Sunteți pe pagina 1din 35

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM “ION MINCU”, BUCUREȘTI

str. Academiei nr. 18-20, 010014, București, România, Tel: 0040 21 307 71 12 Fax: 0040 21 307 71 09

VINUL, PRODUS CULTURAL

STUDENT: IULIA DANA BĂCEANU


ÎNDRUMĂTOR: DR.ARH. HORIA MOLDOVAN

2013

1
CUPRINS:

I. INTRODUCERE; 5

II. TERMENI ȘI DEFINIȚII; 6

III. VINĂRIILE ÎN SPAȚIUL ROMÂNESC: VINUL, MOȘTENIRE


ȘI IDENTITATE CULTURALĂ ÎN ARHITECTURA TRADIȚIONALĂ; 7

IV. PERSPECTIVĂ CONTEMPORANĂ ASUPRA PRODUCȚIEI VINULUI:


A. Vinul în modernitate; 10
B. Cerințele și exigențele contemporane în industria producătoare de vin; 11
C. Exemple internaționale reprezentative; 14
D. Studiu de caz – Crama Corcova, județul Mehedinți: 26

V. CONCLUZIE; 30

Anexe, Bibliografie, Webografie, Sursa ilustratiilor.

2
PLAN DE IDEI:

Capitolul 1- Introducere:
Prezentarea premiselor care au dus la realizarea lucrării teoretice.

Capitolul 2 – Termeni și definiții:


Prezentarea și definirea terminologiei utilizate pe parcursul lucrării.

Capitolul 3 – Vinăriile în spațiul românesc: vinul, moștenire și identitate culturală în arhitectura


tradițională:
Capitolul de față face referire la influența culturii viticole asupra arhitecturii tradiționale românești.
În prima parte am analizat critic din punct de vedere arhitectural bibliografia de specialitate, am
clasificat diferitele rezolvări arhitecturale tradiționale în categorii tipologice. Am abordat patru
cazuri de exemple reprezentative pentru arhitectura viticolă tradițională și am analizat răspunsurile
date exigențelor funcționale specifice prelucrării strugurilor, producerii și depozitării vinului. Am
identificat astfel, în funcție de criteriul amplasării acestor spații în cadrul structurii sătești
tradiționale, existența a trei subgrupe generale de spații de vinificație. Prima subgrupă face referire
la clădirile de locuit care au spații specializate integrate la etajul inferior, sau subsolul casei; cea de-
a doua este subgrupa gospodăriilor cu pivniță sau spații specializate anexe; cea de-a treia este
subgrupa cramelor de vie, amplasate în afara vetrelor sătești, pe spațiul destinat plantațiilor viticole.
În concluzia acestui capitol subliniem repertoriul diversificat de rezolvări oferite acelorași necesități
de ordin funcțional și capacitatea răspunsurilor de a se adapta condițiilor geo-climatice particulare
fiecărui amplasament în parte, dar și coordonarea soluțiilor constructive cu materialele de
disponibilitate locală.

Capitolul 4 – Perspectivă contemporană asupra producției vinului:


În acest capitol am extins la nivel internațional studiul referitor la importanța culturală a viticulturii
și perspectiva în care această practică este percepută în momentul actual. În prima parte a
capitolului am identificat perioadă istorică a secolelor XIX și XX cu intrarea în modernitate a
culturii viticole, prin deschiderea vinăriilor către public, în scopuri comerciale. Momentul apariției
și popularizării pe teritoriul Franței a vinăriilor de tip chatêau ce asociază arhitectura cu viticultura
și conceptul de identitate, marchează perioada de sedimentare a principiilor care stau la baza
modelelor ansamblurilor viticole contemporane.

În cea de-a doua parte am analizat situația actuală a culturii viticole în principalele socieăți
3
promotoare de stiluri de viață contemporane. Pe baza analizei bibliografiei la zi, am evidențiat și
împărțit în categorii posibilitățile multiple în care această cultură poate fi abordată de către actorii
socio-economici implicați. Având la bază evenimentele din istoria recentă am tratat cazurile
notabile care au marcat producția viticolă. Am analizat momentele de prosperitate și de criză ale
industriei producătoare și am subliniat efectele benefice ale acestora asupra evouției remarcabile a
culturii viticole în diferite locuri ale lumii. Am exemplificat cele de mai sus prin intermediul
cazurilor culturilor viticole din Statele Unite ale Americii și Austria.

În cea de-a treia pare am tratat exemple internaționale reprezentative de vinării realizate după
proiectele unor arhitecți exponențiali ai fenomentului arhitectural contemporan. În acest sens am
analizat impactul asupra contextelor locale al vinăriilor din spațiul francez, american, germanic,
iberic, italic și românesc. Chatêau Cheval Blanc din Saint-Émilion, Bordeaux, Franța, de Atelier
Christian De Portzamparc; Vinăria Dominus din Yountville, Napa Valley, California, S.U.A., de
Herzog & De Meuron; Centrul De Vizitare Loisium din Langenlois, Austria, de Steven Holl
Architects; Vinăria Ganterbein din Fläsch, Graubünden, Elveția, de Bearth & Deplazes Architekten;
Vinăria Ysios din Alava, La Rioja, Spania, de Santiago Calatrava; Vinăria Protos din Peñafiel,
Valladolid, Spania, de Rogers Stirk Harbour + Partners; Vinăria Adega Mayor din Campo Maior,
Portugalia de Alvaro Siza; Vinăria Petra din Suvereta, Toscana, Italia deMario Botta; Vinăria La
Rocca din Gavorrano, Toscana, Italia de Renzo Piano Building Workshops și Vinăria Avincis din
Dobrușa, Drăgășani, Jud.Vâlcea, România de B.B.M. Group, Alexandru Beldiman sunt exemplele
folosite pentru a ilustra importanța arhitecturii în definirea conceptului de identitate.

Ultima parte a capitolului face referire la studiul de caz aferent lucrării de diplomă “Vinăria
Corcova”. Am studiat pe baza documentelor istorice și a bibliografiei de specialitate parcursul
cronologic al evenimentelor semnificative pentru identitatea locală și viticultura corcoveană.
Pe baza analizei pe teren și a concluzionării proiectului studiului de amplasament realizat în prima
fază a proiectului de prediplomă, am stabilit diagnosticul actual și exigențele pe baza cărora am
formulat tema de proiectare a lucrării de licență.

Capitolul 5 – Concluzie:
În acest ultim capitol sunt prezentate concluziile generale ale lucrării. Principala idee desprinsă este
că indiferent de spațiul geografic, implicarea constantă a identității culturale locale în realizarea
produselor de vinificație și în alegerea soluțiilor arhitecturale, ilustrează importanța crucială a
arhitecturii în medierea dintre identitatea culturală, societate și elementul economic specific
contemporaneității.
4
CAPITOLUL 1 – INTRODUCERE:

Producția viticolă este singura ramură a agriculturii în care produsul este înzestrat cu caracteristici
de individualitate, caracter și însuflețire. Vinăria devine astfel expresia conceptului, programului și
filozofiei care se află în spatele vinului produs. În mod distinctiv, mai mult decat orice alt produs
alimentar, vinul este perceput drept elementul de legătură dintre istorie, cultură, societate și
economie.1

Odată cu apariția efectelor negative datorate recesiunii, pentru a își putea asigura supraviețuirea și
succesul pe piața de profil din mediul economic românesc, un număr din ce în ce mai mare de
producători de vin au ales să se dedice dezvoltării și promovării produselor de calitate, destinate
unei nișe de consumatori de elită, cunoscători ai culturii someliere și pasionați ai vinului. Acest
lucru a declanșat nevoia apariției de soluții contemporane care să rezolve problematica reorganizării
și dezvoltării spațiilor de producție de specialitate, în spiritul principiului calității ce primează
cantității. Astfel, în locații precum Drăgășani, Murfatlar, Pietroasele, sau Jidvei, câteva dintre
centrele viticole care au avut parte de investiții majore în anii anteriori realizării lucrării de față, s-a
optat pentru reabilitarea și reorganizarea fondului construit îmbătrânit, deja existent și dezvoltarea
conceptului de identitate.

Datorită numărului mic de exemple remarcabile de arhitectură viticolă contemporană în spațiul


românesc, lucrarea de față urmărește studierea, înțelegerea și punerea în valoare a complexității
fenomenului cultural generat în jurul produsului obținut din cultivarea viței-de-vie, vinul. Structura
lucrării este concepută în scopul realizării unei cercetări ce urmărește interogarea valorilor
culturale, istorice și arhitecturale care vor fi înglobate în cadrul temei de proiectare pentru lucrarea
de licență cu tema "Vinăria Corcova". Pe baza concluziilor formate în lucrarea de față se va urmări
realizarea unui complex arhitectural reprezentativ pentru toate aspectele de prestigiu omonime cu
funcțiunea, dar și pentru rezolvarea aspectelor de identitate socială implicate de lunga tradiție de
producere a vinului în cadrul comunității locale corcovene.

Abordarea informațiilor va fi făcută din perspectivă istorică, prin cercetarea documentară a notelor
bibliografice și a datelor de arhivă concentrate pe câmpurile românești, în particular pe zona
mehedințeană și punerea acestora în comparație cu analiza exemplelor reprezentative pentru
arhitectura viticolă internațională.

1 Ralph Eue, “Sideways of Mondovino. Architecture and the World of Wine”, Wein Architecture Vom Keller zum
Kult/Wine Architecture The Winery Bloom, Viena, Ed. Architekturzentrum Wien, 2008, p..209
5
CAPITOLUL 2 – TERMENI ȘI DEFINIȚII:

• vinărie, vinării, s.f. (Rar) Pivniță în care se păstrează (și se vinde) vinul; depozit de vinuri2
• cramă, crame. s.f. Clădire la o vie, unde se tescuiesc strugurii, se prepară vinul și se
depozitează uneltele de lucru. Local în care se consumă băuturi alcoolice, preparate culinare
etc înt-un cadru rustic3
• pivniță, pivnițe, s.f. Înăpere sau grup de încăperi subterane, zidite de obicei dedesubtul unei
clădiri și destinată păstrării unor materiale (lemne, cărbuni etc) sau unor produse alimentare4
• hrubă, hrube, s.f. Încăpere sau galerie subterană care servește la depozitarea produselor
(alimentare). Cavitate subterană (zidită și boltită) care servește ca loc de trecere5
• podgorie, podgorii, s.f. Regiune întinsă, de obicei deluroasă, cultivată cu plantații masive de
viță-de-vie (care asigură producerea unui anumit tip de vin); regiune viticolă6
• viticultură, viticulturi, s.f. Cultivarea viței-de-vie. Știința care se ocupă de cultivarea viței-
de-vie7
• oenonologie sfv., enologie, sf. Știința care se ocupă cu vinificația și cu studiul produselor
derivate ale viei și ale vinului8
• terroir (din fr. terre=pământ) Reprezintă un set de caracteristici specifice geografiei,
geologiei și climatului unui loc anume, ce intervin în dezvoltarea genetică a unei plante, cu
expresie în anumite produse precum vinul, cafeaua, ciocolata, tomatele, canabisul sau ceaiul9
• DOC (Denumire de origine controlată) Reprezintă un nume geografic al unei podgorii,
centru viticol sau localitate, ce identifică originea vinurilor provenite din acel teritoriu
delimitat, cu caracteristici de calitate datorate exclusiv factorilor naturali și umani din acel
teritoriu ce fac referire la soiul de vin, producția pe hectar, tehnica de vinificație și gradul
minim de alcool10
• château (din fr. castel) Casă de vacanță de mari dimensiuni 11. În lucrarea de față termenul
face referire la ansamblurile viticoe franțuzești de secol XIX, dezvoltate în jurul unor clădiri
de tip castel, cu arhitectură spectaculoasă

