreciază că este neînte-
nr. 130/1996], (ii) cu caracter individual (în- meiată susținerea instanței conform căreia
registrarea nelegală a unui contract colectiv societății i s-ar aplica prevederile Contractului
de muncă care se adresează unor persoane colectiv de muncă la nivel de ramură, indife-
determinate, respectiv semnatarilor con- rent dacă aceasta este sau nu menționată în
tractului colectiv de muncă la nivel de ramu- cadrul acestui contract colectiv.
ră, care au solicitat înregistrarea acestuia),
(iii) act administrativ de natură a vătăma în În susținerea acestei concluzii, instanța de
mod grav interesele legitime ale societății fond indică prevederile art. 241 alin. (1) lit. c)
pârâte (aşa cum rezultă din petitul acțiunii, C. muncii conform cărora: „clauzele contrac-
pretențiile reclamantei se întemeiază în tota- telor colective de muncă la nivel de ramură îşi
litate pe dispozițiile acestui Contract colectiv produc efectele pentru toți salariații încadrați
de muncă la nivel de ramură încheiat şi înre- la toți angajatorii din ramura de activitate
gistrat fără respectarea prevederilor legate pentru care s-a încheiat contractul colectiv
imperative aplicabile). de muncă”, considerând că pentru aplicarea
Contractului colectiv de muncă la nivel de ra-
Prin urmare, având în vedere că pretențiile in- mură nu este necesar ca societatea pârâtă să
timatei sunt strâns legate de aplicabilitatea în ie menționată în cadrul acestuia, în plus in-
cauză a prevederilor Contractului colectiv de stanța de fond apreciază că şi față de obiectul

principal de activitate al societății, ar i aplica- de ramură nu îi este aplicabil, în acelaşi sens

bile prevederile Contractului colectiv de mun- s~a pronunțat şi doctrina de specialitate,
că la nivel de ramură. care a statuat în mod constant şi unitar
faptul că Contractul colectiv de muncă la
Or, instanța omite să analizeze tocmai pre- nivel de ramură se aplică doar angajatorilor
vederile legii speciale, respectiv ale Legii care sunt menționați în mod expres în anexa
nr. 130/1996 privind contractul colectiv de la Contractul colectiv de muncă la nivel de
muncă, lege care instituia reguli speciale, de- ramură, respectiv angajatorii care, iind parte
rogatorii cu privire la modul de încheiere şi la organizația patronală semnatară, au fost
aplicare a contractelor colective de muncă. practic reprezentați la negocierea clauzelor
În măsura în care instanța de fond ar i apli- contractului colectiv.
cat prevederile Legii nr. 130/1996, aceasta ar Cu titlu de exemplu, reputatul profesor
i constat că Contractul colectiv de muncă la Alexandru Țiclea consideră că: „părțile au
nivel de ramură nu este aplicabil societății, în- obligația să precizeze, în iecare contract co-
trucât: lectiv de muncă la nivel de ramură de activi-
Contractul colectiv de muncă la nivel de ra- tate, angajatorii în cazul cărora se aplică clau-
mură a fost înregistrat cu încălcarea prevede- zele negociate”, şi că „deşi contractul colectiv
rilor art. 26 din Legea nr. 130/1996 care sta- de muncă este o excepție de la principiul rela-
bileau în mod ferm interdicția pentru autori- tivității efectelor contractului, totuşi, efectele
tățile competente de a înregistra un contract sale nu pot i nelimitate; ele nu se pot impune
colectiv de muncă în cadrul căruia nu sunt forțat şi angajatorilor, nu pot înfrânge voința
prevăzute unitățile [persoanele juridice, în acestora. Acordul lor într-o asemenea situație
sensul art. 1 alin. (3) din Legea nr. 130/1996]. nu poate i prezumat [...]”.
Prevederile art. 13 din Legea nr. 130/1996 De asemenea, şi profesorul Traian Ştefănescu,
impun părților semnatare ale unui contract în Tratatul Teoretic şi Practic de Dreptul Muncii
colectiv de muncă obligația de a preciza în arată că: „singura interpretare judicioasă a
cadrul iecărui contract colectiv de muncă în- textelor art. 241 C. muncii şi art. 11 din Legea
cheiat la nivel de grup de unități şi de ramură nr. 130/1996 coroborate cu art. 13 din aceeaşi
de activitate, unitățile în cadrul cărora se apli- lege, este următoarea: «funcționează o apli-
că clauzele negociate. cabilitate generală a contractelor colective
de muncă la nivel de unitate (contractul iind
Această prevedere legală a fost instituită toc- aplicabil tuturor salariaților din unitate) şi la
mai pentru a se asigura principiul relativității nivel național (contractul colectiv de muncă
efectelor unui contract, neiind posibil ca o încheiat la acest nivel iind aplicabil pentru
jurisprudență
terță persoană să beneicieze de drepturi sau toți salariații încadrați la toate unitățile din
să îi incumbe obligații fără a i parte într-un țară). În schimb aplicabilitatea contractu-
asemenea contract. lui de muncă la nivel de ramură şi la nivel de
grup de unitate are caracter relativ», deoa-
Mai mult, societatea nu este membră a rece contractul se aplică la acele unități din
niciuneia dintre organizațiile patronale ramură sau din grupul de unități precizate de
semnatare ale Contractului colectiv de muncă către părți prin contractul colectiv de muncă
la nivel de ramură, şi nici nu a fost menționată dintre ele”.
în cadrul anexei nr. 3 din Contractul colectiv
de muncă la nivel de ramură printre entitățile Mai mult, în jurisprudență s-a statuat în mod
față de care s-ar aplica acest contract, prin constant că: „Efectele contactului colectiv
urmare, Contractul colectiv de muncă la nivel de muncă la nivel de ramură de activitate

se produc potrivit art. 11 alin. (1) lit. c) din angajator în cadrul acestei liste şi, mai mult,
Legea nr. 130/1996 şi art. 241 alin. (1) lit. c) pârâta neiind ailiată la organizația patronală
C. muncii. Aceste prevederi legale, reluate în care a negociat Contractul colectiv de muncă
clauzele contractuale, instituie o excepție de la nivel de ramură, este evident că acest act
la principiul relativității efectelor contractului. nu poate stabili drepturi şi obligații în sarcina
Orice excepție este de strictă interpretare, recurentei-pârâte.
aşa încât, în vederea aplicării contractului
la nivelul unui angajator care nu face parte În contextul de mai sus, consideră că este de-
din organizațiile patronale semnatare ale osebit de importantă şi menționarea prevede-
contractului colectiv de muncă la nivel de rilor Legii nr. 62/2011 privind dialogul social,
ramură de activitate, se va stabili dacă acesta prin intermediul cărora s-au adus clariicări
se încadrează în «unitățile din ramura de esențiale cu privire la efectele contractelor
activitate pentru care s-a încheiat contractul colective de muncă la nivel de ramură. Astfel,
colectiv de muncă». Potrivit art. 13 alin. (1) şi prin intermediul acestor prevederi s-a clarii-
(2) din Legea nr. 130/1996, părțile au obligația cat faptul că un contract colectiv de muncă
să precizeze, în iecare contract colectiv de încheiat pentru un anumit sector de activitate
muncă încheiat la nivel de grup de unități şi este aplicabil unei societăți, numai în măsura
de ramură de activitate, unitățile în cadrul în care societatea face parte din organizația
cărora se aplică clauzele negociate: în cazul patronală semnatară a contractului, aşadar
contractelor colective de muncă încheiate s-a reiterat caracterul relativ al aplicării con-
la nivelul ramurilor de activitate, unitățile
tractului colectiv.
componente ale acestora se stabilesc şi se
precizează de către părțile care negociază Or, este clar că scopul noii prevederi legale
contractul colectiv de muncă, cu respectarea a fost tocmai acela de a clariica disputa
prevederilor prezentei legi” (Decizia Curții de referitoare la aplicabilitatea Contractului
Apel Iaşi nr. 421/2011 – Anexa). colectiv de muncă la nivel de ramură, iar
Totodată, printr-o altă decizie de speță, această clariicare nu face decât să arate încă
respectiv Decizia nr. 1572 din iunie 2011 o dată care era interpretarea corectă inclusiv
(Anexa nr. 5) a Curții de Apel Ploieşti s-a pe vechea reglementare, şi anume aceea
statuat cu privire la faptul că un contract că Contractul colectiv de muncă la nivel
colectiv de muncă la nivel de ramură nu de ramură nu era aplicabil decât în măsura
este aplicabil câtă vreme societatea nu este în care unitatea respectivă era menționată
semnatară a acestui contract „Din conținutul în lista anexă (ceea ce presupune că fusese
CCM Ramură Comerț rezultă că societatea reprezentată la negocierea colectivă).
pârâtă nu este semnatară a acestui contract
colectiv de muncă, în atare condiții, drepturile Cu privire la susținerea instanței referitoare
suplimentare pe care salariații din comerț la aplicabilitatea Contractului colectiv de
le-ar putea obține în baza acestui contract muncă la nivel de ramură raportat la obiectul
colectiv de muncă nu pot i acordate şi principal de activitate al societății, se impune
foştilor angajați ai pârâtei”. să se constate că aceasta este neîntemeiată.
Or, dat iind faptul că în speță, în cadrul Astfel, instanța de fond susține că față de ac-
Contractului colectiv de muncă la nivel de tivitățile incluse în cadrul obiectului de activi-
ramură nu s-a precizat în mod expres lista tate al societății, s-ar aplica prevederile Con-
unităților (persoanelor juridice care angajează tractului colectiv de muncă la nivel de ramu-
forță de muncă) şi, în orice caz, societatea ră. Această concluzie a instanței se bazează pe
pârâtă nu este nominalizată în calitate de o lecturare supericială, atât a susținerilor, cât

şi a înscrisurilor depuse de către societate la respectiv contractul colectiv pentru ramura

dosarul cauzei. de activitate edituri şi poligraie, din care
făcea parte şi vechiul Cod CAEN 2211.
Astfel, potrivit art. 21 din Legea nr. 130/1996
„Prin contractul colectiv de muncă încheiat la În acest sens, față de obiectul principal de ac-
nivel național (actualmente expirat), părțile tivitate desfăşurat, societății ar trebui să i se
stabilesc ramurile de activitate ale economiei aplice contractul colectiv de muncă încheiat
naționale şi criteriile potrivit cărora unitățile la nivelul ramurii de activitate edituri şi poli-
fac parte din aceste ramuri, pe baza avizului graie, iar nu contractul colectiv de muncă în-
consultativ al Comisiei Naționale pentru cheiat la nivel de mass-media.
Statistică”.
Din acest motiv, recurenta-pârâtă consideră că
În vederea aplicării acestor dispoziții legale, atâta vreme cât, potrivit activității desfăşurate,
prin Contractul colectiv de muncă unic la ni- nu face parte din unitățile prevăzute de către
vel național nr. 2001-2005 valabil pentru anii Contractul colectiv de muncă unic la nivel na-
2005-2006 (în vigoare la momentul înche- țional care ar trebui să încheie contracte colec-
ierii Contractului colectiv de muncă la nivel tive de muncă la nivel de ramură mass-media,
de ramură), cât şi prin Contractul colectiv de acest din urmă contract nu îi este aplicabil cu
muncă unic la nivel național încheiat pentru toate consecințele de rigoare.
anii 2007-2010 s-a prevăzut în anexa nr. 4 a
acestui contract că ramura mass-media co- În susținerea celor de mai sus se impune a
respunde unităților care îşi desfăşoară activi- se observa şi prevederile art. 128 din Legea
tatea potrivit Codului CAEN 924. nr. 62/2011 care precizează în mod expres
faptul că „criteriul de apartenență la sectoa-
Or, aşa cum rezultă din înscrisurile anexate rele de activitate pentru care trebuie înche-
ca şi Anexa la obiectul principal de activitate iate contracte colective de muncă este cel al
al societății nu a fost niciodată aferent grupei obiectului principal de activitate înregistrat la
CAEN 924. Registrul comerțului, conform codului CAEN”.
Dimpotrivă, aşa cum rezultă din înscrisurile Recurenta-pârâtă precizează că, deşi prevede-
anexate, activitatea principală desfăşurată se rile de mai sus au intrat în vigoare abia în luna
circumscrie Cod CAEN 2211, cod ce se refe- mai a acestui an, ele oricum sunt de natură a
rea la activități de editare a ziarelor, în plus şi clariica modalitatea de determinare a aplica-
după recodiicarea din anul 2008 a Clasiicării bilității contractului colectiv de muncă la ni-
activităților din economia națională, activita- vel de ramură anterior dezvoltată în doctrina
tea principală desfăşurată de societate cores- de specialitate.
punde noului Cod CAEN 513.
jurisprudență
Astfel, este evident că airmația instanței cum

