Materiale electrotehnice

Seria II A

Aplicații numerice 6

Proprietăți magnetice ale materialelor

Partea I-a
 Proprietăţi magnetice ale materialelor
Breviar
În orice punct din vid câmpul magnetic este determinat univoc de mărimea fizică vectorială numită inducţie
magnetică notată cu 𝐵 .
Corpurile materiale supuse acţiunii câmpului magnetic exterior se magnetizează (capătă un moment
magnetic nenul) şi, ca atare, modifică local câmpul magnetic  într-un punct dintr-un corp, câmpul
magnetic este caracterizat de două mărimi vectoriale de stare:
• inducţia magnetică 𝑩 (inducţia magnetică într-un punct al corpului este datorată surselor de câmp magnetic
exterioare (corpului) şi are aceeaşi valoare cu inducţia magnetică înainte de plasarea corpului în acea regiune)
• intensitatea câmpului magnetic 𝑯 (intensitatea câmpului magnetic într-un punct din corp este mărimea fizică ce
ţine seama de modificarea pe care corpul a adus-o câmpului magnetic iniţial).

În interiorul unui corp între cele două mărimi vectoriale de stare 𝐵 şi 𝐻 există relaţia (legea legăturii în
camp magnetic): 
(
 
B = 0 H + M )
0 = 410-7 H/m este o constantă universală numită permeabilitatea magnetică absolută a vidului şi 𝑀 - o
mărime vectorială de stare numită magnetizaţie.
Def. Magnetizația 𝑀 este o mărime vectorială de stare egală cu suma vectorială a
momentelor magnetice elementare 𝑚 din unitatea de volum a corpului (se măsoară în A/m)
– caracterizează starea de magnetizare in orice punct dintr-un corp.

  (mi )V
M = lim i
V → 0 V
Magnetizaţia unui corp poate fi:
• magnetizaţie permanentă 𝑀𝑝 (persistă şi după încetarea acţiunii câmpului magnetic);
• magnetizaţie temporară 𝑀𝑡 (se anulează atunci când câmpul magnetic exterior devine nul);
  
Magnetizaţia totală a unui corp este: M = M p + Mt
 
Legea magnetizaţiei temporare pentru medii liniare şi izotrope este: M t = m H
m = susceptivitatea magnetică a materialului = mărime fizică scalară în cazul corpurilor izotrope şi omogene
şi tensor în cazul corpurilor anizotrope.
r = 1 + m =  0 - permeabilitatea magnetică relativă

μ = μ0 ∙ μ𝑟 = permeabilitatea magnetică absolută a corpului (măsurată în H/m)

Câmpul magnetic activ sau interior 𝐻0
Câmpul magnetic care acţionează la scară microscopică asupra particulelor (atomi, molecule) ce constituie un
corp este diferit de câmpul magnetic macroscopic 𝑀.
Câmpul magnetic care se exercită asupra particulelor se numeşte câmp magnetic activ sau interior şi are
intensitatea 𝐻0 :   
H0 = H + M
𝐻 = intensitatea câmpului magnetic exterior;  = constanta lui Weiss.
 = 0 pentru corpurilor nemagnetice (diamagnetice şi paramagnetice) şi  = 103 – 104 pentru corpurile magnetice
(feromagnetice şi ferimagnetice).
 Clasificarea materialelor din punct de vedere al proprietăților magnetice

În funcție de valorile susceptivităţii magnetice m (permeabilității magnetice relative r) materialele sunt
clasificate în cinci grupe principale:
• diamagnetice;
• paramagnetice;
• feromagnetice;
• ferimagnetice;
• antiferomagnetice.
Din punct de vedere tehnic, materialele se împart în:
• materiale magnetice (susceptivitatea magnetică şi magnetizaţia au valori foarte mari);
• materiale nemagnetice (prezintă valori mici ale susceptivităţii şi magnetizaţie slabă);
Materiale magnetice: feromagneticele şi ferimagneticele;
Materiale nemagnetice: diamagneticele, paramagneticele şi antiferomagneticele.

Obs. Cu excepţia materialelor diamagnetice, care sunt alcătuite din particule magnetic nepolare, celelalte tipuri
de materiale sunt constituite din particule (atomi, ioni, molecule) magnetic polare (particule care prezintă
moment magnetic spontan).
Def. Diamagnetismul sau efectul diamagnetic reprezintă proprietatea anumitor substanţe (diamagnetice) de a
prezenta magnetizaţie temporară slabă de sens opus câmpului magnetic magnetizant.