2 cf. Academia Română, Institutul de lingvistică “Iorgu Iordan”, DEX Dicționarul explicativ al limbii române, Ediția
a-II-a, București, Editura Univers Enciclopedic, 1998
3 Ibidem
4 Ibidem
5 Ibidem
6 Ibidem
7 Ibidem
8 Ibidem
9 cf. http://oxforddictionaries.com
10 cf. http://www.larousse.com
11 Ibidem
6
CAPITOLUL 3 – VINĂRIILE ÎN SPAȚIUL ROMÂNESC: VINUL, MOȘTENIRE ȘI
IDENTITATE CULTURALĂ ÎN ARHITECTURA TRADIȚIONALĂ:

Recurența apariției vinului și folosirii acestuia în practicile și obiceiurile românești


dovedesc importanța acestuia în cadrul culturii tradiționale aflată în directă legătură identitatea sa
în cadrul cultului creștin, factor determinant al vieții patriarhale. Practicile de cultivare a viței-de-
vie și de producere a vinului dețin o însemnată importanță socială, plasându-se în
complementaritate cu activitățile legate de schimbarea anotimpurilor și lucrările agrare specifice
fiecărui sezon. Astfel, însăși munca viței-de-vie și obiceiurile legate de adunatul și stoarcerea
strugurilor, deci producția vinului, au avut și persistă încă să aibă un rol important în cadrul
adunărilor sociale și familiale sătești. Peisajul spațial cadru al culturii viței-de-vie, așa cum explică
Cerasella Crăciun în articolul din revista Argument 12, este înzestrat atât cu rol utilitar, dar și o
simbolistică complexă ce implică fertilitatea, durabilitatea și renașterea, în directă conexiune cu
experiența practicii agricole, “loc în care omul interacționează cu pământul și cerul”.

Conform lui I.C. Teodorescu,cultura viței-de-vie este practicată în spațiul românesc odată cu
încetarea vieții nomade a geto-dacilor, care păstrează butucii de viță roditori din pădurile pe care le
curăță în scopul obținerii de teren cultivabil13. Evoluția spațiilor destinate viticulturii se va dezvolta
de-a lungul veacurilor concomitent cu evoluția clădirilor destinate locuirii.

Locuința țărănească tradițională se dezvoltă de-a lungul timpului de la variantele primordiale


compuse dintr-un singur cat, unde activitățile de producție erau realizate în camera de locuit în
anotimpurile reci și în anexe exterioare în pe perioada anotimpurilor calde, la variantele cu
planimetrie specializată, cu camere destinate activităților specifice întreprinse în gospodărie. În
cazul producerii vinului, apariția unor camere dedicate acestui meșteșug s-a aflat în directă legătură
cu necesitatea asigurării unor condiții de microclimat specifice procesării, maturării și păstrării
produsului. Aceste spații de producție s-au obținut la început prin transformarea temporară de
funcțiune a unei încăperi deja existente în interiorul gospodăriei, ca mai apoi spațiile specializate să
devină un element premeditat, apărut în momentul construirii casei. În acest scop sunt dezvoltate în
gospodăria țărănească diferite categorii de hrube, crame și pivnițe ce au dat naștere unor noi
tipologii arhitecturale vernaculare.

12 CRACIUN, Cerasella, Peisajul urban înte „loc al memoriei” și „loc al acțiunii”, Revista Argument, nr.1/2009,
București, Editura Universitară „Ion Mincu”, 2009 , pp. 62-73
13 I.C. Teodorescu, Pe urmele unor vechi podgorii ale geto-dacilor, București: Editura Agro-Silvica,1964, p.. 67
7
Spațiul primar identificat cu viticultura, destinat prelucrării, producerii și pastrării vinului în cadrul
arhitecturii de factură tradițională este crama, dotată sau nu cu hrubă. Aceste crame destinate
producerii vinului, dar și adăpostirii uneltelor, nu își vor găsi locul strict în interiorul gospodariilor
țărănești, dotări specifice apar și se dezvoltă de-a lungul timpului inclusiv pe terenul destinat
cultivării viței-de-vie, în exteriorul vetrei sătești. În functie de amplasarea acestor spații cu
destinație specială în interiorul gospodăriei sătești sau în exteriorul acesteia, putem deosebi două
tipuri majore de crame: crama de curte și crama de vie, cea din urmă fiind ridicată în mjlocul
plantațiilor de viță-de-vie.

Vom exemplifica prin variantele de gospodării și anexe prezentate mai jos, trei subgrupe generale
de tipologii de spații destinate producerii și depozitării vinului în cadrul structurii sătești
tradiționale: subgrupa caselor cu spații specializate integrate la subsolul sau primul etaj al
construcțiilor de locuit, subgrupa gospodăriilor cu pivniță sau spații specializate anexă și subgrupa
cramelor de vie, amplasate în exteriorul vetrei sătești.

Prin intermediul Gospodăriei viticole din Galda de Sus, jud. Alba (a doua jumătate a secolului
XVIII), cu casă semiînălțată pe beci, cu acces lateral 14, Gheorghe Pătrașcu ilustrează tipologia de
spațiu viticol de gospodărie, integrat la subsolul locuinței.

În cazul gospodăriilor specializate în producția viticolă, precum Gospodăria Viticolă din Drăgășani,
jud. Vâlcea, prezentă în Muzeul Viticulturii și Pomiculturii Golești, spații destinate activității
viticole sunt integrate atat în interiorul locuinței, cât și în anexe dedicate. În cazul de față, camerele
de locuit sunt plasate supra-înălțat față de la nivelul solului, deasupra unei pivnițe de lemn. Pivnița
anexă, realizată la rândul său din bârne groase de lemn este o construcție monocelulară cu prispă
joasă.

În Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA Sibiu, ne sunt prezentate alte tipologii de
construcții specifice viticulturii, prin intermediul exemplelor Cramei din Bălănești jud. Gorj cu
târnaț și Crama de vie cu beci, din Corni-Huși, jud. Vaslui, cu cramă semiîngropată și beci adânc.
Aceste exemple reprezintă subgrupa cramelor de vie, amplasate în exteriorul vetrei sătești.

Crama de vie din Bălănești face parte dintr-o tipologie de construcții apărute și dezvoltate din
necesitățile imediate impuse de cultivarea viței-de-vie și este destinată atăt adăpostirii uneltelor

14 Gheorghe Pătrașcu, Arhitectura și tehnica populara, București, Edtura Tehnică, 1984


8
necesare culegerii, îngrijirii și prelucrării viței cât și depozitării vinului, în afara gospodăriei
țărănești, în exteriorul vadului sătesc, pe locul de cultivare a viței-de-vie. Construcția monocelulară,
denumită de localnici pimniță15 are formă planimetrică aproximativ pătrată și prezintă în dreptul
intrării un element arhitectural specific arealului gorjan, numit târnaț16, o zonă acoperită supra-
înălțată în care era amplasat linul17, un recipient destinat călcării strugurilor. Necesitatea menținerii
unei temperaturi scăzute și a unui microclimat specific păstrării vinului, a impus dezvoltarea unui
sistem constructiv ce folosește bârne masive de lemn.

Crama cu beci din Corni-Huși, jud. Vaslui reprezintă un stadiu de rafinament în dezvoltarea
cramelor de vie. Materialele folosite și planimetria dezvoltată a acestei construcții se adaptează atât
necesității de adăpostire a uneltelor și vaselor specifice prelucrării strugurilor, cât și funcției de
păstrare a butoaielor cu vin. Crama de mari dimensiuni, realizată din pereți de groși de pământ cu
paie pe schelet de stâlpișori de stejar și acoperiș de stuf, este compusă din două încăperi și o hrubă
extinsă. Partea superioară, adăpostește hora18, un spațiu acoperit utilizat pentru zdrobirea strugurilor
prin călcare. Din această încăpere se face și intrarea în beci. Despărțită de prima încăpere printr-o
ușă dublă de lemn (pentru a ușura manevrabilitatea recipientelor de lemn de mari dimensiuni), se
află crama propriu-zisă, semi-îngropată. Pentru a asigura microclimatul necesar, camera este
acoperită cu un tavan gros de nuiele împletite și căptușite cu lut. Hruba boltită săpată sub cea de-a
doua încăpere, are pereți de cărămidă și este destinată depozitării butoaielor cu vin răvășit a doua
oară.

Un procedeu specific spațiului gorjean este folosirea vrejilor de viță rezultați în urma tăierii viei pe
post de material de anvelopantă a acoperișurilor cramelor de câmp. Acest tip de acoperire este
întâlnit la Crama din Bălănești. Cazul cramei din Bălănești ilustrează capacitatea țăranului român de
a se adapta criteriilor utilitare specifice programului fără a dispune de resurse economice
considerabile, prin folosirea inteligentă a resurselor naturale existente.

Din exemplele studiate mai sus, observăm gama largă de răspunsuri oferite necesităților funcționale
specifice viticulturii în spațiul românesc din jurul arcului carpatic, fiecare exemplu în parte
reprezentând un produs cultural cu identitate locală.

15 Hedwiga Rușdea, Texte de monumente în Civilizație milenară românească în Muzeul „Astra”- Sibiu, Sibiu, Editura
Astra Museum, 1996, pp.82-86
16 Ibidem
17 Ibidem
18 Ibidem
9
4. PERSPECTIVĂ CONTEMPORANĂ ASUPRA PRODUCȚIEI VINULUI:

A. VINUL ÎN MODERNITATE:

În pofida istoriei îndelungate a producției viticole, prima dată când putem vorbi despre alăturarea
notabilă dintre vin și arhitectură se întâmplă în secolul al XIX-lea, în cazul vinăriilor de pe teritoriul
francez. Așa cum ne este descris în articolul Wine and it's Path to Architecture19, ansamblurile
denumite château, s-au dezvoltat pe teritoriul Franței, prin unirea unei ferme obișnuite cu un centru
viticol, ambele plasate pe un domeniu de tip moșie. Aceste ansambluri și-au atins notorietatea prin
coordonarea constantă a spațiilor de producție cu construcții reprezentative, exemple precum
Château Grand-Puy-Ducasse, Château, Grand-Puy-Lacoste sau Château Haut-Brion păstrându-și
popularitatea până în zilele noastre.

Punctul comun al tuturor acestor moșii de secol XIX este caracterul scenografic în care erau
abordate spațiile destinate producerii vinului, prin intermediul unei arhitecturi istoriciste dramatice.
Cu timpul, moșiile au fost deschise de către proprietari unor serii de persoane atent selecționate din
înalta societate, care aveau șansa să se bucure de spectacularul ce avea drept actori principali pe
producătorii viticoli și ambianța uimitoare a peisajului viticol.

Concluzionăm că secolul XIX este momentul care marchează intrarea în modernitate a culturii
viticole, prin deschiderea vinăriilor franțuzești către public, în scopuri comerciale. Acesta este
punctul în care vinăriile sunt transformate din tradiționale ansambluri destinate producerii și
consumului privat de vin, în spații cu politici îndreptate către profit prin atragerea de clientelă cu
ajutorul arhitecturii. Momentul recent de cotitură în istoria evoluției viticulturii și a vinului se
întâmplă odată cu importarea culturii viticole franțuzești pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, în
secolul XX. Prin reinterpretarea modelului de alăturare a spațiilor destinate degustărilor cu estetica
arhitecturală spectaculoasă specific château-ului, americanii au transformat conceptul vinăriilor
franțuzești într-un mediu de afaceri prosper, iar consumul de vin într-un stil de viață.