Mai mult, atât în cadrul Contractului colectiv că societății i-ar i fost aplicabil Contractul
de muncă unic la nivel național nr. 2001- colectiv de muncă la nivel de ramură mass-
2005 valabil pentru anii 2005-2006 (în media, întrucât aceasta avea mai multe
vigoare la momentul încheierii Contractului activități incluse în obiectul de activitate şi
colectiv de muncă la nivel de ramură), cât că activitățile societății corespundeau cu
şi prin Contractul colectiv de muncă unic la deiniția din Contractul colectiv de muncă la
nivel național încheiat pentru anii 2007-2010, nivel de ramură mass-media este total lipsită
pentru ramura de activitate ce corespunde de sens.
Codului CAEN 22, se prevede obligativitatea
încheierii unui contract colectiv de muncă Recurenta consideră că avea, într-adevăr, mai
diferit de cel pentru ramura mass-media, multe tipuri de activități incluse în obiectul său

de activitate, dar asta nu înseamnă că i-ar i societatea ar i fost înştiințată cu privire la

putut i aplicabile concomitent, mai multe con- obținerea de către intimată a unei diplome
tracte colective, cum încearcă practic instanța pentru titlul de doctor.
să sugereze. Or, din moment ce obiectului prin-
cipal de activitate, pe care R. îl desfăşura în mod Or, acest înscris nu conține absolut niciun
preponderent, îi corespundea un alt contract fel de informații cu privire la adresa
colectiv la nivelul ramurii edituri şi poligraie, destinatarului sau data la care ar i fost
este clar că doar acesta era contractul aplicabil, transmis. Mai mult, documentul respectiv nici
iar nu celelalte. Teoretic, mergând pe argumen- măcar nu poate i caliicat ca reprezentând
tarea incorectă a instanței de fond, pârâtei i-ar i un e-mail şi cu atât mai puțin o comunicare
fost aplicabil inclusiv contractul la nivelul ramu- oicială adresată reprezentanților societății.
rii comerț, căci avea şi acest obiect de activita- Acest aspect a fost invocat de la bun
te, şi la nivelul ramurii transporturi, căci avea şi început, prin întâmpinare, şi față de acest
acest obiect de activitate etc. aspect, instanța avea obligația de a solicita
Este evident însă că niciunul dintre aceste reclamantei informații suplimentare, demers
contracte nu erau în realitate aplicabile, cum pe care instanța de fond nu l-a întreprins.
nici Contractul colectiv de muncă la nivel de Prin urmare, având în vedere că societatea
ramură mass-media nu era aplicabil, întrucât nu a fost niciodată informată într-o manieră
ar i fost eludate prevederile legale care oicială cu privire la deținerea de către
impun aplicarea unui singur contract la nivel intimată a unei astfel de calități (de doctor),
de ramură, dar şi pentru că ar i fost încălcate în mod neîntemeiat instanța de fond a dispus
dispozițiile Contractului colectiv de muncă obligarea societății la acordarea acestui spor.
unic la nivel național 2007-2010.
Având în vedere toate aspectele de mai sus,
Prin urmare, față de obiectul principal de acti- recurenta-pârâtă solicită admiterea cererii de
vitate desfăşurat, față de prevederile Anexei nr. recurs astfel cum a fost formulată, admiterea
4 la Contractul colectiv de muncă unic la nivel excepției de nelegalitate şi, pe fond, modiica-
național 2007-2010, şi față de clariicarea adu- rea în parte a sentinței recurate, în sensul res-
să de prevederile Legii nr. 62/2011, societății pingerii în tot a cererii de chemare în judecată.
nu îi este aplicabil contractul colectiv de mun-
că încheiat la nivel de mass-media, ci, eventu- Totodată, solicită obligarea intimatei la
al, contractul colectiv de muncă încheiat la ni- plata cheltuielilor de judecată ocazionate de
velul ramurii de activitate edituri şi poligraie. soluționarea prezentei cauze.
Un alt motiv de nelegalitate al sentinței La data de 22 iunie 2012, prin Serviciul Registra-
recurate se referă şi la modul în care instanța tură al Curții, a depus întâmpinare SC R.R. SRL,
a procedat la acordarea sporului pentru solicitând respingerea ca nefondat a recursului
deținerea unei diplome de doctor în ştiințe. formulat de recurenta C.V., menținerea sentinței
pronunțate de instanța de fond şi obligarea re-
În acest scop, deşi la dosarul cauzei, intimata curentei la plata cheltuielilor de judecată.
a depus înscrisuri din care rezultă că deține şi
o diplomă de doctor în marketing, se impune Analizând sentința recurată prin prisma criti-
a se observa că nu există niciun înscris din cilor formulate, Curtea constată că recursurile
care să rezulte data la care societatea ar i sunt fondate, urmând a i admise.
fost înştiințată cu privire la acest fapt.
O primă critică pe care Curtea o găseşte înte-
Înscrisul la care instanța de fond face referire meiată este cea referitoare la greşita soluțio-
reprezintă un presupus e-mail prin care nare de către prima instanță a excepției pre-

scripției dreptului la acțiune, pentru pretenți- ca obiect plata sporurilor şi a contribuțiilor

ile având ca obiect plata sporurilor şi a con- aferente la bugetele de stat, pentru perioada
tribuțiilor aferente la bugetele de stat, pentru 1 martie 2007 – 5 octombrie 2009.
perioada 1 martie 2007 – 5 octombrie 2009.
Celelalte critici formulate de recurenta-
Capătul de cerere formulat de recurenta-re- reclamantă sunt neîntemeiate.
clamantă are ca obiect obligarea pârâtei la
plata sporurilor şi a contribuțiilor aferente Astfel, Curtea constată că prima instanță a
la bugetele de stat, pentru perioada 1 mar- respins în mod corect pretențiile privind plata
tie 2007 – 28 martie 2010. Prima instanță a sporului pentru condiții deosebite, grele, pe-
apreciat că pretențiile aferente perioadei 1 riculoase sau penibile şi a celui de periclitate,
martie 2007 – 5 octombrie 2009 sunt prescri- pentru perioada 5 octombrie 2009 – 28 mar-
se, întrucât sunt drepturi izvorâte din contrac- tie 2010 şi pentru viitor.
tul colectiv de muncă.
Deşi contractul colectiv de muncă la nivel de
Susținerea primei instanțe potrivit căreia pre- ramură mass-media prevede dreptul salaria-
tențiile menționate sunt prescriptibile în ter- ților de a beneicia de aceste sporuri, obliga-
menul de 6 luni prevăzut de art. 283 alin. (1) ția corelativă a angajatorului de a le acorda
lit. e) C. muncii, nu este justiicată. Drepturile există numai în cazul în care postul ocupat
care fac obiectul cauzei de față au caracter de salariat implică desfăşurarea activității în
salarial. condițiile menționate. În speță, reclamanta a
fost angajată pe postul de senior editor (şef
Or, din acest punct de vedere, termenul de serviciu) al săptămânalului C., şi niciuna din-
prescripție aplicabil este cel de 3 ani de la tre probele administrate în cauză nu atestă că
data naşterii dreptului prevăzut de art. 283 aceasta şi-ar i desfăşurat activitatea în con-
alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003, inci- diții deosebite, grele, periculoase sau penibile,
dent cu prioritate ori de câte ori este vorba pentru a i îndreptățită să ie recompensată
de drepturi salariale sau alte despăgubiri, inde angajator prin plata unor sume de bani,
diferent de izvorul lor (contract individual sub formă de sporuri la salariu.
de muncă, colectiv ori lege), textul art. 283
alin. (1) lit. e) rămânând aplicabil pentru drep- În ceea ce priveşte recursul declarat de pârâta
turi şi obligații rezultate din alte condiții de SC R.R. SRL, acesta urmează a i admis, pentru
exercitare a dreptului la muncă stipulate în următoarele considerente:
contractele colective, decât din drepturi şi
obligații salariale. Singura critică întemeiată este cea privind
soluția primei instanțe asupra cererii de
Tribunalul a considerat în mod neîntemeiat că acordare a sporului pentru deținerea unei
jurisprudență
dreptul la acțiune al reclamantei s-a prescris şi diplome de doctor în ştiințe.

a soluționat procesul fără a intra în cercetarea
fondului, în temeiul unei excepții de fond Reclamanta deține, într-adevăr, o diplomă de
admise în mod greşit, devenind incident cazul doctor în marketing (ilele 87-88 dosar fond),
de casare a hotărârii cu trimiterea cauzei spre dar pentru a beneicia de sporul aferent pre-
rejudecare aceleiaşi instanțe, prevăzut de văzut de contractul colectiv de muncă era
art. 312 alin. (5) C. pr. civ. necesar să aducă şi la cunoştința angajato-
rului obținerea acestui titlu. Prima instanță a
Prin urmare, Curtea va admite recursul apreciat în mod greşit faptul că înscrisul de
reclamantei şi va casa în parte sentința la ila 85 din dosarul de fond ar constitui do-
recurată, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, vada înştiințării angajatorului. Înscrisul avut
în vederea soluționării pretențiilor având în vedere de instanța de fond este o simplă

pagină tehnoredactată, care nu conține nicio unităților în cadrul cărora este aplicabil acest
mențiune sau dovadă de înregistrare din par- contract.
tea angajatorului, iind, aşadar, lipsit de orice
valoare probatorie. În absența oricărei alte Mai mult decât atât, una dintre regulile de in-
dovezi privind aducerea la cunoştința societă- terpretare a contractelor este aceea conform
ții a împrejurării menționate, Curtea constată căreia convențiile se interpretează în sensul în
că prima instanță a dispus în mod greşit obli- care pot produce vreun efect, şi nu în sensul
garea angajatorului la plata sporului pentru în care nu pot produce niciunul. Or, interpre-
deținerea unei diplome de doctor în ştiințe, tarea propusă de recurenta-pârâtă, precum
sentința urmând a i modiicată sub acest as- că Contractul colectiv de muncă la nivel de
pect, în sensul respingerii acestor pretenții, ca ramură în discuție este total inaplicabil, prin
neîntemeiate. aceea că nu indică denumirea societăților din
mass-media, astfel cum sunt acestea înregis-
Celelalte critici formulate de recurenta-pârâtă trate în Registrul Comerțului, ci numai titlul
sunt neîntemeiate şi vor i înlăturate. publicațiilor editate de acestea, ar conduce
exact la lipsirea convenției de orice efecte.
Recurenta-pârâtă apreciază că sporul de ve- Prin urmare, Curtea constată că prima instan-
chime pentru perioada 5 octombrie 2009 ță a dat în mod corect eiciență interpretării
– 28 martie 2010 nu poate i acordat recla- care conferă efecte actului juridic.
mantei, întrucât societății nu îi este aplicabil
contractul colectiv de muncă la nivel de ra- În consecință, reținem că această critică este
mură mass-media pe anii 2006-2007, înregis- neîntemeiată şi că Contractul colectiv de
trat sub nr. 993 din 8 mai 2006, modiicat şi muncă la nivel de ramură mass-media este
prelungit prin actele adiționale încheiate între aplicabil recurentei-pârâte.
partenerii sociali, care prevede acest spor.
A susținut recurenta-pârâtă că în anexa la Curtea înlătură, ca iind neîntemeiată şi criti-
Contractul colectiv de muncă la nivel de ra- ca referitoare la respingerea cererii de sesizare
mură menționat nu sunt indicate societățile a instanței de contencios administrativ cu so-
semnatare, ci doar denumiri de publicații, mai luționarea excepției de nelegalitate. Potrivit
precis că nu igurează SC R.R. SRL, ci săptă- art. 28 din Legea nr. 130/1996 poate i atacat
mânalul C. în fața instanței de contencios administrativ
numai refuzul Ministerului Muncii, Solidarității
Curtea apreciază că modul de identiicare a Sociale şi Familiei de înregistrare a contractu-
unităților în care se aplică Contractul colectiv lui colectiv de muncă la nivel de ramură, nu şi
de muncă la nivel de ramură mass-media, în înregistrarea acestuia. Odată înregistrat, con-
anexa acestuia, prin indicarea publicațiilor, sa- tractul produce efecte, iar SC R.R. SRL avea
tisface exigențele prevăzute de art. 13 alin. (1) posibilitatea să solicite constatarea nulității
din Legea nr. 130/1996 privind contractul co- parțiale a acestuia, în măsura în care aprecia că
lectiv de muncă, act normativ în vigoare la nu îi este aplicabil, întrucât nu şi-ar i exprimat
data înregistrării contractului. Scopul avut în consimțământul la semnarea acestuia.
vedere de legiuitor la edictarea normei men-
ționate, acela de a asigura relativitatea efec- Din înscrisurile alate la dosar, însă, Curtea con-
telor contractului încheiat la nivel de ramură, stată că recurenta-pârâtă a recunoscut acest
numai pentru părțile semnatare, a fost atins contract, precum şi faptul că îi este aplicabil.
şi respectat în cuprinsul Contractului colec- Astfel, în adresa emisă de societate sub nr. 546
tiv de muncă la nivel de ramură incident în din 26 februarie 2009, înregistrată la ITM Bucu-
speța de față. Prin enumerarea publicațiilor reşti sub nr. 14867 din 27 februarie 2009, în co-
este posibilă identiicarea, fără niciun dubiu, a pie la ila 124 fond, se arată următoarele:

„Referitor la procesul-verbal de control merțului, nu este determinant pentru ailierea

nr. 53766 din 13 februarie 2009, vă informăm unei societăți la o ramură sau alta de activi-
asupra următoarelor: tate, pentru stabilirea acestui aspect prezen-
tând relevanță activitățile desfăşurate în mod
1. Măsura obligatorie nr. 1 – acordarea sporu- efectiv. Or, în raport de criteriul menționat,
rilor de idelitate şi vechime în muncă potrivit
tribunalul a considerat în mod corect că Con-
contractului colectiv de muncă nr. 993 din
tractul colectiv de muncă la nivel de ramură
8 mai 2006 la nivel de ramură mass-media
mass-media este aplicabil societăți pârâte.
pentru perioada 2006-2007, modiicat şi pre-
lungit conform actelor adiționale încheiate Față de considerentele de fapt şi de drept
între partenerii sociali expuse, Curtea, în baza art. 312 C. pr. civ. ra-
Răspuns: portat la art. 304 pct. 9 C. pr. civ., va admite
recursurile, va casa în parte sentința recurată
Conducerea SC R.R. SRL va remedia aspectele şi va trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi
sesizate de dvs. până la data de 10 iunie 2009, instanță, în vederea soluționării pretențiilor
conform prevederilor menționate mai sus, având ca obiect plata sporurilor şi a contribu-
prin încheierea unor acte adiționale la con- țiilor aferente la bugetele de stat, pentru peri-
tractele individuale de muncă, ce vor include oada 1 martie 2007 – 5 octombrie 2009.
sporurile de idelitate şi vechime în muncă,
potrivit contractului colectiv de muncă la Va modiica în parte sentința, în sensul
nivel de ramură.” că va respinge pretențiile având ca obiect
plata sporului pentru titlul de doctor, ca
După cum se poate observa, Contractul co- neîntemeiate, urmând a i menținute celelalte
lectiv de muncă la nivel de ramură în discuție dispoziții ale sentinței.
este exact cel în privința căruia recurenta-pâ-
râtă a invocat acum excepția de nelegalitate a În baza art. 274 C. pr. civ., va obliga recuren-
înregistrării sale, susținând că nu l-a semnat şi ta-reclamantă la plata către recurenta-pârâtă
că nu îi este aplicabil. Reținând, pe de o parte, a sumei de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de
argumentele de interpretare mai sus expuse, judecată în recurs, admise în parte. La cenzu-
precum şi poziția oicială a societății-pârâte, rarea cuantumului cheltuielilor de judecată
exprimată în raporturile cu autoritățile sta- Curtea are în vedere faptul că recurenta-pâ-
tului, precum că îşi însuşeşte acest contract, râtă a dovedit efectuarea unor cheltuieli în
Curtea va înlătura toate apărările recurentei- sumă totală de 11.932,82 lei (factura de la ila
pârâte, fondate pe inaplicabilitatea Contrac- 120 recurs), aferente fazei procesuale a recur-
tului colectiv de muncă la nivel de ramură. sului, dar acestea corespund atât susținerii
propriului recurs, cât şi formulării de apărări
jurisprudență
A mai susținut recurenta-pârâtă că nu îi este

aplicabil Contractul colectiv de muncă la ni- împotriva recursului reclamantei. Observând
vel de ramură mass-media şi pentru faptul că măsura în care au fost admise pretențiile i-
obiectul său principal de activitate ar i altul, ecărei părți, precum şi criteriile în raport de
şi anume editura şi tipograie. Şi această sus- care se ixează onorariile avocațiale, prevăzu-
ținere este neîntemeiată şi va i înlăturată, te de art. 127 din Statutul Profesiei de Avocat,
întrucât prima instanță a apreciat în mod co- Curtea apreciază că un onorariu în cuantum
rect că pârâta are ca obiect secundar de acti- de 2.000 lei este adecvat şi suicient, relec-
vitate şi desfăşoară în mod efectiv şi activită- tând atât culpa procesuală a recurentei-recla-
țile corespunzătoare ramurii mass-media. Cri- mante, cât şi munca depusă de avocatul re-
teriul obiectului principal de activitate, astfel curentei-pârâte, avantajul obținut de clientul
cum igurează acesta înscris în Registrul Co- acestuia şi gradul de complexitate al speței.

