CONCEPTUL DE GLOBALIZARE A ȘTIINȚEI CONTEMPORANE

1
 CUPRINS

Introducere ...............................................................................................................................3
CAPITOLUL I
GLOBALIZAREA. NOȚIUNE ȘI CLARIFICARI CONCEPTUALE

§1. Globlizarea. Noțiune si concept.........................................................................................4

§2. Globalizarea – fenomen inexorabil al lumii văzută prin prisma științei
contemporane............................................................................................................................6
§3. Controversele şi diferenţele ce se învârt în jurul termenilor de globalizare –
mondializare..............................................................................................................................7

CAPITOUL II
CONCEPTUL DE GLOBALIZARE A ȘTIINȚEI CONTEMPORANE

§1. Globalizarea și progresele științifice conteporane...........................................................9

§2. Globalizarea contemporană este doar una dintre formele istorice ale globalizarii sau
este un „altceva“ cu totul nou?...............................................................................................10
§3. Globalizarea știițifică și știința contemporană. Dezvoltarea științifică a lumii,
progresul tehnico-ştiinţific.....................................................................................................11
§4. Globalizarea cunoştinţelor informaţiei în știința contemporană.................................13
§5. Evoluția științifică înseamnă schimbarea? Epoca digitalizării globale în știința
contemporană..........................................................................................................................14
§6. Era informațională și globalizarea științei.....................................................................15
§7. Globalizarea în concepția oamenilor de știință contemporani.....................................18

CAPITOLUL III
IMPACTUL ȘI CONSECINȚELE GLOBALIZĂRII ASUPRA ȘTIINȚEI
CONTEMPORANE

§1. Impactul globalizării asupra științei contemporane. Rolul tehnologiei......................20

§2. Consecințele globalizării asupra științei contemporane...............................................21
§3. Factorii determinanţi ai globalizării..............................................................................22
§4. Caracteristicile definitorii ale globalizării contemporane...........................................23
§5. Asimetria trecut-viitor. Schimbarea ca proces de dezvoltare.....................................23

Concluzii.................................................................................................................................25

Bibliografie.............................................................................................................................26

2
 “Imaginaţia este mai importantă decât
cunoaşterea, cunoaşterea este limitată,
imaginaţia înconjoară lumea”
Albert Einstein

Introducere
Globalizarea este o realitate care nu poate fi ignorată. Indiferent unde ne aflăm putem
percepe din ce în ce mai clar interdependentele lumii noastre. Acestea nu mai reprezintă doar
o temă de dezbatere academică ci apar ca un sentiment care predomina: indiferent cum ne
raportăm la el, dacă îl acceptăm sau îl respingem, el reprezintă un element de construcţie a
fiinţei noastre.
Un factor important în înţelegerea tendinţelor globalizării economice este observarea
diferenţierilor economice pe care aceasta le accentuează: pe de-o parte, beneficiile sunt în
principal concentrate la nivelul ţărilor dezvoltate, în mediul urban, în rândul tinerilor, de gen
masculin şi a celor cu studii medii sau superioare.
Pe de altă partea, milioane de oameni în special în ţările în curs de dezvoltare, din
mediile rurale, din rândul femeilor sau a celor fără educaţie sunt marginalizaţii şi lipsiţi de
beneficiile fenomenului de globalizare.
În prezent, trăim într-o societate de risc global în care riscul este chiar produsul
propriu al societăţii, o urmare a efectelor puternice ale tehnicii moderne; cu alte cuvinte,
marile descoperiri ştiinţifice şi tehnologice au creat şi ‘monstrii care ne pot ucide’, un fapt
care este recunoscut chiar şi de liderii importanţi ai lumii de afaceri.
În contemporaneintate, perioada de avânt a globalizării este efectiv bântuită de
potenţiale consecinţe (sau efecte sociale, economice şi ecologice) care nu pot fi nici anticipate
şi nici controlate. Crizele (economice, sociale şi ecologice), sunt astfel o consecinţă sigură a
‘succesulul’ industrializării: urbanizării (concentrării activităţilor umane în oraşele mari),
comerţului, dependenţei de resursele economice epuizabile, distrugerea habitatelor naturale,
poluarea sau chiar şi schimbările climatice.
Însă societatea (post) industrială nu crează aceste efecte neintenţionat: dezvoltarea şi
aplicarea tehnologiilor cu potenţial devastator cum ar fi armele nucleare sau toxice reprezintă
în cele din urmă şi alegeri politice (active sau pasive).

3
 CAPITOLUL I

GLOBALIZAREA. NOȚIUNE ȘI CLARIFICARI CONCEPTUALE

§1. Globlizarea. Noțiune si concept.

Așa după cum bine se cunoaște, nu există o definiţie universal valabilă pentru tot
ceea ce implică globalizarea. Termenul în sine a început să fie folosit în anii 1960 deşi
fenomenul are origini mai vechi legate de modul în care modernitatea s-a răspândit în lume.
Sentimentul este că trăim într-o lume „mică”, într-un „sat global” şi că tot ceea ce se
întâmplă într-o zonă influenţează viaţa şi activitatea oamenilor dintr-o cu totul altă regiune,
aparent fără legătură cu prima şi că viaţa planetei ne apare mai curând un tot decât un
amalgam de mişcări complexe.
Nu este de mirare faptul că, globalizarea a fost interpretată drept un triumf al
interdependentei: aceasta poate fi concepută că o lărgire, adâncire şi accelerare a
interconectării la scară mondială în toate aspectele vieţii sociale contemporane, de la cultură
la criminalitate, de la finanţe la sferă spirituală.1
Astfel Giddens defineşte globalizarea ca fiind o “intensificare a relaţiilor sociale
globale, conectând locuri astfel că evenimente locale sunt influenţate de evenimente care au
loc la mii de kilometrii distanţă”.2
Milton Friedman, un entuziast al fenomenului globalizării şi al ideologiei neo-
liberale oferă următoarea definiţie globalizării: “Integrarea inexorabilă a pieţelor, statelor-
nationale şi tehnologiilor într-o măsură care nu a mai existat şi care permite indivizilor,
corporaţiilor şi statelor să se deplaseze în jurul lumii mult mai departe, mai repede, mai
puternic şi mai ieftin decât înainte. (…) răspândirea capitalismului de piaţă în orice ţară”3
Aşadar, entuziaşti ai globalizării, au privit momentul căderii comunismului că pe un
sfârşit al istoriei o expansiune fără oprire a democraţiei liberale. Diversificarea actorilor cu
influenţa în materie de decizie politică globală apărea ca o garanţie împotriva monopolului şi

1
Held David and Anthony McGrew (eds.). The Global Transformations Reader: An Introduction to the
Globalization Debate (Manualul Transformărilor Globale: O introducere în dezbaterea privind globalizarea)
Cambridge: Polity Press, 2000), p.54
2
Anthony Giddens, The Globalizing of Modernity (Globalizarea modernitații) in David Held and Anthony
McGrew (eds.), The Global Transformations Reader: p. 92.
3
Thomas Friedman, The Lexus and the Olive Tree: Understanding Globalization (Lexus și Maslinul) , New
York; Anchor Books, 2000, revised ed., pp. 7-8.