După ce a fost trecut prin filtrul cultural al "lumii noi"20, vinul s-a întors în Europa în ultimii ani ai
secolului XX. Evenimentul cheie al întoarcerii culturii viticole în contemporaneitatea europeană
este sincronizat cu izbucnirea unui scandal ce a avut loc la mijlocul anilor 1980 în mediul germanic

19 Marion Kuzmany, Kerstin Gust, “Wine and it's Path to Architecture” A+U, nr. 457/ august 2010, pp. 50-54
20 Ibidem
10
și austriac. În anul 1985, Ministerul Agriculturii austriac primește un mesaj anonim care indică o
serie de nereguli în industria producătoare din zona cu tradiție viticolă Burgenland. În urma
controalelor realizate la fața locului, agenții de investigație au depistat nu doar practicarea
îmbogățirii vinului cu zahăr, ci și adiția în cantități îngrijorătoare de dietilen glicol, un alcool dulce
și vânscos folosit la producerea antigelului. În urma rezultatelor cercetărilor, Ministerului
Agriculturii a publicat o listă de 803 vinuri austriece și 27 de vinuri germane în care substanța
chimică fusese găsită și atrage atenția publicului asupra pericolelor la care se expun consumând
vinuri de proveniență austriacă. Măsurile au continuat și în afara granițelor, importurile de vinuri
austriece fiind stopate și interzise în numeroase țări inclusiv Statele Unite ale Americii și Japonia 21.
În urma prăbușirii totale a viticulturii, necesitatea unei schimbări de imagine era iminentă. Astfel,
odată cu schimbarea obiceiurilor de cultivare și procesare, prin implementarea de noi strategii de
marketing și încununarea vinăriilor cu structuri interesante realizate de arhitecți, Austria a ajuns să
găzduiască în prezent un număr considerabil de vinării remarcabile. Contopirea arhitecturii
contemporane cu viticultrura a dus la apariția unor complexe viticole revoluționare precum Vinăria
Loisium din Langenlois realizată de Steven Holl, sau copia vinăriei Dominus pentru Uniunea
Producătorilor Viticoli din Burgenland în Horitschon, realizată de Wilhelm Holzbauer și Dieter
Irresberger.

Noua cultură generată în jurul vinului s-a extins pe întreg teritoriul european în anii ce au urmat
momentului austriac, continuându-se fără echivoc și dezvoltarea din spațiul american.

B. CERINȚELE ȘI EXIGENȚELE CONTEMPORANE ÎN INDUSTRIA PRODUCĂTOARE DE


VIN:

Sfârșitul secolului XX și începutul noului mileniu sunt marcate de reinventarea întregului proces
cultural ce implica producția și consumul de vin. În momentul de față, băutura este pusă în legătură
cu o gamă din ce în ce mai largă de spații dedicate, de la tradiționalele château-uri și vile viticole, la
galerii tematice contemporane, practici ce au reinvestit vinul cu simbolul unui stil de viață
privilegiat. Acest proces de reinventare a fost catalizat de trei factori principali, care au determinat
investiția în producția viticolă a actorilor socio-economici importanți22.

În primul rând, în momentul de față nu este necesară existența un personal foarte specializat pentru

21 Christian Seiler, “Castels în the Air above Vineyards. The breathtaking career of Austrian wine and its place of
origin. Or: how to build optimism with pshychology as a building material. A panoramic view”, Wein Architecture
Vom Keller zum Kult/Wine Architecture The Winery Bloom, Viena, Ed. Architekturzentrum Wien, 2008, pp. 19-25
22 Jhonson Scott, “Designing the contemporary winery”, în A+U, nr.457/august 2010, pp 82-86
11
a putea produce un vin obișnuit, procesul de vinificație fiind simplificat per total de noile
tehnologii. Astfel, producția viticolă devine accesibilă unei game extinse de entuziaști, iar mediul
arhitectural este eliberat de constrângerile tehnologice pentru a putea servi altor necesități, precum
funcția de reprezentare.

În cel de-al doilea rând, producerea vinului este privită azi drept un proces științific care are
posibilitatea de a deveni un meșteșug artistic, arunci când este mânuit de către persoane pricepute.
Acest lucru permite producătorilor să își prezinte vinul și vinăriile din perspective multiple. Astfel,
un producător viticol are posibilitatea să își aleagă nișa și publicul țintă pentru care dorește să creeze
băutura, putând opta pentru realizarea diferitelor tipuri de vinuri, de la cele de masă, la sortimente
din cele mai rafinate. Acest lucru influențează în mod direct felul în care vinăria este concepută,
putându-se pune accentul pe diferite spații reprezentative pentru caracterul vinului produs.

În al treilea rând, competiția de nivel global dintre producătorii de vin, îi aduc pe aceștia în situația
în care pentru a se lupta pentru supremația prețului și a poziției de la raftul de vânzare, să
investească inevitabil în arhitectură în scopul creșterii popularității identității vizuale și a
particularizării produselor proprii. Acest privilegiu acordat funcțiunii de reprezentare oferă șansa
realizării de obiecte arhitecturale cu o imagine unică, dar și premisele unei evoluții constante în ceea
ce privește soluțiile arhitecturale și estetice.

Din punctul de vedere al plurivalenței exigențelor proprii producției viticole contemporane, putem
identifica următoarele categorii de entuziaști ai vinului23:

În prima categorie se încadrează amatorii și producătorii fără experiență. Avantajul acestui grup este
dat de faptul că aceștia pot face uz de orice tip de spațiu disponibil pentru a își desfășura activitatea.
Acest lucru este posibil în primul rând datorită conceptului de "procesare deschisă". În acest fel, în
funcție de dotările și suprafețele pe care producătorii le dețin, pot opta pentru posibilitatea de a își
externaliza o parte din funcțiuni. Practica cea mai populară printre amatori constă în procurarea de
vin realizat de către producătorii care își depășesc capacitatea proprie de stocare. Identitatea
proprie a acestor categorii de băuturi este dată de caracterul imprimat prin procesele de fermentare,
învechire, amestec și îmbuteliere.

La polul opus se situează cluburile viticole exclusiviste, precum Napa Valley Wine Reserve din
California. Aceste tipuri de cluburi oferă membrilor tributari posibilitatea de a participa la programe

23 Ibidem
12
de școlire de specialitate, dar și o fracțiune dintr-o plantație de viță-de-vie unde aceștia să își poată
produce un sortiment de vin propriu, etichetat individual.

În ultimul rând există categoria companiilor viticole de înaltă specializare și profesionalism. Aceste
companii pot prezenta un portofoliu de sortimente de vinuri realizate artizanal, toate produse din
struguri care provin din locațiile proprii. Acest concept este aplicat la Vinăria Folio, locație viticolă
din Carneros, California.

Obiectul principal de studiu al temei de disertație, nu se aplică însă în cazul categoriilor mai sus
prezentate, deoarece relevanța dintre coexistența și coordonarea între peisaj, funcțiune și obiect
arhitectural este mai mult sau mai puțin semnificativă. Lucrarea de față este concentrată prin spiritul
temei de prediplomă către fenomenul care este numit în mod general vinăria de moșie. Acest tip de
vinărie ce nu face parte din niciuna dintre categoriile prezentate mai sus, ci se referă la moșiile cu
tematică viticolă dotate cu o facilitate de producție aflată de obicei pe locația în care sunt cultivați și
recoltați strugurii. În cazul acestui model de vinărie, producătorii sunt de obicei și proprietarii
moșiei. Observăm deci din primele caracteristici definitorii că acest tip de unitate de producție
reprezintă o variantă contemporană a vinăriilor istorice de timp château.

Caracteristicile definitorii pentru contemporaneitatea ansamblurilor vinăriilor de moșie se află însă


în directă legătură cu planificarea și managementul locației. Elementele de planificare și
management care sunt luate în considerare în momentul realizării unei vinării de moșie trebuie să
raspundă exigențelor specifice funcțiunii viticole așa cum este ea ințeleasă în zilele noastre.

Primele aspecte de ordin tehnic care influențează alegerea amplasamentului unei vinării de moșie
sunt considerentele de ordin natural precum compoziția solului, drenajul terenului, componentul de
terroir al locului, cât și direcția aleasă pentru plantarea rândurilor de viță-de-vie astfel încât să se
obțină tipul de însorire dorit, dar și distanța dintre ele.

Planificarea circulațiilor reprezintă unul dintre amănuntele importante ale proiectului de arhitectură
contemporan. Acesta ține cont de necesitatea sezonieră de a oferi posibilitatea de trecere a
vehiculelor tehnice și agricole, de cele mai multe ori în acelaș timp cu accesul și circulația turistică.
Problematica este pusă în directă legătură cu variantele posibile de acces pe teren. Ținând cont de
considerentele mai sus enumerate, alegerea amplasamentelor clădirilor destinate producției sunt
următoarea componentă importantă a proiectului, atât datorită necesității de eficiență, cât și de
siguranță și nu în ultimul rând, reprezentativitate. Spațiile de producție sunt apoi gândite în funcție
13
de amplasarea capătului de primire a strugurilor culeși și aduși cu echipamente agricole. Acest lucru
se face în concordanță cu circulațiile și accesele vehiculelor tehnice.

Unul dintre considerentele care reflectă eficiența managementului de locație este reprezentat de
prezența în ansamblul vinăriilor a heleșteielor. Aprovizionate fie din izvoare proprii, sau surse de
apă riverane, apa acestora poate fi folosită atât pentru procesare, cât și pentru irigații.

Pe lângă spațiile obișnuite, dedicate producției, proiectele recente de vinării de moșie includ spații
pentru degustări, spații pentru loisir, spații pentru magazine, programe artistice și concerte. Acestea
din urmă, prin deschiderea largă a accesibilității publicului impun necesitatea integrării de spații de
parcare care pot altera caracterul izolat al procesului de vinificație. În ceea ce privește abordarea
stilistică a obiectelor de arhitectură din cadrul unei astfel de vinării, orice este permis, însă în toate
cazurile, imaginea unică este legată în mod intrinsec de peisajul înconjurător.

C. EXEMPLE INTERNAȚIONALE REPREZENTATIVE:

Exemple reprezentative în Franța:


ATELIER CHRISTIAN DE PORTZAMPARC, CHÂTEAU CHEVAL BLANC, Saint-Émilion,
Bordeaux, Franța, 201124
Lunga istorie a Vinăriei Cheval Blanc începe în 1871, însă transformările recente au survenit în
urma cumpărării proprietății în anul 1998, de către Bernard Arnault și Baron Frere. Proiectul de
extindere pentru Vinăria Cheval Blanc trebuia să respecte tradiția pentru armonie și balans și să
implice bunul management al sitului și considerație față de ciclul de vinificarție, adaptarea
constantă fatâ de natură și struguri și o atenție specială pentru fiecare acivitate individuală.

