Sunteți pe pagina 1din 15

UNIVERSITATEA DIN PETROŞANI

FACULTATEA DE ŞTIINŢE
MANAGEMENT FINANCIAR BANCAR

ESEU LA DISCIPLINA ETICĂ ȘI


INTEGRITATE ACADEMICĂ

Studentă:
Stanciu Simona-Adelina

Petroşani
2022
UNIVERSITATEA DIN PETROŞANI
FACULTATEA DE ŞTIINŢE
MANAGEMENT FINANCIAR BANCAR

TEMA: PROPRIETATEA INTELECTUALĂ ȘI


DREPTURILE DE AUTOR

Studentă:
Stanciu Simona-Adelina

Petroşani
2022

2
CUPRINS

CAPITOLUL I. PROPRIETATEA INTELECTUALĂ.............................................................4

1.1 Elemente fundamentale de proprietate intelectuală.........................................................4

1.2 Proprietatea industrială...............................................................................................5

1.2.1. Brevetul de invenție.......................................................................................................5

1.2.2 MARCA...................................................................................................................8

CAPITOLUL II. DREPTURILE DE AUTOR.........................................................................11

2.1. Drepturile de autor- noțiuni generale.............................................................................11

2.2 Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale...........................................................12

CONCLUZII.............................................................................................................................14

BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................................15

3
CAPITOLUL I. PROPRIETATEA INTELECTUALĂ

1.1 Elemente fundamentale de proprietate intelectuală

Proprietatea intelectuală reprezintă un ansablu de drepturi privind activitatea


intelectuală în diverse domenii precum: literatură, artă și știință. Proprietatea intelectuală se
referă la creații ale minții sau ”bunurile spirituale” precum invențiile noi, operele literare și
cele artistice, în general cele foarte valoroase. Acestea se împart în două categorii ca
proprietate: literară, artistică și știinșifică, și cea industrială.

Figura 1.1 Principalele categorii ale proprietății intelectuale

(Sursa: Prof. Dr. Ing. Tudor Iclanzan, Proprietate Intelectuală, Universitatea Politehnică
Timișoara, Note de curs)

În figura 1 sunt prezentate principalele categorii care fac parte din proprietatea
intelectuală, reglementate prin Convenţiile de la Paris 1883 şi Berna 1886. Enumerarea
obiectelor de proprietate intelectuală nu este limitativă, aceasta extinzându-se la toate

4
realizările rezultate din activitatea intelectuală în domeniile industrial, ştiinţific, literar şi
artistic.

1.2 Proprietatea industrială


Proprietatea industrială vizează creațiile intelectuale care pot fi puse în practică
industrial sub forma produselor, metodelor de producere sau procedeelor. Acestea pot fi
protejate la cererea autorului prin certificate speciale sau brevetul de invenție, care este
oferit după o evaluare invenției de cptre o comisie oficială de specialitate în domeniu.
Exercitarea dreptului de proprietate este monitorizat și fixat prin legislație atât la nivel
național, cât și internațional.
Denumirea de proprietate industrială nu este limitată doar la domeniul industriei,
proprietatea poate fi întilnită și la celelalte domenii economice și sociale precum: comerț,
agricultură, mediu, apărare. Astfel, proprietatea industrială se referă în același timp și la
tehnologii și produse industriale și la tehnologii și produse din domeniul alimentar.
Misiunea dreptului de proprietate este producerea și valorificarea unui produs, limitat de
teritoriu și perioadă prin titlul de protecție, precum și producerea de către alte persoane
decât autorilor a produselor inventate, fără autorizație. Acest drept reprezintă un
minimonopol limitat în timp și spațiu.

1.2.1. Brevetul de invenție


Brevetul reprezintă actul de proprietate intelectuală al cărui proprietar deține
dreptul excluziv asupra invenției, reprezentând un produs sau un procedeu nou ce aduce un
avânt industrial, o simplificare a procesului de producție sau o soluție tehnică pentru
rezolvarea unei anumite probleme apărute. Brevetul reprezintă o garanție autorului pentru
invenția lui, oferindu-se pe o perioadă limitată, în general reprezentând 20 de ani. Garanția
reprezentând faptul că invenția nu poate fi utilizată, distribuită sau vândută fără ca titularul
să-și ofere acordul. Încălcarea drepturilor acordate titularului de brevet pot fi sancționate
penal prin procesele de judecată.
Drepturile titularului privind brevetul presupun deciziile asupra invenției în ceea ce
ține ultilizarea invenției brevetate pe durata pretecției. În baza unei licențe titularul oferă
terților posibilitatea de utilizare a invenției în anumite condiții convenite de ambele părți.
De asemenea acesta poate vinde dreptul asupra invenției unei terțe persoane fizice sau
juridice, care devine titularul brevetului. De obicei, companiile mari/ multinaționalele
apelează la astfel de achiziții pentru creșterea în domeniu și originalitate pe piață.