4
implicit abuzului de putere din partea statelor, un pericol latent care predomina în timpul
războiului rece.
Ideea liberală promovată după 1989 a fost cea de cooperare pe baza conştientizării
faptului că nici un stat nu este nici singur nici autosuficient iar piaţa liberă globală este
superioară acestuia că motor al bunăstării economice.
Astfel, fenomenele globalizării nu sunt doar un mit ci există şi afectează oamenii în
mod real chiar dacă nu au un impact asemănător asupra tuturor. Deşi o serie de voci critice
considera că globalizarea creşte disparitatea între “Sudul global” sărac şi “Nordul global“
bogat precum şi în interiorul statelor, procesele de globalizare aduc cu sine avantaje şi
dezavantaje. Ceea ce este interesant, argumentează Scholte, este că globalizarea plasează
societăţile umane pe drumuri potenţial contradictorii: conflict versus cooperare, integrare
versus fragmentare, excluziune versus incluziune.4
La fel de altfel argumenta şi Friedman ”globalizarea semnifica atât totul cât şi
opusul acestuia. Ea poate simultan să crească puterea dar şi să o limiteze. Poate democratiza
oportunităţi dar şi panică”. Lumea noastră va fi, probabil progresiv, deteritorializata, dar şi,
concomitent, reteritorializata; globală şi locală. Pornind de la această natură duala, vom
pondera mai realist importanta globalizării, vom fi mai pregătiţi să facem faţă deopotrivă
proceselor de globalizare dar şi celor de localizare. Vom fi mai pregătiţi să trăim într-o
realitate paradoxală de care vorbeşte şi Zygmun Bauman? : ”o realitate imprimată de un
fenomen nedefinit, dezorganizat care se caracterizează prin “absenţa centrului, a unui
pupitru de comandă, a unui consiliu de decizie, a unui birou managerial. Globalizarea este
un alt nume pentru noua dezordine mondială.”5
În acest context conceptual şi factual, care sunt problemele principale care sfidează
graniţele şi ne oferă un tablou al tendinţele şi evoluţiilor procesului de globalizare în noul
mileniu? În secţiunile următoare ne vom referi la planul economic şi cel social/politic:
conştientizarea mult mai clară a caracterului endemic al crizelor (ciclicitatea) care
caracterizează sistemul (capitalist) global şi creşterea deficitului de democraţie în urma
proceselor de globalizare.

4
Jan Aart Scholte, Globalization: A Critical Introduction (Globalizarea: o Introducere Critica), London:
Palgrave, 2000, p.56.
5
Zygmunt Bauman, Globalizarea si efectele ei sociale, Bucuresti, Ed.Antet, 2003, p. 59

5
 §2. Globalizarea – fenomen inexorabil al lumii văzută prin prisma științei
contemporane.
Societatea actuală, societate radical diferită față de orice tip de organizare preexistent
in istoria cunoscută a umanității, este fundamentată pe un fenomen ce acționează în toate
palierele existenței umane la nivel global. Acest fenomen relativ nou apărut, in accepțiunea sa
actuală, a modificat ireversibil, prin schimbarea modulului in care se fac schimburile si
operațiunile economice, întregul univers social.
Astfel, mobilitatea individului, a ideilor, a culturii şi comunicării au devenit
constante ale noului mediu social globalizat. Problema care se ivește în aceste condiții se
referă la valorizarea efectelor globalizării. Este un factor social pozitiv? A devenit lumea un
loc mai sigur, mai bun, care să asigure individului prosperitate şi echilibru? Sau mai degrabă
putem asemăna procesul de globalizare cu un tăvălug, care odată cu trecerea sa, creează
insecuritate și inegalitate, şi care îl transformă pe homo sapiens sapiens în homo economicus,
caracterizat de o raționalitate extremă, fără sistem axiologic său spiritual, dispus să facă orice
pentru bunăstarea materială şi putere financiară?
La modul generic, globalizarea exprimă procesul de extindere a activităţilor
științifice, sociale, economice şi politice peste graniţe (naţionale, apoi regionale), astfel încât
evenimentele apărute sau deciziile luate într-o anume zonă a arealului mondial ajung să aibă
semnificaţii şi să influenţeze şi vieţile celor aflaţi într-un alt colţ al lumii. Organizarea
regională şi instituţională determină caracterul regulat al globalizării contemporane, adică o
accelerare detectabilă a interconectării, a regulilor de acţiune şi a fluxurilor care transcend
societăţile şi statele constituente ale ordinii globale.
Globalizarea este insă, un termen căruia îi putem atribui numeroase semnificații.
Semnificația principală asupra căreia voi insista in cadrul eseului se referă la ințelegerea
globalizării ca fiind dezvoltarea piețelor financiare globale, creșterea corporațiilor
transnaționale și dominația lor crescîndă asupra economiilor naționale cu urmări semnificative
în planul social atât la nivel individual cât și general.
Consider că majoritatea problemelor pe care oamenii le asociază globalizării,
incluzînd pătrunderea valorilor de piață în acele domenii de care ele nu aparțin în mod
tradițional: religie, educație, cultură, etc, pot fi atribuite acestor fenomene. Se pot menționa
astfel fenomene precum globalizarea informației și a culturii, răspîndirea televiziunii, a
internetului și a celorlalte forme de comunicare inclusiv mobilitatea crescută a
comercializării ideilor.

6
 Globalizarea contemporană tinde să cuprindă toate sectoarele vieţii sociale, de la
economic la cultural, dar în primul rând, ea încearcă să stabilească anumite caracteristici
globale în domeniile științei, politicii, dreptului şi guvernării.
Realitatea dură pe care o trăim în prezent, ne-a confirmat, deja, că promotorii
procesului de globalizare nu pot fi decât acele state care dispun de mijloacele necesare,
reflectate cu pregnanţă în nivelul de dezvoltare șitiințifică a societatții contemporane.
Globalizarea contemprană, este un sistem sau un fenomen complex, uneori
ambivalent, chiar contradictoriu, care a fost privit și analizat în mod diferit de către cei ce și-
au asumat acest risc sau această răspundere. 6
Dincolo de aceste analize, globalizarea rămâne un fapt real, viu, cu care trebuie să ne
confruntăm, independent de voința sau opțiunea noastră. Se consideră că cel mai mare pericol,
semnalat și de către unii teoreticieni ai globalizării, pe care-l poate implica globalizarea este
dezumanizarea unora dintre cei pe care valul ei îi înghite pur și simplu.
Omul mondial sau globalizat, omul centrat doar economic riscă să devină omul
atomizat care trăieşte numai pentru producţie şi consum, golit de cultură, politică, sens,
conştiinţă, religie şi orice transcendenţă. Probabil acesta este ultimul stadiu în evoluţia
umanităţii....inclusiv în știința contemporană.7

§3. Controversele şi diferenţele ce se învârt în jurul termenilor de globalizare –

mondializare.

Globalizarea, fiind un subiect ce a stârnit foarte multe reacţii, este astăzi prezent
peste tot, în literatura de specialitate sau în discursul mediatic dar şi în conversaţiile cotidiene.
Repercursiunile şi manifestările globalizării sunt interconectate la toate nivelurile activităţii
umane – economic, politic, social, cultural, ştiinţific, tehnologic, ecologic. Devenit deja un
clişeu, acest termen are accepţiuni diferite, în funcţie de cel care îl defineşte.8
În spaţiul francofon se vorbeşte cu preponderenţă despre mondializare. Dacă
majoritatea autorilor afirmă că termnii sunt echivalenţi, unii dintre ei fac, totuşi, următoarea
distincţie: mondializarea ar fi difuzarea civilizaţiei mondiale, cu toate aspectele ei intelectuale
şi spirituale, un proces cu potenţial umanitar, egalitar şi universalist, animat de respectul
fiecăruia pentru fiecare, în timp ce globalizarea ar fi extinderea şi stabilizarea imperiului

6
Bjorn Hettne, Andras Inotai, Osvaldo Sunkel (eds.), Globalism and the New Regionalism (Globalism și Noul
Regionalism), Basingstoke: Macmillan, 1999, p.16.
7
Kojeve în 1947 şi F. Fukuyama în 1992
8
Bauman Z. , Globalizarea si efectele ei sociale, Ed. Antet, Bucuresti, 1999, p.74