Prin prisma faptului că localitatea Saint-Émilian se află pe lista UNESCO World Heritage, volumul
sculptural al clădirii propuse respectă spiritul locului și caracterul istoric al sitului. Construcția care
împrumută liniile dealurilor înconjurătoare, este percepută dinamic în funcție de punctul de
observare, apărând fie ca un deal, fie ca o grădină ridicată deasupra rândurilor de viță-de-vie.
Relația puternică dintre interior și exterior dezvoltată de clădire este dublată de panoramele care
sunt încadrate de suprafețele largi, vitrate și de grădina de la nivelul acoperișului care permite
vizitatorilor să admire peisajul înconjurător.
24 Analiza de față a fost realizată prin sintetizarea informațiilor următoarelor note bibliografice:
http://www.architecturenewsplus.com/projects/1916
“Vinăria Cheval Blanc”, în Igloo Habitat și arhitectură, nr.130, octombrie/2012, pp.70-83
14
Imaginea elegantă și sobră a clădirii vine în completarea ansamblului château-ului, fiecare aspect al
clădirii contribuind la perfecționarea activității implicate. Dimensiunile vinăriei se mulează
considerentelor de spațiu necesare prelucrării și stocării vinului produs din strugurii care provin de
pe parcela care îi este alocată. Pereții exteriori facilitează ventilația naturală, iar iluminatul este
sobru deoarece nu este nevoie de punerea în valoare a vreunei decorațiuni. Fiecare aspect al
proiectului a fost gândit pentru a înlocui cu soluții economice sistemele uzuale cu consum mare de
energie. Întregul sistem de funcționare al vinăriei este abordat din prisma sustenabilității prin
alegerea materialelor folosite, reciclarea apei și a deșeurilor, monitorizarea confortului olfactiv și a
calității aerului, dar și a bunăstării personalului din noua locație. Noua cladire a Vinăriei Cheval
Blanc este una dintre puținele edificii din industria viticolă care este certificată HQE (High
Environmental Quality).

Volumul noii vinării este realizat în continuarea fostei oranjerii a castelului, cele două clădiri fiind
unite prin intermediul unei structuri de sticlă care permite vizitatorilor să admire peisajul și sala
cazanelor aflată în continuarea sa. Din punct de vedere funcțional acesta este un spațiu de recepție și
degustare, iar în cazul unor evenimente ample poate fi unit cu sala cuvelor prin deschiderea totală a
fațadei dintre cele două. Camera cuvelor cu pereți de beton aparent adăpostește 52 de recipiente de
ciment propice vinificației. Curtea interioară de la nivelul parterului servește drept spațiu
multifuncțional și este destinat ambalării, workshopurilor viticole, sau altor activități tematice
adiacente. La nivelul inferior se regăsesc o sală de degustare, spațiile de depozitare pentru butoaie și
galerii tehnice.

Exemple reprezentative în Statele Unite ale Americii:


HERZOG & DE MEURON, VINĂRIA DOMINUS, Yountville, Napa Valley, California, S.U.A.,
199725
Istoria Vinăriei Dominus începe în prima parte a anilor 1980, atunci când actualul proprietar,
Christian Moeix, descoperă vinăria istorică Napanook, o locație de 50 ha din a cărei recoltă erau
realizate unele dintre cele mai fine vinuri în perioada anilor 1940 și 1950. În 1981 Christian Moeix
intra într-un parteneriat în scopul dezvoltării vinăriei, iar în anul 1995 devine unic proprietar. Acesta
alege numele latinesc de Dominus pentru a sublinia angajamentul de lungă durată luat de acesta în
scopul administrării domeniului.
25 Analiza de față a fost realizată prin sintetizarea informațiilor următoarelor note bibliografice:
“Dominus winery Herzog & de Meuron”, în A+U, nr.457/august 2010, p. 41
“Herzon & de Meuron: Bodegas en Napa Valley”, în El Croquis, nr.91/ 1998, p. 91
“The Dominus Winery: A Case Study of an Alternate Masonry System ”Note de curs Prof. Mark Mulligan,
Harvard Graduate School of Design
15
Realizată după proiectul arhitecților Herzog și de Meuron, vinăria este inaugurată în 1997. Obiectul
arhitectural este perfect integrat în peisaj, oferind perspective panoramice asupra cadrului
înconjutător. Efectul de camuflare al clădirii este realizat prin intermediul sistemului pereților
exteriori dintr-o structură de plasă metalică umplută cu bucăți de piatră de bazalt escavată dintr-un
canion local. Deși forma rectangulară alungită a fațadei principale reprezintă o exprimare severă,
expresivitatea peretelui este fin detaliată prin intermediul varierii grosimii plasei metalice și a
dimensiunii bucăților de piatră bazaltică. Piesele ansamblului sunt aranjate urmărind principiile
gravitaționale. În timp ce baza pereților evocă robustețe prin densitatea plasei metalice și gradul de
compactare a pietrei, parea de mijloc și cea superioară a închiderilor sunt mult mai aerisite.

Din punct de vedere funcțional, clădirea este împărțită în două registre. Spațiile reprezentative și
birourile se află în acea parte a clădirii care filtrează lumina prin intermediul pereților cu bucăți de
piere. Spațiul de fermentare cu cazane este adăpostit în zona de structura îndependentă de beton
armat care ocupă 2/3 din lungimea clădirii. Deși spațiile de producție sunt ascunse vizual
vizitatorilor, piatra din structura metalică evocă permanent experiența cavernoasă a cramelor.
Volumul alungit este perforat de două arcade rectangulare. Intrarea principală în clădire se face prin
arcada coliniară cu drumul de acces. Acest drum străbate clădirea transversal și își continuă traseul
printre rândurile de viță-de-vie, către o zonă accidentată din dealurile din apropiere.

Accesul în clădire se face prin intermediul a două uși aflate în partea dreaptă a arcadei coliniare cu
drumul. Una dintre uși se deschide către camera de degustare și incăperea butoaielor de la nivelul
inferior. Cea de-a doua ușă se deschide către circulațiile verticale cu scări și ascensor care duc către
zona de birouri și evenimente. Odată ajuns la etaj rampa scărilor este îndreptată către nord, oferind
vizitatorilor o priveliște panoramică asupra rândurilor de viță-de-vie. Toate spațiile administrative
sunt accesibile vizual, fiind adăpostite în cutii realizate din sticlă transparentă, așezate la distanță
față de zidul clădirii. În partea de vest a etajului, într-un spațiu deschis se află zona multifuncțională
pentru evenimente, flancată pe partea stângă de o altă încăpere cu închideri transparente, care
adăpostește sala de consiliu. Prin cea de-a doua arcadă care străbate clădirea se face accesul
personalului către spațiile tehnice. În capătul estic al clădirii, protejată de structura metalică cu
spărtură de piatră, este situată curtea interioară folosită pentru activitățile exterioare.

Deși vinăria nu reamintește de nici o tipologie de clădire vernaculară, schema funcțională aduce
aminte de spațiile tradiționale ale vinăriilor franțuzești, prin felul în care camera de degustare a fost
transformată într-un element de spectacol. În cazul vinăriei Dominus, zona de degustare privește
16
prin intermediul unui perete vitrat către rândurile de butoaie din camera de depozitare. Zona de
degustare este investită cu rolul de spațiu principal al vinăriei și este tratată din perspectiva unei
abordări dramatice, teatrale. Zona este amplasată într-o cameră de beton și este mobilată cu o
singură masă de lemn. Iluminatul se face din camera de depozitare, unde vinul se maturează în
butoaie de lemn franțuzesc. Cadrul auster al spațiului de degustare îndreaptă întreaga atenție a
vizitatorului către teazurul de vin care este expus în fața sa.

Conceptul structural de tip “cutie în cutie” constă în realizarea unei cutii structurale interioare și o
carapace exterioară care funcționează ca un regulator de temperatură. Sistemul de plasă metalică cu
spărtură de piatră a fost soluția dată de arhtecți pentru a răspunde principalelor obicetive de
proiectare: integrarea ecologică a clădirii în peisajul înconjurător al vinăriei, folosirea climatului
local în scopul eficienței termice și folosirea economică a materialelor de construcție. Nivelul diferit
de compactare al pietrei din pereții fațadei nu are scop pur estetic și simbolistic. Cu ajutorul
gradelor diferite de compactare a pietrei bazaltice sunt manipulate atât nivelul de filtrare al luminii
în spațiile interioare, cât și nivelul de ventilație necesar în concordanță cu programele și funcținile
din interiorul clădirii.

Pentru a preveni supra-aglomerarea traficului rutier în zona agricolă a Napa Valley, vinăria
Dominus este închisă circuitului turistic, fiind rezervată unui număr atent selecționat de
profesioniști.

Exemple reprezentative în spațiul germanic:


STEVEN HOLL ARCHITECTS, CENTRU DE VIZITARE LOISIUM, Langenlois, Austria, 2001 –
200526
Centrul de Vizitare Loisium este un ansamblu turistic care celebrează patrimoniul local, incluzând
în traseul său pasaje de piatră și crame cu o vechime de până la 900 de ani. Deși nu este un centru
de producție, proiectul a fost realizat în scopul popularizării culturii și patrimoniului viticol local.

Ansamblul de vizitare este compus din trei zone cu funcțiuni individuale: cramele istorice
subterane, Centrul Viticol prin intermediul căruia se face accesul către crame și hotelul Loisium
Wine and Spa Resort. Prin reinterpretarea elementului principal al ansamblului, sistemul subteran,
geometria cramelor este transformată într-un limbaj arhitectural tridimensional abstract. Acest
limbaj stă la baza arhitecturii centrului viticol și a hotelului, fiecare dintre cele două obiecte de
26 Analiza de față a fost realizată prin sintetizarea informațiilor următoarelor note bibliografice:
http://www.archdaily.com/5524/loisium-hotel-steven-holl/
“Loisium Visitors' Center Steven Hall Architects”, în A+U, nr.457/august 2010, p. 21
17
arhitectură fiind derivat din, și pus în legătură cu spațiile unice ale cramelor, păstrându-și însă în
acelaș timp calitățile materiale și spațiale individuale.

În cazul ansamblului realizat de Steven Holl Architects, studiul de față se va concentra asupra
Centrului Viticol Loisium, datorită mulării conceptului funcțional cu tema de cercetare întreprinsă.
Din punct de vedere volumetric, clădirea Centrului Viticol este realizată prin tăierea și secționarea
unui corp simplu de 24 x 24 x 17 m după direcțiile și axele compoziționale principale ale cramelor
aflate în subteran. Volumul semiîngropat al centrului, indică prin intermediul structurii ușor
înclinate conexiunea sa cu subteranul prin intermediul unei rampe. Volumetria și înclinația centrului
sunt percepute de vizitator încă de la intrarea acestuia în ansamblul viticol.

O potecă ce pornește din rândurile plantate cu viță-de-vie ghidează vizitatorul către intrarea în
sistemul subteran de crame. Traseul de întoarcere ghidează vizitatorul către etajul inferior al clădirii,
care adăpostește un bar tematic, o zonă multifuncțională și un magazin cu produse locale și cărți.
Scări și rampe fac conexiunea către parterul clădirii, unde se regăsește un magazin amplu de vinuri
și către etajul superior, unde sunt amplasate săli de conferințe și birouri. Terasa de la nivelul
acoperișului oferă o panoramă spectaculoasă asupra peisajului înconjurător și asupra orașului.

BEARTH & DEPLAZES ARCHITEKTEN, VINĂRIA GANTERBEIN, Fläsch, Graubünden,


Elveția, 200627
Vinăria Ganterbein, ce aparține unei firme a cărei vinuri se bucură de recunoaștere internațională, a
comisionat în anul 2006 agenția de arhitectură Bearth & Deplazes Architekten pentru a realiza
extinderea ansamblului viticol din Flasch. Proiectul arhitecților a pornit de la conceptul de terroir
specific vinului, în jurul căruia s-a dezvotat structura organizatorică a vinăriei. Noua clădire vine în
completarea ansamblului care conținea deja două clădiri utilitare amplasate la marginile pantelor
calme ale sitului și formează împreună cu acestea conturul unei curți în care strugurii culeși sunt
aduși pentru a fi procesați.