În fiecare atom se induce un moment magnetic orientat în sens opus câmpului magnetic 𝐻, iar momentul total
al atomului este, de asemenea, opus câmpului magnetic aplicat şi, deci, susceptivitatea magnetică a corpului
este negativă (md < 0 ).

Def. Paramagnetismul (sau efectul paramagnetic) reprezintă proprietatea unor corpuri care conţin particule
magnetic polare de a căpăta, prin rotirea momentelor magnetice proprii, o magnetizaţie temporară redusă (𝑀)
şi de aceeaşi orientare cu aceea a câmpului magnetizant.

C μ 0 m 2p N
m = C= - constanta Curie
p
T k
Def. Feromagnetismul reprezintă proprietatea anumitor corpuri (numite corpuri feromagnetice) de a
căpăta o magnetizaţie foarte intensă şi de acelaşi sens cu câmpul magnetic în care se află.
Obs. Spre deosebire de corpurile paramagnetice, la anularea câmpului magnetic, corpurile
feromagnetice păstrează o magnetizaţie remanentă nenulă.

𝐶
𝑚𝑓𝑒𝑟𝑜 =
𝑇−θ
μ 0 m 2p N
relaţia Curie-Weiss în care C = constanta Curie C=
k
 = ·C = temperatura Curie de paramagnetism

Structura microscopică a
unui corp feromagnetic
• Materialele antiferomagnetice sunt constituite din particule magnetic polare şi au o structură
microscopică asemănătoare cu aceea a feromagneticelor (şi ferimagneticelor);
• La fel ca materialele feromagneticele, antiferomagneticele sunt constituite din domenii magnetice separate
de pereţi Bloch, dar cu o deosebire fundamentala: momentele magnetice ale atomilor vecini au orientări
antiparalele;
• Proprietăţile magnetice ale acestor materiale diferă însă sensibil de acelea ale corpurilor feromagnetice:
valoarea susceptivităţii magnetice la temperaturi uzuale este mult mai mică în raport cu aceea a
feromagneticelor (este de acelaşi ordin de mărime cu susceptivitatea substanţelor paramagnetice);  din
punct de vedere tehnic, antiferomagneticele (alături de paramagnetice şi diamagnetice) fac parte din
grupa materialelor nemagnetice;

2C μ 0 m 2p N
 mantifero = C= = constanta Curie
T + k
relaţia Curie-Weiss pentru corpurile antiferomagnetice
aflate la temperaturi înalte. Constanta Curie C şi
sau temperatura Curie  au aceleaşi expresii şi semnificaţii
𝐶′ ca şi la corpurile feromagnetice.
𝑚𝑎𝑛𝑡𝑖𝑓𝑒𝑟𝑜 = 𝐶 ′ = 2𝐶
𝑇+θ
Materialele ferimagnetice, cunoscute şi sub denumirea de ferite, au structura asemănătoare cu aceea a
corpurilor antiferomagnetice, prezentând domenii magnetice în care momentele magnetice ale particulelor
magnetic polare constitutive sunt orientate antiparalel.
Proprietăţile magnetice ale feritelor sunt însă comparabile cu acelea ale feromagneticelor, ceea ce înseamnă
că acestea pot prezenta magnetizaţie spontană nenulă în absenţa câmpurilor magnetice exterioare şi la
temperaturi uzuale.
Formula chimică generală a compuşilor ferimagnetici este M2+O2-Fe32+O32- în care M2+ este un ion al unui
metal bivalent (Mn, Zn, Ni, Mg, Ba…).
Procedeul tehnologic de realizare a feritelor se numeşte sinterizare = presarea controlată, la anumite valori ale
temperaturii, a amestecurilor omogene de pulberi de Fe2O3 şi de oxizi ai unor metalelor bivalente.

C' relaţia Curie-Weiss pentru corpurile ferimagnetice aflate la temperaturi înalte - la

 m feri = fel ca în cazul feromagneticelor relația este valabilă numai pentru valori ridicate ale
T + ' temperaturii T > ’ pentru care feritele trec în stare paramagnetică

Constanta Curie C’ şi temperatura Curie ’ au expresiile:

C' =
(
0 N  m2p 1 + 2 ) ' =

C'
k 1+  2

 - constanta dependenta de structura rețelei cristaline

Problema 4.1.7. Ştiind că inducţia la saturaţie a unui cristal din fier este Bs = 2,1 T
să se determine:
a) magnetizaţia la saturaţie Ms ;
b) numărul mediu de magnetoni Bohr-Procopiu nBP corespunzător unui atom din
cristalul considerat.
Se cunosc:
- masa atomică relativă a fierului M = 55,85;
- densitatea fierului d = 7,87 kg/dm3;
- valoarea magnetonului Bohr-Procopiu mBP = 9,2710-24 Am2;
- numărul lui Avogadro NA = 6,0221026 kmol-1;
- permeabilitatea magnetică a vidului 0 = 410 -7 H/m.
Soluţie:

a) Utilizând legea legăturii dintre inducţia magnetică, intensitatea câmpului magnetic şi

magnetizaţie (pentru starea de saturaţie a cristalului) rezultă:
BS
Deoarece MS >>HS BS =  0 ( M S + H S )   0 M S MS = = 1,67  106 A/m
0

b) Din relația de definiție a magnetizației la saturație (la saturație se presupune ca toate

momentele sunt omoparalele):

M S = N m P = N n BP m BP
d
N - concentrația momentelor magnetice elementare = concentrația atomilor de fier N = NA 
M

MS MS M 1,67  106  55,85

n BP = = = − 24
= 2,12
N mBP N A d mBP 6,022  10  7,87  10  9,27  10
26 3
Observaţii:
1) Pentru atomul izolat de fier se obţine nBP = 4. Valoarea mai mică a numărului de magnetoni obţinută în
cazul cristalului se datorează orientărilor diferite ale spinilor electronilor faţă de orientările din atomii
izolaţi (considerate identice).
2) Valorile numărului de magnetoni ai atomilor neutri diferă, evident, de cele ale ionilor.

Numărul de magnetoni Bohr – Procopiu pentru diferiţi ioni.

Ionul Ti3+ ,V4+ V3+ Cr3+ Cr2+ Fe3+ Fe2+ Co2+ Ni2+ Cu2+
Configuraţia 3d1 3d2 3d3 3d4 3d5 3d6 3d7 3d8 3d9
nBP – valoare 1,73 2,83 3,87 4,90 5,92 4,90 3,87 2,83 1,73
calculată

nBP – valoare 1,80 2,80 3,80 4,90 5,90 5,40 4,80 3,20 1,90
experimentală
Problema 4.1.8. Pentru două aliaje Ni-Cu, având concentraţiile de atomi de cupru 1 =10 % si 2 =38 % s-
au determinat, experimental, valorile numărului de magnetoni Bohr − Procopiu nBP (nBP1 = 0,5, respectiv
nBP2 = 0,18) şi ale temperaturii Curie de paramagnetism  (1 = 520 K, respectiv 2 = 200 K).
Să se determine:
a) momentele magnetice atomice medii (mp1 şi mp2);
b) momentul magnetic atomic mediu în cristalul de nichel pur (mp) şi numărul mediu de magnetoni Bohr-
Procopiu (nBP);
c) valorile constantei Curie (C1 şi C2) şi ale constantei Weiss (1 şi 2) pentru cele două aliaje;
d) susceptivităţile magnetice ale aliajelor (m,1 şi m,2) la temperatura T = 773 K.
Se cunosc: permeabilitatea magnetică a vidului 0 = 4·10-7 H/m, constanta lui Boltzmann k = 1,38·10-23 J/K,
magnetonul Bohr – Procopiu mBP = 9,27·10-24 Am2, numărul lui Avogadro NA = 6,022·1026 kmol-1, masa
atomică relativă M = 58,71 şi densitatea cuprului d = 8,9 kg/dm3.
Soluție:
Ni = metal feromagnetic (atomul de Ni are moment magnetic propriu);
Cu = metal diamagnetic (atomul de Cu NU are moment magnetic propriu);
Sub acțiunea unui câmp magnetic exterior, atomul de Cu capătă un moment magnetic
propriu datorat mișcării de precesie a electronului de valentă (momentele magnetice
corespunzătoare precesiei Larmor pentru electronii situați pe straturile complet ocupate se
anulează reciproc).