plata drepturilor salariale. Condiţii
Plata drepturilor salariale. Condiții
Conform statului de plată salarii pe luna iulie 2010 depus de pârâtă la ila 35 din dosar, salariul
brut al reclamantului pe luna iulie a fost de 2.719 lei şi un venit net, rezultat în urma deducerii
contribuţiilor de şomaj CAS şi sănătate de 2.270 lei, rezultând o bază de calcul a impozitului de
2.387 lei. Scăzându-se impozitul de 382 lei din această bază de calcul de 2.387 lei, corect a stabilit
tribunalul că ar rezulta un salariu net de 2.005 lei. De altfel, recurentul angajator, deşi sarcina
probei îi revenea, nu a fost în măsură a demonstra justeţea calculului său privind salariului net
datorat, cu atât mai mult cu cât acest calcul se raportează la un salariu net în cuantum de 1.668
lei şi nu la o bază de calcul de 2.387 lei, ce rezultă din însuşi statul de plată depus de angajator.
Potrivit art. 163 C. muncii, plata drepturilor salariale se dovedeşte prin semnarea statelor de
plată precum şi prin orice alte documente justiicative care demonstrează efectuarea plăţii către
salariat.
Faţă de dispoziţiile imperative ale art. 163 C. muncii, corect s-a reţinut că pârâta nu a făcut dovada
că i-a achitat reclamantului salariul pe luna iulie 2010, perioadă indicată în acţiune, statul de plată
de la ila 35 dosar fond neiind semnat de recurentul persoană izică.
Neîntemeiate sunt criticile recurentului persoană izică, privind modul de soluţionare a capătului
de cerere privind plata despăgubirilor pentru prejudiciul moral invocat, pentru plata sumei de
99,20 cu titlu de onorariu autentiicare procură notarială.
Curtea va avea în vedere în acest sens dispoziţiile art. 269 C. muncii, potrivit cărora angajatorul
este obligat în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească
pe salariat în situaţia în care aceasta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa
angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Pentru angajarea răspunderii patrimoniale a angajatorului faţă de salariat trebuie îndeplinite

cumulativ condiţiile răspunderii civile contractuale: existenţa contractului individual de muncă,
fapta ilicită a angajatorului, prejudiciul şi legătura de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu, precum
şi vinovăţia.
Acordarea unor daune morale este condiţionată de producerea unui minim de probe şi de indicii
din care să rezulte atât existenţa prejudiciului moral adus salariatului, cât şi întinderea acestuia,
întrucât nu se poate prezuma nici existenţa, nici întinderea prejudiciului personal nepatrimonial
din însăşi existenţa neplăţii.
(C. apel Bucureşti, secția a Vii-a civilă şi pentru cauze privind conlicte de muncă
şi asigurări sociale, decizia civilă nr. 5899 din 1 noiembrie 2012)
Prin sentința civilă nr. 3633 din data de mantul M.C., în contradictoriu cu pârâta SC
19 aprilie 2012, pronunțată în dosarul A.C. SRL; a obligat pârâta la plata către recla-
nr. 12359/3/2011, Tribunalul Bucureşti, secția mant a sumei de 2.005 lei net reprezentând
a VIII-a conlicte de muncă şi asigurări sociale, salariul pe luna iulie 2010, sumă ce va i ac-
a admis în parte cererea formulată de recla- tualizată cu indicele de inlație la data plății

efective; a respins ca neîntemeiate capetele statelor de plată precum şi prin orice alte
de cerere privind plata daunelor morale şi documente justiicative – care demonstrează
plata cheltuielilor de judecată. efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul În consecință, tribunalul a reținut că pârâta

a reținut că reclamantul a fost salariatul pârâ- nu a respectat dispozițiile art. 154 C. muncii,
tei începând cu data de 18 august 2008 în baza şi nu a plătit pârâtului contraprestația muncii
contractului individual de muncă alat în copie depuse de reclamant, pentru luna iulie
la ila 20 de la dosar. Raporturile de muncă din- 2010, motiv pentru care a obligat pârâta la
tre părți au încetat la data de 13 august 2010, plata sumei de 2,005 lei net, sumă ce va i
în baza art. 55 lit. b) C. muncii, conform decizi- actualizată cu rata inlației la data plății.
ei nr. 5430 din 5 octombrie 2010.
Totodată, tribunalul a respins capătul de ce-
Obiectul prezentei cereri îl constituie plata rere privind plata sumei de 99,20 lei întrucât
drepturilor salariale pe luna iulie 2010. cheltuielile făcute de reclamant anterior for-
mulării cererii de chemare în judecată cu titlu
Aşa cum a arătat în precizările depuse la dosar de onorariu autentiicare procură notarială nu
la data de 5 martie 2012, pârâta recunoaşte reprezintă cheltuieli de judecată.
că datorează reclamantului salariul aferent
lunii iulie 2010, însă nu cuantumul solicitat de Tribunalul a respins, de asemenea, capătul de
reclamant, ci suma de 1.688 lei. cerere privind plata despăgubirilor materiale
pentru prejudiciul moral invocat, care însă nu
Conform mențiunilor din contractul individu-
a fost dovedit.
al de muncă salariul de bază al reclamantului
era de 2.000 lei. Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs,
în termen legal ambele părți, reclamantul
Conform statului de plată salarii pe luna iulie
cât şi pârâta, criticând-o pentru nelegalitate,
2010 depus de pârâtă la ila 35 din dosar,
pentru considerente diferite.
salariul brut al reclamantului pe luna iulie
a fost de 2.719 lei şi un venit net, rezultat în În dezvoltarea căii de atac formulate, recla-
urma deducerii contribuțiilor de şomaj CAS mantul a arătat că, instanța de fond a admis
şi sănătate, de 2.270 lei, rezultând o bază de primul capăt de cerere şi a obligat intimata
calcul a impozitului de 2.387 lei. să plătească drepturile salariale aferente lunii
iulie 2010 (sumă indexată, majorată şi reac-
Scăzându-se impozitul de 382 lei din această
tualizată), urmând ca în mod corect intimata
bază de calcul de 2.387 lei ar rezulta un
salariu net de 2.005 lei. să plătească reclamantului suma de 2.005 lei.
jurisprudență
În mod greşit, în acest stat de salarii însă este Prin admiterea primului capăt de cerere, s-a
menționat salariul net de 1.888 lei. stabilit faptul că intimata se ala în culpă, a
lipsit recurentul de aproape doi ani de plata
Se mai menționează în acest stat că recla- drepturilor salariale. Prin neplata acestora la
mantul ar i încasat un avans de 200 lei, plată scadență (inalul lunii iulie 2010), intimata s-a
pe care reclamantul nu recunoaşte că a pri- alat în culpă gravă, în sensul că a primit mun-
mit-o, iar pârâta nu dovedeşte că a realizat-o, ca recurentului, însă a refuzat să îl plătească.
statul de plată neiind semnat.
Instanța de fond a arătat ca daunele morale
Or, potrivit dispozițiilor art. 163 C. muncii, nu au fost dovedite, fapt neadevărat, întrucât
plata salariului se dovedeşte prin semnarea recurentul a depus o adeverință de la asociația

de proprietari, din care rezultă că acesta a dintre venitul net înainte de impozitare şi
avut mari întârzieri de la plata întreținerii. impozitul pe salariu, potrivit dispozițiilor
Faptul că nu a putut să-şi cumpere alimentele Codului iscal. În cazul de față, cuantumul
necesare traiului său şi al familiei sale, faptul venitului net înainte de impozitare este în de
că a fost stresat, că a fost lăsat fără venituri, 2.270 lei, impozitul pe salariu este de 382 lei,
deşi a prestat munca pentru care fusese astfel că salariu net are un cuantum de 1.888
angajat (şi nu este una uşoară, ci izică, foarte lei. Cât priveşte avansul de 200 lei, acesta a
solicitantă, întrucât munceşte în condiții fost încasat de reclamant, conform statului
grele, în construcții), acestea, sunt „fapte de plată pe luna iulie 2010.
negative” care nu pot i dovedite.
Instanța de fond a reținut că salariul net repre-
Arată, recurentul că a muncit în luna iulie, în zintă diferența dintre venit bază de calcul şi im-
condiții foarte grele, iind caniculă, munca pozitul pe salariul. Având în vedere dispozițiile
iind deosebit de grea, acesta a fost lăsat fără legale sus amintite, modul de calcul al salariu-
venituri. Sunt aspecte de natură psihică, astfel lui net avut în vedere de instanță, este eronat.
încât, consideră că instanța nu poate să spună
că acestea nu au fost dovedite. Nu s-au administrat probe noi în calea de
atac a recursului.
Nu pot i dovedite faptele negative (lăsarea
recurentului fără veniturile necesare traiului Examinând sentința atacată, sub aspectul cri-
de zi cu zi, lipsa hranei, imposibilitatea achi- ticilor aduse, încadrate în motivul de recurs
tării datoriilor), şi mai mult, în acea perioadă prevăzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ., dar şi
acesta a fost foarte tulburat şi supărat, iind din perspectiva art. 3041 C. pr. civ., ce permite
nevoit să facă numeroase drumuri la intimată examinarea cauzei sub toate aspectele, a ac-
pentru a-şi recupera salariul. Toate demersu- telor şi lucrărilor dosarului, normelor de drept
rile s-au lovit de un refuz vehement din partea incidente în cauză, Curtea apreciază nefonda-
intimatei. Astfel încât, recurentul l-a manda- te recursurile formulate pentru consideren-
tat pe iul său pentru a merge la intimată, în- tele ce se vor înfățişa, în cuprinsul prezentei
trucât acesta nu mai suporta umilirea la care motivări a deciziei.
era supus.
Prin motivul de recurs formulat, ambii recu-
Recurentul consideră că onorariul pentru pro- renții critică sentința primei instanțe față de
cură în cuantum de 99,20 lei nu reprezintă dispozițiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ., susținând
cheltuieli de judecată, iind o eroare de redac- că este nelegală, pe considerentul că Tribuna-
tare, ci un alt prejudiciu produs de intimată, lul Bucureşti a aplicat greşit legea.
punându-l pe acesta să cheltuie pentru a-şi
recupera salariul muncit cu greu. În limitele acestui motiv de recurs, Curtea
notează că o hotărâre este dată cu încălcarea
Invocând dispozițiile art. 304 şi urm. C. pr. civ., sau aplicarea greşită a legii, ie atunci când
recurenta-pârâtă a arătat că, sentința atacată nesocoteşte o normă de drept substanțial
este dată cu aplicarea greşită şi încălcarea legii procedural, ie atunci când interpretează gre-
şi este netemeinică sub aspectul dispozițiilor şit norma juridică aplicabilă.
sale referitoare la calculul salariului net.
Prin urmare, instanța ar i culpabilă când
Aşa cum a argumentat recurenta-pârâtă şi în ignoră o lege în vigoare la data judecății sau
fața instanței de fond, salariul net (cel care i când recurge la texte de lege aplicabile litigiu-
se cuvine angajatului) reprezintă diferența lui şi le dă o greşită interpretare.

Motivul de recurs nu subzistă în cauză, soluția făcut dovada că i-a achitat reclamantului
Tribunalului bazându-se pe o corectă inter- salariul pe luna iulie 2010, perioadă indicată
pretare şi aplicare a dispozițiilor legale care au în acțiune, statul de plată de la ila 35 dosar
relevanță şi incidență în speța dedusă judecă- fond neiind semnat de recurentul persoană
ții, respectiv a dispozițiilor art. 163, art. 269 izică.
C. muncii, art. 274 C. pr. civ.
Neîntemeiate sunt criticile recurentului per-
Astfel, prin contractul individual de muncă, soană izică, privind modul de soluționare a
părțile au negociat şi au stabilit ca reclaman- capătului de cerere privind plata despăgubi-
tul să primească o sumă ixă de 2.500 lei, rilor pentru prejudiciul moral invocat, pentru
reprezentând salariul de bază lunar, fără a i plata sumei de 99,20 cu titlu de onorariu au-
menționate şi alte sporuri. tentiicare procură notarială.
Or, contractul individual de muncă nr. 525/ Curtea va avea în vedere în acest sens dispo-
VI/2010 a fost semnat fără obiecțiuni de zițiile art. 269 C. muncii, potrivit cărora an-
ambele părți, sens în care neîntemeiată este gajatorul este obligat în temeiul normelor şi
apărarea recurentei-pârâte că salariul net ar principiilor răspunderii civile contractuale, să
i în cuantum de 1.668 lei, calculat însă prin îl despăgubească pe salariat în situația în care
raportare la salariul de bază de 2.270 lei. aceasta a suferit un prejudiciu material sau
moral din culpa angajatorului în timpul înde-
Conform statului de plată salarii pe luna iulie plinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură
2010 depus de pârâtă la ila 35 din dosar, cu serviciul.
salariul brut al reclamantului pe luna iulie
a fost de 2.719 lei şi un venit net, rezultat în Pentru angajarea răspunderii patrimoniale a
urma deducerii contribuțiilor de şomaj CAS angajatorului față de salariat trebuie înde-
şi sănătate de 2.270 lei, rezultând o bază de plinite cumulativ condițiile răspunderii civile
calcul a impozitului de 2.387 lei. Scăzându- contractuale: existența contractului individu-
se impozitul de 382 lei din această bază de al de muncă, fapta ilicită a angajatorului, pre-
calcul de 2.387 lei, corect a stabilit tribunalul judiciul şi legătura de cauzalitate dintre faptă
că ar rezulta un salariu net de 2.005 lei. De şi prejudiciu, precum şi vinovăția.
altfel recurentul angajator, deşi sarcina probei
îi revenea, nu a fost în măsură a demonstra Acordarea unor daune morale este condiți-
justețea calculului său privind salariului net onată de producerea unui minim de probe
datorat, cu atât mai mult cu cât acest calcul şi de indicii din care să rezulte atât existența
se raportează la un salariu net în cuantum de prejudiciului moral adus salariatului, cât şi în-
jurisprudență
1.668 lei şi nu la o bază de calcul de 2.387 lei, tinderea acestuia, întrucât nu se poate prezu-
ce rezultă din însuşi statul de plată depus de ma nici existența, nici întinderea prejudiciului
angajator. personal nepatrimonial din însăşi existența
neplății.
Potrivit art. 163 C. muncii, plata drepturilor
salariale se dovedeşte prin semnarea statelor Cât priveşte chestiunea prejudiciului, nu s-au
de plată precum şi prin orice alte documente administrat niciun fel de dovezi din care să re-
justiicative care demonstrează efectuarea iasă existența şi întinderea pagubelor pe care
plății către salariat. reclamantul-recurent airmă că le-ar i suferit.
De altfel, în motivarea acțiunii nu s-a prezen-
Față de dispozițiile imperative ale art. 163 tat niciun argument de fapt sau de drept din
C. muncii, corect s-a reținut că pârâta nu a care să reiasă în ce constau pretinsele daune,

