Tipologia Analizei economico-financiare, principal instrument al

Diagnosticului economico-financiar

Varietatea activităților economico-financiare, tratate ca fenomene economico-financiare,

complexitatea acestora, diversitatea agenților economici interesați în diagnosticarea activității și
rezultatelor firmei determină existența mai multor tipuri de analiză.
Acestea post fi structurate astfel:
1. După nivelul la care se desfășoară:
 analiza microeconomică, studiază activitățile economice la nivelul întreprinderii şi a
componentelor acesteia (secții, centre de desfacere, etc.); studiază comportamentul
individual în realizarea rezultatelor, identifică factorii orientarea în utilizarea resurselor,
fabricarea produselor sau serviciilor, etc
 analiza mezoeconomică studiază studiază activitățile economice la nivelul sectorului,
ramurii e activitate, realizează poziționarea întreprinderii față de concurență sau a
produselor fabricate și vândute.
 analiza macroeconomică, studiază activităților economice la nivelul economiei naționale,
regiunilor sau economiei mondiale (legislație, conjunctură economico-financiară) și
lucrează cu mărimi globale sau agregate.

2. După raportul între momentul în care se efectuează activitatea de analiză economico-

financiară şi momentul desfăşurării activității economice studiate:
 analiza post-factum sau post-operatorie; presupune studierea rezultatelor activităţilor
economice după ce aceasta s-a încheiat. Acesta este cel mai răspândit tip de analiză
efectuat în activitatea practică. Termenul post-factum defineşte analiza unui proces care a
avut loc în trecut și se efectuează după încheierea acestuia şi înregistrarea rezultatelor; a
cest tip de analiză este considerat un instrument de supraveghere și reglare a funcționării
unei întreprinderi, de urmărire modului de realizare o obiectivelor propuse, ca urmare a
studierii relațiilor funcțional - cauzale.
 analiza previzională sau analiza prospectivă, presupune previzionarea evoluției
activităților economice, pe baza studierii rezultatelor precedente și a factorilor care au
influență asupra acestora. Analiza previzională constituie o etapă premergătoare în
elaborarea strategiei activității economico-financiare a întreprinderilor.
Analiza postfactum se bazează pe variabile cunoscute, certe, pe când cea previzională, pe
variante incerte, estimate.
3. După modul de urmărire în timp a activităților economico-financiare:
 analiza statică, studiază activitățile economice, precum şi factorii care le influențează, la
un moment dat; noțiunea de static face referire la modul în care se efectuează analiza, și nu
la natura activităților economice, care sunt într-o permanentă schimbare; noțiunea de static
nu este legată de natura fenomenelor economico-financiare, acestea fiind mereu dinamice,
în permanentă schimbare, ci de modul de efectuare al analizei - la un moment dat.
 analiza dinamică, studiază activitățile economice în corelație cu evoluția acestora în timp,
determinând valorile care le caracterizează într-o succesiune de momente momente,
precum și valorile factorilor care le influențează.
Tipuri de analiză dinamică, utilizate în practică:
- dinamică în mărimi absolute (LEI);
- în bază fixă (Δp1/ p0 …… Δpn/ p0)
- în bază mobilă (Δp1/ p0 …… Δpn/ pn-1)
- dinamică în mărimi relative (%)
- în bază fixă (I p1/p0 …………. I pn/p0)
- în bază mobilă (I p1/p0 …………. I pn/ pn-1)

4. După urmărirea însușirilor esențiale sau a determinărilor cantitative ale activităților

economice:
 analiză cantitativă, presupune studiul activităților economice prin determinări cantitative
exprimate prin volum, valoare, număr, durată, etc.
 analiza calitativă, care urmărește determinarea însușirilor esențiale ale fenomenului
economic studiat și a factorilor care sunt de aceeași natură cu activitatea economică și o
determină. Analiza calitativă determină gradul de precizie cu care se face previzionarea
evoluției fenomenelor și stă la baza elaborării de modele în care sunt prinse elementele
esențiale ale fenomenului economic;

5. După poziția analistului față de firmă:

 Analiză internă, atunci când analiza este cerută din interiorul întreprinderii, analistul are
acces la toate informațiile din situațiile contabile și de gestiune ale întreprinderii;
diagnosticarea are ca obiect sprijinirea managementului întreprinderii în luarea deciziilor în
legătură cu reglarea funcționării întreprinderii și remedierea eventualelor disfuncționalități;
de asemenea, acest tip de analiză este utilizat pentru urmărirea realizării performanțelor, a
previziunilor și determinarea și explicarea abaterilor.
5

 Analiză externă, atunci când analiza este realizată de către partenerii externi, care vor să
evalueze situația economico-financiară a întreprinderii, și care, în funcție de poziția lor față
de întreprindere, au acces la anumite informații.