a) Momentele magnetice atomice medii ale celor două aliaje au valorile:

m p1 = nBP1 mBP = 0,5  9,27 10−24 = 4,635 10−24 Am 2

m p 2 = nBP2 mBP = 0,18  9,27 10−24 = 1,669 10−24 Am 2

b) Momentul magnetic atomic mediu în aliajul NiCu mp,a are expresia:

mp - momentul magnetic atomic mediu in cristalul de nichel pur;

m p ,a = m p − v mBP 
𝑚𝐵𝑃 - momentul magnetic atomic mediu (diamagnetic) corespunzător
100 100
atomilor de Cu aflați in aliaj ( - concentrația de Cu);  - valența Cu
Obs.
▪ Momentul magnetic diamagnetic corespunde doar electronului de valenta (momentele magnetice
diamagnetice corespunzătoare celorlalți electroni situați pe straturile complet ocupate se anulează
reciproc;
▪ Momentul magnetic diamagnetic este opus câmpului magnetic magnetizant (de aceea acesta se scade din
mp);
1   
m p = m p1 + v mBP =  nBP1 + 1 v  mBP
100  100 

m p ,a = m p − v mBP
100  10 
m p =  0,5 +  1  9,27  10 −24 = 5,562  10 −24 Am 2
 100 

mp 1 n BP = 0,5 +
10
 1 = 0,6
Numărul mediu de magnetoni Bohr - Procopiu: n BP = = n BP1 + v
mBP 100 100

c) Pentru determinarea valorilor constantei Weiss se utilizează relația  = ·C

C = 0 N m 2p / k constanta Curie
Considerând concentrația de particule din cele doua aliaje constantă şi având valoarea corespunzătoare
cristalului de Ni pur: NA 6,022  10 26
N= d=  8,9  103 = 9,133  10 28 m -3
M 58,71
  0 N m 2p1  0 N nBP
2 2
1 m BP
4π  10 −7  9,133  10 28  0,5 2  (9,27  10 -24 ) 2
C1 = = C1 = = 0,1786 K
-23
k k 1,38  10

 0 N m 2p 2  0 N nBP
2 2
2 mBP
4π  10 −7  9,133  10 28  0,18 2  (9,27  10 -24 ) 2
C2 = = C2 = = 0,0232 K
-23
k k 1,38  10

1
520 2 200
1 = = = 2912 2 = = = 8621
C1 0,1786 C2 0,0232

d) Pentru calculul susceptivităţilor magnetice se utilizează relaţia Curie-Weiss:

C1 0,1786 C2 0,0232
 m1 = = = 7,06  10 −4  m2 = = = 4,05  10 −5
T − 1 773 − 520 T − 2 773 − 200

Observaţie: Creșterea conținutului de impurități (Cu) determină o reducere a numărului mediu de

magnetoni Bohr - Procopiu corespunzător momentului magnetic mediu in aliajul Ni-Cu şi, evident, şi a
susceptivităţii magnetice.
Problema 4.1.9. Ştiind că susceptivitatea magnetică a unui cristal din nichel are valoarea m1 =
4,3510-4 la temperatura T1 = 773 K şi valoarea m2 = 1,110-4 la temperatura T2 = 1173 K, să
se calculeze:
a) valoarea temperaturii Curie de paramagnetism  ;
b) numărul mediu de magnetoni Bohr - Procopiu nBP.
Se cunosc: masa atomică relativă M = 58,71 şi densitatea nichelului d = 8,9 kg/dm3, numărul lui
Avogadro NA = 6,0221026 kmol-1, permitivitatea magnetică a vidului 0 = 410-7 H/m şi
magnetonul Bohr - Procopiu mBP = 9,27·10-24 Am2.
Soluţie:
a) Dependenţa susceptivităţii feromagneticelor de temperatură fiind dată de relaţia Curie − Weiss:

C
m =
T −
C1
 m1 =
T1 − 
C2 χ m1  T1 − χ m 2  T2 4,35  10 −4  773 − 1,1  10 −4  1173
 m2 = θ= = = 637,6 K
χ m1 − χ m 2 − 4 − 4
T2 −  4,35  10 − 1,1  10

Considerând C1 = C2 = C
0 N m p 2
b) Constanta Curie C, care intervine în relațiile precedente, are expresia: C=
k
unde mp = nBP mBP este momentul magnetic propriu al unui atom, iar N reprezintă concentrația volumică a
d
momentelor magnetice egală cu concentrația volumică a atomilor cristalului N = N A 
M
 0 N m p 2
C=
k k  m (T −  ) k  m (T −  )
 m (T −  ) = 0 N m / k 2
m = 2
n BP mBP =
0 N
0 N
p p
C
m =
T −
1 k  m (T −  )
n BP =
mBP 0 N
1 1,38  10 −23  1,1  10 −4  (1173 − 637)
n BP = 
6,022  10 26  8,9  103 9,27  10 − 24
4    10 −7  9,13  10 28
N= = 9,13  10 28 m 3
58,71
n BP = 0,287
Consideram că N nu variază cu temperatura

Observaţii:
1) Experimental, pentru cristalul de nichel pur,  = 631 K şi nBP = 0,6 ;
2) Pentru atomul izolat de nichel s-a obţinut, teoretic: nBP = 2
Problema 4.1.15. Pentru un cristal antiferomagnetic din oxid de mangan (MnO) s-au determinat,
experimental, valorile susceptivităţilor magnetice la temperaturile T1 = 150 K, respectiv T2 = 250
K, obţinându-se m1 = 10,4·10-4 şi, respectiv m2 = 9,17·10-4. Să se calculeze temperatura Curie
asimptotică .