5
După expirarea termenului de valabilitate a brevetului, invenția aparține domeniului public
și poate fi exploatată de către oricine.

Fig. 1.2 Funcțiile brevetului de invenție

(Sursa: Prof. Dr. Ing. Tudor Iclanzan, Proprietate Intelectuală, Universitatea Politehnică
Timișoara, Note de curs)

Necesitatea brevetului
Brevetul reprezintă un stimul de dezvoltare precum datorită acestora titularii
primesc o recunoaștere oficială și o recompensă materială în cazul invențiilor care se pot
comercializa. Astfel, prin încurajarea inovațiilor, calitatea vieții oamenilor se îmbunătățește
și dezvoltă constant. Titularii breveturilor au obligația în schimbul protecției invenției de a
face public informațiile invenției pentru o îmbogățire a cunoștințelor tehnice din toată
lumea. Astfel, brevetul nu numai că oferă protecție și recunoaștere autorului dar și o
inspirație pentru noi invenții și cercetări.
Acordarea brevetului
Prima etapă în obținerea unui brevet reprezintă depunerea unei cereri de brevet, în
care vor fi stipulate titlul invenției, domeniul tehnic de apartenență, descriere a inovației
clar redactată și suficient de detailat astfel încât o persoană cu nivelul mediu de cunoștințe
în domeniul respectiv să poată reproduce invenția.

6
Descrierea inovației/ invenției se face utilizând scheme, desene, grafice, orice alte
metode pentru o explicare cât mai bună și o înțelegere cât mai ușoară a inovației. De
asemenea, în cerere se vor stipula parametrii de spațiu asupra căruia se va aplica viitoarea
invenție.
Pentru acordarea brevetului, o invenție trebuie să îndeplinească cumulativ
următoarele condiții:
- Deținerea utilității practice ( aplicare industrială, rentabilitatea parametrilor);
- Prezentarea elementului de noutate;
- Rezultatul unei activități de creație (activitatea inventivă);
- Constituirea unei soluții tehnice (produs, procedeu sau metodă).

Brevetele sunt acordate oficiul național de brevete sau cel regional care deservește mai
multe țări, cum este și OEB- Oficiul European de Brevete și OAPI- Organizația Africană a
Proprietății Intelectuale. Aceste sisteme sunt cei care decid oferirea de brevete pentru o
invenție valabilă pentru teritoriul uneia sau mai multor țări, precum solicitantul poate să
ceară protecție în oricare țară dorește.

Fig. 1.3 Procesul de creare, protecție și valorificare a obiectelor de proprietate intelectuală.

Pentru utilizarea produselor protejate de drepturi de proprietate se întemeiază un


contract numit licență, prin legea dreptului de autor, ceea ce oferă dreptul utilizatorului de

7
a folosi produsul. Ca de exemplu în cazul produselor informatice, în funcție de legea
dreptului de autor, modul de utilizare diferă în categprii ca:

1) Aplicații gratuite sau freeware- produsele care pot fi utilizate gratuit,


precum autorii acestor aplicații, chiar dacă și-au înregistrat drepturile de autor, nu solicită
plata pentru acestea.
2) Aplicații de probă sau shareware- produsele ce pot fi testate pe o perioadă
limitată de timp, gratuit, însă cu existența unor restricții, pentru versiunile întregi e nevoie
de achiziționarea licenței.
3) Aplicații cu plată sau retail software- acele aplicațiie care pot fi folosite
numai dacă sunt achiziționate licențele.
4) Aplicațiile neînregistrate sau public domain software- produseleneprotejate
de drepturile de autor, gratuite. Însă utilizarealor nu este asigurată cu nici o siguranță de
funcționalitatea la cantitatea și calitatea necesară utilizatorului.

1.2.2 MARCA

Marca este un semn susceptibil de reprezentare grafică servind la deosebirea


produselor sau serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele aparţinând altor
persoane. Pot să constituie mărci semne distinctive cum ar fi: cuvinte, inclusiv nume de
persoane, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale şi în special
forma produsului sau ambalajului, combinaţii de culori, precum şi orice combinaţie a
acestor semne.