Schema funcțională a corpului nou de clădire conține o cameră spațioasă pentru procesarea și
fermentarea strugurilor, o cramă subterană pentru depozitarea butoaielor de vin și o terasă pentru
degustări și recepții. Camera de fermentare cu butoaie de stejar este plasată la nivelul parterului, iar
crama, care face legătura dintre cladirea nouă și cele deja existente, este amplasată în spațiul săpat

27 Analiza de față a fost realizată prin sintetizarea informațiilor următoarelor note bibliografice:
http://www.archidose.blogspot.ro/2009/07/half_dose-64-martha-und-daniel
“Bearth & Deplazes Architekten, Winery Ganterbein, Fläsch ”, în A+U, nr.457/august 2010, p. 107
http://www.dfab.arch.ethz.ch/web/e/forschung/52
18
sub curtea de primire a strugurilor, iar sucul rezultat din fructele stoarse este condus către cazane cu
ajutorul forței gravitaționale. Tavanul acestui nivel subteran este susțiunut de opt coloane
monumentale cu capitel supralărgit. Clădirea este orientată din punct de vedere funcțional atât către
funcțiunile pragmatice specifice producției viticole, cît și funcțiunii de reprezentativitate.

Volumetria noii clădiri reinterpretează forma celor două clădiri existente, iar acoperișul în șarpantă
cu pantă lină plutește deasupra pereților texturați. Acești pereți poroși prefabricați din cărămidă
constituie umplutura cadrului de beton armat. Închiderile exterioare sunt realizate într-un sistem
dublu, format din țesătura de cărămidă și cadrul de beton armat către exterior și panouri de
policarbonat la interior care protejează spațiile clădirii împotriva elementelor de mediu. Principiul
din spatele pereților de închidere exterori este înspirat din arhitectura adăposturilor utilitare
tradiționale, cu pereți poroși realizați din zidărie de cărămidă țesută la capete, efectul de filtrare a
luminii fiind asemănător cu cel aplicat la închiderile Vinăriei Dominus din California, S.U.A.,
proiect realizat de Herzog & de Meuron. Textura executată cu ajutorul unui sistem robotic care a
amplasat fiecare cărămidă la unghiul și intervalul dorit, oferă prin filtrarea luminii naturale un efect
vizual de clar/obscur. Unghiurile variate la care lumina este filtrată în spațiul interior reprezintă
semnalul care atrage atenția asupra importanței spațiului interior și a procesului care este realizat
aici, reprezentativ pentru obținerea caracterului vinurilor produse la Ganterbein.

Exemple reprezentative în Peninsula Iberică:


SANTIAGO CALATRAVA, VINĂRIA YSIOS, Alava, La Rioja, Spania, 1998 – 200128
Vinăria Ysios, din apropierea nordului zonei viticole cu tradiție, La Rioja, este amplasată la poalele
masivului Cantabrian, într-o zonă deschisă, cu priveliști cuprinzătoare. Vinăria realizată după
proiectul arhitectului Santiago Calatrava este un obiect arhitectural realizat prin reinterpretarea
simbolistică a peisajului înconjurător, clădirea de 8000 mp fiind vizibilă atât de pe traseul
autostrăzii din apropiere, cât și din Laguardia, orașul medieval fortificat din imediata apropiere.
Clădirea vinăriei se folosește de întregul set de avantaje al locației, atrăgând pe lângă grupurile de
specialitate, entuziaști ai vinului și vizitatori simpli, turiși obișnuiți ai zonei. Pentru a spori
vizibilitatea obiectului arhitectural dinspre oraș și autostradă, clădirea a cărei lungime depășește 196
m este amplasată pe teren astfel încât fațada sa principală să aibă orientare sudică.

28 Analiza de față a fost realizată prin sintetizarea informațiilor următoarelor note bibliografice:
David Cohn, “An undulating building harmonizes with the mountains and earth”, în Architectural Record,
mai/2003
“Ysios Winery, Santiago Calatrava ”, în A+U, nr.457/august 2010, p. 36

19
Clădirea are o capacitate de producție de 1,5 milioane de sticle de vin pe an și a fost gândită astfel
încât să poate fi extinsă cu ușurință. Provocarea arhitectului a fost realizarea unei cladiri industriale
cu caracter reprezentativ pentru locație, cu un buget limitat la 6 milioane de dolari, astfel, Calatrava
a proiectat un element complet integrat în mediul înconjurător, dar care este investit în acelaș timp
cu un caracter autonom de obiect sculptural specific peisajului.

Pentru clădirea vinăriei, arhitectul a dezvoltat un repertoriu dinamic de forme structurale inspirate
din desenul lanțului muntos Cantabrian. Structura compusă din grinzi masive de lemn lamelar lipit,
de proveniență scandinavă, acoperă deschiderea de 26 m dintre fețele pereților clădirii, ridicându-se
și coborând în curbe sinusoidale de-a lungul pereților exteriori. Acoperișul este finisat cu foi de
aluminiu reflectant, nuanța materialului fiind gândită în contrast față de tonurile calde ale peisajului
înconjurător, în timp ce efectul de reflexie a luminii accentuează volumetria dinamică a sistemului
de acoperire. La rândul lor, pereții dinspre nord și sud urmează în plan un traseu sinusoidal, linia
curbă pe care aceștia o descriu având drept efect obținerea unei rezistețe sporite a suprafeței
verticale, cu ajutorul unei grosimi mai mici de zid.
Într-un gest dramatic, arhitectul a exagerat grosimea curbelor centrale ale clădirii, astfel grinzile din
această zonă sunt ridicate pe direcție verticală încă 10 m. Acest efect este realizat în scopul mimării
geometriei vârfurilor muntoase din peisajul pe care este proiectată clădirea. În spațiul obținut prin
elansarea zonei centrale, la nivelul superior al cladirii, este amenajat un spațiu de dining destinat
oaspeților. Prin intermediul ferestrelor înalte, vizitatorii se pot bucura de priveliștea înconjurătoare.

Fațada principală este finisată cu benzi orizontale de lemn de cedru a cărui nuanță se înscrie în
tonalitatea coloristică a mediului în care este amplasată vinăria. Tratarea fațadei nordice este facută
prin expunerea aspectului elementelor de beton prefabricat. Fațadele scurte sunt finisate cu placaj de
aluminiu. Pentru obținerea unui efect vizual de reflexie, pe întreaga lungime a fațadei sudice este
amplasată o oglindă de apă. Intrarea în clădire, poziționată sub zona de dining, se face în capătul
unei alei care secționează axial întregul ansamblu al plantației de viță-de-vie și traversează oglinda
de apa prin intermediul unui pod de granit. Această direcție de acces scoate în evidență alinierea
perfectă între clădire și biserica din Liguardia, amplasată pe un vârf de deal.

În ceea ce privește spațiile interioare, Calatrava a optat pentru expunerea caracterului utilitar al
acestora. Materialele și finisajele simple, sunt alese pentru a scoate în evidență efectele vizuale
create de imaginea tavanului sinusoidal și a pereților în zig-zag.

20
ROGERS STIRK HARBOUR + PARTNERS, VINĂRIA PROTOS, Peñafiel, Valladolid, Spania,
2003 – 200829
Firma de arhitectură londoneză RHS + P, a fost comisionată în anul 2003 pentru a realiza proiectul
unei noi vinării Bodegas Protos, o firmă de lungă tradiție în cultivarea viței de vie și producerea
vinului. Clădirea care reprezintă interpretarea modernă a edificiilor viticole tradiționale, este
construită în Penafiel, un mic orășel din apropierea castelului Valladolid în nordul Spaniei. Proiectul
a fost realizat având în vedere rezolvarea problemelor arhitecturale puse de către amplasarea în
contextul special al orașului și al domeniului public, lizibilitatea, flexibilitatea și eficiența
energetică. Provocarea arhitecturală a constat deci în realizarea unei facilități de producție capabilă
să proceseze cantitatea de 1 milion de kilograme de struguri pe an, în contextul amplasării în directă
relație cu domeniul public. În acelas timp, proiectul de arhitectură trebuia să răspundă nevoii de
realizare a unui element emblematic pentru identitatea Vinăriei Protos și a istoriei sale care a
început în anul 1927. O altă problematică esențială este reprezentată nevoia atragerii de turiși către
această locație specifică, ținând cont de faptul că Vinăria Protos este amplasată într-o zonă viticolă
activă de foarte mare popularitate, având în apropiere Vinăria Ysios realizată de Santiago Calatrava
și Vinăria Marques de Riscal, realizată de Frank Gehry.

Amplasată la baza unui mic deal, în umbra unui castel medieval, Vinăria Protos are în utilizare aria
de sub castel, unde sunt construite mai mult de 2 km de tuneluri și galerii folosite pentru procesul de
învechire al vinului. Legată printr-un tunel de zona de producție existentă anterior, ansamblul noii
construcții este adăpostit sub spațiul format de cinci arce parabolice monumentale consecutive
realizate din lemn lamelar lipit. Prin intermediul formelor modulare ale arcelor de lemn masivitatea
clădirii este temperată și adusă la o scară potrivită față de clădirile din vecinătate.

În concordanță cu secțiunea și planul clădirii, procesul de vinificație poate fi împărțit în trei etape.
Crama, amplasată în subsolul celor 5 arce, este destinată depozitării butoaielor dar și a sticlelor cu
vin de maturare și vin de consum. Noua zonă de producție este situată la nivelul parterului. Acest
etaj adăpostește cramele de fermentare și depozitare, cât și linia de îmbuteliere, zonele tehnice și
curtea de acces auto. La același nivel se regăsesc și spațiile administrative și sociale, precum
birouri, zone de degustare, zone de socializare și un auditorium de mici dimensiuni destinat
prezentărilor și evenimentelor legate de cultura viticolă. În schema planimetrică este inclusă o
grădină coborâtă în trepte, care încadrează imaginea panoramică a castelului amplasat deasupra. În

29 Analiza de față a fost realizată prin sintetizarea informațiilor următoarelor note bibliografice:
“Rogers Stirk Harbour + Partners, Bodegas Protos”, în A+U, nr.457/august 2010, p. 36
“Winery, Peñafiel, Castilla Y León, Spain, Architect Rogers Stirk Harbour + Partners ”în The Architectural
Review, nr.1345, march/ 2009, p.72
21
același timp, prin intermediul grădinii semiîngropate este introdusă lumina naturală în spațiile de
birouri. Intrarea principală este comună, atât pentru angajați și vehicule tehnice, cât și pentru
vizitatori și se face la etajul superior. Din zona de intrare, vizitatorii pot privi zona de producție
amplasată la nivelul parterului.

Din punct de vedere al considerentelor de eficiență energetică, crama amplasată la nivelul subteran
face uz de răcoarea solului pentru răcirea spațiului. De asemenea, fațada sudică este protejată de
supraîncălzire prin intermediul umbririi cu ajutorul acoperișului ieșit nouă metri în consolă, iar
fațada vestică este tratată cu un sistem brise-soleil.