7
bogaţilor aspura săracilor, al celor puternici asupra celor slabi, în cadrul unui proces economic
şi politic.
În principiu, autorii francofoni dau termenului de globalizare o conotaţie negativă şi
îl circumscriu aproape exclusiv sferei economiei. În esenţă, globalizarea este pentru ei o
practică de expansiune şi de gestiune economică şi financiară realizată de marile întreprinderi
şi de companiile mutinaţionale, în beneficiul lor exclusiv.
Pe de altă parte, mondializarea privilegiază dimensiunile umane şi etice ale
globalizării, printre trăsăturile sale numărându-se şi faptul că a fost iniţiată de actori publici
naţionali şi internaţionali. De asemenea, mondializarea comportă mai multe elemente printre
care şi cele economice, instituţionale, politice, tehnologice şi sociale şi totodată ea recunoaşte
existenţa domeniului public şi a celui privat.
Globalizarea, în schimb, este determinată în principal de acumulările în plan tehnic,
economic și științific, de comerț și interacțiune culturală, inclusiv de marile descopereiri
geografice, având prin această ascendență o conotație mai puțin negativă, justificabilă în mod
obiectiv și prin apel la ideea de progres și de creștere exponențială, fiind în ultimă analiză o
consecință a dezvoltării minții umane și laturii sale altruiste, umaniste și pacifiste, în vreme ce
mondialismul este, dimpotrivă, urmarea spiritului individualist, cuceritor, războinic,
distructiv.
Deși lucrurile sunt mai complexe și în ambele forme de analiză a dezvoltării umane
se găsesc într-un melanj indestructibil trăsături comune, cert este că globalizarea a devenit
termenul uzitat în mod curent, în vreme ce mondializarea și mai ales mondialismul sunt
folosite mai ales în context negativ, dovadă fiind și denumirea mișcărilor anti care le vizează.9
Există o explicație și prin faptul că mai ales francezii folosesc termenul și aceasta nu
prin rațiuni terminologice ci în principal prin orientarea de stânga, anticapitalistă, a
quasimajorității intelectualilor, o altă dovadă fiind aceea că geopoliticienii din Hexagon tind,
într-adevăr, să asimileze mondialismul cu imperialismul.

9
Popescu, I; Bondrea, A.; Constantinescu, M.; Globalizarea, mit si realitate; Ed. Economica, Bucuresti, 2004; p.
389

8
 CAPITOUL II
CONCEPTUL DE GLOBALIZARE A ȘTIINȚEI CONTEMPORANE

§1. Globalizarea și progresele științifice contemporane.

Văzută din prisma noilor cuceriri științifice în perioada contemporană și pornind de

la caracteristicile globalizării descrise până acum, apare cu claritate în ce mediu "fluid" vor
opera în viitor, ca rezultat al globalizării, persoanele individuale, organizaţiile precum
corporaţiile şi chiar societăţile umane. Toate acestea sunt probleme tipice ale perioadelor de
tranziţie, în care "vechiul" nu mai este eficient, în timp ce "noul" nu s-a dezvoltat încă.
Consecinţa acestei stări de lucruri constă în necesitatea de a ne dezvolta capacitatea
de a face faţă ambivalenţelor, ambiguităţilor, incertitudinilor şi surprizelor. Într-un astfel de
context, "flexibilitatea" reprezintă termenul oarecum impropriu folosit pentru a parafraza
absenţa unor modele de acţiune viabile şi sigure în toate domeniile.
Ritmul rapid al schimbării face ca vechile certitudini să dispară: el generează noi
oportunităţi şi, ca atare, noi câştigători, după cum tot el expune la noi riscuri şi, ca atare,
prefigurează noi perdanţi. Schimbarea în ritm rapid generează deci atât costuri, cât şi
câştiguri. În acest context, este de remarcat că, în ultimă instanţă, globalizarea creează foarte
puţine probleme ce pornesc de la zero, mai curând exacerbând problemele nerezolvate încă.
De fapt, ceea ce face ea pe de o parte este scurtarea timpului disponibil pentru
găsirea soluţiilor la problemele cu care ne confruntăm, în timp ce, pe de altă parte, contribuie
la creşterea semnificativă atât a câştigurilor ce rezultă din găsirea răspunsului corespunzător
noilor condiţii, cât şi a costurilor eşecului de a face faţă noilor provocări aduse de globalizare.
Globalizarea are un caracter reversibil: fără a putea fi considerat drept rezultat al
unor forţe istorice inexorabile, procesul globalizării este, poate, mai curând, consecinţa unor
opţiuni conştiente şi deliberate, întemeiate pe urmărirea unor interese de elită.10

10
Korten D., „Corporaţiile conduc lumea”, Ed. Antet, Bucureşti, 1997, p. 154-15

9
 §2. Globalizarea contemporană este doar una dintre formele istorice ale
globalizarii sau este un „altceva“ cu totul nou?

Globalizarea contemporană este categoric „ceva“ nou pentru că regia privind

determinarea evoluţiei la nivel mondial este împărţită între aspectele economice şi cele de
securitate, două laturi ale existenţei aflate astăzi într-o profundă corelaţie. De fapt, este vorba
despre o nouă abordare a securităţii, de diversificarea domeniilor ei de acţiune şi de
multiplicarea instrumentelor de obţinere şi menţinere a ei. Însă, ceea ce se afla deasupra
aspectelor economice şi de securitate (siguranţa militară) este politicul, care vine să le unească
pe un traseu comun. De aceea susţinem că globalizarea (înţeleasă ca proces, şi nu ca
11

fenomen) este de inspiraţie politică pentru că soluţiile propuse sunt ghidate de interesele celor
care alcătuiesc schema de putere care ordonează azi lumea. Analiza transformărilor şi
determinarea posibilelor evoluţii nu se pot realiza în afara cadrului politic, care încă este
asociat puterii. Pe de altă parte, este incorect să credem că ar putea exista o economie pură,
care s-ar mişca independent de tensiunile existente la nivelul relaţiilor politice şi militare
dintre puterile mondiale.
Redimensionând organizarea şi funcţionarea internaţională, globalizarea redefineşte
de fapt economia mondială şi asigură o rapidă comunicare interumană, la orice nivel şi în
orice domeniu, dar are un profund impact şi asupra problemelor de securitate şi politicilor
externe, asupra raportului război – pace. Dacă drama cea mai mare a secolului al XX-lea era
lupta democraţiei împotriva totalitarismului, tema definitorie a începutului de secol al XXI-lea
este dacă societatea democratică poate controla haoticele situaţii strategice apărute în vastele
şi problematicele regiuni din afara graniţelor sale şi care prin globalizare nu devin în mod
automat şi permanent zone ale păcii.12
Aşadar, globalizarea contemporană nu exclude şi nici nu lasă pe nimeni să se
excludă: ea este cu adevărat „globală“ în aspiraţii.
Acum, este perioada în care globalizarea începe să fie privită ca proces, nu ca
fenomen determinat, adeseori, de cauze aleatorii.

11
I. Bari, Globalizare şi probleme globale, Ed. Economică, Bucureşti, 2001, p.134
12
Held, A. McGrew, D. Goldblatt, J. Perraton, Transformări globale. Politică, economie şi cultură, Ed. Polirom,
Bucureşti, 2004, p.114

10
 §3. Globalizarea știițifică și știința contemporană. Dezvoltarea științifică a lumii,
progresul tehnico-ştiinţific.