6. După circumstanțele în care se realizează:

- analiză în context de criză;
- analiză în context de dezvoltare a întreprinderii;
Analiza în context de criză se ocupă de identificarea dificultăților constatate, fundamentarea
deciziilor și pregătirea măsurilor corective. Identificarea cauzelor diferitelor disfuncționalități
necesită o abordare sintetică a întreprinderii/activității economice, deoarece în condiții diferite,
aceeași cauză poate genera efecte diferite. Stabilirea măsurilor de corecție trebuie să aibă în vedere
atât acțiunea directă asupra cauzelor, cât și asupra condițiilor particulare care au favorizat
înlănțuirea cauză-efect.
Analiza în context de dezvoltare a întreprinderii se încadrează în procedura generală de
control permanent al activității.
Cele mai multe lucrări de diagnosticare sunt orientate fie spre diagnosticul economic, fie
spre cel financiar. În ultimii, analiza financiară a avut un dinamism mai accentuat datorită mutațiilor
mediului financiar și creșterii riscului odată cu accentuarea turbulențelor economico-financiare,
espectiv a impactului acestora asupra activități economice.
Indicatorii economici și financiari care fac obiectul de studiu al analizei financiare nu sunt
altceva decât expresia monetară a finalității activităților economice. Pentru toate funcțiile unei
întreprinderi sunt fixate obiective exprimate în unități monetare, care se pretează ușor la o evaluare
și control financiar.
Orice activitate desfășurată de o întreprindere, indiferent de profil, presupune consumuri de
resurse, generează cheltuieli și venituri, afectând situația financiară a întreprinderii. O analiză
pertinentă a situației financiare obligă la analiza impactului unor aspecte nefinanciare, precum:
timpul de muncă, numărul de contracte și comenzi, piață etc., precum și a unor aspecte calitative:
calificarea salariaților, calitatea producției și a serviciilor, calitatea comunicării interne și externe
etc.
Cauzele dificultăților unei întreprinderi nu sunt numai cauze de natură financiară, ci pot fi
generate de orice tip sau segment de activitate al întreprinderii.
„Realizarea unui diagnostic global, multidimensional și echilibrat nu presupune neutralizarea
instrumentelor propuse de analiza financiară, ci consolidarea prin utilizarea unor instrumente
complementare”1
1
E. CCOHEN, Anlyse financiere, Ed. Economica, Paris, 1994, pag. 54
 În condițiile creșterii complexității actului decizional, analiza financiară este tot mai mult
considerată un demers al diagnosticului global, care vizează evaluarea, în sens larg, a întreprinderii.
Diagnosticul, în viziunea specialiștilor, presupune parcurgerea următoarelor etape:
- poziționarea competitivă a întreprinderii în mediul social
- evaluare a potențialului întreprinderii
- evaluare a opțiunilor strategice
• .
2

Analiza financiară, ca metodă specifică de investigare contribuie la realizarea fiecăreia din

fazele amintite, așa cum rezulta din figura: Aportul analizei economico-financiare la diagnosticul
global al intreprinderii. În această accepțiune, analiza financiară nu este o disciplină de sine stătătoare,
ci o coordonată esențială a unei discipline mult mai vaste, diagnosticul global al întreprinderii.

După sfera de cuprindere și finalitate:

- analiză globală;
- analiză expresă;
- analiză funcțională.

Analiza globală (aprofundată) cuprinde un ansamblu de metode care permit cunoașterea,

înțelegerea și explicarea funcționarii întreprinderii ca sistem. Prin cele trei dimensiuni ale sale:
cognitivă, explicativă și predictivă, acest tip de analiză permite orientarea activității viitoare pe
coordonate care să asigure ameliorarea performanțelor.
Analiza expresă este impusă de necesitatea reglării operative a disfuncționalităților apărute în
activitatea firmei.
Analiza funcțională funcțională este orientată spre investigarea modului de realizare a funcțiilor
întreprinderilor și spre soluționarea unor probleme specifice.
Analiza globală și cea funcțională sunt realizate într-o viziune strategică, care constă în
articularea forțelor și slăbiciunilor ei cu oportunitățile și pericolele ce provin din mediul în care
aceasta acționează, conform prezentării din figura
Trecerea de la diagnosticul funcțional la cel global.

Conținutul, obiectivele, componentele diagnosticului au un caracter dinamic. Dacă ținem de cont de

criteriile folosite de Banca Mondială și de FMI pentru poziționarea diferitelor țări și agenți economici,
schema din figura Trecerea de la diagnosticul funcțional la cel global poate fi completată fi
completată cu un aspect de sine stătător, cel referitor la diagnosticul resurselor, așa cum este prezentat
în figura
Diagnosticul resurselor.

2
A. Marion, Le diagnostic d’entreprinse; cadre methologique, Ed. Economica, Paris, 1993, pag. 219