ÁLVARO SIZA, VINĂRIA ADEGA MAYOR, Campo Maior, Portugalia, 200630


Ansamblul Vinăriei este amplasat pe Moșia Herdade das Argamassas, în Degolodos, un subdistrict
al Campo Maior. Obiectul de arhitectură este amplasat pe o movilă, iar axa de dezvoltare a clădirii
este perpendiculară pe conturul curbelor de nivel. Volumetria vinăriei este compusă din două
elemente cu desfășurare diferită, un corp rectangular dezvoltat pe direcție orizontală cu spații
interioare pe două niveluri și în zona sud-vestică a clădirii un corp semnal elansat pe trei niveluri
care adăpostește intrarea. În bara orizontală accesul de pe teren se face la ambele etaje la cotele
312.00 și 316.00, fără să se fi intervenit asupra geometriei terenului. Traseul de producție parcurge
nivelurile diferite ale barei. În apropierea zonei de intrare, protejată de o pergolă, se află parcarea
pentru 12 autovehicule și o arie suficientă pentru încărcarea și descărcarea mașinilor utilitare.
Accesul și zona de primire a strugurilor se află la cota 316.00, de unde sunt coborâți prin
intermediul unei rampe la cota 312.00 unde este continuat traseul de producție care include spații de
presare, fermentare, vinificare, depozitare în cazane de oțel inoxidabil, stabilizare, depozitare în
butoaie de lemn și îmbuteliere.

Parterul corpului vertical de la cota 312.17 adăpostește holul și balconul de recepție, circulațiile
verticle, spații de depozitare și o magazie de vin protejată de un șopron. La cota 316.36 este nivelul
destinat personalului și include spații administrative, laboratoare de control al calității, un mic
magazin, toaleta și vestiarele angajaților. Ținând cont de alinierea primului etaj cu cota acoperișului
volumului orizontal, a fost amenajată o terasă verde cu o oglindă de apă în zona centrală. La cota
320.55 se regăsește cel de-al doile etaj, destinat funcțiunilor turistice și promovării vinului. Nivelul
adăpostește toalete publice accesibile persoanelor cu dezabilități, o recepție și un spațiu de
degustare, o kitchinetă și un mic magazin.
30 Analiza de față a fost realizată prin sintetizarea informațiilor următoarelor note bibliografice:
“Álvaro Siza, Adega Mayor Winery”, în A+U, nr.457/august 2010, pp. 65-68
“Portugalia, Vinărie în Campo Maior”, în Igoo Habitat și Arhitectură, nr.64, an VI, aprilie 2007, pp. 120-12
22
Sistemul constructiv este făcut din pereți portanți de beton armat de 45 cm grosime. Către exterior
pereții sunt realizați din zidărie de cărămidă de 15 cm grosime, tencuiți și văruiți alb. Sistemul
termoizolant este compus din plăci de polistiren extrudat de 10 cm și strat de ventilație de 10 cm.
Dalele prefabricate ale acoperișului sunt din beton armat precomprimat tratat hidro și termoizolant.
Pereții de compartimentare nestructurali sunt realizați din cărămizi de 15 cm. Trotuarul exterior este
placat cu cărămizi solide de culoare albă. Reprezentativitatea clădirii este subliniată de impactul
amplasării vinăriei pe singura movilă în cadrul unui peisaj înconjurător plat.

Exemple reprezentative din Peninsula Italică:


MARIO BOTTA, VINĂRIA PETRA, Suvereta, Toscana, Italia, 1999 – 200331
Așezată pe versantul unui deal cu îndreptat către planațiile de viță-de-vie din Suvereto, Vinăria
Petra se prezintă vizitatorilor sub forma unui cilindru de piatră secționat de un plan diagonal paralel
cu panta terenului pe care se află, articulat de două aripi de clădire cu portice deschise către mare.
Imaginea volumetrică puternică a vinăriei și a porticelor, reprezintă o reinterpretare a vilelor tipice
peisajului toscan, unde ansamblurile agricole și în special vinăriile reprezintă un element important
în cadrul desenului arhitectural. În acest caz Mario Botta a inclus desenul rândurilor de viță-de-vie
în proiectul său arhitectural, integrând în felul acesta agricultura în peisajul contemporan.

Pentru a oferi vinăriei o identitate reprezentativă, arhitectul a optat pentru crearea unui simbol
puternic în cadrul peisajului, în detrimentul realizării unui complex industrial convențional. Datorită
caracterului inovativ al proiectului plasat într-o regiune predominant conservativă, timpul a fost
factorul decisiv care a dus la acceptarea Vinăriei Petra ca un element ce ajută la creșterea valorii
locului.

Din perspectivă frontală, cilindrul de piatră cu acoperișul plantat cu arbori de măslini, este o
prezență marcantă ce anunță spațiile de producție pe care le adăpostește. Îmbinarea volumului
vinăriei cu terenul deluros evocă în mod simbolic rolul ancestral al pământului în creșterea
strugurilor și facerea vinului. În adâncimea sa, parterul clădirii adăpostește un tunel central și
spațiile de depozitare a butoaielor pentru îmbătrânirea vinului. Pe lângă funcțiunile specifice,
spațiile vinăriei pot fi adaptate pentru a găzdui diferite tipuri de evenimente precum dineuri,
concerte sau expoziții.

31 Analiza de față a fost realizată prin sintetizarea informațiilor următoarelor note bibliografice:
http://www.botta.ch/Page/Re 2003_380_CantinaPetra_en (Pu)
“Petra Winery, Mario Botta”, în A+U, nr.457/august 2010, p.26
23
RENZO PIANO BUILDING WORKSHOPS, VINĂRIA LA ROCCA, Gavorrano, Grosseto,
Toscana, Italia, 2001 – 200732
Amplasată pe un deal înconjurat de viță-de-vie și păduri, Vinăria La Rocca reinterpretează formele
tradiționale ale arhitecturii toscane. Ansamblul vinăriei este format dintr-o piață deschisă, un
pavilion transparent și o cramă. Nuanțele folosite pentru aceste clădiri sunt la rândul lor inspirate
din paleta coloristică tradițională a arhitecturii toscane. Crama este realizată din cărămida roșie cu
pereți vopsiți în aceeași culoare și este acoperită cu țigle de teracotă de culoare oranj, piața este
finisată la rândul său cu cărămizi roșii, pavilionul fiind singurul realizat din sticlă.

Clădirea cramei este amplasată în partea nordică a sitului, pe o zonă cu deschidere către peisajul
înconjurător, formând un tip de spațiu inspirat de tradiționalul sagrato, o curte destinată adunărilor
publice și festivităților. Acest spațiu care fucționează și pe post de acoperiș, este amplasat deasupra
cramei din subteran, elementul principal al ansamblului. Crama este o vastă sală poligonală
îngropată, cu o capacitate de 2500 de butoaie și reprezintă în mod simbolic forma unui amfiteatru.
Această formă este obținută cu ajutorul unui podium monumental, butoaiele fiind așezate pe treptele
care coboară către zona centrală a cramei, acolo unde este amplasat spațiul pentru degustări. O
deschidere în acoperiș, cu dimensiunile de 1,5 x 1,5 m aduce lumina naturală în interiorul clădirii și
vine astfel în completarea caracterului dramatic al cramei. Această deschidere nu are un rol pur
simbolistic, razele de lumină care pătrund în spațiul preponderent întunecos al cramei ajutând în
momentul degustării la vederea culorii vinului.

Crama subterană, împreună cu laboratoarele de producție amplasate la nivelul superior formează un


fel de podium monumental cu rol de suport al pavilionului de sticlă. Turnul a cărui funcțiune
principală este cea de ventilație, este din punct de vedere simboistic o reminiscență a elementelor
punctuale verticale specifice peisajului rural toscan, amintind de locuri precum San Ginignano.
Pavilionul care măsoară 20 x 20 m, este utilizat drept spațiu de vânzare. Transparența structurii
pavilionului permite clădirii să se integreze cu ușurință în peisaj. În acelaș timp, sticla este folosită
pentru a exprima contrastul pozitiv dintre industria producătoare de vin contemporană și istoria sa.
Acoperișul care este umbrit de o rețea fină de rânduri de viță-de-vie plutește deasupra pavilionului,
ridicându-se spre zona de nord.

32 Analiza de față a fost realizată prin sintetizarea informațiilor următoarelor note bibliografice:
“Intervirew with Renzo Piano, Bernard Plattner, La Rocca Winery, Interviewer: Yuco Fukuda-Noennig ” în în
A+U, nr.457/august 2010, pp. 95-96
“Renzo Piano Building Workshop, La Rocca Winery” în în A+U, nr.457/august 2010, pp. 92-94
“Renzo Piano, Cantina Vinicola Rocca di Frassinello, Gavorrano, Grosseto ”, în Casabella, nr.759, ottobre/2007,
pp.57- 65
24
Exemple reprezentative în România:
B.B.M. GROUP ALEXANDRU BELDIMAN, VINĂRIA AVINCIS, Dobrușa, Drăgășani,
jud.Vâlcea, România, 2007 – 201133
Situată la 230 km de București, într-o zonă cu o lungă istorie în producția viticolă de pe Valea
Oltului, ansamblul Vinăriei Avincis este format dintr-un conac, o vinărie compusă din două corpuri
de clădire și un parc. La începerea proiectului în anul 2007, întreg ansamblul care cuprindea
conacul neoromânesc construit în 1905 și o platformă cu construcții din perioada comunistă se afla
în ruină. Datorită stării avansate de degradare a clădirilor de pe platformă, s-a decis desființarea
completă a acestora și păstrarea conacului ca element principal al întregului ansamblu. În lipsa
documentației originale a clădirii istorice, s-a optat pentru păstrarea a cât mai mult din substanța
originală a construcției și a armoniei în care aceasta se află cu situl. Astfel, planimetria noului
ansamblu a fost gândită în așa fel încât toate elementele noi să graviteze în jurul clădirii istorice.
Conacul este perceput drept capăt de perspectivă a drumului de acces, subliniând astfel axul
compozițional al ansamblului.

Crama este o clădire cu formă de trunchi de piramidă placată cu piatră, al cărui versant este acoperit
cu gazon pentru a se realiza continuitatea între peisajul natural și spațiul construit. Din punct de
vedere funcțional, pe latura sudică este amenajat spațiul de degustare care se deschide prin
intermediul suprafețelor vitrate bidirecțional: către interior spre spațiul de producție cu camera
cazanelor și la exterior către peisajul panoramic, prin intermediul unei terase parțial acoperite. Pe
terasa de deasupra cramei au fost amenajate structuri ușoare cu unități individuale de cazare. Cea
de-a doua clădire a ansamblului adăpostește spațiile anexe și locuințele personalului, amenajate în
jurul a două curți interioare. Structura noilor construcții este realizată din cadre de beton armat cu
închideri de zidărie de cărămidă. Parcul este amenajat cu alei, o zonă de piscină, o grădină de
legume, o zonă de vie și un pavilion în pădure. În spatele conacului este amenajat un parcurs
belvedere cu pergole.

În realizarea proiectului au fost implicate strategii specifice arhitecturii durabile, care au integrat
sisteme de folosire a energiei provenită din surse alternative. Încălzirea și răcirea spațiilor se face cu
o pompă de căldură, iar pentru încălzirea apei s-au montat panouri solare. Acoperișul înierbat al
cramei are rol termoizolant și ajută la preluarea apei de ploaie. Piatra folosită pentru placarea
construcțiilor provine dintr-o carieră apropiată.

33 Analiza de față a fost realizată prin sintetizarea informațiilor următoarelor note bibliografice:
“Drăgășani, Vila Dobrușa”, în 15RE: arhitecturi văzute prin igloo, Ed. Igloomedia, București: 2012, pp.66-75
http://www.e-architect.co.uk/romania/avincis_winery

25
D. STUDIU DE CAZ – CRAMA CORCOVA, JUDEȚUL MEHEDINȚI:

Satul Corcova este o localitate Mehedințeană cu o lungă istorie în producerea vinului, care a făcut
parte de-a lungul timpului din patrimoniul familiilor Știrbei și Bibescu. Cea din urmă își cladește
aici o moșie cu conac și cramă de vin.

