Sunteți pe pagina 1din 2

Aci sosi pe vremuri

CONTEXT: Dacă scriitorii modernişti urmăreau sincronizarea literaturii române cu cea


europeană, tradiţionaliştii îşi propun întoarcerea spre tradiţie, spre valorile autohtone, spre
mit. Formele incipiente ale curentului trebuie căutate la începutul secolului al XX-lea în
literatura sămănătoristă şi în cea poporanistă, ajungând la maturitate în perioada interbelică,
prin mişcarea gândiristă. De aceea, spre deosebire de poezia tradiţională, naivă, nefiltrată
decât rudimentar printr-o conştiinţă estetică, poezia tradiţionalistă se revendică de la tradiţie,
pe care o modernizează, surprinzând, aşadar, imaginea trecutului într-o dimensiune modernă.
Reprezentativă pentru tradiţionalismul interbelic este creaţia literară „ Aci sosi pe vremuri” a
lui Ion Pillat, poezie publicată în volumul „ Pe Argeş în sus”, în anul 1923.
1: Poezia aparţine tradiţionalismului prin tema timpului trecător, respectarea prozodiei
clasice, eorientarea spre trecut, motivul amintirii, casa părintească, descrierea cadrului natural
rural( „Îmbătrâniră plopii”, „pe atunci nu erau trenuri” ) şi a trecutului legendar ( „De când
luptară-n codru şi poteri şi haiduc”).
1.a.: În primul rând, caracterul tradiţionalist al textului se evidenţiază prin preferinţa
scriitorului pentru elemente de autohtonism. Într-adevăr, discursul liric conturează imaginea
unui univers rural privit cu nostalgie de către eul poetic, care proiectează în cadrul reprezentat
de o casă rurală cu „ obloane”, „ pridvor”, „ poartă”, „ zăvor” cele două povestşi de iubire.
Universul rural este ales ca topos al concretizării iubirii, sentiment manifestat atât în planul
trecutului, al timpului recuperat prin amintire, cât şi în planul prezentului, al trăirii celui care
nu face altceva decât să repete experienţa celor de dinaintea lui, fiind sugerată, astfel,
repetabilitatea destinului uman, a ciclicităţii vieţii.
1.b.: În al doilea rând, atmosfera rurală pe care o reconstituie discursul liric este conturată şi
la nivelul limbajului. În spiritul esteticii tradiţionaliste, poetul recurge la termeni populari şi
arhaici: „ obloane”, „ pridvor”, „ zăvor”, „ poteri”, „ crinolină”. Mai mult, lexicul se
circumscrie câmpului semantic al naturii: „ codrul”, „ plopii”, „ lanul de secară”, „ câmpia”,
etc.
2: În aceeaşi ordine de idei, poezia „ Aci sosi pe vremuri” se înscrie în estetica
tradiţionalistă şi prin tematica abordată, cea rurală. Această macrotemă se particularizează
prin cea a iubirii şi a timpului. Incipitul surprinde, prin metafora „ casa amintirii”, toposul în
care vor fi proiectate cele două poveşti de iubire, conturând, totodată, viziunea poetului
asupra timpului. Deşi casa pare învechită, aceasta poate, totuşisă fie readusă la viaţă prin
puterea amintirii. Se observă aici viziunea tipic tradiţionalistă potrivit căreia fiinţa umană se
poate sustrage curgerii ireversibile a timpului prin refugiul în amintire. Prima secvenţă
poetică reconsitituie scenariul erotic de altădată, povestea de iubire a bunicilor, tinerii de
odinioară. Această idilă este proiectată într-un cadru romantic, dominat de prezenţa astrului
selenar şi a lacului. Mai mult, secvenţa cuprinde elemente de intertextualitate, prin trimiterile
livreşti la operele unor autori romantici din care bunicul îi recită bunicii: „ Le Lac” de
Lamartine şi „ Zburătorul” de Ion Heliade Rădulescu. Povestea de iubire a bunicilor este