Dezvoltările tehnologice și științifice, au constituit un factor primordial al

globalizării, permiţând realizarea unei comunicări ieftine şi instantanee la nivel planetar,
precum şi dezvoltarea de noi moduri de producţie, comerţ şi relaţii economice bazate mai
curând pe cunoaştere, servicii şi infrastrctura pentru comunicaţii, decât pe resurse naturale şi
maşinării.13
În ultimele decenii, lumea a fost profund schimbată din cauza globalizării şi a
aplicaţiilor industriale, a progresului ştiinţific şi tehnic. Globalizarea indică progresul
comerţului şi creşterea fluxurilor internaţionale de capital în economia mondială, precum şi
tendinţa economiilor de a se integra şi de a fi din ce în ce mai interdependente. Toate acestea
au repercusiuni asupra instituţiilor politice şi culturale implicate, care se îndreaptă spre
uniformizare.
În timp ce engleza se afirmă din ce în ce mai mult ca limba cea mai importantă,
câştigă teren pătrunderea culturii americane peste tot în lume. În globalizare se deosebesc
efectele progresului științific- consecinţă a dezvoltării extraordinare a high tech, respectiv
aplicarea cunoştinţelor ştiinţifice realizate în ultimii patruzeci de ani, printre care pe primul
loc sunt cele ale ICT, adică noile tehnologii ale informaţiei şi ale comunicaţiei; problemele
legate de „noua economie”; aspectele economice (piaţa liberă, liberul schimb, economiile
locale integrate într-o economie internaţională); aspectele politice, care au urmat sfârşitului
războiului rece, respectiv liberalizării ţărilor foste -comuniste, care, pare-se, duc spre un regim
constituţional uniform, definibil, mai democratic; problemele legate de puterea de decizie a
organizaţiilor supra-naţionalele ce limitează suveranitatea statelor în cauză în materie de
politică economică, precum şi acţiunile organizaţiilor non-guvernamentale precum și
aspectele științifice contemporane, deopotrivă.
În funcţie de punctul de vedere a fiecărui analist, globalizarea este exaltată sau
blestemată. Conform teoriei economice predominante însă, globalizarea este efectul
răspândirii economiei de piaţă şi al liberalizării schimburilor de mărfuri şi de servicii, fiind
destinată să aducă beneficii tuturor.14
În ultimii ani însă, în ochii multora globalizarea a început să devină o problemă
îngrijorătoare, dând naştere la mişcări de opoziţie, însoţite de localisme, adică de atitudini
13
Garrett Geoffrey, Globalization’s Missing Middle, Revista Foreign Affairs, Nov/Dec 2004, p.233
14
Held, A. McGrew, D. Goldblatt, J. Perraton, Transformări globale. Politică, economie şi cultură, Ed. Polirom,
Bucureşti, 2004, p.78

11
violente, de revendicare a specificului propriei culturi, inclusiv de închidere faţă de alte
culturi. Sigur că niciuna din aceste poziţii extreme nu sună corect. Adevărul este că în
globalizare există şi binele şi răul. Tendinţa actuală a globalizării, influenţată de progresul
tehnologic, cel puţin pe termen mediu, pare a fi de neoprit, la fel cum s-a întâmplat în alte
perioade istorice similare.15
Mai mult încă, să stopezi progresul ştiinţific, să nu dispui de industrii high tech, să nu
foloseşti tehnologii noi - de exemplu 4G, 5G, - înseamnă să accepţi ca ţara ta să meargă spre
înapoiere şi marginalizare. De altă natură sunt problemele legate de aspectele economice şi
politice, care depind de acordurile internaţionale, respectiv de strategiile întreprinderilor, de
comportamentul oamenilor şi de neglijenţele guvernelor. Toate acestea lămuresc şi justifică,
fie şi parţial, temerile şi acţiunile de împotrivire. Tendinţa actuală merge spre o atenuare a
autorităţii şi a puterii statelor, supuse din ce în ce mai mult deciziilor şi sugestiilor care vin din
partea organizaţiilor supranaţionale, şi care, practic, nu pot fi refuzate.
Globalizarea științifică a făcut primul său pas odată cu dezvoltarea extraordinară a
high tech, care reprezintă ansamblul aplicărilor cunoştinţelor ştiinţifice realizate în ultimii
patruzeci de ani. În high tech se cuprinde tehnologia informaţiei, respectiv a comunicării,
adică ICT (information & communication technology), un fel de „căsătorie” între software,
computer şi telefonul satelitar, făcând posibile transmiterea şi elaborarea în timp real (sau
aproape real) a informaţiilor şi a comenzilor, construirea televiziunii via satelit şi, mai ales,
naşterea reţelei de Internet, în care converg electronica, informatica (computer science) şi
telecomunicaţiile, este un sector foarte nou de cerectare interdisciplinară.16
Dacă îndrăzneşti să afli ce anume ne va rezerva în viitor sectorul în cauză, ar fi ceva
de domeniul fantaştiinţei, dar ceea ce s-a realizat până acum ne convinge pentru potenţialul
său mare de inovare şi de schimbare socială. Pe lângă faptul că telecomunicaţia a devenit
instantanee prin electronică şi crearea „satului global” prin TV şi Internet, lucruri acestea
preconizate de cercetori, a modificat tehnologiile de producţie, respectiv organizarea munci,
structura organizărilor şi strategiile militare, a întărit puterea de control şi de decizie a lui top
management, a consolidat şi a întărit cercetarea ştiinţifică, devenind instrumentul difuzării
culturilor.17 Prin Internet, pe de o parte oamenii ies din „cochilie” şi au acces la cultura ţărilor
mai dezvoltate, iar, pe de altă parte, gente da una parte esce dal guscio e accede alla cultura
dei Paesi più progrediti e, dall’altra, susţin şi fac cunoscută propria cultură locală, care,
procedând altfel, ar putea să se stingă. Știința a adus, printre altele, noi moduri de producţie,
15
Daianu D., Vranceanu R., Romania si Uniunea Europeana, Ed. Polirom, Bucuresti, 2002, pag. 308
16
Messner Dirk, Nuscheler Franz, citati pe www.dadalos.org
17
Scholte J.A., The globalization of World Politics, Ed. Oxford University Press, Oxford, 1997, p.76

12
de schimb şi de relaţii economice, respectiv noi infrastructuri. Totodată, a adus noi bunuri
materiale şi tehnologice care constituie, ca să zicem aşa, partea vizibilă a unei „noi economii”.
Tendinţa actuală a globalizării, influenţată de progresul științific, cel puţin pe termen
mediu, pare a fi de neoprit, la fel cum s-a întâmplat în alte perioade istorice similare. Mai mult
încă, să stopezi progresul ştiinţific, să nu dispui de industrii high tech, să nu foloseşti
tehnologii noi, înseamnă să accepţi ca ţara ta să meargă spre înapoiere şi marginalizare. 18 De
altă natură sunt problemele legate de aspectele economice şi politice, care depind de
acordurile internaţionale, respectiv de strategiile întreprinderilor, de comportamentul
oamenilor şi de neglijenţele guvernelor. Toate acestea lămuresc şi justifică, fie şi parţial,
temerile şi acţiunile de împotrivire. Tendinţa actuală merge spre o atenuare a autorităţii şi a
puterii statelor, supuse din ce în ce mai mult deciziilor şi sugestiilor care vin din partea
organizaţiilor supranaţionale, şi care, practic, nu pot fi refuzate.19

§4. Globalizarea cunoştinţelor informaţiei în știința contemporană.

