Proiect MACROECONOMIE

SOMAJUL IN RANDUL TINERILOR

Dinulescu Alexandra,grupa 106

Facultatea de Management

Academia de Studii Economice din Bucuresti

Șomajul este termenul folosit în cazul lipsei ocupației plătite (locurilor de

muncă) pentru forțele apte și calificate corespunzător pentru muncă.

Acest fenomen este caracterizat prin faptul că o parte din populație este în
căutarea unui loc de muncă. Când această situație ia proporții apar probleme
economice serioase în cadrul regiunii sau statului respectiv, prin creșterea
cheltuielilor sociale de întreținere a șomerilor, prin creșterea sărăciei și a
criminalității.

Datele raportate de organismele de statistică presei, sunt rareori capabile să

informeze publicul despre întreaga dimensiune a fenomenului.

Metodele de definire a șomajului raportat, diferă considerabil de la o națiune la

alta, și de la un bloc politic și economic la altul. Astfel, atunci când, de exemplu,
în februarie 2010, instituțiile de statistică ale statului raportau că în Statele
Unite ale Americii era un șomaj de 10%, cifra reală a subutilizării forței de
muncă era mai degrabă de 17% procente; în termeni reali, asta înseamnă că
unul din 6 indivizi doritori de a munci, sunt totuși “irosiți” ca resursă umană, de
către sistem.

Există mai multe tipuri de șomaj:

 Șomajul determinat de conjunctura economică în perioadele de

recesiune (depresiune economică) care durează de obicei 2 - 3 ani urmat
de o perioadă de avânt economic cu reducerea șomajului.
 Șomajul sezonier de obicei care crește în lunile când munca sezonieră nu
e solicitată (de exemplu în gastronomie, sau personalul de deservire a
turiștilor).
 Șomajul cronic este o formă gravă a șomajului când nici în perioadele de
avânt economic relativ nu se reduce marcant numărul șomerilor. Aceasta
poate să fie structurată pe cauze și anume: datorită unei calificări
necorespuzătoare cerințelor, vârstei, sănătății sau lipsa dorinței de a
lucra cauzată de aplasarea în alte regiuni a locurilor de muncă, sau o
retribuție (salariu) mică. O altă cauză a șomajului cronic este schimbarea
structurii economiei prin apariția unor tehnologii noi, prin care reduce
necesarul forței de muncă sau cea existentă nefiind calificată
corespunzător. Aici se poate aminti automatizarea, în istorie sunt
cunoscute acțiunile țesătorilor care distrugeau mașinile din manufacturi,
deși pe termen lung , automatizarea are drept consecință creșterea
puterii de cumpărare a populației, reflectându-se în creșterea cantității și
a diversitații bunurilor și serviciilor cumparate, ceea ce înseamnă
creșterea cererii pe piața muncii (mai multe locuri de muncă).
Literatura economică prezintă două categorii de șomaj:

 Șomajul voluntar este acel tip de șomaj care descrie situația în care
oameni apți de muncă nu doresc să lucreze, in majoritatea covârșitoare a
situațiilor, deoarece dețin suficiente resurse materiale;

 Șomajul involuntar (forțat) descrie situația în care oameni apți de muncă

doresc să se angajeze, dar nu gasesc locuri de muncă disponibile. Aceast
tip de șomaj este cel care ridică probleme sociale, fiind singura formă
acceptată pentru plata indemnizației de șomaj în conformitate cu Legea
76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării
forței de muncă.
 Șomajul involuntar reprezintă un efect secundar negativ al legislației
muncii, care creează bariere la intrarea pe piața muncii a cererii de forță
de muncă (a locurilor de muncă), ce are drept consecință apariția unui
excedent artificial de oferta de forță de muncă (șomajul involuntar).

Ocuparea forţei de muncă în rândul tinerilor ocupă în continuare un loc

prioritar în agenda politică. În conformitate cu ultimele cifre furnizate de
Eurostat, 5,5 milioane de tineri sunt încă în şomaj în Europa, reprezentând o
rată generală a şomajului în rândul tinerilor de 23,4 % (iulie 2013, UE28),
comparativ cu 22,9 % în iulie 2012 (UE27).

Rezultatele ultimei cercetări comparative desfăşurate de Eurostat cu privire la

NEET (tineri care nu sunt încadraţi profesional şi nu urmează niciun program
educaţional sau de formare, în prezent în număr de 14 milioane în UE[1]) arată
că pierderea economică anuală a societăţii ca urmare a neintegrării acestei
categorii de tineri este estimată la 153 miliarde EUR.

Aceasta se adaugă la costurile inestimabile ale detaşării lor de societate în

general.

Au fost lansate o serie de iniţiative şi de instrumente, inclusiv financiare, la

nivel european, pentru a completa acţiunile naţionale. Obiectivul comun îl
reprezintă atenuarea situaţiei şi îndepărtarea pericolului de a pierde o întreagă
generaţie.

Acest lucru necesită alocarea unor resurse substanţiale, iar statele membre îşi
pregătesc în prezent programele operaţionale, pentru a utiliza alocările
disponibile din cadrul Fondului social european (FSE) pentru perioada 2014-
2020 destinate acestei provocări, prin consolidarea şi completarea măsurilor
finanţate la nivel naţional.

Consiliul European din iunie a solicitat statelor membre beneficiare ale

Iniţiativei privind ocuparea forţei de muncă în rândul tinerilor (YEI) să adopte
planuri pentru a aborda şomajul în rândul tinerilor, inclusiv prin punerea în
aplicare, până la sfârşitul anului, a recomandării Consiliului din 22 aprilie 2013
privind o garanţie pentru tineret.