recurentul mulțumindu-se doar să airme că i Or, aşa cum prevăd dispozițiile art. 274
s-au adus „prejudicii morale”, din cauza traca- alin. (1) C. pr. civ., partea care cade în pretenții
sărilor, tergiversărilor săvârşite de angajator, va i obligată la cerere, să plătească cheltuieli-
producându-i o afectare a vieții, sănătății, le de judecată. Textul citat, fără a menționa in
conviețuirii sale cu ceilalți membri ai fami- terminis, induce o prezumție de culpă proce-
liei, fără a invoca alte elemente pertinente suală în sarcina celui, care prin atitudinea sa,
şi concludente, absolut necesare pentru a se a determinat cheltuielile de judecată făcute
stabili temeinicia pretențiilor deduse. Abia în de partea adversă în timpul şi cu ocazia pur-
motivarea recursului s-au prezentat câteva tării procesului.
argumente în acest sens, însă acestea nu pot
i luate în considerare deoarece în temeiul Corect a statuat însă tribunalul că, instituția
art. 316 C. pr. civ., în această materie sunt cheltuielilor de judecată făcute de partea ad-
aplicabile prevederile art. 294 din acelaşi cod, versă nu include cheltuielile făcute de recla-
ce interzic formularea de cereri noi direct în mant anterior formulării cererii de chemare
căile de atac, adică punerea în discuție a unor în judecată, ci doar cele realizate ulterior,
aspecte care nu au fost deduse judecății pri- cele strict necesare pentru buna desfăşura-
mei instanțe.
re a procesului, sens în care legal nu a inclus
Contestatorul a indicat cuantumul daunelor onorariu autentiicare procură notarială, chel-
morale la suma de 300 lei, însă nu a dovedit tuială realizată anterior promovării acțiunii, în
vătămarea adusă, sens în care corect s-a cuantum de 99,20 lei în plata cheltuielilor de
respins această cerere, ca neîntemeiată, judecată.
apreciindu-se totodată că prin admiterea
acțiunii, restituirea tuturor drepturilor băneşti Toate cele ce preced demonstrează netemei-
de care a fost lipsit, sumă ce a fost actualizată nicia criticilor de recurs şi justiică înlăturarea
cu indicele de inlație la data plății efective, lor ca atare.
s-a realizat o suicientă şi justă reparație a
Față de aspectele de fapt şi de drept mai sus re-
prejudiciului suferit.
date, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) C. pr. civ.,
Prima instanță a realizat o corectă interpreta- va respinge ca nefondate recursurile formula-
re a dispozițiilor art. 274 C. pr. civ., privitor la te, prima instanță pronunțând sentința ataca-
plata cheltuielilor de judecată. tă cu aplicarea şi interpretarea corectă a legii.

Interzicerea concedierii pe perioada incapacității

temporare de muncă a salariatului. Condiții
Prin decizia de concediere contestată în cauză, s-a concretizat o măsură de desfacere a contractu-
lui individual de muncă luată de angajator pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului, con-
form art. 65 C. muncii, aceasta trebuind să ie deopotrivă legală şi temeinică, iar analiza cerinţelor
de legalitate prevalează celor referitoare la temeinicia deciziei.
În ceea ce priveşte respectarea la emiterea deciziei de concediere contestate a procedurii

prevăzute de lege, Curtea constată mai multe aspecte din care rezultă încălcarea acestei
proceduri de către angajator, aspecte apte iecare în parte să atragă nulitatea absolută a
concedierii, potrivit prevederilor art. 76 C. muncii.
Un prim aspect de nelegalitate, care atrage nulitatea concedierii astfel dispuse îl reprezintă
încălcarea de către angajator a interdicţiei la concediere prevăzută de art. 60 alin. (1) lit. a)
C. muncii.
Art. 60 C. muncii instituie, pentru situaţia reglementată la lit. a), interdicţia concedierii
salariatului alat în incapacitate temporară de muncă, stabilită prin certiicat medical conform
legii, ceea ce presupune că angajatorul nu poate dispune concedierea dacă s-a produs unul din
cazurile prevăzute la art. 60 C. muncii, concedierea salariatului alat în această situaţie încălcând
o interdicţie legală expresă şi imperativă.
S-a constatat că, în cazul dat salariatul s-a alat în incapacitate temporară de muncă pe perioada
cuprinsă între 16 aprilie 2009 – 30 aprilie 2010, astfel cum dovedesc certiicatele medicale depuse
la dosar, acte ce au fost aduse la cunoştinţa angajatorului, astfel încât, acestuia îi era interzisă
desfacerea contractului individual de muncă al salariatului începând cu data de 1 octombrie 2009,
context în care concedierea salariatului apare ca iind dispusă pe durata incapacităţii temporare
de muncă stabilită prin certiicat medical conform legii, cu încălcarea interdicţiei prevăzute de
lege.
Certiicatele succesive de concediu medical au fost depuse la angajator, contestatorul alându-

se în incapacitate de muncă, începând cu luna august 2009, până la data de 30 aprilie 2010,
jurisprudență
sens în care angajatorul nu se poate prevala în apărare că nu ar i avut cunoştinţă de starea de

incapacitate de muncă a recurentului, pe considerentul că acesta nu ar i anexat în termen
concediul medical din luna concedierii.
Dacă contestatorul ar i încălcat legea pe acest aspect, aspect nedovedit de recurentă, căreia
sarcina probei în litigiile de muncă îi revenea conform art. 287 C. muncii, nu ar i dispus emiterea
unei decizii pretins a i completatoare, decizia nr. 908 din 28 mai 2010, tocmai pe considerentul
că, ulterior emiterii deciziei sus-menţionate, contestatorul a depus la angajator un certiicat
medical emis la data de 25 august 2009. Dimpotrivă, intimata s-ar i prelevat de nerespectarea
dispoziţiilor art. 36 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, potrivit cărora
calculul şi plata indemnizaţiilor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă se fac pe baza

interzicerea concedierii pe perioada incapacităţii temporare de muncă a salariatului. Condiţii
certiicatului de concediu medical eliberat în condiţiile legii, care constituie document justiicativ
pentru plată şi ar i menţinut decizia nr. 729 din 31 august 2009, ca legală.
Nu are relevanţă împrejurarea că angajatorul procedând la emiterea deciziei de concediere pe

durata incapacităţii temporare de muncă a salariatului şi primind actele medicale ale acestuia
a procedat la emiterea unei noi decizii de concediere după momentul expirării incapacităţii
temporare de muncă, câtă vreme la data emiterii primei decizii, concedierea fost dispusă cu o
dată la care salariatul se ala în incapacitate temporară de muncă, o asemenea practică eludând
în mod evident interdicţia legală imperativă prevăzută de art. 60 alin. (1) lit. a) C. muncii, întrucât
legea prevede suspendarea de drept a contractului individual de muncă pe perioada concediului
pentru incapacitate temporară de muncă [art. 50 lit. b) C. muncii], cât şi suspendarea termenului
de preaviz pe durata suspendării contractului individual de muncă, ceea ce presupune nu numai
suspendarea emiterii deciziei de concediere pe perioada suspendării de drept a contractului
individual de muncă, dar mai ales în mod necesar suspendarea „concedierii” ca măsură ce pune
capăt contractului individual de muncă al salariatului alat în incapacitate temporară de muncă,
până după momentul încetării cauzei de suspendare de drept.
asigurări sociale, decizia civilă nr. 5724/r din 25 octombrie 2012)
Prin sentința civilă nr. 1736 din data de Prin aceiaşi decizie, s-a stabilit că perioada
22 februarie 2012 pronunțată în dosarul 2 septembrie 2009 – 30 septembrie 2009 re-
nr. 29028/3/2010, Tribunalul Bucureşti, secția prezintă perioada în care reclamantul urma să
a VIII-a conlicte de muncă şi asigurări sociale, beneicieze de preaviz, în baza art. 73 C. muncii.
a respins ca neîntemeiată contestația modii-
Ca urmare a faptului că, ulterior emiterii de-
cată formulată de contestatorul N.C., în con-
ciziei sus-menționate, contestatorul a depus
tradictoriu cu intimata SC P. SRL, şi a respins
la angajator un certiicat medical pentru luna
ca neîntemeiată cererea intimatei de obligare
august 2009, emis la data de 25 august 2009,
a contestatorului la plata cheltuielilor de ju-
intimata a emis, la data de 1 septembrie
decată. 2009, decizia nr. 730 prin care suspendă exe-
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a cutarea deciziei nr. 729 din 31 august 2009 pe
reținut următoarele: durata concediului medical al angajatului.
Contestatorul a fost salariatul intimatei pe A constatat tribunalul, că potrivit certiicate-

lor de concediu medical depuse la dosar, con-
funcția de dispecer, începând cu data de 1
testatorul s-a alat în incapacitate de muncă
august 2007, în baza contractului individual
în intervalul august 2009 – 30 aprilie 2010.
de muncă înregistrat la ITM sub nr. 33617 din
8 iunie 2007. Pe durata efectuării concediului medical, con-
tractul individual de muncă a fost suspendat,
La data de 31 august 2009, intimata a emis
în baza dispozițiilor art. 50 lit. b) C. muncii.
decizia nr. 729 din 31 august 2009, prin care
se dispune concedierea reclamantului pentru Pe aceeaşi durată, termenul de preaviz ce a
motive care nu țin de persoana salariatului, în fost acordat prin decizia nr. 729 din 31 august
baza dispozițiilor art. 65 C. muncii, începând 2009 a fost suspendat corespunzător, potrivit
cu data de 1 octombrie 2009. dispozițiilor art. 73 alin. (3) C. muncii.

Ca urmare a expirării concediului medical, salariatului în scris şi trebuie să conțină în

intimata a procedat la emiterea, la data de 28 mod obligatoriu: a) motivele care determină
mai 2010 a deciziei nr. 908 prin care se arată concedierea; b) durata preavizului; c) criteriile
că, față de emiterea deciziei de concediere de stabilire a ordinii de priorități, conform
a reclamantului nr. 729 din 31 august 2009, art. 69 alin. (2) lit. d), numai în cazul
şi față de împrejurarea că preavizul de care concedierilor colective; d) lista tuturor
acesta trebuie să beneicieze în intervalul locurilor de muncă disponibile în unitate şi
2 septembrie 2009 – 30 septembrie 2009 termenul în care salariații urmează să opteze
a fost suspendat până în luna aprilie 2010, pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în
contestatorul a efectuat perioada de preaviz condițiile art. 64.
în intervalul 3 mai 2010 – 31 mai 2010, astfel
încât, la data de 1 iunie 2010, contractul Veriicând decizia contestată din punct al
individual de muncă al reclamantului a conținutului, s-a reținut că aceasta a fost
încetat, în baza dispozițiilor art. 65 C. muncii. emisă cu respectarea condițiilor prevăzute de
textul de lege menționat mai sus.
Tribunalul a constatat că decizia prin care s-a
dispus concedierea reclamantului este cea Din moment ce salariatul s-a alat în
cu nr. 729 din 31 august 2009. Decizia nr. incapacitate temporară de muncă până la
908 din 28 mai 2010 nu reprezintă, în opinia data de 30 aprilie 2010, apreciază tribunalul,
instanței, decât o decizie de completare a a fost justiicată emiterea unei noi decizii şi
deciziei de concediere nr. 729 din 31 august acordarea termenului de preaviz după data
2009, emiterea acestei din urmă decizii la încetării cauzei de suspendare a contractului
data de 28 mai 2010 iind necesară din cauza individual de muncă, neputând i reținută
suspendării cursului preavizului acordat prin nelegalitatea deciziei emisă după încetarea
decizia de concediere nr. 729. incapacității de muncă.
Această ultimă decizie nr. 908 din 28 mai Hotărârea asociaților nr. 1 din 20 februarie
2010 nu a făcut decât să evidențieze fap- 2009 este actul prin care s-a dispus desiința-
tul că, în urma suspendării preavizului rea mai multor posturi şi reduceri de salarii ca
acordat în intervalul 2 septembrie 2009 – măsuri de eicientizare a activității societății
30 septembrie 2009, prin concedii medicale şi reducerea cheltuielilor de personal, în con-
succesive ce s-au întins până în luna aprilie a dițiile în care singurul partener contractual,
anului următor, efectuarea preavizului a fost SC P. SA, nu a asigurat volumul contractual de
prorogată pentru intervalul 3 mai 2010 –
lucrări.
31 mai 2010, iar, la expirarea acestuia, la data
jurisprudență
de 1 iunie 2010, decizia nr. 729 din 31 august Astfel de măsuri pentru eicientizarea activi-
2009 şi-a produs efectul. tății societății au mai avut loc, iind dispuse
şi alte concedieri, fără însă a se putea redresa
Raportat la considerentele expuse, tribunalul
activitatea societății, astfel că întreg persona-
a reținut că decizia contestată a fost emisă cu
lul societății a fost concediat la data de 1 oc-
respectarea condițiilor prevăzute de textele
tombrie 2009. Această măsură a concedierii
de lege menționate mai sus.
întregului personal al societății a fost comu-
Din perspectiva art. 65 alin. (1) C. muncii, nicată către ITM Bucureşti, ce a înregistrat-o
raportat la desiințarea postului de dispecer, sub nr. 41770 din 1 iulie 2009 şi către ALOFM
tribunalul a reținut că, potrivit art. 74 alin. (1) Bucureşti, unde igurează sub nr. 7394 din
C. muncii, decizia de concediere se comunică 1 iulie 2009.