High tech, expresie folosită ca substantiv, respectiv adjectiv, este prescurtarea a high
technology industries. Această denumire a apărut încă din anii șaptezeci ai secolului trecut
pentru a desemna orice tehnologie care pretinde aparaturi ştiinţifice sofisticate, precum şi
aplicări inginerice avansate în hardware şi în software (adică în realizarea maşinilor şi a
aparaturilor materiale şi în elaborarea programelor care să le facă să funcţioneze). Ba mai
mult. Este vorba de noi activităţi care sunt aplicări în practică a marilor progrese ştiinţifice
recente, care depind foarte mult de inovaţiile tehnice şi care produc bunuri şi servicii noi sau,
cel puţin, îmbunătăţiţi în comparaţie cu trecutul şi, de obicei, cu valoare adăugată înaltă.
O industrie high tech are un nivel înalt de cheltuieli R&D (research and
development, cercetare şi dezvoltare), cere un personal numeros de calificare tehnico-
ştiinţifică serioasă (ingineri, medici, biologi, informaticieni, cercetători propriu-zişi şi
tehnicieni de laborator) şi, de obicei, este constituită de întreprinderi de nouă generaţie,
numite start up, cu ritmuri înalte de creştere. Ele sunrt însă întreprinderi tradiţionale care au
dezvoltat diviziuni interne high tech. Sectoarele high tech sunt tocmai acele ale
biotehnologiilor, ale medicamentelor, ale aparaturilor medicale, ale nanotehnologiei, ale
nanotehnologiei moleculare, precum şi industriile avansate.20

18
Riser O.L. şi Davies B., Planetary Democracy, Ed. Creativer Ager Press, New York, 1944, p. 212 şi 219
19
Hill C.W.L., Global Business Today, Ed. Irwin McGraw-Hill, Boston,1998, p. 5
20
Steger U., Discovering the New Pattern of Globalization, Ed. Landenburg, 1998, p. 2

13
 Procedura de difuzare în lume a cunoştinţelor ştiinţifice, respectiv de aplicare şi de
recădere a lor, constituie globalizarea ştiinţifică-tehnologică, care este într-adevăr globalizarea
informaţiei şi a cunoştinţelor. Este raţional să presupunem că globalizarea produselor
progresului ştiinţific-tehnologic va fi neîntrerupt în anii care vin, adică pe termen mediu.
Experienţa din trecut arată că aşa s-a întâmplat în general şi că descoperirea unor noi
cunoştinţe, respectiv noi tehnologii, este acceptată numai atunci când omul descoperă
utilitatea lor.21
Difuzarea descoperirii focului, respectiv a roţii, a metalelor, ca să aducem doar
câteva exemple, s-a făcut foarte repede, în ciuda dificultăţilor de comunicare între oamenii, în
număr mic şi împrăştiaţi în toate continentele. Ar fi o aventură însă să facem previziuni pe
termen lung în privinţa progreselor viitoare în domniul cercetării ştiinţifice, respectiv în
desfăşurarea aplicărilor respective, dar, cel puţin pentru moment, nu se constată paşi înapoi.
Legat de cele spuse mai sus, trebuie să ne aducem aminte că stoparea progresului ştiinţific,
absenţa industriilor high tech, renunţarea la noi tehnologii, ar însemna să ne îndreptăm spre
înapoiere şi autoizolare.
Potrivit unui punct de vedere, exprimat deseori, globalizarea informaţiei şi a
cunoştinţelor tehnologice însă, nu înseamnă globalizarea culturii şi nici difuzare a modelelor
de moralitate şi de democraţii mai bune. Văzută din acest unghi, globalizarea este un produs
al evoluţiei culturale, o evoluţie ce avansează în modul ei, rămânând surdă şi oarbă faţă de
sentimentele şi de aspiraţiile oamenilor.22

§5. Evoluția științifică înseamnă schimbarea? Epoca digitalizării globale în

știința contemporană.

ʺThe future is now!”, este un nou concept intalnit si folosit din ce in ce mai mult in
prezent, evoluția tehnologică ne afectează viețile.
În era digitalizării, utilizarea conținutului video și multimedia în mod progresiv (fapt
ce duce la creșterea ratei de retenție la peste 50%), introducerea tehnologiei în viața de zi cu zi
din companii și alinierea managementului și echipei la tendințele digitale.23

21
D. Held, A. McGrew, D. Goldblatt, J. Perraton, Transformări globale. Politică, economie și cultură,
Ed. Polirom, București, 2004, p.153
22
Gilpin Robert, Economia mondiala in secolul XXI. Provocarea capitalismului global, traducere de Diana
Istratescu si Cristina Aboboaie, Ed. Polirom, Iasi, 2004, p.163
23
Fukuyama Francis, Sfarsitul istoriei si ultimul om, traducere de Mihaela Eftimiu, Ed.Paideia, Bucuresti, 1992,
p 247

14
 În prezent, sunt discuție câțiva termeni foarte importanți, ca parte din evoluția
tehnologică: Using digital enablers - Software as a service, Outsorcing (care funcționează
foarte bine pentru companii foarte mici și foarte mari), Shared economy (sau cum putem să
partajăm resursele, pe care le folosim prea puțin), the new social media, etc24
Evoluția științifică înseamnă schimbarea culturii umane și ridică o întrebare legată de
etica și modul în care anumite companii abordează această evoluție. De exemplu, Amazon Go
este unul dintre primele magazine fără nici un om – un astfel de exemplu ne poate face să ne
gândim la joburile care au dispărut, precum și schimbările care le vor aduce roboții în piața
muncii.
Una dintre marile provocări ale științei contemporane este să reușim să ne ferim de
”bivolii digitali”, care ne fugăresc zi de zi.. Însă orice am face în domeniul digital, trebuie să
ne gândim mai întâi la etică și moralitate, pentru că putem influența viețile a sute de mii, chiar
milioane de oameni”.
Știința în epoca globalizării contemporane schimbă modul în care comunicăm cu
brandurile și companiile. ”Totul se întâmplă instant, marketingul în timp real câștigă din ce
în ce mai mult teren – dacă până acum era foarte greusp ajungi la o companie, să comunici
chiar cu șeful acestei companii, social media și digitalul au micșorat foarte mult distanțele,
nimic nu mai este imposibil. Tot ce trebuie este curaj: sunt multe exemple de companii mici
care au avut curaj și au devenit cunoscute worldwide”.25

§6. Era informațională și globalizarea științei.

Dezvoltarea impetuoasă a tehnologiei informaţiei a însemnat trecerea într-o nouă eră,

în care cunoaşterea devine un factor de progres vital, iar capacitatea de integrare a sistemelor
socio-umane este un obiectiv major, propriu acestui moment efervescent şi complex. Apariţia
sistemelor digitale de producere şi transmitere a informaţiei influenţează în mod hotărâtor
progresul uman şi reprezintă viitorul în orice domeniu al vieţii sociale.26
Principial, analizând lucrurile, constatăm că revoluţia tehnico-ştiinţifică, începută in
a doua jumătate a secolului trecut s-a transformat în revoluţie informaţională, fundamentată pe
trei mari piloni: globalizare, internaţionalizare şi transnaţionalizare.

24
Bauman Zygmunt, Globalizarea şi efectele ei, Ed. Antet, Bucureşti, 1999
25
Giddens A., Globalization. În Smith, Keri E. I., Sociology of Globalization. Culture, Economics and
Politics, Routledge, New York, 2018, p.259
26
Marian, C., Nicolescu, C., Contemporaneitate și provocările globalizării, Ed. CA Publishing, Cluj Napoca,
2014, p.166