Acordarea asistenţei de specialitate în domeniul proprietăţii industriale şi


reprezentarea persoanelor fizice şi juridice române sau străine interesate în fata OSIM se
asigură prin intermediul consilierilor în proprietate industrială, organizati în cadrul
CNCPIR în conformitate cu dispoziţiile OG 66/2000 privind organizarea şi exercitarea
profesiei de consilier în proprietate industrială.

Marca este un element esential al strategiei întreprinderilor: reprezintă imaginea


produselor sau serviciilor întreprinderii şi face distincţia între produsele şi serviciile
întreprinderii şi cele ale altor întreprinderi, pentru consumator reprezintă cel mai comod
mijloc de a recunoaşte rapid o categorie de produse şi servicii care i-a fost recomandată sau
pe care experienţa l-a determinat să o prefere altor produse sau servicii de aceeaşi natură.
Pentru întreprindere, marca reprezintă un mijloc de a cuceri şi a păstra o clientelă.
8
Marca poate fi verbală, figurativă, combinată sau tridimensională. Pot constitui
mărci semne distinctive, cum ar fi: cuvinte (inclusiv nume de persoane), denumiri arbitrare
sau fanteziste, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale şi, în special,
forma produsului sau a ambalajului, combinaţii de culori, precum şi orice combinaţie a
acestor semne.

Înregistrarea unei mărci pe teritoriul României poate fi obţinută prin înregistrarea la


Oficiul de Stat pentru Inventii şi Mărci – OSIM – (marca naţională), la Organizaţia
Mondială a Protecţiei Proprietăţii Intelectuale, situată la Geneva – OMPI (prin desemnarea
României – marca internaţionala) sau la Oficiul pentru Armonizarea Pieţei Interne – OHIM
(marca comunitară).

Drepturile titularului mărcii sunt confirmate prin certificatul de înregistrare a


mărcii.

Înregistrarea mărcii conferă titularului un drept exclusiv, pentru produsele şi/sau


serviciile pentru care s-a efectuat înregistrarea, pe un termen de 10 ani de la data
constituirii depozitului. Înregistrarea permite posibilitatea de a interzice terţilor de a
depune sau de a utiliza, fără autorizaţie, indiferent sub ce formă, marca sau unul din
elementele sale caracteristice, pentru aceleaşi produse sau servicii.

La cererea titularului, înregistrarea unei mărci poate fi reinnoită nelimitat, la


împlinirea fiecarui termen de protecţie de 10 ani, cu plata taxei prevăzute de lege.

Mărcile înregistrate la OSIM nu sunt protejate decât pe teritoriul României.


Protecţia într-o ţară străină presupune îndeplinirea formalităţilor prescrise de legislaţia ţării
respective. Convenţia de la Paris asigură unui titular român aceleaşi drepturi ca cele
acordate titularilor naţionali din ţara respectivă. Conventia dă prioritate, asupra oricăror
altor persoane, pentru depunerea aceleiaşi mărci, în ţările membre ale Convenţiei, în
termen de 6 luni de la data depozitului din România.

Sistemul Madrid permite înregistrarea internaţională a unei mărci, într-una sau mai
multe ţări membre ale acestui sistem, printr-o cerere unică, adresată către OMPI, cu
condiţia ca această marcă să existe (cel puţin în faza de constituire a depozitului) în faţa
unui oficiu, parte a Convenţiei, numit oficiu de origine. Cererea de marcă internaţională
trebuie depusă la oficiul de origine, care o transmite la OMPI. Durata protecţiei obţinute în

9
baza Sistemului Madrid este de 10 sau 20 de ani în funcţie de opţiunea titularului, cu
posibilitatea de reînnoire nelimitată.

MARCA COMUNITARĂ

Marca comunitară este marca înregistrata la OHIM, care produce efecte pe


teritoriul tuturor statelor membre ale Uniunii Europene. Marca comunitară este
independentă de existenţa unei mărci naţionale.

Marca comunitară are un caracter unitar. Are aceleaşi efecte în întreaga Uniune
Europeană: nu poate fi înregistrată, transferată, nu poate face obiectul unei renunţări, al
unei decizii de revocare a drepturilor de titular sau de nulitate, iar folosirea sa nu poate fi
interzisă decât în cadrul Uniunii, în ansambul ei. Deşi produce efecte în toate statele
Uniunii, marca comunitară nu se substituie mărcilor naţionale din statele membre, ci
coexistă cu acestea.