În aceste condiții, tribunalul a reținut că se baza art. 33 lit. c) din Legea nr. 130/1996,
ală în fața unei desiințări efective ce are o fapt ce rezultă din adresa nr. 56 din 19 aprilie
cauză reală şi serioasă, neiind o măsură sin- 2010, înaintată de către intimată către Direc-
gulară, ci care a fost aplicată tuturor salaria- ția de Muncă şi Incluziune Socială Constanța
ților societății ce au fost concediați colectiv (ila 359).
începând cu data de 1 octombrie 2009.
Tribunalul a mai reținut că, la data de 31 au-
De altfel, protocolul încheiat între partenerii gust 2009, reclamantul a înregistrat la an-
sociali a stabilit concedierea colectivă a gajator cererea nr. 3630, prin care a solicitat
tuturor angajaților SC P. SRL, începând cu „aprobarea pensionării sale”.
data de 1 octombrie 2009.
Intimata nu a putut da curs cererii şi nu a în-
În considerarea acestui protocol de concedie- cetat raporturile de muncă în baza art. 56
re colectivă, au fost întocmite decizii de con- lit. d) C. muncii, cum ar i vrut acesta din
cediere pentru motive ce nu țin de persoana urmă, întrucât, la acea dată, contestatorul nu
salariatului a tuturor angajaților societății. îndeplinea cerințele prevăzute de Legea nr.
19/2000 pentru pensionare.
În consecință, tribunalul a respins ca neîn-
temeiată solicitarea de anulare a deciziei de Fiind născut la data de 24 ianuarie 1947,
concediere contestate, implicit şi capătul de contestatorul ar i îndeplinit cerințele de
cerere privind acordarea daunelor egale cu limita de vârstă pentru pensionare abia în
salariile de care ar i fost lipsit contestatorul luna ianuarie 2011.
ulterior datei încetării raporturilor de muncă.
Pentru toate aceste considerente, întrucât
Tribunalul a apreciat că şi capătul de cerere s-a apreciat că prezenta contestație este
privind plata ajutorului prevăzut de art. 155 în întregime neîntemeiată, aceasta a fost
din Contractul colectiv de muncă la nivel de respinsă ca atare.
unitate este neîntemeiat, pentru următoarele
considerente: Totodată, s-a respins ca neîntemeiată cererea
intimatei de obligare a contestatorului la
Potrivit dispozițiilor art. 155 din Contractul plata cheltuielilor de judecată, întrucât, în
colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, niciunul dintre ciclurile procesuale parcurse,
salariații care se pensionează vor primi la nu s-a făcut dovada ocazionării unor atare
pensionare un ajutor acordat o singura dată, cheltuieli în patrimoniul intimatei.
în cuantum de minim un salariu de bază brut
în luna pensionării. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs
în termen legal contestatorul, criticând-o
Tribunalul a constatat, pe de o parte, că dis- pentru nelegalitate, recurs întemeiat în drept
pozițiile invocate de contestator nu i se aplică pe dispozițiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041
acestuia, întrucât raporturile de muncă dintre C. pr. civ.
părți nu au încetat ca urmare a pensionării re-
clamantului, ci prin concediere. Recurentul a arătat în dezvoltarea căii de atac
formulate că, la data de 31 august 2009 inti-
Pe de altă parte, s-a reținut că, la data înce- mata a emis decizia cu nr. 729, prin care s-a
tării raporturilor de muncă, Contractul colec- dispus concedierea sa, începând cu data de
tiv de muncă la nivel SC P. SRL, înregistrat la 1 octombrie 2009 pentru motive care nu țin
DGMPS sub nr. 329 din 22 decembrie 2008 de persoana salariatului, în baza dispozițiilor
îşi încetase efectele prin acordul părților, în art. 65 C. muncii.

ITM Bucureşti a respins decizia nr. 729 din Într-adevăr, intimata, prin înştiințarea nr. 2782
data de 31 august 2009, şi nu a avizat-o pe din 3 iulie 2009, i-a comunicat faptul că: „prin
motiv că recurentul se ala în perioada de urmare, după data de 30 septembrie 2009
incapacitate totală de muncă. certiicatele medicale nu vor mai putea i
plătite, această măsură iind dispusă conform
Decizia nr. 729 din 31 august 2009 nu are şi prevederilor legale, iind adusă la cunoştința
nu a avut niciodată avizul ITM. ITM Bucureşti şi a ALOFM, urmând ca întregul
Decizia nr. 908 din 28 mai 2010, în opinia personal să beneicieze de măsuri active
primei instanțe, nu a reprezentat decât o pentru combaterea şomajului”.
decizie de completare a deciziei de concediere Consideră recurentul că instanța de fond a
nr. 729 din 31 august 2009, pe care recurentul încălcat principiul nemijlocirii ce presupune
o consideră abuzivă. obligația ca instanța să cerceteze direct şi
Arată titularul căii de atac că, în conformitate nemijlocit toate elementele ce servesc la
cu dispozițiile legale edictate pentru asigura- dezlegarea pricinii.
rea protecției sociale a salariaților disponibili-
Tribunalul nu a luat în calcul continuitatea
zați, „în cazul concedierilor colective, angaja-
certiicatelor de concediu medical şi nici nu
torului îi revine obligația de a întocmi un plan
a urmărit certiicatele din lunile august şi
de măsuri sociale sau un alt tip prevăzut de
septembrie 2009, nici data eliberării lor. Dacă
lege ori de contractele de muncă aplicabile cu
ar i ținut cont de aceste date, ar i constatat
consultarea sindicatului sau a reprezentanți-
că decizia de concediere nr. 729 din 31 august
lor salariaților” – art. 69 C. muncii.
2009 încalcă art. 60 alin. (1) lit. a) C. muncii,
În fapt, prin decizia civilă nr. 4646 din 31 au- decizia nr. 729 din 31 august 2009 este
gust 2011, instanța de recurs „a admis recur- inaplicabilă, iind ilegală şi abuzivă, atrăgând
sul declarat de recurentul-contestator împo- după sine nulitatea preavizului.
triva sentinței civile nr. 3060 din 29 martie
Instanța de rejudecare a Tribunalului Bucu-
2011, pronunțată de Tribunalul Bucureşti în
reşti, prin sentința civilă nr. 1730 din 22 fe-
dosarul nr. 29028/3/2010, a casat sentința
bruarie 2012 a preluat (copiat) în mare parte
recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la
motivarea instanței de fond din primul ciclul
aceeaşi instanță”.
procesual, motivare cuprinsă în sentința civi-
Astfel, în noul dosar nr. 29028/3/2010* în lă nr. 3060 din 29 martie 2011, şi consideră
care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1736 din că instanța de rejudecare nu a ținut seama de
22 februarie 2012 recurată, instanța a îmbră- faptul că decizia nu are o cauză reală, efecti-
jurisprudență
țişat (a copiat) sentința pronunțată în primul vă şi serioasă, întrucât intimata indică moti-
ciclu procesual, fără a ține cont de dispozițiile vul de fapt al concedierii sale, concedierea
cuprinse în considerentele deciziei instanței colectivă efectuată în luna octombrie 2009,
de recurs, a instanței de casare. iar prin notele depuse la dosar intimata a mai
avut angajați şi în lunile noiembrie şi decem-
Recurentul consideră că decizia nr. 729 din 31 brie conform înscrisurilor de la paginile 150 şi
august 2009 este nelegală, iind emisă în pe- 156 dosar fond.
rioada incapacității totale de muncă, cu încăl-
carea art. 60 alin. (1) lit. a) C. muncii, iar cer- Instanța de rejudecare, referitor la decizia
tiicatele de concediu medical seria CCMAB nr. 729 din 31 august 2009 nu a sesizat că nu
nr. 7086197 şi nr. 7086198 au fost depuse la are ştampila ITM Bucureşti, întrucât această
sediul unității. decizie a fost respinsă de ITM.

În mod greşit, instanța de rejudecare a apreci- cauzei sub toate aspectele, a actelor şi lucră-
at că decizia nr. 908 din 28 mai 2010 atacată rilor dosarului, normelor de drept incidente în
de reclamant reprezintă „o decizie de com- cauză, Curtea apreciază fondat recursul doar
pletare a deciziei de concediere nr. 729 din pentru considerentele ce se vor înfățişa în cu-
31 august 2009”, fapt care încalcă în mod vă- prinsul prezentei motivări a deciziei.
dit dispozițiile art. 74 şi art. 60 alin. (1) lit. a)
C. muncii. Prin motivul de recurs formulat, încadrat de
Curte în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ.,
Termenul de preaviz se suspendă numai în recurentul critică sentința atacată, susținând
cazul în care incapacitatea de muncă intervine că este nelegală, pe considerentul că prima
în decursul perioadei de preaviz. instanță a aplicat greşit legea.
Întrucât preavizul nu i-a fost acordat printr-un În limitele acestui motiv de recurs, Curtea
act juridic separat prealabil deciziei de notează că o hotărâre este dată cu încălcarea
concediere, termenul de preaviz a început să sau aplicarea greşită a legii, ie atunci când
curgă din data de 29 mai 2010. nesocoteşte o normă de drept substanțial,
procedural, ie atunci când interpretează
Rezultă cu claritate că decizia nr. 729 din 31 greşit norma juridică aplicabilă.
august 2009 este lovită de nulitate absolută.
Prin urmare, instanța ar i culpabilă când
Instanța de recurs, prin decizia civilă nr. 4664 ignoră o lege în vigoare la data judecății, sau
din 31 august 2011, a dispus trimiterea spre când recurge la texte de lege aplicabile litigiu-
rejudecare a cauzei pentru soluționarea cau- lui şi le dă o greşită interpretare.
zei în mod echitabil prin analizarea legală şi
temeinică a probelor administrate de recu- Motivul de recurs subzistă în cauză, prima in-
rent în prezenta cauză. stanță pronunțând sentința atacată cu apli-
carea şi interpretarea greşită a normelor de
Totodată, instanța de recurs a motivat, în drept incidente în cauză, respectiv art. 60
raport cu probele alate la dosar, cum a ajuns alin. (1) lit. a), art. 65, art. 74 alin. (1) lit. b),
la această soluție şi care este baza legală art. 76, art. 78 C. muncii.
pentru care a fost casată sentința civilă nr.
3060 din 29 martie 2011, făcând o apreciere Apărările de fond ale intimatei realizate pe
corectă, temeinică şi legală. fondul recursului şi prin concluziile scrise,
vizând prescrierea dreptului la acțiune pentru
Acțiunea în pretenții îndreptată împotriva capătul de cerere având ca obiect anularea
angajatorului SC P. SRL o consideră legală şi deciziei nr. 729 din 31 august 2009; nu vor
temeinică, solicitând drepturi garantate de mai i primite, aceasta renunțând la invocarea
contractul colectiv de muncă şi Codul muncii acestei excepții în primul ciclu procesual, pe
care nelegal nu i-au fost acordate. care apărătorul său a considerat-o o „excepție
Nu s-au administrat probe noi în calea de de tardivitate”, aspect consemnat în încheiere
atac a recursului. de dezbateri de la ila 228 dosar fond în
primul ciclu procesual. Or, este evident
Examinând sentința atacată, sub aspectul față de natura juridică a termenului de
criticilor aduse, încadrate potrivit art. 306 contestare a unei decizii de concediere, acela
alin. (3) în motivul de recurs prevăzut de a unui termen de prescripție, că aceasta este
art. 304 pct. 9 C. pr. civ., dar şi din perspecti- excepția avută în vedere de intimată, ce nu
va art. 3041 C. pr. civ., ce permite examinarea mai putea reveni asupra renunțării. De altfel,

nemulțumită iind de modul de soluționare Teritorial de Muncă. Nu există însă niciun te-
al acestei excepții, intimata trebuia să uzeze mei legal, în sensul de a emite o altă decizie
de calea de atac a recursului pe aspectul în de concediere, cum nejustiicat a apreciat
discuție, recurs ce nu a fost promovat de prima instanță pentru: „a constata că decizia
partea interesată, sens în care evident această prin care s-a dispus concedierea reclamantu-
excepție nu mai putea i reiterată. lui este cea cu nr. 729 din 31 august 2009, că
decizia nr. 908 din 28 mai 2010 nu este decât
Dispozițiile art. 315 C. pr. civ. au fost respec- o decizie de completare a deciziei de concedi-
tate în cauză, instanța de retrimitere respec- ere nr. 729 din 31 august 2009, emiterea aces-
tând limitele rejudecării statuate prin decizia tei din urmă decizii la data de 28 mai 2010
nr. 4664 din 31 august 2011 a C. Apel Bu- iind necesară din cauza suspendării cursului
cureşti, secția a VIII-a conlicte de muncă preavizului acordat prin decizia de concediere
şi asigurări sociale în dosarul nr. 29028/3/ nr. 729, această ultimă decizie nr. 908 din
LM/2010, analizând motivele de anulare a 28 mai 2010 nu a făcut decât să evidenție-
tuturor deciziilor contestate în cauză, con- ze faptul că, în urma suspendării preavizului
form completărilor la acțiune consemnate în acordat în intervalul 2 septembrie 2009 –
încheierea din data de 10 februarie 2011, ane- 30 septembrie 2009, prin concedii medicale
xată la ila 85 dosar fond, respectiv aspecte- succesive ce s-au întins până în luna aprilie a
le legate de natura şi efectele iecărei dintre anului următor, efectuarea preavizului a fost
aceste decizii. prorogată pentru intervalul 3 mai 2010 –
31 mai 2010, iar, la expirarea acestuia, la data
Curtea va constata pe acest aspect, că nele-
de 1 iunie 2010, decizia nr. 729 din 31 august
gal, tribunalul a caliicat decizia nr. 908 din
2009 şi-a produs efectul”.
28 mai 2010, ca o decizie de completare a
deciziei de concediere nr. 729 din 31 august Cum, decizia de concediere nr. 729 din 31 au-
2009, prin care intimata a dispus încetarea gust 2009 cu toate dispozițiile pe care aceas-
unilaterală a contractului individual de mun- ta le cuprinde, este decizia ce a fost comuni-
că al reclamantului, înregistrat sub nr. 3467 cată salariatului, Inspectoratului Teritorial de
din 8 august 2007, în temeiul art. 65 alin. (1) Muncă, este evident, că prin aceasta s-a dis-
C. muncii, pentru motive ce nu țin de persoa- pus concedierea salariatului.
na salariatului.
Angajatorul nu poate emite două decizii de
Or, analizând conținutul în date al deciziei concediere, cu privire la acelaşi contract de
nr. 729 din 31 august 2009, rezultă cu evi- muncă, cu consecința concedierii de două ori
dență, că aceasta are caracterul unei de- a aceleiaşi persoane, neexistând niciun temei
cizii de concediere în care se dispune înce-
jurisprudență
legal în acest sens. Este evident un abuz al

tarea unilaterală a contractului individual său, a completa a doua decizie de concedie-
de muncă al reclamantului, se menționea- re emisă – decizia nr. 908 din 28 mai 2010,
ză temeiul de drept al concedierii – art. 65 raportat la motivele avute în vedere într-o
alin. (1) C. muncii, motivele de fapt ale aces- primă decizie de concediere – decizia 729 din
teia, respectiv prevederile Protocolului în- 31 august 2009, decizie emisă cu nerespecta-
cheiat la data de 30 iunie 2009, înregistrat la rea procedurii prevăzute de lege.
ITM la data de 30 iunie 2009 sub nr. 41770
din 1 iulie 2009, ca şi dreptul la contestație Curtea va analiza aspectele de nelegalitate in-
în termenul de 30 de zile la Tribunalul Bucu- vocate de recurent, privitor la decizia de con-
reşti. Decizia a fost comunicată salariatului, cediere nr. 729 din 31 august 2009 cu toate
recurentul din prezenta cauză, Inspectoratului dispozițiile pe care aceasta le cuprinde, aspec-