15
 Fenomenul globalizării informaţionale este parte a fenomenului, cunoscut sub
accepţiunea de globalizare, privit ca o formă de organizare a principalelor tendinţe şi
contrarietăţi, guvernante în lumea de azi. Globalizarea trebuie să însemne “dezvoltarea
armonioasă a planetei trebuie să aibă câştig de cauză în faţa dezvoltării capitalului care trebuie
să rămână doar un instrument de schimb, fără a-i subjuga pe oameni şi nu o entitate
independentă guvernată de propriile legi ”.
Accesul dar şi utilizarea informaţiei sunt profund corelate cu emergenţa reţelelor net,
a programelor şi aplicaţiilor specifice la scară globală.
Transnaţionalizarea se manifestă în principal prin promovarea strategiilor de natură
informaţională, dincolo de ceea ce definim graniţe clasice ale statului naţional, urmărind
prioritizarea informaţiei şi dezvoltarea culturii informaţionale la scară globală.
Internaţionalizarea proceselor tehnologice înseamnă formarea unor scheme de lucru
sau aplicative, raportat la o realitate inovatoare de tip postindustrial, accesibilă prin
intermediul mediilor informatice actuale.27
Impactul produs, profund la nivelul socio-global, de înalta tehnologie a avut
consecinţe inevitabile la nivel planetar. Apariţia Internetului, reţea de comunicare şi
transmitere a datelor şi informaţiilor a permis accesul cetăţeanului contemporan la această
tehnologie şi a produs o schimbare de paradigmă în viaţa multor oameni. Marea provocare s-a
simţit mai ales în plan social şi economic, în sfera speculativă, aplicativă..
Economia speculativă este parte integrantă a economiei globale informatizată R.
Bowyer susţine ideea de aplicaţie a Internetului pe pieţe financiare „daytraler-ul ” este
formatorul unei noi mentalităţi şi stil de viaţă, în general speculaţiile nu sunt fundamentate pe
mecanisme reale de piaţă, în schimb, produc efecte din ce în ce mai periculoase. Exemplul cel
mai elocvent este demonstrat de criza financiară, declanşată în 2008, toamna. 28
Desigur, mecanismele acestei crize sunt mult mai profunde, dar nu sunt încadrate în
subiectul de cercetare tratat, m-am folosit de acest exemplu doar pentru a demonstra o
realitate incontestabilă, din lumea de astăzi „speculaţiei virtuale”.
În aceeaşi ordine de idei s-a dezvoltat conceptul de net-economy prin care sunt
desemnate totalitatea schimburilor comerciale în sistem online, în spaţiul virtual mondial. Se
formează ciberspaţiul de piaţă un construct conceptual şi aplicativ foarte util, accesibil în
ordinea comunicaţional-informaţională contemporană.

27
Allen, M., Corporate Universities 2010: Globalization and Greater Sophistication. În Journal of International
Management Studies, Vol. 5, No. 1, April, 2010
28
Jones, A., Globalizarea. Teoreticieni fundamentali, Ed. CA Publishing, Cluj-Napoca, 2011, p.226

16
 Evoluţia tehnologică din lumea noastră de astăzi prezintă trăsături precum:
complexitate, diversitate, progres care sunt corelate intens în noua simbolistică a elementului
comunicare.
Orice barieră spaţio-temporală anterioară, existentă este considerată vetustă,
comunicarea în sistem online modelează şi ordonează, profund viaţa în acest început de
mileniu. În plan social, sensul profund al dezvoltării interactive, urmează traiectoria
diseminării, în spaţiul public, proiectul universal al utilizatorului interconectat din orice spaţiu
geografic, şi din orice categorie socioumană, devin tot mai mult realitate.29
Societatea şi noua economie a cunoaşterii vor configura noi mentalităţi şi pieţe
geoinformaţionale, iar industriile multimedia sunt vectorii dominanţi ai vieţii sociale.
Procesul revoluţionar aflat în dezvoltare la nivel planetar, concretizat într-un sistem
global de producere şi transmitere a informaţiei, a generat era civilizaţiei informaţionale, şi
este de remarcat un spirit nou fundamental precum şi modalităţi concrete de rezolvare a
problematicilor specifice, din acest început de mileniu indiferent de tema analizată, socială
economică, politică sau culturală, etc. Asistăm la o neorenaştere , într-un sens generic, şi
înţelegem prin acest concept un proces cultural, similar celui din perioada renaşterii italiene.
Deosebirea fundamentală constă în faptul că perioada renascentistă a avut o durată
corelată la nivel de un secol şi peste, şi s-a desăvârşit într-un areal spaţial limitat la zona
republicilor italiene, în timp ce globalizarea informaţională are o sferă extinsă în planul
global. Planul interactivităţii are semnificaţii socioculturale de ordin exhaustiv, „atacând”
practic ordinea socială modernă.
Noile tehnologii computerizate, şi desigur noile media crează o stare de dependenţă a
individului şi constuiesc o personalitate a omului contemporan care se raportează la un sistem
de valori standard, globalizator şi uniformizator. Realitatea noilor media este fundamentată pe
simboluri, având un impact covârşitor asupra diverselor categorii de public, iar formele de
interactivitate unesc spaţiile comunicării interumane.
Ciberspaţiul online are ca unitate reflecţională un grad ridicat de comunicare, de fapt
o constantă cu caracter universal proprie interacţiunilor specifice. 30
A vorbi de simbolistica
sistemelor media pare la prima vedere, cel puţin o provocare, interpretabilă la nivelul
dimensiunilor complexe virtuale, valenţele întâlnite sunt imprevizibile şi greu de pătruns.
Activarea emoţionalului constituie modul cel mai vizibil de susţinere a programelor virtuale,

29
Kapoor, B., Impact of Globalization on Human Resource Management. În Journal of International
Management Studies, Vol. 6, No. 1, February, 2011
30
Mishra, R., Globalization and The Welfare State – Edward Elgar, Cheltenham, UK, 1999, p.231

17
focalizarea atenţiei individului către accesibil şi relativ reprezintă un scop în sine, efectele
sunt vizibile şi au implicaţii dintre cele mai complexe.

§7. Globalizarea în concepția oamenilor de știință contemporani.

Unul dintre cei mai cunoscuţi oameni de ştiinţă, care a consacrat o bună parte din
lucrările sale problemelor globalizării, este fără îndoială profesorul englez John H. Dunning.
În ansamblu, în scrierile sale John H. Dunning adopta un ton optimist cu privire la
globalizarea economică.31 De la început, el atrage atrage atenţia asupra faptului că fenomenul
globalizării, aşa cum se prezintă el astăzi, reprezintă un stadiu calitativ complet diferit în
comparaţie cu stadiile anterioare internaţionalizării. globalizarea a produs transformări
structurale în întreaga economie mondială, care, nu numai că se deosebesc radical de cele
trecute, dar constituie şi o mare promisiune pentru viitor.
Deşi progresul tehnic a constituit una dintre forţele motrice ale globalizării, la rândul
său, aceasta a contribuit la accelerarea lui. Astăzi dispunem de mijloace de comunicare mai
rapide, de avioane şi automobile mai bune, de autostrăzi moderne, de fibre optice şi sateliţi
performanţi şi toate acestea datorită globalizării care a făcut acest lucru obligatoriu.
Aşa cum se exprima nu demult Nathan Myhrvold, şeful oficiului tehnologic al firmei
gigant Microsoft, aceasta “contează cât un al şaselea continent”. “Atunci când istoricii vor
scrie despre schimbările radicale intervenite în primii zece ani ai noului mileniu, cu siguranţă
ei vor face numeroase referiri la globalizare” – afirma unul dintre avocaţii cei mai înfocaţi ai
globalizării. Aceasta pentru că “ea a înlocuit zidurile cu reţelele informatice”.32
Thomas L. Friegman dezvoltă şi mai mult ideea de reţele informatice într-una dintre
recentele sale cărţi. El descrie cu lux de amănunte viteza cu care s-a extins comerţul
electronic, avalanşa de informaţii noi şi mijloace tehnice moderne care dau posibilitatea
indivizilor şi companiilor electronice să se deplaseze în jurul globalizării mai repede şi mai
ieftin. 33Richard W. Oliver care, în urmă cu câţiva ani, era considerat un expert în problemele
globalizării, avertiza în una din cărţile sale că “în viitorul apropiat, cunoştinţele tehnice şi
ştiinţifice vor exploda de-a lungul întregului glob, astfel încât vor depăşi orice predicţie
economică”. 34

31
John H. Dunning, The Globalization of Business: The Challenge of the 1990s, Routledge, 1993
32
Nathan Myhrvold Even Genius Needs a Benefactor. Scientific American., 2016 p.314
33
Thomas L. Friedman, , The World is Flat: The Globalized World in the Twenty-first Century, Penguin; Rev Ed
edition, 2007
34
Richard W. Oliver The Biotech Age McGraw-Hill Education, 2003

18
 CAPITOLUL III
IMPACTUL ȘI CONSECINȚELE GLOBALIZĂRII ASUPRA ȘTIINȚEI
CONTEMPORANE

§1. Impactul globalizării asupra științei contemporane. Rolul tehnologiei.