6 miliarde EUR din bugetul YEI (3 miliarde dintr-o linie bugetară specială a
CFM, 3 miliarde din alocările destinate statelor membre în cadrul CFM pentru
următoarea perioadă de programare) vor fi destinate susţinerii punerii în
aplicare a recomandării privind garanţia pentru tineret. Consiliul European din
iunie a sprijinit, de asemenea, concentrarea fondurilor în anii 2014 şi 2015. În
plus, Consiliul European a decis ca marjele rămase disponibile sub plafoanele
CFM pentru anii 2014-2017 să poată fi utilizate pentru a constitui „marja
globală pentru angajamente” pentru a finanţa în special măsurile de combatere
a şomajului în rândul tinerilor.

Bariere care împiedică întâlnirea dintre cererea și oferta de pe piata muncii:

Salariul minim impus reprezintă o limită inferioară a salariului impusă prin

legislație. Împiedică intrarea pe piață a locurilor de muncă pentru oamenii care
sunt dispuși să lucreze sub aceasta limită, obligându-i să rămână șomeri.
Creșterea salariului real minim impus peste cel mai mic preț al ofertei, are ca
efect creșterea șomajului:

Limitarea numărului de angajatori. Cu câteva excepții, legislația muncii nu

permite persoanelor fizice să devină angajatori, fiind o barieră pe piața muncii
prin faptul că sunt blocate o multitudine de locuri de muncă, ce ar fi intrat în
competiție directă cu cele oferite de societățile comerciale, cu efecte pozitive
asupra șomerilor și salariaților.

Obligativitatea contribuțiilor la asigurările sociale. Accesul pe piața muncii

(dreptul la muncă) al oricărui cetățean este condiționat de cumpărarea
asigurarilor sociale prin intermediul contribuțiilor obligatorii plătite din salariu.
Refuzul unui salariat de a cumpara asigurarile sociale este sancționat cu
eliminarea sa de pe piața muncii.

Certificarea profesională. Condiția deținerii unei diplome corespunzatoare

meseriei în care urmează să acționeze un cetățean, impusă prin intermediul
legislației muncii, este o barieră la intrarea pe piața muncii pentru persoanele
autodidacte care dețin cunoștințele, deprinderile și aptitudinile necesare
pentru a se angaja în acea ramură economică.

Tinerii și viitorul muncii

La 22 mai 2019, Consiliul a adoptat concluzii privind tinerii și viitorul muncii.

Aceste concluzii se concentrează asupra problemelor specifice cu care se

confruntă tinerii în mediul actual al pieței muncii:

 nesiguranța
 lipsa protecției sociale
 sărăcia persoanelor încadrate în muncă
 condițiile precare de muncă
Concluziile propun o serie de măsuri pentru a aborda aceste aspecte:

 sisteme de educație și de formare adaptabile și reactive

 promovarea învățării pe tot parcursul vieții
 asigurarea unor tranziții fără probleme de la școală la încadrarea în
muncă și de la un loc de muncă la altul
 asigurarea accesului egal la locuri de muncă de calitate pentru toți tinerii
în viitor

Măsuri de combatere a somajului

 Șomajul determinat de conjunctură economică, când cererea se reduce
pe piața economică, se poate printr-o politică fiscală flexibilă de a
echilibra pierderile provocate prin reducea vânzărilor.

In SUA această politică este mai flexibilă în comparație cu Europa, dacă

această politică este aplicată rațional va exclude posibilitatea repetării zilei de
vinerea neagră pe Wall Street SUA la data de 25 octombrie 1929, când a
izbucnit o criză economică mondială ce a dus la falimentarea băncilor,
devalorizarea valutei.

Acest fenomen bineînțeles nu așa de intens a fost observat începând din

anul 1970 și în Germania când impozitele mari, șomajul care crește și salariile
mari, ce determină ca prețurile ridicate a produselor germane nu puteau
concura cu cele produse mai ieftin în alte țări.

 O măsură pentru combaterea șomajul structural, este stabilirea unor

tarife flexibile de salarizare, prin colaborare mai bună dintre sindicate și
conducerea firmelor, ca tarifele să fie reglate în funcție de gradul ratei de
inflație.

Metoda prelungirii școlarizării elevilor și pensionarea timpurie a

angajaților s-a dovedit pe o perioadă mai lungă de timp ca o măsură
costisitoare și neeficace. O altă măsură de reducere a șomajului a fost crearea
serviciilor mai scurte de 8 ore cu scopul ca un post să fie ocupat de doi angajați.

 Măsuri politice active pentru reducerea șomajului sunt:

1.la noii angajați este un timp de probă, timp în care primesc o retribuție mai
mică, flexibilitate a timpului de lucru, ușurarea desfacerii contractului de muncă
și tarife de salarizare flexibile după conjunctura economică

2.instruirea și trenarea șomerilor în felul în care trebuie să-și caute un loc de

muncă

3.integrarea în acest proces a celor care trăiesc în țară și au o cetățenie străină

4.ridicarea nivelului de calificare și pregătire a școlilor

În multe situații, măsurile active au ca efect sporirea numarului și a intensității

barierelor de pe piața muncii, accentuând șomajul.Eliminarea tuturor barierelor
de pe piața muncii (normele specifice legislației muncii), ar avea drept
consecință eliminarea oricarei forme de șomaj involuntar, sporirea competiției
dintre salariați pentru cele mai bune locuri de muncă (salarii și condiții de
muncă superioare), sporirea competiției dintre angajatori pentru cei mai buni
salariați, efectele fiind creșterea productivității muncii, reducerea birocrației,
creșterea generalizată a veniturilor reale ale populației și va fi stimulată dorința
oamenilor de a se instrui.
 Bibliografie:
1.Revista Romana de Dreptul Muncii

2.www.wikipedia.org

3.www.romania.europalibera.org

4.www.consilium.europa.eu