te pe care prima instanță nu le-a mai analizat pe perioada cuprinsă între 16 aprilie 2009 –
constatând eronat, că decizia nr. 908 din 28 30 aprilie 2010, astfel cum dovedesc certii-
mai 2010 este o decizie de completare a deci- catele medicale depuse la dosar, acte ce au
ziei de concediere nr. 729 din 31 august 2009. fost aduse la cunoştința angajatorului, astfel
încât, acestuia îi era interzisă desfacerea con-
Prin decizia de concediere contestată în ca- tractului individual de muncă al salariatului
uză, s-a concretizat o măsură de desfacere a începând cu data de 1 octombrie 2009, con-
contractului individual de muncă luată de an- text în care concedierea salariatului apare ca
gajator pentru motive ce nu țin de persoana iind dispusă pe durata incapacității tempora-
salariatului, conform art. 65 C. muncii, aceas- re de muncă stabilită prin certiicat medical
ta trebuind să ie deopotrivă legală şi temei- conform legii, cu încălcarea interdicției prevă-
nică, iar analiza cerințelor de legalitate preva- zute de lege.
lează celor referitoare la temeinicia deciziei.
Certiicatele succesive de concediu medical
Curtea va analiza sub aspectul legalității res- au fost depuse la angajator, contestatorul
pectarea la emiterea deciziei de concediere alându-se în incapacitate de muncă, înce-
nr. 729 din 31 august 2009 a procedurii pre- pând cu luna august 2009, până la data de
văzute de lege, cerință pretins ca iind neres- 30 aprilie 2010, sens în care angajatorul nu se
pectată în cauză. poate prevala în apărare că nu ar i avut cu-
În ceea ce priveşte respectarea la emiterea noştință de starea de incapacitate de muncă
deciziei de concediere contestate a procedurii a recurentului, pe considerentul că acesta nu
prevăzute de lege, Curtea constată mai mul- ar i anexat în termen concediul medical din
te aspecte din care rezultă încălcarea acestei luna concedierii.
proceduri de către angajator, aspecte apte Dacă contestatorul ar i încălcat legea pe
iecare în parte să atragă nulitatea absolu- acest aspect, aspect nedovedit de recurentă,
tă a concedierii, potrivit prevederilor art. 76 căreia sarcina probei în litigiile de muncă îi
C. muncii. revenea conform art. 287 C. muncii, nu ar i
Un prim aspect de nelegalitate, care atrage dispus emiterea unei decizii pretins a i com-
nulitatea concedierii astfel dispuse îl reprezin- pletatoare, decizia nr. 908 din 28 mai 2010,
tă încălcarea de către angajator a interdicției tocmai pe considerentul că, ulterior emiterii
la concediere prevăzută de art. 60 alin. (1) deciziei sus-menționate, contestatorul a de-
lit. a) C. muncii. pus la angajator un certiicat medical emis la
data de 25 august 2009. Dimpotrivă, intima-
Art. 60 C. muncii instituie, pentru situația ta s-ar i prelevat de nerespectarea dispoziți-
reglementată la lit. a), interdicția concedierii ilor art. 36 alin. (1) din Ordonanța de urgen-
salariatului alat în incapacitate tempora- ță a Guvernului nr. 158/2005, potrivit cărora
ră de muncă, stabilită prin certiicat medical calculul şi plata indemnizațiilor prevăzute de
conform legii, ceea ce presupune că angaja- prezenta ordonanță de urgență se fac pe baza
torul nu poate dispune concedierea dacă s-a certiicatului de concediu medical eliberat în
produs unul din cazurile prevăzute la art. 60 condițiile legii, care constituie document jus-
C. muncii, concedierea salariatului alat în tiicativ pentru plată şi ar i menținut decizia
această situație încălcând o interdicție legală nr. 729 din 31 august 2009, ca legală.
expresă şi imperativă.
Nu are relevanță împrejurarea că angajatorul
S-a constatat că, în cazul dat salariatul s-a procedând la emiterea deciziei de concediere
alat în incapacitate temporară de muncă pe durata incapacității temporare de muncă

a salariatului şi primind actele medicale locului său de muncă şi de aducere la cunoş-

ale acestuia a procedat la emiterea unei tința acestuia a duratei preavizului şi a datei
noi decizii de concediere după momentul concrete de începere a termenului de preaviz.
expirării incapacității temporare de muncă,
câtă vreme la data emiterii primei deciziei, Aşa cum îi este şi denumirea, preavizul este
concedierea fost dispusă cu o dată la care anterior concedierii, şi are scopul de a înştiința
salariatul se ala în incapacitate temporară persoana a cărui loc de muncă urmează a
de muncă, o asemenea practică eludând în i desiințat despre luarea măsurii încetării
mod evident interdicția legală imperativă contractului său individual de muncă, la data
prevăzută de art. 60 alin. (1) lit. a) C. muncii, expirării termenului de preaviz.
întrucât legea prevede suspendarea de drept a
Potrivit art. 74 alin. (1) lit. b) C. muncii, decizia
contractului individual de muncă pe perioada
de concediere trebuie să conțină în mod
concediului pentru incapacitate temporară
obligatoriu durata preavizului, înțelegându-se
de muncă [art. 50 lit. b) C. muncii], cât şi
prin aceasta atât durata (numărul de zile de
suspendarea termenului de preaviz pe durata
preaviz acordate), cât şi menționarea datei în
suspendării contractului individual de muncă,
care termenul de preaviz a început să curgă,
ceea ce presupune nu numai suspendarea
şi cea a epuizării acestuia, pentru a se putea
emiterii deciziei de concediere pe perioada
veriica dacă la momentul emiterii deciziei
suspendării de drept a contractului individual
de concediere a expirat sau nu termenul de
de muncă, dar mai ales în mod necesar
preaviz, ori dacă acesta a suferit suspendări
suspendarea „concedierii” ca măsură ce pune
[art. 74 alin. (2) C. muncii].
capăt contractului individual de muncă al
salariatului alat în incapacitate temporară de În legătură cu acest aspect, Curtea reține că
muncă, până după momentul încetării cauzei deşi decizia contestată cuprinde mențiunea în
de suspendare de drept. conformitate cu care salariatul a avut dreptul
la preaviz în perioada 2 septembrie – 30
Astfel, legea instituie, pentru situația regle-
septembrie 2009, angajatorul nu a acordat în
mentată la lit. a) art. 60 C. muncii, interdic-
ția temporară a concedierii salariatului alat fapt preavizul prevăzut de lege, iar mențiunea
în incapacitate temporară de muncă, iar nu din cuprinsul deciziei referitoare la durata
înlăturarea temporară a producerii efectelor preavizului acordat este ictivă, astfel încât,
acesteia, aşa cum a procedat intimata. disimulează realitatea iar înscrierea unei
mențiuni ictive echivalează cu lipsa acestei
Curtea a constatat şi alte aspecte de nelegali- mențiuni.
tate a emiterii deciziei contestate în legătură
În contextul analizat mai sus, durata prea-
jurisprudență
cu acordarea preavizului de concediere, pre-

văzut de art. 73 C. muncii. vizului „acordat salariatului” prevăzută în
cuprinsul deciziei de concediere este ictivă,
Astfel, s-a constatat că un aspect de nelega- întrucât nu corespunde acordării în fapt a
litate care afectează atât condițiile de fond acestuia către salariat. Simpla completare a
ale deciziei de concediere, cât şi măsura con- cuprinsului deciziei de concediere cu o durată
cedierii în sine, pentru luarea sa cu încălcarea ictivă a preavizului nu întruneşte cerința legii,
procedurii prevăzute de lege îl reprezintă ne- impusă în scopul de a face respectată obliga-
acordarea preavizului la concediere prin ne- ția legală de acordare efectivă a preavizului de
respectarea de către angajator a obligației de concediere, preaviz ce nu a mai fost acordat
a încunoştința salariatul anterior emiterii de- în condițiile emiterii deciziei de concediere în
ciziei de concediere cu privire la desiințarea acelaşi timp cu acordarea preavizului.

Salariatul nu a fost încunoştințat anterior Restabilirea legalității, ca efect al nulității

emiterii deciziei de concediere cu privire presupune restabilirea situației anterioare
durata preavizului şi a datei concrete de restitutio in integrum, devenind aplicabile
începere a termenului de preaviz. dispozițiile art. 76 şi art. 78 C. muncii. Drept
urmare, concedierea iind dispusă prin decizia
Față de aspectele de fapt şi de drept mai sus re- nr. 729 din 31 august 2009 cu nerespectarea
date, Curtea, în baza art. 312 alin. (3) C. pr. civ., procedurii prevăzute de lege este lovită de
prin raportare la art. 304 pct. 9 C. pr. civ., va nulitate absolută, sens în care va i obligată
admite recursul, constatând pronunțarea intimata la plata unei despăgubiri egale cu
sentinței atacate cu aplicarea greşită a nor- salariile indexate, majorate şi reactualizate şi
melor de drept substanțial incidente în cau- cu celelalte drepturi de care ar i beneiciat
ză, respectiv a dispozițiilor 60 alin. (1) lit. a), contestatorul de la data concedierii 31 august
art. 65, art. 74 alin. (1) lit. b), art. 76, art. 78 2009 până la data de 21 mai 2010, a emiterii
C. muncii. deciziei de pensionare pentru incapacitate de
muncă nr. 1952 din 21 mai 2010 (anexată – la
Se va modiica în parte sentința atacată, în ila 5 dosar în primul ciclu procesual), drepturi
sensul că se va admite contestația astfel ce includ evident şi indemnizația de concediu
cum a fost completată, se vor anula deciziile de odihnă solicitată prin acțiunea pendinte.
nr. 729 din 31 august 2009; nr. 902 din 3 mai
2010; nr. 908 din 28 mai 2010, emise de inti- Tribunalul nelegal a soluționat astfel şi capă-
mată. Cum, angajatorul nu poate emite două tul de cerere privind plata ajutorului prevăzut
decizii de concediere, cu privire la acelaşi con- de art. 155 din Contractul colectiv de muncă
tract de muncă, cu consecința concedierii de la nivel de unitate, cu încălcarea art. 241 lit. d)
două ori a aceleiaşi persoane, neexistând ni- C. muncii. Tribunalul a constatat, că dispo-
ciun temei legal în acest sens, evident că de- zițiile invocate de contestator nu i se aplică
ciziile nr. 902 din 3 mai 2010; nr. 908 din 28 acestuia, întrucât raporturile de muncă dintre
mai 2010 ulterioare emise de intimată sunt părți nu ar i încetat ca urmare a pensionării
lovite de nulitate, raporturile de muncă înce- reclamantului, ci prin concediere.
tând la momentul concedierii conform deci- Nu trebuie neglijat că, potrivit principiului
ziei nr. 729 din 31 august 2009, sens în care de drept quod nullum est, nullum producit
suspendarea contractului de muncă prin deci- effectum, consecințele juridice ale aplicării
zia nr. 902 din 3 mai 2010, cât şi concedierea sancțiunii nulității constau în lipsirea actului
conform deciziei nr. 908 din 28 mai 2010 nu anulat de efectele contrarii normelor edictate
mai erau posibile, aceste decizii iind emise pentru încheierea sa valabilă şi restabilirea
cu încălcarea procedurii prevăzute de lege, legalității.
aspect de natură a atrage nulitatea măsuri-
lor dispuse prin acestea, potrivit prevederilor Or, restabilirea legalității, ca efect al nulită-
art. 76 C. muncii. ții implică restabilirea situației anterioare,
restitutio in integrum. Restitutio in integrum
Se va avea în vedere totodată, că potrivit presupune ca persoana în cauză, ca urmare
principiului de drept quod nullum est, nullum a anulării concedierii să ajungă la situația de
producit effectum, consecințele juridice ale a-şi recupera toate drepturile de care a fost
aplicării sancțiunii nulității constau în lipsirea deposedată prin actul nelegal al angajatoru-
actului anulat de efectele contrarii normelor lui, respectiv să-şi recupereze statutul de sa-
edictate pentru încheierea sa valabilă şi resta- lariat, funcția sau postul, locul de muncă, să
bilirea legalității. primească salariul retroactiv cu titlu de des-

păgubiri şi celelalte drepturi de care ar i be- DGMPS sub nr. 329 din 22 decembrie 2008
neiciat.Ca atare, constatându-se nelegalita- îşi încetase efectele prin acordul părților, în
tea concedierii, recurentul a dobândit statutul baza art. 33 lit. c) din Legea nr. 130/1996, as-
de salariat, cu efect retroactiv, ca efect a anu- pect ce rezultă din adresa nr. 56 din 19 aprilie
lării concedierii sale nelegale, calitate ce a în- 2010, înaintată de către intimată către Direc-
cetat la data pensionării sale, sens în care era ția de Muncă şi Incluziune Socială Constanța.
îndreptățit la plata ajutorului la pensionare.
Concedierea reclamantului şi implicit înce-
Potrivit art. 155 din Contractul colectiv de tarea raporturilor de muncă ale acestuia s-a
muncă la nivelul intimatei pe anii 2007-2010 realizat la data de 31 august 2009, iar adre-
salariații care se pensionează pentru limită sa nr. 56 a fost emisă de Direcția de Muncă şi
de vârstă primesc o indemnizație egală cu Incluziune Socială Constanța, ulterior, la data
un salariu de bază avut în luna pensionării, de 19 aprilie 2010.
în acest sens iind şi prevederile art. 50 din
Contractul colectiv de muncă la nivel național Art. 9 din Legea nr. 118/2010 nu se aplică
pentru anii 2007-2010. reclamantului, având în vedere data intrării în
vigoare a acesteia – 3 iulie 2010, în condițiile
Conform art. 241 lit. d) C. muncii, clauzele în care data ieşirii la pensie este 21 mai 2010,
contractului colectiv de muncă la nivel față de principiul neretroactivității legii înscris
național produce efecte pentru toți salariații în art. 15 alin. (2) din Constituție.
încadrați la toți angajatorii din țară.
Față de considerentele expuse, cererea va i
Nelegal a reținut tribunalul că, la data încetă- admisă şi va i obligată pârâta la plata către
rii raporturilor de muncă, Contractul colectiv reclamant a unui ajutor egal cu un salariu de
de muncă la nivelul SC P. SRL, înregistrat la bază avut în luna pensionării.
jurisprudență

agora
Eveniment
lector univ. dr. Laura gEorgEsCu
La data de 13 decembrie 2012, în cadrul adunării generale a membrilor Academiei Române, a

avut loc ceremonia de decernare a Premiilor Academiei Române în toate domeniile de activitate.
În domeniul dreptului au fost acordate 3 premii.
Dlui profesor univ. dr. alexandru țiclea, cunoscută personalitate a dreptului și practician
de prestigiu, i-a fost acordat premiul „Simion Bărnuţiu”[1] pentru lucrarea Tratat de dreptul
muncii, apărută la Editura Universul juridic.
Astfel a fost recunoscută valoarea lucrării, elaborată pe baza unei vaste bibliograii și a unei
bogate jurisprudențe; ea oferă soluții de referință în interpretarea și aplicarea dispozițiilor
legale în materie.
[1]
simion Bărnuțiu s a născut în 1808 la Bocşa, jud. Sălaj. A murit în 1864. Jurist şi bun cunoscător al dreptului roman, a
fost patriot şi un orator de excepție. A fost vicepreşedinte al Adunării de la Blaj din mai 1848. După înfrângerea revoluției
din Transilvania, a emigrat în Moldova, unde a activat ca profesor de ilozoie şi de drept public la Universitatea din Iaşi.
A sprijinit domnia lui Alexandru Ioan Cuza şi politica de reforme a acestuia.
AGORA | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2013 | 149