Globalizarea, pe lângă faptul că este discutată și tratată sub diferite forme din prisma
tuturor treptelor societății în care trăim, reprezintă un fenomen inevitabil. Nu suntem noi ( nici

19
ca indivizi luați în parte și nici ca popor sau națiune ) în măsură să decidem sau să alegem
dacă vrem globalizare, dacă o acceptăm sau nu. Astăzi globalizarea există pur și simplu, iar
noi suntem oarecum predestinați să trăim sub semnul acesteia. Ce este sau ce înseamnă în
mod concret acest fenomen pe care îl numim globalizare este greu de spus într-o singură
definiție. În mare, putem spune că globalizarea este “ un sistem nou, foarte bine uns și
interconectat” prin care lumea a devenit “ un singur fluviu “.35
Nimic din ceea ce se petrece astăzi în societatea noastră nu rămâne neatins de
complexitatea acestui proces. Așadar globalizarea a devenit un simbol al vremurilor în care
trăim, care prezintă atât avantaje cât și dezavantaje pentru țările deja implicate și pentru cele
care urmează să fie înghițite de acest val.
Alegerea temei a fost influențată de actualitatea fenomenului precum și de
problemele implicate de înglobarea voluntară sau nevoluntară a tuturor statelor lumii în
procesul de globalizare, inclusiv cea științifică.
De asemenea, impactul globalizării asupra științei contemporane este unul de
proporții, aceasta nefiind încă suficient de dezvoltată pentru a ține pasul cu marile puteri ale
lumii, fapt pentru care, știința este nevoită să înfrunte dificultăți și probleme pentru a se
menține la suprafață.
Știința, ca orice altă activitate umană, este supusă erorii, manipulării și fraudei, însă
totodată știința este și un instrument auto-perfectibil. Asta înseamnă că nu e nici bună și nici
rea, însă modul în care este ea folosită poate avea consecințe bune sau rele.36
În momentul de față, o condiție esențială pentru a „debuta în știință” este aceea de a
avea articole publicate în reviste de știință sau de a fi cuprins în vreun volum științific
(colectiv).
Nu se pune problema de a avea volume proprii, pentru că atunci nu mai vorbim de
debut, o carte presupunând din start o oarecare experiență, greu de dobândit fără a fi validat
mai întâi prin publicarea unor rezultate în volume de conferințe sau reviste științifice. Regula
rămâne valabilă apoi pe tot întinsul carierei unui cercetător / om de știință .
Cel mai important rol în influenţarea vieţii contemporane îl deţine astăzi,
incontestabil, tehnologia. Puterea mediului tehnologic a devenit atât de evidentă, încât
oamenii resimt cu toţii o presiune strivitoare în existenţa cotidiană din partea unui sistem
integrator. Viaţa este substituită printr-un mod de a fi învăluit de teroarea eficienţei. În acest
context, taina identităţii şi demnităţii persoanei este lezată.37
35
Garrett Geoffrey, Globalization’s Missing Middle, Revista Foreign Affairs, Nov/Dec 2004
36
Jones, Catherine, New perspectives on the welfare State in Europe, Routledge, 1993
37
David Held, Transformări globale, Ed. Humanitas, 2006, p.177

20
 Tehnologia actuală, deţine cel mai important rol în influenţarea vieţii contemporane,
prin faptul că se diferenţiază net de tehnica tradiţională, neavând aproape nimic comun cu
aceasta. Dintre principalele caracteristici ale tehnologiei actuale globaliste, enumerăm:
automatismul (metodele ineficiente sunt eliminate, rămânând una dominantă, care generează
eficienţa maximă); autodezvoltarea (generarea automată a unor inovaţii tehnologice);
monismul (tehnologia nu este particularizată, ci devine o realitate integratoare într-un sistem
constituit ca o reţea); universalismul (atât din punct de vedere spaţial, prin globalizare, cât şi
calitativ, în sensul că realitatea vieţii este subordonată eficienţei tehnice manifestate în
sistemul reticular); autonomia (este decisivă prin noutatea tehnologiei actuale, asigurându-i
acesteia dominarea în toate domeniile vieţii.
Pentru omul din societatea de astăzi nu e nevoie de o analiză aprofundată a
implicaţiilor sistemului tehnologic, întrucât el trăieşte cotidian, constant şi în diferite forme cu
această conştiinţă că face parte dintr-un asemenea sistem. Puterea sistemului tehnologic a
devenit atât de mare şi de evidentă, încât fiecare dintre noi, indiferent de domeniul de
activitate, resimţim o presiune strivitoare în existenţa cotidiană din partea unui sistem
integrator.38

§2. Consecințele globalizării asupra științei contemporane.

Globalizarea ne afectează pe toţi în mod direct. În acest context, un rol important îl

joacă o evaluare chibzuită a oportunităţilor şi riscurilor pe care le presupune globalizare,
distanţându-ne de tendinţele actuale de demonizare, sau, dimpotrivă, de preamărire a
consecinţelor acestui fenomen.
În cazul consecinţelor globalizării, dezbaterile publice aduc în prim-plan diverse
cuvinte la modă, care trebuie, la rândul lor, chestionate şi analizate. Aceste fenomene nu sunt
însă noi – ele sunt cunoscute şi discutate începând din anii 70 sub termenul de
„interdependenţă“ - procesele s-au accelerat însă, atingând dimensiuni noi atât din punct de
vedere calitativ cât şi cantitativ. Aceasta este de fapt noutatea adusă de globalizare.39
O consecință negativă a procesului de globalizare este aceea că, din ce în ce mai multe
trăsături specifice civilizației diferitelor regiuni ale planetei și ale popoarelor lor sunt pierdute.

§3. Factorii determinanţi ai globalizării.

38
J. Stieglitz, Mecanismele globalizării, Es.Polirom, 2008, p.187-189
39
Tiberiu Brăilean, Globalizarea, Inst. European, 2004, p.266

21
 Conform unui punct de vedere larg acceptat, globalizarea economică are loc, de fapt,
deoarece anumiţi manageri din anumite companii iau decizii ce conduc la creşterea fluxurilor
transfrontaliere de capital, bunuri şi/sau know-how (din perspectiva analizei la nivel
managerial-decizional). Aceste evoluţii sunt determinate de câteva tendinţe ce se manifestă în
economia mondială de azi.40
In primul rând, creşterea continuă a numărului ţărilor care au adoptat ideologia
economiei de piaţă. În acest sens, este bine cunoscută mutaţia care a avut loc de la "o
mentalitate a planificării" la una "a pieţei" în ceea ce îi priveşte pe decidenţii în domeniul
politicii economice din ţările industrializate şi din cele în dezvoltare. Cât se poate de elocvent
în acest sens este faptul că un număr în creştere de ţări şi-au liberalizat regimurile privind
investiţiile străine.41
In al doilea rând, este vorba despre mutarea centrului de greutate al activităţilor
economice, politicie și nu în ultimul rând științifice, în plan mondial dinspre ţările dezvoltate
înspre ţările în dezvoltare - adoptarea mecanismelor pieţei de către ţările cu economii în
dezvoltare le-a permis acestora accelerarea procesului de recuperare a decalajului faţă de
ţările dezvoltate, datorită și descoperirilor științifice. Economii precum cele ale Taiwan-ului,
Hong Kong-ului sau Singapore, care erau în 1950 unele dintre cele mai sărace din lume, se
numără acum printre economiile avansate ale lumii, tot datorită progresului științific42
Cel de-al treilea factor ce susţine afirmarea procesului de globalizare a economiei
mondiale se referă la progresele tehnologice ce au permis îmbunătăţirea constantă a
comunicaţiilor.
. Cât priveşte cazul calculatoarelor şi telecomunicaţiilor, atât scăderea pronunţată a
costurilor, cât şi recenta adoptare pe scară largă a unor tehnologii precum conferinţele video şi
poşta electronică, au făcut ca procedurile de coordonare a operaţiunilor de la mare distanţă să
fie nu numai fezabile, dar şi sigure şi eficiente.43
În fine, o a patra tendinţă majoră în sprijinul procesului de globalizare o reprezintă
intensificarea concurenţei internaţionale. Deschiderea graniţelor în faţa fluxurilor comerciale
internaţionale, investiţiilor străine şi a transferului de tehnologie nu numai că a creat şi
creează noi oportunităţi de afaceri în străinătate pentru corporaţii, dar totodată a permis
firmelor lor concurente din străinătate să pătrundă chiar pe pieţele din propriile ţări. In acest

