Examenele paraclinice

Sunt reprezentate de:

- Examinări complementare
- Examinări de laborator

I. Examenele complementare
Sunt reprezentate de:
- Metode radiologice și radioizotopice
- Metode histologice și citologice
- Metode antropometrice
- Metode fizice
- Metode combinate

A. METODE RADIOLOGICE ȘI RADIOIZOTOPICE

- Sunt reprezentate de: examenul radiologic clasic, scintigrafie, CT, RMN.

a) Examenul radiologic clasic cuprinde:

1. Radiografii retroalveolare

2. Radiografii panoramice și ortopantomogramele

- Sunt realizate cu ajutorul unor aparate speciale – ortopantomografe
- Desfășoară o arcadă sau ambele.
- În sens vertical cuprind structurile de la baza orbitei până la nivelul liniei bazilare
- Oferă o imagine de ansamblu asupra arcadelor dentare și crestelor alveolare
- Se pot observa situații legate de M3, tulburări de erupție, canin cu persistența dintelui de
lapte

3. Radiografii ale oaselor feței pe diverse proiecții

- Radiografie postero- anterioară (PA): pt traumatisme mandibulare
- Radiografie semiaxială: pt patologia sinusurilor maxilare
- Radiografie axială: este dificil de efectuat. Evidențiază procese patologice ale bazei capului.
- Radiografie cefalometrică: pt ortodonție (teleradiografie)

4. Tomografii
- Tomo = a tăia + grafie = imagine Rx pe secțiune

1
5. Teleradiografii
- Utilizate mai mult de ortodonți pentru a stabili diagnosticul și planul de tratament
- Se pot realiza din fața și din profil
- Au atașată o grilă pe care se măsoară diverse unghiuri între diverse puncte antropometrice

6. Radiografii cu substanță de contrast

*Sialografia
- Se realizează prin expunerea radiologică după ce s-a introdus lipodol
ultrafluid pe canalul unei glade salivare mari;
- Se expune la intervale de timp diferite pentru a vedea și gradul de
evacuare a lipiodolului
- Lipiodol = Produs radioopac, obținut prin fixarea iodului pe o
substanță uleioasă, folosit în efectuarea radiografiilor bronhiilor, căilor
urogenitale etc. 
- Medicul introduce un tub fin in orificiul natural al canalului excretor al glandei salivare.
- Prin acesta, injecteaza lent un produs de contrast iodat, opac la radiatiile X, care se
raspandeste aproape o ora.
- Timp de cateva ore poate persista o usoara umflare a glandei, ceea ce o face mai sensibila.
- Ex: imagine cu stricturi: se pot observa mici calculi care sunt ocoliți de substanța de
contrast. De multe ori stricturile dau canalului un aspect “vălurit”.
*Fistulografia
- Constă în introducerea pe o fistulă a unei substanțe radioopace urmată de expunere
radiologică pentru a vedea direcție fistulei.

b) Scintigrafia glandelor salivare și a oaselor maxilare

- Este o metodă care presupune introducerea de substanțe radioactive (technetiu).
- Acești izotopi radioactivi se fixează diferit în funcție de tipul de țesut (țesut normal, țesut
tumoral).
- În cazul existenței unor afecțiuni inflamatorii la nivelul glandelor salivare se observă
creșterea fixării izotopului radioactiv la nivelul glandelor.
- În sindrom Sjogren există o întârziere a captării și secreției izotopului la nivelul glandelor
salivare.
- Uneori se poate constata absența imaginii scintigrafice.
- Sindromul Sjogren este o boala autoimună care asociază afectări precum parotidită,
xerostomie.
- În cazul unor tumori la nivelul glandelor salivare se remarcă un deficit de fixare a izotopului,
pentru că țesutul normal este înlocuit cu alt tip de țesut.
Indicație: investigarea modificărilor morfologice și funcționale ale glandelor salivare și
oaselor maxilare.
Scop: depistarea precoce a tumorilor, metastazelor osoase.
Concluzii: se folosesc izotopi radioactivi care au capacitatea să se fixeze repede (au timp de
înjumătățire mic) și se fixează în oase, la nivelul metastazelor osoase.

2
c) Tomografia computerizată
- Avantaj: evidențiază cu claritate structurile tisulare normale și patologice.
- Dezavantaj: rezoluția insuficientă a leziunilor situate în mușchi.

d) RMN – rezonanță magnetică nucleară

Avantaje
- Capacitate de discriminare tisulară
- Sensibilitate în detectarea țesutului tumoral
Dezavantaje
- Costisitoare
- Disconfort pentru pacient pentru că există un zgomot neplăcut, temperaturi scăzute

B. METODE HISTOLOGICE ȘI CITOLOGICE

- Sunt reprezentate de: citologia exfoliativă, citologia salivară, puncția citologică, biopsie.
a) Citologia exfoliativă
Tehnică :
- Recoltarea celulelor de pe suprafața unor mucoase, leziuni
- Etalare pe lame de sticlă
- Fixare
- Colorare
- Examinare
Scop: diagnosticul unor leziuni superficiale (deoarece e exfolativă).

b) Citologia salivară
Tehnici
- Sedimentul se poate obține prin centrifugarea salivei recoltate sau din glandele parotide sau
submaxilare
- Se etalează pe lame
- Se fixeaza
- Se colorează
- Se examinează
Scop: diagnosticul diferențial între tumorile maligne și alte afecțiuni ale glandelor salivare.

d) Puncția citologică
Tehnici
- Se recoltează materialul celular (respectiv a țesutului)
- Se păstrează în parafină
- Se prepară prin metode histologice
Scop: diagnosticul leziunilor profunde.