Soluţie:

Pentru calculul temperaturii Curie se utilizează relaţia Curie (pentru corpuri antiferomagnetice):

𝐶′
𝑚𝑎𝑛𝑡𝑖𝑓𝑒𝑟𝑜 =
𝑇+θ
unde C' reprezintă constanta Curie pentru antiferomag. şi T - temperatura
C1 ' termodinamică.
 m1 =
T1 +  '
C2 '  m1 T2 +  '  T −  m1T1 9,17  10 −4  250 − 10,4  10 −4  150
 m2 = =  ' = m2 2 , '=
9,17  10 −4 − 10,4  10 −4
= 596 K.
T2 +  '  m 2 T1 +  '  m1 −  m2

Considerând C1’ = C2’ = C’

Pierderi de energie în materialele magnetice (pierderi magnetice)

Circuitele magnetice (miezurile magnetice) utilizate în

tehnică sunt realizate din materiale feromagnetice şi
ferimagnetice care prezintă proprietăţi magnetice foarte
bune.

O parte din energia câmpului magnetic variabil în timp este

disipată în aceste materiale, ceea ce înseamnă că în
miezurile magnetice se produc pierderi de energie numite
pierderi magnetice.

Def. Pierderile magnetice reprezintă energia transformată în

căldură în unitatea de timp în miezurile magnetice plasate în
câmpuri magnetice variabile în timp.
Pierderile magnetice principale produse în feromagnetice şi ferimagnetice sunt datorate:
• fenomenului de histerezis magnetic;
• curenţilor induşi de câmpul magnetic variabil în timp (numiţi curenţi turbionari sau curenţi Foucault).

• pentru un material magnetic aflat într-un câmp magnetic

armonic sinusoidal

ciclul de histerezis 𝐵 𝐻 depinde de:

• proprietăţile de material;
• frecvenţa câmpului magnetic 𝑓 = ωΤ2π;
• orientarea materialului sa în raport cu câmpul.
• la parcurgerea unui ciclu de histerezis energia dezvoltată în
unitatea de volum a corpului are expresia:

h = curba corespunzătoare ciclului de histerezis

Ciclul de histerezis pentru materiale Ah = aria ciclului de histerezis
magnetice moi
  
Wmh =  H  dB = Ah  în unitatea de timp şi în unitatea de volum a 1  
ph =  H  dB = f  Ah
h corpului considerat se dezvoltă puterea: T
h
T = perioada câmpului magnetic sinusoidal

Puterea disipată în corpul magnetic într-o secundă este proporţională cu frecvenţa câmpului
magnetizant şi cu aria ciclului de histerezis.
Aria ciclului de histerezis se poate calcula cu relaţia lui Steinmetz:
Coeficientul  şi exponentul lui Steinmetz n depind de natura materialului.
În aplicaţiile practice, pentru materialele feromagnetice uzuale, se consideră 𝑛 ≅ 2.

puterea disipată în unitatea de volum a corpului într-o secundă: ph = f    Bmax

n

Pentru un corp de volum V, pierderile prin histerezis magnetic sunt Ph = ph  V = f    B n

max V
 Ph = ph  V = f    B n
max V 𝑛≅2

• Reducerea pierderilor prin histerezis magnetic 𝑃ℎ este posibilă prin

utilizarea materialelor feromagnetice şi ferimagnetice care au aria
ciclului de histerezis 𝐴ℎ cât mai redusă.
• Aceste materiale, numite materiale magnetice moi, sunt caracterizate
prin valori mici ale câmpului magnetic coercitiv 𝐻𝑐 şi, deci, prin cicluri
de histerezis înguste.
2. Pierderile prin curenţi turbionari
• pierderile prin curenţi turbionari sunt datorate curenţilor
electrici induşi în materialele magnetice supuse acţiunii
câmpurilor magnetice variabile în timp;
 • în cazul unei tole feromagnetice de grosime  aflată într-un
B(t ) câmp magnetic sinusoidal de frecvenţă f se poate arăta că
energia dezvoltată în unitatea de timp şi de volum are expresia:
i f (t )
2 2 2 2
Reprezentarea schematică a curenţilor pf = f Bmax
turbionari induşi într-un miez magnetic solid 6
 = rezistivitatea electrică a tolei;