40
vezi şi Govindarajan V. şi Gupta A., 1998, p. 4.
41
Scholte J.A., The globalization of World Politics, Ed. Oxford University Press, Oxford, 1997, p. 144
42
Robertson R., Globalization: Social Theory and Global Culture, Ed. Sage, Londra, 1992 p.174
43
Rosenau J.N., Turbulence in World Politics, Ed. Princeton University Press, Princeton, 1990, p.199

22
fel, concurenţa se intensifică, alimentând "cursa" între concurenţi pentru a servi nevoile
clienţilor ce îşi globalizează, ei înşişi, operaţiunile. Rezultatul acestor evoluţii este acela că
globalizarea a devenit acum "o frenezie" ce pare a se autoalimenta şi autoaccelera.

§4. Caracteristicile definitorii ale globalizării contemporane.

Globalizarea poate fi descrisă în mod justificat ca reprezentând o ruptură de trend

faţă de evoluţiile anterioare ce au caracterizat perioada de după cel de-al II-lea război
mondial. În acest sens, pot fi identificate câteva trăsături definitorii ale globalizării, care fac ca
aceasta să reprezinte "noua schimbare" în evoluţia societăţii omeneşti, elementul constitutiv
tuturor acestor trăsături reprezentându-1 procesul de erodare a frontierelor.44

§5. Asimetria trecut-viitor. Schimbarea ca proces de dezvoltare.

În sistemele puternic interactive, unde nu există frontiere, schimbarea este singura

constantă. În astfel de situaţii, până şi schimbările ce apar a fi iniţial marginale ca importanţă
pot avea în timp consecinţe considerabile.
Drept urmare, viitorul poate fi privit într-o tot mai mică măsură drept o continuare
liniară a trecutului sau drept extrapolarea unei tendinţe. Schimbarea, ca proces, pare să-şi fi
dezvoltat propriul său factor de impulsionare: totul se desfăşoară mai rapid, de la dezvoltarea
de noi produse şi până la afirmarea şi dispariţia ideilor politice sau a maniilor şi fixismelor din
practicile manageriale.45

44
Munteanu C. şi Horobăţ Alex., Finanţe Transnaţionale, Ed. ALL BECK, Bucureşti, 2003, p. 62-65
45
I. Popescu, A. Bondrea, Mădălina Constantinescu, Globalizarea, mit şi realitate, Ed. Economică, Bucureşti,
2004, p.183 - 189

23
 Concluzii

Globalizarea, în concluzie, reprezintă o cotitură majoră şi, în esenţă totuşi, de dată

relativ recentă în istoria umanităţii. Diverşi specialişti apreciază că se pot formula câteva
precizări cu privire la definirea şi înţelegerea procesului de globalizare, astfel încât ele să
reflecte obiecţiile majore rezonabile ale criticilor fenomenului, pe de o parte, şi să ofere
premisele unei interpretări mai ponderate şi ale unei înţelegeri mai nuanţate ale acestuia, pe de
altă parte.
Astfel, în primul rând, este de arătat că globalizarea nu s-a manifestat până acum şi
nu a fost experimentată peste tot, cu aceeaşi intensitate şi sferă de cuprindere. În plus,
globalizarea a afectat într-o măsură relativ mai mare viaţa locuitorilor de la oraşe, pe cea a
persoanelor înalt profesionalizate şi a generaţiilor tinere, deşi, pe de altă parte, este clar că,
într-un fel sau altul, nimeni nu se poate considera complet izolat de efectele sale.

24
 În al doilea rând, globalizarea nu poate fi înţeleasă ca fiind acel proces cursiv de
omogenizare la scară mondială, pe care caută să îl argumenteze unii dintre analiştii
fenomenului. Sub nici o formă nu este întemeiată afirmaţia că, globalizarea a ajuns să
reprezinte sfârşitul diversităţii culturale în lumea contemporană, ea reprezentând un anume
mix de tendinţe divergente: pe de o parte, spre convergenţa culturală şi pe de altă parte, spre
creşterea diferenţierii între diverse grupuri.
În al treilea rând, globalizarea nu a condus la eliminarea din relaţiile internaţionale a
semnificaţiei unor coordonate spaţiale precum "locul", "distanţa" sau "frontierele teritoriale",
ci mai curând a creat un spaţiu suprateritorial ce coexistă cu vechea geografie teritorială.
În al patrulea rând, globalizarea nu poate fi înţeleasă ca fiind o forţă propulsoare
unică. Este de presupus că obţinerea unei explicaţii mai necesită luarea în considerare a unui
mix complex şi, totodată, fluctuant de forţe intercorelate de natură politică, economică,
culturală, ecologică şi psihologică, parte din ele fiind reciproc sustenabile, parte reciproc
contradictorii.
În al cincilea şi ultimul rând - şi probabil cel mai important -, este de precizat că
globalizarea nu este un panaceu. Sunt abordări de sorginte ultraliberală ce au profeţit
instaurarea unei astfel de lumi "fără graniţe" ca reprezentând „pogorârea pe pământ a
egalităţii, prosperităţii, păcii şi libertăţii universale”

Bibliografie

1. CORNESCU V., MARINESCU P., CURTEANU D., TOMA S., - Management

de la teorie la practica, www.unibuc.ro
2. DAIANU D., VRANCEANU R., Romania si Uniunea Europeana, Ed. Polirom,
Bucuresti, 2002
3. GARRETT Geoffrey, - Globalization’s Missing Middle, Revista Foreign Affairs,
Nov/Dec 2004
4. SUTA Nicolae – coordonator, Integrare economica europeana, Ed Economica,
Bucuresti, 1999
5. Held, A. McGrew, D. Goldblatt, J. Perraton, Transformări globale. Politică,
economie şi cultură, Editura Polirom, Bucureşti, 2004

25
 6. U.Beck, Ce este globalizarea? Erori ale globalismului-răspunsuri la globalizare,
Editura Trei, Bucureşti, 2003
7. MUREŞAN Mircea, ENACHE Doru, Globalizarea la începutul secolului XXI.
Securitatea naţională a României în epoca globalizării, Editura U.N.Ap, Bucureşti, 2005
8. I. Popescu, A. Bondrea, Mădălina Constantinescu, Globalizarea, mit şi realitate,
Editura Economică, Bucureşti, 2004
9 I. Bari, Globalizare şi probleme globale, Editura Economică, Bucureşti, 2001
10. Eriksen T.H., Globalization: The Key Concepts 2nd Edition, Bloomsbury
Publishing Plc.,2014

Site-uri utile:
www.dadalos.org
www.fmi.ro
www.globalizarea.com
http://www.infoeuropa.ro/
http://europa.eu.int/youreurope/

26