inDEx
angajator 46 lex loci laboris 43

lucrători migranți 43
Codul muncii 45
concediere disciplinară 19 radiere 19, 22
contract individual de muncă 22 răspunderea disciplinară 21
recidivă disciplinară 22
detașare 45, 46 relativitatea efectelor actului juridic civil 21
disciplina muncii 21
document portabil A1 43, 45, 46 sancțiune disciplinară 19

aBrEViEri
A.G.A. – Adunarea generală a acționarilor C.D. 199’ – Culegere de decizii ale fostului
A.G.E.A. – Adunarea generală extraordinară a Tribunal Suprem (Curții de Apel,
acționarilor Tribunalului etc.) pe anul…
A.P.A.P.S. – Autoritatea pentru Privatizarea şi C.D.H. – Culegere de decizii şi hotărâri ale Curții
Administrarea Patrimoniului Statului Constituționale a României pe anul …
A.U.B. – Revista Analele Universității C.E.D.O. – Curtea Europeană a Drepturilor
Bucureşti, Seria Drept Omului
A.U.L.B. – Revista „Acta Universitatis Lucian C.N.V.M. – Comisia Națională a Valorilor
Blaga – Sibiu” Mobiliare
A.V.A.B. – Autoritatea pentru Valoriicarea C.S.J. – Curtea Supremă de Justiție
Activelor Bancare Cah. Dr. Eur. – Cahiers de Droit Européen
A.V.A.S. – Autoritatea pentru Valoriicarea cam. – camera... (jurisprudenţa franceză)
Activelor Statului Cas. I, II – Curtea de Casație şi Justiție a
AELS – Asociația Europeană a Liberului României, secția I, a II-a etc.
Schimb Cass. fr. – Curtea de Casație franceză
alin. – alineat (jurisprudenţa franceză)
apud. – citat după CE – Comunitatea Europeană / Tratatul de
art. – articolul instituire a Comunității Europene
AUE – Actul Unic European CECO – Comunitatea Europeană a
B. Of. – Buletinul Oicial, partea I Cărbunelui şi Oțelului / Tratatul de
B.N.R. – Banca Națională a României instituire a Comunității Europene a
BCE – Banca Centrală Europeană Cărbunelui şi Oțelului
BEJ – Biroul de executori judecătoreşti CEDO – Convenția Europeană a Drepturilor
BNP – Biroul notarului public Omului / Curtea Europeană a
Bul. – Buletinul fostei Înalte Curți de Drepturilor Omului
Casație şi Justiție a României CEE – Comunitatea Economică Europeană
Bul. jur. 199’ – Buletinul jurisprudenței Curții / Tratatul de instituire a Comunității
Supreme de Justiție a României Economice Europene
(1993-1999) CEEA – Comunitatea Europeană a Energiei
C. aer. – Codul aerian Atomice / Tratatul de instituire a
Comunității Europene a Energiei
C. Apel – Curtea de Apel
Atomice
C. civ. – Codul civil
cf. – a se compara cu
C. civ. fr. (it.) (g) – Codul civil francez (italian) (german)
CEJ – Curtea Europeană de Justiție
C. com. – Codul comercial
CJUE – Curtea de Justiție a Uniunii Europene
C. com. fr. (it.) (g) – Codul comercial francez (italian)
(după intrarea în vigoare a Tratatului
(german)
de la Lisabona)
C. F. – cartea funciară
CML Rev – Common Market Law Review
C. fam. – Codul familiei
(Kluwer Law International)
C. isc. – Codul iscal
col. civ. – colegiul civil
C. m. – Codul muncii
COMI – centrul principalelor interese ale
C. pen. – Codul penal debitorului
C. pr. civ. – Codul de procedură civilă compl. – completat
C. pr. isc. – Codul de procedură iscală Convenție – Convenția pentru apărarea
C. pr. pen. – Codul de procedură penală drepturilor omului şi a libertăților
C. silv. – Codul silvic fundamentale (Convenția europeană
C. vam. – Codul vamal a drepturilor omului)
C.A.B. – Curtea de Arbitraj Comercial COREPER – Comitetul reprezentanților
Internațional Bucureşti de pe lângă permanenți
Camera de Comerț şi Industrie a Culegere – Culegere de hotărâri a Curții de
României Justiție a Comunităților Europene,
C.C. – Curtea Constituțională Tribunalului de Primă Instanță şi
C.C.I. – Camera de Comerț şi Industrie Tribunalului Funcției Publice
C.C.I.R. – Camera de Comerț şi Industrie a D. – Decretul
României D.L. – Decretul-lege

Dalloz – „Le Dalloz. Recueil” O.E.C.D. – Organizația pentru Cooperare şi
(jurisprudenţa franceză) Dezvoltare Economică
dec. – decizia O.M.C. – Organizația Mondială a Comerțului
dec. civ. (pen.) – decizia civilă (penală) etc. O.R.C. – Oiciul Registrului Comerțului
DG – Direcția Generală (din cadrul Comisiei) O.S.I.M. – Oiciul de Stat pentru Invenții şi Mărci
Dreptul – revista Dreptul ONU – Organizația Națiunilor Unite
e.g. – exempli gratia OP – ordin de plată
ECR – European Courts Report (Reports of op. cit. – opera citată
Cases before the Court of Justice and p. – pagina
the Court of First Instance p. n. – paranteza noastră (a autorului)
Ed. – Editura par. – paragraful
ed. – ediția passim – în diverse locuri
ELR – European Law Review pct. – punctul
en. – englez / britanic PE – Parlamentul European
etc. – etcaetera („şi celelalte”) PESC – Politica Externă şi de Securitate
Euratom – Comunitatea Europeană a Energiei Comună
Atomice (v. şi CEEA) / Tratatul de Plen T. S. – Plenul fostului Tribunal Suprem
instituire a Comunității Europene a Probleme de drept – Probleme de drept din deciziile Curții
Energiei Atomice 1990-1992 Supreme de Justiție (1990-1992)
ex. – (de) exemplu pt. – pentru
F.M.I. – Fondul Monetar Internațional R.D.C. – Revista de drept comercial – serie nouă
FEI – Fondul european de investiții R.D.P. – Revista de drept penal
fr. – francez R.R.D. – Revista română de drept
FSE – Fondul social european R.R.D.A. – Revista română de drept al afacerilor
g. – german R.R.D.E. (C) – Revista română de drept european
G.I.E. – Grup de interes economic (comunitar)
H.C.M. – Hotărârea Consiliului de Miniştri R.R.D.M. – Revista română de dreptul muncii
ibidem – în acelaşi loc R.R.D.P. – „Revista română de drept privat”
R.R.J. – „Revista română de jurisprudență”
idem – acelaşi autor
R.T.D.E. – Revue trimestrielle de droit européen
infra – mai jos
(Editions Dalloz)
IR – secțiunea „Informations rapides” Rec. – Recueil de la jurisprudence de la
(jurisprudenţa franceză) Cour de justice et du Tribunal de
it. – italian première instance
Î.C.C.J. – Înalta Curte de Casație şi Justiție Rep. (eventual urmat– (începând cu anul 2007) Repertoriul
J. N. – Revista „Justiția Nouă” de anul apariției) jurisprudenței Curții de Justiție
JAI – Justiție şi Afaceri Interne a Comunităților Europene şi a
JCP – „Juris-classeur périodique. éd. Tribunalului de Primă Instanță a
Générale. La semaine juridique” Comunităților Europene (ediția în
(jurisprudenţa franceză) limba română) (partea I - hotărârile
JO – Jurnalul Oicial al Uniunii Europene CJCE; partea a II-a - hotărârile TPI)
(seria „L” – Legislație, seria „C” – Repertoriu I – I. Mihuță, Al. Lesviodax, Repertoriu
Comunicări şi Informații) de practică judiciară în materie
Jud. – Judecătoria civilăa Tribunalului Suprem şi a altor
Jur. Gen. – Jurisprudența generală instanțe judecătoreşti pe anii 1952-
Jur. Rom. – Jurisprudența română 1969, Ed. Ştiințiică şi Enciclopedică,
Juridica – Revista Juridica Bucureşti, 1970
L. P. – Revista „Legalitatea Populară” Repertoriu II – I. Mihuță, Repertoriu de practică
l. – litri judiciară în materie civilă a
Tribunalului Suprem şi a altor
lit. – litera
instanțe judecătoreşti pe anii
loc. cit. – locul citat
1969-1975, Ed. Ştiințiică şi
M. Of. – Monitorul Oicial al României, partea I
Enciclopedică, Bucureşti, 1976
mod. – modiicat Repertoriu III – I. Mihuță, Repertoriu de practică
mp – metri pătrați judiciară în materie civilă a
n. a. – nota autorului Tribunalului Suprem şi a altor
n. n. – nota noastră (a autorului) instanțe judecătoreşti pe anii 1975-
n.r. – nota redacției 1980, Ed. Ştiințiică şi Enciclopedică,
n.t. – nota traducătorului Bucureşti, 1982
nr. – numărul

Repertoriu IV – I. Mihuță, Repertoriu de practică t. – tomul
judiciară în materie civilă a T. J. – Tribunalul județean
Tribunalului Suprem şi a altor T. pop. rai. – Tribunalul popular al raionului
instanțe judecătoreşti pe anii 1980- T. reg. – Tribunalul regional
1985, Ed. Ştiințiică şi Enciclopedică, T.M.B. – Tribunalul Municipiului Bucureşti
Bucureşti, 1986 t.n. – traducerea noastră
Rev. soc. – Revue des sociétés T.S. – Tribunalul Suprem
RFD adm. – Revue française de droit TFP – Tribunalul Funcției Publice al Uniunii
administratif Europene
RTD civ. – Revue trimestrielle de droit civil TFUE – Tratatul privind funcționarea Uniunii
RTD com. – Revue trimestrielle de droit Europene (Tratatul de la Lisabona)
commercial TGI – Tribunal de grande instance
RTD eur. – Revue trimestrielle de droit européen (jurisprudenţa franceză)
s. civ. – secția civilă TPI – Tribunalul de Primă Instanță al
s. com. – secția comercială Comunităților Europene
s. cont. adm. – secția de contencios administrativ Tratatul CE – Tratatul de instituire a Comunității
s. pen. – secția penală Europene (după 1 noiembrie 1993, ca
S.C.J. – Revista „Studii şi cercetări juridice” urmare a modiicărilor aduse Tratatului
S.D.R – Revista „Studii de drept românesc” CEE prin Tratatul de la Maastricht)
s.n. – sublinierea noastră Tratatul CEE – Tratatul de instituire a Comunității
S.U. – Secțiile Unite ale Curții Supreme de Economice Europene (semnat
Justiție (Înaltei Curți de Casație şi la Roma, la 25 martie 1957, cu
Justiție) modiicările ulterioare survenite
S.U.B.B. – Revista „STUDIA Universitatis Babeş- până la Tratatul de la Maastricht)
Bolyai”– Series Iurisprudentia Tratatul UE – Tratatul privind Uniunea Europeană
SA – societate pe acțiuni (în vigoare de la 1 noiembrie 1993)
SC – societatea comercială Trib. – Tribunalul
SEE – Spațiul Economic European TUE(după intrarea în – Tratatul privind Uniunea Europeană/
sent. civ. (pen.) – sentința civilă (penală) etc. vigoare a Tratatului Tribunalul Uniunii Europene
SNC – societate în nume colectiv de la Lisabona)
soc. – secția de dreptul muncii TVA – taxa pe valoare adăugată
(jurisprudența franceză) UE – Uniunea Europeană
SPPI – Societate civilă profesională de UEM – Uniunea Economică şi Monetară
practicieni în insolvență urm. – următoarele
SRL – societate cu răspundere limitată V. – a se vedea
supra – mai sus V° – verbo (la cuvântul)
ş. a. – şi alții (altele) vol. – volumul
Erată
1. În revista română de dreptul Muncii nr. 8/2012, la pagina 52 sintagma „raportul general
2007-1012” se va citi: „raportul general 2007-2012”.
2. În revista română de dreptul Muncii nr. 8/2012, la pagina 104 sintagma „Guy tordeur,
secrétaire fédéral” se va citi „Cuvântul dlui prof. univ. dr. Alexandru țiclea”.

ConDiții gEnEraLE DE PuBLiCarE
1. trimiterea unei lucrări în vederea publicării în revista română de dreptul Muncii, sub rezerva acceptării
sale de către redacţia revistei, constituie consimţământul autorului pentru cesiunea dreptului de autor în
următoarele condiţii generale:
2. Colegiul de redacţie va accepta lucrarea cu condiţia ca aceasta să corespundă într-o măsură

rezonabilă, ca nivel şi stil, considerând un minim necesar pentru a i acceptată, următoarele:
- nivel ştiinţiic corespunzător;
- tema lucrării să ie actuală;
- lucrarea să conţină un aport de noutate faţă de doctrina existentă;
- conţinutul lucrării să ie adus la zi cu legislaţia în vigoare în momentul predării.
dacă lucrarea nu corespunde, Editura are dreptul să refuze publicarea acesteia în forma prezentată sau
să ceară autorului modiicarea lucrării conform standardelor revistei.
3. Autorul cedează Editurii, conform Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, în
exclusivitate şi fără o limitare teritorială, următoarele drepturi, în totalitate:
- drepturile de reproducere şi distribuire a lucrării pe format hârtie, în cadrul unui număr al Revistei
române de drept al afacerilor, pe o perioadă de 4 ani;
- drepturile de reproducere şi distribuire a lucrării pe format electronic, pe toată durata lor de existenţă;
- dreptul de a crea opere derivate, exclusiv în vederea reproducerii şi distribuirii în format electronic;
- dreptul de a retipări acel număr al revistei care include şi lucrarea autorului, pe toată durata de
existenţă a dreptului de autor.
4. Materialele înaintate Editurii spre publicare se vor trimite la adresa de e-mail redactie@wolterskluwer.ro şi
vor respecta următoarele condiţii:
- articolele se vor transmite în format Word şi vor i redactate cu diacritice, fără greşeli gramaticale, cu
respectarea abrevierilor indicate în paginile revistei. Editura poate cere autorului să recorecteze lucrarea;
- iecare articol va avea titlu, rezumat în limba română şi engleză, cuvinte-cheie şi va respecta o
structură coerentă (capitole, secţiuni etc.).
5. Autorul garantează că este singurul deţinător al dreptului de autor asupra lucrării şi că lucrarea
este originală, cu excepţia materialelor de domeniu public şi a extraselor din alte lucrări, care sunt
făcute cu respectarea dispoziţiilor legale în materia proprietăţii intelectuale. Autorul îşi asumă deplina
responsabilitate în privinţa conţinutului lucrării.
6. Cu privire la materialele care se publică, redacţia îşi rezervă următoarele drepturi:
- să modiice titlul acestora;
- să corecteze, după caz, să reformuleze ori stilizeze unele formulări, fără a aduce atingere ideilor,
opiniei şi argumentelor autorilor.
7. Lucrările se trimit în format electronic pe adresele e-mail redactie@wolterskluwer.ro, rrdm@wolterskluwer.ro sau
pe suport hârtie, însoţit de format electronic (dischetă, Cd), pe adresa WoLtERS KLuWER SRL, Bucureşti,
str. orzari nr. 86, sector 2, cu menţiunea „pentru Revista Română de drept al Afacerilor”.
Autorii vor primi o conirmare a recepţiei în termen de 10 zile. pentru a evita orice disfuncţionalităţi în
transferarea documentelor, rugăm autorii ca, în eventualitatea în care în termenul menţionat nu au
primit conirmarea, să contacteze, printr-un nou mesaj, redacţia.
8. Articolele de doctrină se vor trimite în mod obligatoriu însoţite de un rezumat redactat în limba
engleză, de maxim 2 pagini.
9. Sursele bibliograice vor i citate complet, cuprinzând: numele şi iniţiala prenumelui autorului, lucrarea, ediţia,
editura, locul de editare, anul apariţiei, pagina (paginile). Se vor utiliza abrevierile conform uzanţelor revistei.
10. Hotărârile judecătoreşti redate in extenso, comentate sau rezumate trebuie să ie deinitive şi
irevocabile. Se va speciica dacă sunt publicate.
11. Autorii vor preciza numele şi prenumele, profesia (funcţia), locul de muncă / locul desfăşurării activităţii,
adresa şi telefonul.