Prima menționare documentară a satului este făcută la data de 28 iulie 1472 într-un hrisov a lui
Radu cel Frumos, iar primul document ce atestă cultura viței-de-vie de la Corcova este datat 20
ianuarie 1581, moment în care Mihnea Turcitul confirmă “unui oarecare Hranul”34 cumpărarea de
vii și pământ arabil. Următoarea menționare documentară a culturii viticole corcovene se face în
anul 1594, când Mihai Viteazul întărește lui Necula și fiilor săi cele două vii și jumătate de moară
cumpărate din acest sat. Înțelegem din cele de mai sus că viile locului sunt atestate documentar încă
de la sfârșitul secolului al XVI-lea.

Satul până atunci liber, se aservește la sfârșitul secolului al XVI-lea, vânzarea întregului sat către
Nica și fiilor săi fiind confirmată la 12 iunie 1595 de hrisovul lui Mihai Viteazul. Sătenii care își
vând toate cele 50 de gospodării împreună cu toate părțile lor și “cornutul oilor și al boilor”,
contestă mai apoi hrisovul pe motiv că aceștia și-ar fi vândut doar câmpul, fără vii, păduri și alte
siliști, însă cumpărăturile sunt reconfirmate de Mihai Viteazul la 28 iunie și 13 august ale aceluiași
an. Acesta este momentul în care sătenii devin rumâni, statut menținut până la etatizarea din 1946.

Vânzări și moșteniri succesive ale domeniului feudal trec Corcova în anul 1740 în patrimoniul
familiei Știrbei. În timpul Regulamentului Organic satul era proprietatea marelui logofăt Ioan
Bibescu și cuprindea 14 familii, plus 88 de familii de “țigani și rudari”35 contribuabili ai satului.

Intervalul de timp marcat de prezența familiei Bibescu pe teritoriul Corcovei coincide cu momentul
de glorie al satului, cuprins între sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea și se
suprapune cu perioada cea mai reprezentativă pentru producția viticolă corcoveană. După marea
distrugere a viilor de către parazitul Phylloxera Vastratis, Principele Anton Bibescu fiul lui
Alexandru Bibescu și nepot al domnitorului Gheorghe Bibescu și al Zoiei Mavrocordat
Brâncoveanu, aduce din Franța un tânăr specialist în vinificație pe numele său Aristoteles Sauget.

34 Arhiva I.N.P., Fișă de localitate 30 august 1963, com. Corcova


35 Ibidem 25
26
Sub supravegherea acestuia, la Corcova sunt plantate soiuri de viță nobilă adusă din Franța și sunt
create renumitele cupaje “Corcovin” și “Corcovel”. Vinăria din Corcova are de suferit în anul 1907
în timpul răscoalei țărănești, atunci cand întreaga moșie a Bibeștilor este distrusă, fiind incendiate
conacul și pădurile și devastate via și pivnița, “dându-se drumul la tot vinul”36.

În anul 1946 din Corcova sunt expropiate circa 350 de hectare. După naționalizare crama decade și
își pierde faima. Niciunul dintre tehnicienii viticoli care i-au urmat lui Aristoteles Sauget și fiului
său nu a reușit să recreeze vechile sortimentele populare de vinuri. În anul 1963 se realizează Fișele
de monument istoric al Bisericii Sfinții Voievozi și a zidului de împrejmuire, ambele parte a fostului
ansamblu nobiliar. Conacul nu este înscris în lista monumentelor istorice (acest lucru se întâmplă
dupa 1989) și este transformat în sediu I.A.S., iar după construirea unui nou sediu în anii 1970 este
folosit ca spațiu de depozitare. Noi funcțiuni de producție industrială își fac locul în apropierea
ansamblului viticol. În perioada comunistă Fabrica de Cărămidă Corcova depășește popularitatea
vinurilor produse aici, umbrind astfel prestigiul acestora și luând locul lor în memoria colectivă de
nivel național. După anul 1989 vinăria și conacul sunt lăsate în paragină iar viile se distrug.
Producția de cărămidă este încetată.

În anul 2005, din cele 470 de hectare de viță-de-vie ce fuseseră deținute de I.A.S., mai existau doar
18 hectare, iar cramele se regăsesc în ruină. În același an firma româno-franceză “Roy &
Dâmboviceanu” achiziționează 12 hectare plantate de I.A.S. Corcova și 50 de hectare de viță în
stare degradată în satul învecinat Jirov. Din acel moment ansamblul cramelor se află într-un proces
constant de reabilitare, iar cultura îmbătrânită de viță-de-vie a fost extinsă și replantată cu soiuri
nobile.

Importanța satului Corcova nu se rezumă strict de asocierea acestuia de nume importante ale
nobilimii românești, localitatea avand o stransă legătură culturală cu literatura universală. Virgil
Tătaru ne relatează în cartea sa “Tragica aventură a spiritului” nenumărate detalii legate de
afinitatea lui Anton Bibescu pentru moșia de la Corcova și reușita principelui de a înrădăcina locul
în memoria colectivă. Numeroase personalități literare care îi vor trece pragul moșiei corcovene vor
scrie despre aceste locuri. Nume importante ale politicii și culturii românești, vizitează Corcova și
inspirați de farmecul zonei descriu frumusețea viilor și pădurilor din imprejurimi. În urma vizitelor
corcovene Ion Pillat scrie poezia “Cloșanii”, Ion Minulescu dedică Bibeștilor poezia “Pianissimo”.

36 Ion Popescu-Puțuri, Marea răscoala a țăranilor din 1907, București: Editura Academiei Republicii Socialiste
Romania, 1987, pag.156
27
Mihail Sebastian își găsește refugiu la Corcova pe perioada celui de-al doilea război mondial37 și
scrie piesa “Steaua fără nume”. Fascinat de persoana lui Anton Bibescu, scriitorul Ion Biberi îl
intervievează pe principe în biblioteca conacului sau în timpul unor lungi plimbări prin împrejurimi.
I. Igiroșianu, va relata în jurnalul său ultima discuție avută cu principele Bibescu aflat în vizită la
locuința sa pariziană din Saint Germain. Atunci Bibescu spune “Mă gândeam la copacii de la
Corcova...la parfumul salcâmilor...la strugurii încă uzi de rouă sau aburiți de brumă.”38

Personalitatea cea mai importantă de care se leagă numele de Corcova va rămâne însă Marcel
Proust. Prieten de copilărie al lui Anton Bibescu, Proust va scrie pagini întregi în memoriile sale
despre drumețiile imaginate în imprejurimile Corcovei și despre numeroasele sale planuri de a vizita
locul. Proust într-o scrisoare adresată lui Anton Bibescu, îi transmite:

“Nume dragi, ca acela de Corcova, îmi erau atât de familiare și de apropiate ca Senlis și de o mie de
ori mai dragi decât Bonnelles și tremuram într-una să nu le văd în vreun comunicat și mă învinuiam
că nu cunosc îndeajuns și altele pe care trebuie că voi le îndrăgiți și care sunt poate cunoscute prin
amintiri de-ale tale, de-ale lui Emanuel, de-ale prințesei Bibescu. Cât de mult îmi sunteți în inimă în
clipele acestea!”39

Din perspectiva situației contemporane, de la cumpărarea în anul 2005 de la S.C. Agroindustria S.A.
Corcova a ansamblului vitcol degradat și a 12 hectare de viță-de-vie în satul omonim și încă 50 de
hectare în satul învecinat Jirov, Șerban Dâmboviceanu și Michel Roy, duc mai departe moștenirea
viticulturii cu specific local. Urmând exemplul principelui Bibescu, Roy și Dâmbobiveanu au ales
drept administrator al ansamblului viticol un tânăr inginer francez, Laureant Pheffer, școlit în
regiunea Bordeaux. În spiritul continuării moștenirii viticole corcovene, în perioada 2006 - 2007 au
fost plantate 40 de hectare cu soiurile Cabernet Sauvignon, Merlot, Syrah, Pinot Noir, Muscat
Ottonel şi Chardonnay. Cu excepţia Syrah-ului, soiurile au fost cultivate la Corcova de pe timpul
moşiei Bibeştilor, fiind incluse în soiurile autorizate DOC Mehedinţi-Corcova. Între 2008 și 2009
clădirile cramelor istorice, aflate în stare de ruină au fost reabilitate și dotate cu tehnologie de utimă
oră, reluându-se producția de vinuri terroir de înaltă calitate.

Odată cu reintrarea pe piața de profil a vinurilor de calitate realizate la Corcova, vinăria se

37 Mihail Sebastian, Jurnal 1935-1944, text îngrijit de Gabriela Omăt, București, Editura Humanitas 1996, p.511
38 I. Igiroșianu, „Pagini de jurnal. Etiamnunc veritas”, în Secolul XX, nr.1/156/ 1974, p. 150
39 Virgiliu Tătaru, Tragica aventură a spiritului (Anton Bibescu-Corcova-Marcel Proust), Drobeta Turnu-Severin,
Centrul Județean al Creației Populare Mehedinti, 1999, pp.3-6
28
confruntă cu nevoia realizării unei identități vizuale reprezentative pentru standardul produselor și
culturii locale pe care o reprezintă. În contextul recentelor reabilitări ale vinăriilor din apropiere,
aflate la Oprișor și Stârmina, dar și în cadrul posibilității de dezvoltare a noi producători viticoli în
zona de origine controlata Mehedinti, care cuprinde pe lângă comuna Corcova și satele aferente,
comunele Brosteni, Florești și Căzănești, Crama Corcova necesită un plan de dezvoltare care să
încludă clădiri și funcțiuni noi care să vină în ajutorul reprezentării și ridicării prestigiului său.
Situația actuală a cadrului înconjurător ansamblului Cramei Corcova se află desemenea în
detrimentul de imagine al localității. Astfel, dezvoltarea cramei va avea un important aport în
restabilirea și creșterea valorii culturale, economice și sociale a locului.

În urma analizelor de funcțiuni realizate în faza premergătoare lucrării de față, am sesizat dualitatea
funcțiunilor prezente în arealul cramei și alăturarea violentă a funcțiunilor reprezentative localității
rurale precum biserica, școala și primăria, cu funcțiunea predominantă industrială. Deși activitățile
nocive sunt inactive în momentul de față, prezența puternică în peisaj a clădirilor industiale
reprezintă un element nociv. Amestecul funcțional exprimă însă o latură a identității acestei zone.
Un fapt neobișnuit este poziționarea acestor funcțiuni reprezentative la intrarea în sat, și nu așa cum
ar fi de așteptat, în centrul acestuia, probelma fiind accentuată de starea precară a marii majorități a
fondului construit. Această situație subliniază nevoia actuală a eliminării din această zonă a
elementelor nocive și punerea în evidență a elementelor de valoare arhitecturală și istorică prin
intermediul unei arhitecturi contemporane inteligente.