10
CAPITOLUL II. DREPTURILE DE AUTOR

2.1. Drepturile de autor- noțiuni generale

Drepturile de autor constă într-un ansamblu de legi care are misiunea de a proteja
autorii, artiștii și alți realizatori în literatură sau artă care crează ”opere”. O înlocuire sau un
supliment al drepturilor de autor reprezintă drepturile conexe care sunt un ansablu de
drepturi ce oferă posibilități asemănătoare celor de autor însă avînd caracteristica spațială
și temporară mai limitată. În acelați timp aceste drepturi vin cu anumite beneficii:

- Protecția prestațiilor actorilor și muzicienilor


- Protecția drepturilor de autor asupra producerii și înregistrărilor audio
- Drepturi de autor în cazul pragramelor TV și radio.

Printre operele literare sau de artă ce primesc protecție prin oferirea dreturilor de
autor se numără: romanele, poeziile, ziarele, programele de calculator, filmele, picturile,
desenele, sculpturile, creațiile în arhitectură sau hărțile, lista acetora fiind mai lungă și mai
ramificată. Creatorii acestor creații protejate prin dretul de autor primesc anumite privilegii
stipulate în legislația dreptului de autor, care sunt transmisibile urmașilor acestuia. Aceștia
pot utiliza creațiile și pot lua decizii asupra ecstora precum:

- Reproducerea creației în orice mod și formă, fie tipărită sau înregistrare audio
- Prezentarea acesteia în public și comunicarea particularităților acestora
publicului
- Traducerea în alte limbi
- Difuzarea TV și emisiunile audio
- Adaptarea prin colaborare dintre scenarist și autor sau titularul romanelor în
scenarii de filme.

Pentru comunicarea către public sau difuzarea creațiilor protejate de drepturile de


autor sau/și a drepturilor conexe se prevede o investiție majoră, ca de exemplu în cazul
muzicii sau a filmelor. În astfel de cazuri autorii colaborează cu societăți competente și
specializare în acest domeniu, prin care se fac conexiunile necesare pentru comercializarea
produsului, lucru realizat prin cedarea drepturile de autor societății în schimbul unei
remunerații sau colaborarea printr-un contract prin care se va stipula procentajul revenit
autorului din totalul vânzărilor materialului.

11
Precum drepturile de autor sunt moștenite, caracteristica temporară cuprinde o
perioadă foarte lungă, și anume o perioadă de cel puțin 50 de ani după moartea autorului.
Acest lucru permite ca atât autorul cât și moștenitorii creației literare sau a operei de artă să
poată obține beneficii financiare pe o perioadă de timp considerabilă. În cazul drepturilor
conexe, durata protecției este de 50 de ani de la data elaborării proiectului. Drepturile de
autor prevăd și protecția artiștilor din punct de vedere moral, dreptul de a se opune
modificărilor, aceasta manifestându-se în cazul în care operei se vor aduce modificări ce
vor afecta reputația creatorului.

La fel ca și dreptul de proprietate intelectuală, dreptul de autor și cele conexe au


misiunea de a stimula creativitatea și inovația, de a încuraja autorii spre noi opere iar
artiștii spre noi creații. Motivarea acestora se face atât la nivel de recunoaștere morală cât
și prin metode financiare sub forma unor recompense de natură să stimuleze
productivitatea creatorilor și motivarea acestora. Datorită, existenței societăților care
nvestesc în aceste creații, avem un produs de diverstisment și cultură interesant populației
și de calitate.

Datorită tehnologizării vieții din ce în ce mai mult, domeniul dreptului de autor s-a
dezvoltat constant în ultimele decenii. Astfel, datorită ultimii etape de difuzare a operelor,
și anume Youtube, se pun tot mai multe semne de întrebare asupra problemelor apărute din
cauza drepturilor de autorși încălcarea acestora. OMPI- Organizația Mondială a
Proprietății Intelectuale lucrează intensiv asupra elaborării unor norme noi de protecție a
operelor și a autorilor acestora. În acest sens se elaborează tratate internaționale care
prevăd normele la nivelul întregului glob care interzic accesul neautorizat asupra utlilizării
operelor pe internet.

Obținerea drepturilor de autor este automată, fără înregistrarea în cadrul unor


platforme speciale sau alte formalități. În același timp există aceste platfome în multe țări,
având caracter facultativ, plusul cărora este răspunderea legală. Aceste sisteme facilitează
rezolvarea problmelor apărute la nivelul drepturilor de autor și încălcarea acestora.