întreruptă însă de clopotul care sună „ în turnul vechi din sat”, un sunet ce avertizează asupra
caracterului efemer al existenţei fiinţei umane, amintind că acolo unde este nuntă este şi
moarte.
2.b.: Cea de-a doua secvenţă poetică aduce în prim-plan o altă poveste de iubire, cea a
nepoţilor. Secvenţa este introdusă printr-o comparaţie, punându-se astfel în evidenţă
caracterul ritualic, ciclic al existenţei umane: „ Că ieri sosi bunica… şi vii acuma tu:/ Pe
urmele berlinei trăsura ta stătu”. Legătura dintre generaţii se realizează cu ajutorul unui
detaliu semnificativ, reprezentat de simbolul ochiului( odinioară, „ de peruzea”, acum „ de
ametist”). Diferenţele dintre cupluri ţin de moda vremii: berlina este înlocuită cu trăsura, iar
îndrăgostitul îi recită iubitei poeme simboliste semnate de Francis Jammes sau Horia Furtună.
Sunetul clopotului avertizează din nou asupra trecerii ireversibile a timpului, asupra realităţii
morţii.
3: Nu în ultimul rând, viziunea tradiţionalistă a autorului se remarcă şi la nivelul elementelor
de structură, de compoziţie şi de limbaj ale textului poetic. Adevărat element paratextual,
titlul anticipează idea poetică, fiind în strânsă corelaţie cu mesajul transmis prin discurs. Este
structurat pe baza unui adverb de loc cu formă regional „ aci”, a verbului la perfectul simplu,
„ sosi”, şi a locuţiunii adverbial de timp „ pe vremuri”. Interpretat în corelaţie cu întregul text,
cel dintâi element lexical din componenţa titlului desemnează „ casa amintirii” în care au
vieţuit bunicii şi unde acum soseşte tânărul cuplu. Totul se desfăşoară, aşadar, între limitele şi
sub ocrotirea acestui „ aci”, cu funcţie simbolică:„ aci” soseşte aşteptata mireasă şi tot „ aci”
se moare. Cu alte cuvinte „ aci” este spaţiul unde are loc ritualul apariţiei şi al plecării omului
în lume şi din lume.
3.b.:Succesiunea generaţiilor, dimensiunea rializată a existenţei umane sunt sugerate, la nivel
textual, printr-o serie de elemente de recurenţă. Luna apare ca martor mut al poveştilor de
iubire, însoţind de fiecare data întâlnirea cuplului de îndrăgostiţi. Lanul de secară, un alt
element comun al peisajului care găzduieşte cele două poveşti, estse prezent atât pe vremea
bunicilor ( când mult aşteptata mireasă venea cu berlina la casa celui care urma să-i fie soţ),
cât şi pe vremea nepoţilor( când fiinţa iubită se lasă purtată de trăsura ce avea să o aducă în
braţele îndrăgostitului). Recitările de poeme se constituie într-un alt element de ritual, prin
care cei doi bărbaţi îndrăgostiţi îşi cer viitoarele soţii. Sunetul clopotului „ în turnul vechi din
sat” însoţeşte întâlnirea cuplurilor, avertizând de fiecare dată asupra trecerii timpului, asupra
ciclicităţii existenţei umane
3.c.: Din punct de vedere compoziţional, poetul optează pentru elemente de prozodie aflate
la confluenţa dintre tradiţie şi modernitate. Structurarea discursului liric în 19 distihuri, cu o
metrică de 13-14 silabe, un rit iambic şi versurile dispuse pe baza unei rime împerecheate
reflectă preferinţa scriitorului pentru structurile clasice, în vreme ce versul liber din final
reprezintă o trăsătura a modernităţii.
CONCLUZIE: În concluzie, poezia „ Aci sosi pe vremuri” a lui Ion Pillat rămâne o creaţie
reprezentativă atât pentru viziunea despre lume a autorului, cât şi pentru diversitatea tematică,
stilistică şi de viziune ce caracterizează literatura noastră din perioada interbelică.

S-ar putea să vă placă și