Prin intermediul analizei statutului juridic de proprietate, am identificat o arie cu statut incert, în
jurul conacului familiei Bibescu, ai cărei succesori nu l-au revendicat. De asemenea, subliniăm lipsa
documentației istorice cartografice referitoatre la forma și caracterul ansamblului fostei moșii, atât
în cadrul arhivelor locale, cât și celor naționale. Acest fapt a reprezentat o piedică în dezvoltarea
unui plan care să interpreteze și să integreze în mod coerent toate elemente constitutive ale fostului
ansamblu într-un plan de reabilitare și punere în evidență. În urma lipsei acestor documente istorice,
proiectul de diplomă “Vinăria Corcova” se va concentra pe aria deținută în proprietatea Roy &
Dâmboviceanu, integrarea conacului Bibescu în ansamblul viticol fiind doar sugerată.

29
CAPITOLUL 5 - CONCLUZII GENERALE:

În această lucrare am analizat diferite paliere ale culturii viticole contemporane, și am scos în
evidență cu ajutorul analizei datelor istorice complexitatea fenomenului cultural, am studiat
parcursul urmat de practicile viticole în istoria recentă și am fixat evenimentele reprezentative de
involuție și revoluție, criză și prosper ale industriei.

Parcurgând exemplele reprezentative de vinării locale și internaționale am evidențiat implicarea


constantă a identității și culturii locale atat în realizarea produselor de vinificație căt și în alegerea
soluțiilor arhitecturale. În urma înțelegerii modului de funcționare a mecanismului de specialitate
am subliniat practica folosirii arhitecturii drept element de expresie și reprezentare atât a
prestigiului firmelor cât și a produselor obținute. Sub identitatea astfel stabilită, am ilustrat
importanța esențială a arhitecturii în medierea dintre identitatea culturală, societate și elementul
economic specific contemporaneității.

În urma acestei cercetări și a comparațiilor între exemplele reprezentative din punct de vedere
internațional și direcția de dezvoltare aleasă de firma Roy & Dâmboviceanu, au rezultat mai multe
concluzii legate de factorii care vor fi luați în considerare în realizarea proiectului de prediplomă
intitulat „Vinăria Corcova”:
• implicarea elementului de terroir în procesul de proiectare prin intermediul coordonării
dintre peisaj, funcțiune și obiect arhitectural, conform primului principiu definitoriu al
vinăriilor de tip moșie;
• sublinierea reprezentativității numelui firmei și a vinului produs prin intermediul unui obiect
arhitectural remarcabil și memorabil;
• plasarea în relație de complementaritate a clădirilor noi față de clădirile și monumentele
istorice și realizarea unui ansamblu coerent și eficient din punct de vedere funcțional;
• adaptarea soluției de arhitectură la condițiile de mediu și orientarea către o arhitectură
sustenabilă, prin folosirea inteligentă a materialelor locale și a avantajelor condițiilor
climatice;

30
BIBLIOGRAFIE:

1. Architekturzentrum Wien, Wein Architecture Vom Keller zum Kult/Wine Architecture The
Winery Bloom, Viena: Ed.Architekturzentrum Wien, Viena, 2008

2. ARHIVA INP, Fișă de localitate com. Corcova, 30 august 1963

3. ARHIVA INP, Fișă de monument Biserica Sfinții Voievozi, Corcova, 30 august 1963

4. A+U, nr.457/ august 2010

5. CRACIUN, Cerasella, Peisajul urban înte „loc al memoriei” și „loc al acțiunii”, Revista
Argument, nr.1/2009, București: Editura Universitară „Ion Mincu”, 2009

6. IGIROȘIANU, I, „Pagini de jurnal. Etiamnunc veritas”, în Secolul XX, nr.1/156/ 1974

7. Igloomedia, 15RE: arhitecturi văzute prin igloo, Ed. Igloomedia, București: 2012

8. JHONSON SCOTT, “Designing the contemporary winery”, în A+U, nr.457/august 2010

9. MARION KUZMANY, KERSTIN GUST, „Wine and it's Path to Architecture”, în A+U, nr.
457/ august 2010

10. PĂTRAȘCU, Gheorghe, Arhitectura și tehnica populara, București: Edtura Tehnică, 1984

11. POPESCU-PUȚURI, Ion, Marea răscoala a țăranilor din 1907, București: Editura
Academiei Republicii Socialiste Romania, 1987

12. RUȘDEA, Hedwiga, Texte de monumente în Civilizație milenară românească în Muzeul


„Astra”- Sibiu, Sibiu: Editura Astra Museum, 1996

13. SEBASTIAN, Mihail, Jurnal 1935-1944, text îngrijit de Gabriela Omăt, București: Editura
Humanitas, 1996
31
14. TĂTARU, Virgiliu, Tragica aventură a spiritului (Anton Bibescu-Corcova-Marcel Proust),
Drobeta Turnu-Severin: Centrul Județean al Creației Populare Mehedinti, 1999

15. TEODORESCU, I.C., Pe urmele unor vechi podgorii ale geto-dacilor, București: Editura
Agro-Silvica, 1964

WEBOGRAFIE:

1. http://www.architecturenewsplus.com/projects/1916
2. http://www.archdaily.com/5524/loisium-hotel-steven-holl/
3. http://www.archidose.blogspot.ro/2009/07/half_dose-64-martha-und-daniel
4. http://www.botta.ch/
5. http://www.britannica.com/
6. http://www.corcova.ro/
7. http://www.dfab.arch.ethz.cz/web/e/forschung/52
8. http://www.e-architect.co.uk/romania/avincis
9. http://europaconcorsi.com/projects/172966-Ch-teau-Cheval-Blanc
10. http://larousse.com/
11. http://mapitout-tuscany.com/
12. http://monumente-etnografice.cimec.ro/
13. http://oxforddictionaries.com/

SURSA ILUSTRAȚIILOR:

Fig.1. http://monumente-etnografice.cimec.ro/
Fig.2. Gheorghe Pătrașcu, Arhitectura și tehnica populara, București, Edtura Tehnică, 1984
Fig.3. http://monumente-etnografice.cimec.ro/
Fig.4. http://monumente-etnografice.cimec.ro/
Fig.5. http://monumente-etnografice.cimec.ro/
Fig.6. Gheorghe Pătrașcu, Arhitectura și tehnica populara, București, Edtura Tehnică, 1984
Fig.7. http://europaconcorsi.com/projects/172966-Ch-teau-Cheval-Blanc

32
Fig.8. http://www.architecturenewsplus.com/projects/1916
Fig.9. http://europaconcorsi.com/projects/172966-Ch-teau-Cheval-Blanc
Fig.10. http://europaconcorsi.com/projects/172966-Ch-teau-Cheval-Blanc
Fig.11. http://www.flickriver.com/photos/herrera/139950975/
Fig.12. http://travelmodus.com/dominus-winery-napa.html
Fig.13. “Herzog & de Meuron: Bodegas en Napa Valley” EL Croquis, 1998, n. 91
Fig.14. http://www.wrightcontracting.com/rendition.medium/projects/Dominus/
Fig.15. http://www.archdaily.com/5524/loisium-hotel-steven-holl/
Fig.16. http://www.archdaily.com/5524/loisium-hotel-steven-holl/
Fig.17. http://www.archdaily.com/5524/loisium-hotel-steven-holl/
Fig.18. http://www.archdaily.com/5524/loisium-hotel-steven-holl/
Fig.19. http://bearth-deplazes.ch/en/projekte/weingut-gantenbein-flaesch/
Fig.20. http://bearth-deplazes.ch/en/projekte/weingut-gantenbein-flaesch/
Fig.21. http://bearth-deplazes.ch/en/projekte/weingut-gantenbein-flaesch/
Fig.22. http://bearth-deplazes.ch/en/projekte/weingut-gantenbein-flaesch/
Fig.23.http://buildipedia.com/aec-pros/featured-architecture/santiago-calatravas-ysios-
bodegas
Fig.24.http://buildipedia.com/aec-pros/featured-architecture/santiago-calatravas-ysios-
bodegas
Fig.25.http://buildipedia.com/aec-pros/featured-architecture/santiago-calatravas-ysios-
bodegas
Fig.26. http://fotos.lainformacion.com
Fig.27. The Architecural Review, nr.1345, march 2009
Fig.28. The Architecural Review, nr.1345, march 2009
Fig.29. The Architecural Review, nr.1345, march 2009
Fig.30. The Architecural Review, nr.1345, march 2009
Fig.31 copyright Fernando Guerra, www.architecture.com
Fig.32. copyright Fernando Guerra, www.architecture.com
Fig.33. A+U, nr.457, august 2010
Fig.34. A+U, nr.457, august 2010
Fig.35. A+U, nr.457, august 2010
Fig.36. http://www.botta.ch/
Fig.37. http://marcospachecophoto.com/
Fig.38. http://www.botta.ch/
Fig.39. http://www.botta.ch/
33
Fig.40. Casabella, nr.759, octombrie/2007
Fig.41. Casabella, nr.759, octombrie/2007
Fig.42. Casabella, nr.759, octombrie/2007
Fig.43. Casabella, nr.759, octombrie/2007
Fig.44. Casabella, nr.759, octombrie/2007
Fig.45. copyright arh. Andrei Mărgulescu
Fig.46. copyright arh. Andrei Mărgulescu
Fig.47. copyright arh. Andrei Mărgulescu
Fig.48. copyright arh. Andrei Mărgulescu
Fig.49. copyright arh. Andrei Mărgulescu
Fig.50. Arhiva personală
Fig.51. http://www.drobetaturnuseverin.net/corcova
Fig.52. http://www.panoramio.com/user/3389069?with_photo_id=41518142
Fig.53. http://www.okazii.ro accesat în februarie 2013
Fig.54. http://www.panoramio.com/user/3389069?with_photo_id=41518142
Fig.55. http://www.panoramio.com/user/3389069?with_photo_id=41518142
Fig.56. Arhiva personală
Fig.57. Arhiva Roy & Dâmboviceanu
Fig.58. Arhiva Roy & Dâmboviceanu
Fig.59. Arhiva Roy & Dâmboviceanu
Fig.60. Reproducere după anexa Fișă de Monument din 30 august 1963 Biserica Sfinții
Voievozi, Arhiva I.N.P.
Fig.61. Reproducere după anexa Fișă de Monument din 30 august 1963 Biserica Sfinții
Voievozi, Arhiva I.N.P.
Fig.62. Arhiă personală
Fig.63. Arhiva Roy & Dâmboviceanu
Fig.64. Arhiva Roy & Dâmboviceanu
Fig.65. Arhiva Roy & Dâmboviceanu
Fig.66. Arhiva Roy & Dâmboviceanu
Fig.67. Arhiva Roy & Dâmboviceanu
Fig.68. Arhiva Roy & Dâmboviceanu
Fig.69. http://www.maps.google.ro/
Fig.70. Arhiva personală
Fig.71. Arhiva personală
Fig.72. Arhiva Roy & Dâmboviceanu
34
Fig.73. Arhiva Roy & Dâmboviceanu
Fig.74. Arhiva Roy & Dâmboviceanu
Fig.75. Arhiva Roy & Dâmboviceanu
Fig.76. Arhiva Roy & Dâmboviceanu
Fig.77. Arhiva personală
Fig.78. Arhiva Roy & Dâmboviceanu
Fig.79. Arhiva Roy & Dâmboviceanu
Fig.80. Arhiva Roy & Dâmboviceanu
Fig.81. http://www.corcova.ro/
Fig.82. Arhiva personală
Fig.83. Arhiva Roy & Dâmboviceanu
Fig.84. Arhiva Roy & Dâmboviceanu
Fig.85. Arhiva Roy & Dâmboviceanu
Fig.86. Arhiva Roy & Dâmboviceanu
Fig.87. Arhiva Roy & Dâmboviceanu
Fotografie copertă: Arhiva Roy & Dâmboviceanu

35