2.2 Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale

Organizația Mondială a Protecției Intelectuale (OMPI) reprezintă o organizație


internațională ce are menirea să asigure o protecție la nivelul întregului glob a drepturilor
12
de proprietate intelectulă și stimularea acestora pentru noi proiecte prin recunoaștere și
recompense. Pe lângă activitatea de stimulare a creativității în domeniul științei, tehnicii, a
literaturii și a artei, OMPI face o legătură facilă în vederea comercializării internaționale a
produselor proprietății intelectuale.

OMPI reprezintă o organizație membră a sistemului ONU răspunzătoare de bunele


maniere și practici privind drepturile de proprietate intelectuală. Cu toate că OMPI datează
din 1970, multe state încurs de dezvoltare abia lucrează la un astfel de sistem de protecție
pentru eliberarea de brevete, mărci sau drepturi de autor.

Având în vedere ritmul accelerat al comercializării globale din ultimul deceniu,


rolul Organizației Mondiale a Protecției Intelectuale este unul major în crearea acestor
relații comerciale prin crearea de negocieri de tratate, oferirea de asistență juridică în
cazurile solicitate și asistență tehnică prin oferirea de insruire în domeniul drepturilor de
autor.

Finanțarea organizației este una de tip autonom, bugetul acesteea fiind format din
serviciile de înregistrare a diferitelor creații în proporție de peste 90 la sută, celelalte 10%
provenind din contribuția statelor membre organizației.

Serviciul Vamal indentifică mărfurile suspectate de contrafacere în timpul controlului vamal


Titularul drepturilor de proprietate intelectuală solicită verificarea unui lot de mărfuri prin depunerea unei Cereri de
Intervenție la Serviciul Vamal

Serviciul Vamal preia monstre de mărfuri

Titularul de drepturi confirmă dacă bunurile sunt contrafăcute sau originale

Mărfurile contrafăcute sunt fie distruse, fie confiscate în baza hotărârii instanței judecătorești

Fig. 2.1 Protejarea drepturilor de proprietate intelectuală la punctul vamal

13
CONCLUZII

Invenția reprezintă o soluție tehnică necesară, precum totalitatea de informații


oferite de un specialist din domeniu ce prezintă o inovație pot rezolva o problemă complet
și efectiv. Indifernet de domeniul acestora, creațiile de genul acesta necesită o apreciere,
care se face datorită drepturile de proprietate și depturilor de autor.

Aprecierea efortului depus este remunerat cu o apreciere morală și recompensă


financiară pe toată perioada deținerii drepturilor de autor sau proprietate intelectuală.
Aceste drepturi sunt protejate de legislație și servesc spre dezvoltarea tehnică și culturală a
societății. În funcție de drepturile deținute, perioada și spațiul în cadrul căruia este valabilă
creația variază, iar datorită tehnologizării prezentului, modul de administrare a acestor
drepturi de autor variază și se dezvoltă concomitent.

Punctul forte al acestor drepturi reprezintă protecția oferită titularului, acesta din
urmă având posibilitatea de a lua decizii privind creația realizată în ceeea ce ține
comercializarea acesteea. Limitarea generală asupra acestei creații fiind din partea
consumatorilor și chiar al domeniului public, care fără o achiziție a drepturilor de utilizare
nu sunt capabili de a folosi soluția dată în scopurile firmelor deținute.

Pentru a deține drepturile de proprietate intelectuală și drepturile de autor, e nevoie


din partea autorului să solicite aceste drepturi prin depunerea unor acte necesare la oficiile
regionale sau internaționale, în funcție de acoperirea teritorială. Resursele financiare
necesarepot varia în funcție de fiecare stat sau regiune.

14
BIBLIOGRAFIE

Metodologia de evaluare externă a standardelor de referință și a listei indicatorilor de


performanță a Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Superior,
Hotarirea 915/2017 Monitorul Oficial, 25 din 11.01.2018.
https://lege5.ro/MonitorOficial/mongmztgmzsge/monitorul-oficial-parteai-nr-25-11-01-
2018.

Surse web

https://europa.eu/youreurope/business/running-business/intellectual-property/index_en.htm

http://eubam.org/ro/what-we-do/intellectual-property-rights-ipr/

https://www.asro.ro/drepturi-de-autor/

https://www.osim.ro/publicatii/brevete/bopi_2018/bopi_inv_06_2018.pdf

http://www.informaticainscoli.ro/lib/exe/fetch.php?media=4.3.drepturi_de_autor.pdf

15

S-ar putea să vă placă și