revistele Wolters Kluwer
oferta de preţuri pentru abonamente 2013
PanDECtELE roMânE rEVista roMână DE DrEPtuL MunCii
Preț abonament Preț abonament

12 apariţii 2013 498 ron 12 apariţii 2013 498 ron
rEVista roMână DE DrEPt aL aFaCEriLor rEVista roMână DE DrEPt EuroPEan
Preț abonament Preț abonament

12 apariţii 2013 498 ron 4 apariţii 2013 198 ron
aBonați-Vă aCuM La rEVistELE WoLtErs KLuWEr!

puteţi contracta abonamente pentru colecţia anului 2013 și abonamente pentru 3/6/12 luni ale anului
2013 prin distribuitorul unic Zirkon Media.
ZirKon MEDia srL

str. Matei Voievod nr. 26,
sector 2 București
tel: 021.255.1800/0730.190.899
fax: 021.255.1866
abonamente@zirkonmedia.ro
www.zirkonmedia.ro
detalii și informaţii privind publicaţiile Wolters Kluwer găsiţi pe www.wolterskluwer.ro

rEVista roMână DE DrEPt aL aFaCEriLor
revista română de Drept al afacerilor este singura revistă de pe piața

românească dedicată Dreptului Afacerilor ca ramură distinctă de drept, oferind
informații la zi din toate domeniile speciice: drept societar, drept iscal, obligații
contractuale, insolvență, concurență, drept imobiliar, drept bancar, arbitraj.
Pe lângă articole de doctrină, revista urmărește îndeaproape soluțiile pronunțate

de instanțele judecătorești naționale sau europene, oferind jurisprudență relevantă
comentată de practicieni. Autorii articolelor sunt personalități ale lumii juridice
academice şi profesionale românești, care contribuie activ la dezvoltarea în
România a Dreptului Afacerilor.
Acum Revista Română de Drept al Afacerilor într-un nou format!

Dosar – întotdeauna vei găsi un subiect interesant interviu – în iecare număr o personalitate a lumii
şi actual dezbătut de profesionişti! juridice vorbeşte despre subiectele de actualitate!
rubrici noi – informații din toate domeniile Evenimente şi noutăți legislative
dreptului afacerilor! index pe cuvinte-cheie
– dreptul societar – concurența sinteze de jurisprudență: jurisprudența actuală
– obligații – arbitrajul relevantă comentată
– insolvența – dreptul bancar
Exclusiv
Noutăți legislative sistematizate pe luna în curs
Interviuri cu specialişti din lumea juridică
Dosarul lunii, care abordează o temă de interes atât din perspectiva doctrinei, cât şi a practicii judiciare
Doctrină, jurisprudență şi informații din toate domeniile dreptului afacerilor!
noua echipă editorială
Director ştiințiic Redactor şef

Avocat, drd. Dumitru Dobrev Avocat, dr. Mihaela Mocanu
Cui se adresează Beneicii

Revista Română de Drept al Afacerilor Puteți consulta rapid Revista Română de Drept al
nu poate lipsi din biblioteca profesioniştilor: Afacerilor folosind următoarele instrumente:
– Avocat de business – Structurarea pe secțiuni
– Jurist al unei companii sau al unei instituții – Indexul pe cuvinte-cheie
publice – Cuvinte-cheie în interiorul articolelor
– Director General al unui IMM – Rezumat în engleză şi română
– Consultant iscal sau Economist – Marcaje de rubrică şi de articol
– Magistrat – Tiparul la două culori, cu evidențierea
elementelor de interes
rEVista PanDECtELE roMânE
Repertoriu de jurisprudență, doctrină şi legislație de referință în lumea juridică

românească, revista Pandectele române s-a impus pe piața de specialitate prin
înalta ținută ştiințiică a conținutului său, asigurată prin concursul a numeroși
practicieni şi teoreticieni, autori de prestigiu.
Fondată în 1921 de reputatul jurist Constantin Hamangiu, consilier la Înalta Curte de

Casație și Justiție, revista păstrează structura dată de fondatorul său, adăugându-se
câteva rubrici noi, impuse de actuala realitate juridică:
Acum revista Pandectele Române într-un nou format!

Dosarul – întotdeauna vei găsi un subiect interesant interviu – în iecare număr,o personalitate a lumii
rubrici cu tradiție! Evenimente şi noutăți legislative
– Doctrină index pe cuvinte-cheie
– Jurisprudența Înaltei Curți de Casație şi Justiție
– Jurisprudența Curților de Apel, Tribunalelor, Din arhiva Pandectelor interbelice
Judecătoriilor
– Jurisprudență străină
Exclusiv
Din arhiva Pandectelor interbelice
Doctrină, jurisprudență şi informații de înaltă calitate ştiințiică!
Echipa editorială
Director Redactor șef

Prof. univ. dr. Dan Claudiu Dănişor Conf. univ. dr. George Liviu Gîrleşteanu

Pandectele Române nu poate lipsi din biblioteca Puteți consulta rapid Pandectele Române folosind
profesioniştilor: următoarele instrumente:
– Jurist al unei companii sau al unei instituții - Structurarea pe secțiuni
publice - Indexul pe cuvinte-cheie
– Magistrat - Cuvinte-cheie în interiorul articolelor
– Notar - Rezumat în limba engleză şi limba română
– Executor judecătoresc - Marcaje de rubrică şi de articol
– Profesionişti ai dreptului indiferent de specializare - Tiparul la două culori, cu evidențierea
– Avocat elementelor de interes
rEVista roMână DE DrEPt EuroPEan
Fondată în 2003, revista română de Drept European oferă juriștilor și

publicului interesat de evoluția dreptului european informații esențiale despre
instituțiile dreptului european, modul de aplicare al reglementărilor europene și
inluența acestora asupra legislației naționale. Autorii articolelor de doctrină sunt
personalități ale lumii juridice academice şi profesionale românești şi europene.
Secțiunea de jurisprudență urmărește îndeaproape hotărârile instanțelor Uniunii

Europene.
Acum Revista Română de Drept European într-un nou format!

Dosar – întotdeauna vei găsi un subiect interesant interviu – în iecare număr o personalitate a lumii
rubrici noi – informații relevante despre dreptul Evenimente şi noutăți legislative
european
index pe cuvinte-cheie
– controlul jurisdicțional
– dreptul european al concurenței sinteze de jurisprudență: jurisprudență europeană
– procedura trimiterii preliminare relevantă
– drepturile omului în Uniunea Europeană
Exclusiv
Articole ale personalităților internaționale ale dreptului european
Doctrină, jurisprudență şi informații despre dreptul european!
Echipa editorială
Director Redactor şef

Prof. univ. dr. Andrei Popescu Prof. univ. dr. Daniel-Mihai Şandru

Revista Română de Drept European Puteți consulta rapid Revista Română de Drept
nu poate lipsi din biblioteca profesioniştilor: European folosind următoarele instrumente:
– Avocat – Structurarea pe secțiuni
– Jurist al unei companii sau al unei – Indexul pe cuvinte-cheie
instituții publice – Cuvinte-cheie în interiorul articolelor
– Magistrat interesat de evoluția doctrinei şi – Rezumat în engleză şi română
jurisprudenței – Marcaje de rubrică şi de articol
– Specialist în drept european – Tiparul la două culori, cu evidențierea
elementelor de interes
WoltersKluwer.ro
10 motive pentru a deschide

un cont în www.wolterskluwer.ro
1. puteți alege formatul de achiziționare al produselor: tipărit sau eBook format ePub; Wolters
Kluwer România este singura editură în domeniul juridic care oferă acest tip de produse
2. sunteți în permanență informați despre gama de produse Wolters Kluwer: platforme de
informare juridică, aplicații pentru smartphone, reviste, cărți, eBook-uri, webinarii pentru
profesioniştii din domeniul juridic şi economic
3. comandați online produsele dorite, simplu şi eicient, folosind formularul de comandă şi
modalitățile de livrare şi plată convenabile pentru dumneavoastră
4. urmăriți statusul comenzilor dumneavoastră şi istoricul acestora
5. cunoaşteți îndeaproape caracteristicile iecărui produs, astfel încât puteți lua decizia de
achiziționare în deplină cunoştință
6. identiicați rapid produsele dorite, folosind iltrele de căutare şi criteriile de selecție multiplă
7. beneiciați de reducerile, promoțiile şi ofertele speciale Wolters Kluwer România
8. aveți la dispoziție informație gratuită în secțiunea Freemium: articole de doctrină, ştiri,
breviar legislativ, agendă juridică, newsletter
9. vizualizați webinariile Wolters Kluwer dedicate interviurilor cu personalități ale lumii juridice
10. intrați în comunitatea noastră accesând blogul Wolters Kluwer, un spațiu de dezbatere şi
comentarii pe teme juridice
Funcționalități
- iltru de căutare a produselor după criterii multiple
- căutare rapidă în site
- vizualizarea statusului comenzilor dumneavoastră
- formular de comandă complex, ce oferă posibilitatea de a stabili modalitățile de plată şi de livrare
Beneicii
- modalități lexibile de plată
- modalități lexibile de livrare
- acces pe baza datelor de identiicare ale contului dumneavoastră din platforma juridică iDrept
REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2013

Limbă

REViStA RoMANa de DrEPtuL MunCii RoMania

Încărcat de

Informații document

Descriere:

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

REViStA RoMANa de DrEPtuL MunCii RoMania

Încărcat de

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

REViStA RoMÂNă dE

issn: 2286-0606 / 1582-7534

Senior Publisher Reviste

Art Director: răzvan BuCur

Vânzări reviste: Marius DuMitrEL

REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2013 | 5

6 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2013

agenția națională a Funcționarilor Publici

NOUTĂŢI | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2013 | 9

10 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2013 | NOUTĂŢI

Legislația românească a muncii

În paralel, am derulat funcții în diplomație, în cadrului Ministerului Afacerilor Externe al

Timp de 5 ani am reprezentat Organizația Internațională a Muncii în România, având activități

Reprezentativă pentru evoluția mea profesională este și perioada derulată la Parlamentul

rrDM: Ce intenții aveți pe viitor pentru dezvoltarea acestei publicații?

DOSAR | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2013 | 13

rrDM: Ce aspecte controversate există acum în legătură cu reglementarea contractului

14 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2013 | DOSAR

societate în ansamblul său. În mod tradițional și având în vedere raporturile de subordonare

rrDM: La nivel european şi internațional ce tendințe există în reglementarea contractului

rrDM: În încheiere, ce mesaj aveți pentru cititorii noştri?

rrDM: Domnule profesor, vă mulțumesc.

DOSAR | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2013 | 15

Radierea sancțiunilor disciplinare potrivit

The consequences of removal are in favour of the employee, which therefore

Keywords: Labour Code, disciplinary sanction, employee, disciplinary dismissal.

Art. 248 alin. (3) C. muncii prevede că sancțiunea disciplinară se radiază de

Consecințele radierii sunt în favoarea angajatului, care, prin urmare, nu poate

Problema care se ridică din punctul de vedere al interpretării şi aplicării textului

Cuvinte-cheie: Codul muncii, sancţiune disciplinară, angajat, concediere disciplinară.

DOSAR | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2013 | 17

Privind deinirea termenului „radiază”, va trebui să apelăm la „Dicționarul Explicativ al Limbii

Aşadar, radierea sancțiunii disciplinare semniică ştergerea (scoaterea) ei din evidențele

2. Consecințe ale sancționării disciplinare şi ale radierii

şi „eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de acesta” [lit. e)].

rezultă din condamnare”.

18 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2013 | DOSAR

Dacă, de pildă, el al fost sancționat cu diminuarea salariului, sumele reținute nu se restituie ca

Prima condiţie: să treacă un termen de 12 luni de la aplicarea acelei sancțiuni. Momentul de la

A doua condiţie: în intervalul celor 12 luni, calculat de la aplicarea sancțiunii ce urmează a i

DOSAR | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2013 | 19

5. Radierea intervine şi în cazul concedierii disciplinare?

Într-adevăr, disciplina muncii reprezintă o condiție a desfăşurării activității iecărui angajator.

Drept consecință, încălcarea sau nerespectarea disciplinei muncii determină răspunderea

20 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2013 | DOSAR

încheierea contractului individual de muncă are ca urmare incidența obligației legale a

Aceste obligații se transpun în obligațiile de serviciu asumate prin contractul individual

În concluzie, obligația salariatului de a respecta disciplina muncii şi deci de a nu comite

Pe cale de consecință, răspunderea disciplinară, abaterea disciplinară şi sancţiunea disciplinară

DOSAR | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2013 | 21

Terţ, în această materie, este şi viitorul angajator al salariatului sancționat disciplinar.

Dacă presupunem că el va trebui să țină cont de sancțiunea disciplinară aplicată de un fost

Prin recurgere la metoda reducerii la absurd, rezultă o concluzie ce nu poate i susținută,

În opinia noastă, nu poate i asociată radierea concedierii disciplinare cu cea a destituirii

sunt reglementate în cazul salariaților[22].

22 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2013 | DOSAR

DOSAR | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2013 | 23

Aplicarea sancțiunii disciplinare.

DOSAR | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 1/2013 | 25

A susținut că Avocatul Poporului apreciază că aplicată după efectuarea cercetării prealabile