• pentru o tolă de volum V, expresia pierderilor prin curenţi
 turbionari este:
B(t )
2 2 2 2
Pf = p f V = f Bmax V
Reprezentarea schematică a curenţilor 6
turbionari induşi într-un miez magnetic
alcătuit din tole izolate
Problema 4.1.18. Miezul feromagnetic al unei bobine de secţiune 1 x 1 cm2 este realizat din tablă
silicioasă laminată la rece, de grosime g = 0,35 mm, densitate d = 7,65 kg/dm3 şi rezistivitate  = 4.8·10-7
m. În timpul funcționarii bobinei se stabilește un câmp magnetic de inducție B = 0,3 T (valoare efectivă) şi
de frecvenţă variabilă. Să se calculeze pierderile specifice prin curenți turbionari la frecvențele :
a) f1 = 50 Hz ;

b) f2 = 1 MHz ;

c) Se înlocuieşte miezul din tablă texturată cu un miez similar din ferită Ni-Zn având  = 103 m şi d =
4,5 kg/dm3.
Soluţie:

Pentru calculul pierderilor specifice pe unitatea de masă prin curenţi turbionari se utilizează relaţia:

π2
pT =  g 2  f 2  (Bmax )2
6 ρd

Bmax = B 2 reprezintă valoarea maximă a inducţiei câmpului magnetic.

a) În cazul frecvențelor joase rezultă:

pT 1 =
2
−7
6  4,8  10  7,65  10 3
( )2
(
 0,35  10 −3  50 2  0,3  2 )
2
= 0,0246 W/kg.

b) În cazul frecvențelor înalte se obține:

pT 2 =
2
( ) ( )  (0,3  2 )
2
 0,35  10 −3  106
2 2
= 9,87  106 W/kg.
6  4,8  10 −7  7,65  103
c) Înlocuind miezul din tablă texturată cu unul din ferită Ni-Zn rezultă :

pT 1 =
2
6  10 3  4  10 3
(
 1  10 −2 2
) (
 50  0,3  2
2
)
2
= 1,644  10 −8 W/kg.

pT 2 =
2
6  10  4  10
3 3
(
 1  10 − 2 )  (10 )  (0,3  2 )
2 6 2 2
= 6,579 W/kg.

Observaţie: Creșterea frecvenței câmpului magnetic determină o creștere foarte mare a pierderilor prin
curenți turbionari (de circa 108 ori). Din această cauză, în cazul frecvențelor înalte, miezurile bobinelor se
realizează din ferite magnetic moi (cu rezistivitate mult mai mare decât a aliajelor fier-siliciu şi, deci, cu
pierderi mai reduse).
• Problema 4.1.17
B (T)
• Miezul unei bobine este realizat dintr-o
ferită magnetic moale cu ciclu de histerezis
dreptunghiular (CDH) având inducţia
remanentă Br = 0,1 T, câmpul magnetic Br
coercitiv Hc = 110 A/m şi densitatea d = 5
kg/dm3.
• Să se calculeze pierderile specifice prin
histerezis în unitatea de masa în cazul
stabilirii unui câmp magnetic de frecvență -Hc Hc H (A/m)
:
• a) f1 = 50 Hz;
• b) f2 = 1000 Hz.
-Br
Soluţie:

Pierderile specifice (pe unitatea de masă) prin histerezis se determină cu relația:

𝐴ℎ 4𝐵𝑟 ∙ 𝐻𝑐
𝑝𝐻 = ∙𝑓 = 𝑓 unde AH = 4 Br·Hc reprezintă aria ciclului de histerezis.
𝑑 𝑑

4∙0,1∙110
a) Pentru f1 = 50 Hz se obţine: 𝑝𝐻1 = ∙ 50 = 0,44 W/kg
5∙103

4∙0,1∙110
b) Pentru f2 = 1000 Hz se obţine: 𝑝𝐻2 = ∙ 1000 = 8,8 W/kg
5∙103

Observaţie: Pierderile prin histerezis cresc proporţional cu frecvenţa şi devin importante în cazul frecvenţelor înalte.