3
e) Biopsia
- Se poate realiza biopsie excizională sau incizională.
- Biopsia incizională se realizează când avem tumori mari, se ia o felie mai reprezentativă din
tumora respectivă.
Scop
- Stabilirea diagnosticului tumorilor maligne și benigne
- Ne poate ajuta în alegerea metodei de tratament
Tehnici
- Se recoltează dintr-o zonă semnificativă a procesului patologic
- Trebuie să cuprindă țesut tumoral și țesut sănătos de referință
- Segmentul recoltat trebuie să fie suficient de voluminoase (de 1 cm x 0.7 cm minim )
Contraindicații
- Tumori de mici dimensiuni care se excizionează cu totul și apoi se examinează.
- Zona de siguranță la bazo celular: 0.7 cm
- Zona de siguranță la spino celular: 1 cm
- Cc de limbă: zonă de siguranță 2 cm de jur împrejurul leziunii deoarece e extrem de agresiv
trebuie făcută eradicarea cât mai largă
- Tumori parotidiene biopsia e contraindicată datorită nervului facial (există risc de
secționare)

C. METODE ANTROPOMETRICE

D. METODE FIZICE
- Sunt reprezentate de: ecografie, termografie.

a) Ecografie
Definiție: aplică proprietățile fizice ale ultrasunetelor.
Indicație: examenul tumorilor cu localizare profundă.
Determină:
- Forma
- Mărimea
- Raporturile de vecinătate cu diferite formațiuni anatomice

b) Termografie
Definiție: înregistrează emanația de căldură de la suprafața unor regiuni anatomice.
Tehnici existente
- Teletermografie – de la distanță
- Termografie de contact – directă
Scop
- Diagnosticul diferențial al afecțiunilor inflamatorii, displazice și tumorale
- Diagnosticul nevralgiei de trigemen

4
E. METODE COMBINATE
- Sunt reprezentate de: colorația intravitală, stomatoscopia, diafanoscopia, puncția
exploratoare, endoscopia.

a) Colorația intravitală
- Este o metodă de diagnostic foarte simplă, facilă.
Indicație: identificarea leziunilor neoplazice.
Teste
- Cu albastru de toluidină + acid citric 6%
- Cu soluție Lugol

- Testul cu albastru de toluidină: se badijonează leziunea ulceroasă superficială și ea se va

albăstri.
- Pentru a decela celulele maligne și a le pune în evidență față de celelalte spălăm cu acid
citric 6% sau cu acid acetic.
- Celulele care rămân albastre sunt celule maligne.

b) Stomatoscopia
Definiție: examinarea mucoasei bucale cu stomatoscopul.
Scop
- Imagini mărite de 20-30 ori
- Evidențiează detaliile de structură a mucoasei, modificările vascularizației superficiale.

c) Diafanoscopia (transiluminarea)
Definiție: examinarea pacientului cu surse puternice de lumină în cavitatea bucală
Scop
- Depistarea dinților devitalizați și cariilor interproximale
- Depistarea părții afectate a sinusului maxilar.

d) Puncția exploratoare
Tehnici
- Recoltarea unui conținut din centrul tumorilor chistice
- Examinare – organoleptic
- Investigare microbiologică, citologică, de altă natură.

- Este indicată în leziunile profunde: se pătrunde cu un trocar până în leziunea respectivă și de

acolo aspirăm sau recoltăm un fragment de țesut, se scoate la suprafață și se analizează
/examinează.
- Este indicată în tumorile chistice deoarece în tumorile mai profunde nu se știe peste ce vas
dăm.
- Trocar = Instrument chirurgical în formă de tub ascuțit (cu mâner), folosit la efectuarea
puncțiilor sau la introducerea în unele cavități ale organismului a unor instrumente
chirurgicale sau a unor dispozitive optice.
- Examinarea produsului obținut se face organoleptic: miros, culoare.

5
e) Endoscopia
- Folosită pentru examinare unei cavități, compartimentelor ATM.

II. Examenele de laborator

Scop
- Susținerea, Precizarea si Completarea examenului clinic
- Instituirea tratamentului de specialitate și diagnosticului
Sunt reprezentate de:
1. Hematocrit
2. Hemoglobina
3. VSH
4. Bilirubina serică
5. Colesterolul seric total
6. Hemograma
7. Investigarea hemostazei
8. Dozarea electroliților
9. Glicemia
10. Lipidele serice totale
11. Proteinele serice totale
12. Teste de disproteinemie
13.Proteina C reactiva

Hematocritul
Definiție: reprezintă volumul de celule sanguine într-o probă de sânge.
Scop:
- Aprecierea stării de anemie (scăderea anormală a nr de hematii)
- Aprecierea policitemiei (creșterea anormală a nr de hematii)
Valori normale
- Bărbați: 40-52 ml/100 ml
- Femei: 37-47 ml/100 ml
- Copii: 35-39 ml/100 ml

Hemoglobina
Definiție: compararea unei probe diluate de sânge cu o soluție de sânge.
Scop: determinarea anemiei de diferite cauze.
Valori normale
- Bărbați: 14-18 g/100 ml
- Femei: 12-16 g/100 ml

VSH (viteza de sedimentare a hematiilor)

Definiție: citirea sedimentării eritrocitelor dintr-o probă de sânge făcut incoagulabil.
Valori normale
- Bărbați: 1-10 mm / 1 h ; 7-15 mm/2h
- Femei: 2-13 mm/ 1 h; 12-17 mm/2h

6
Valori crescute apar în caz de disproteinemii, infarctul de miocard, tumori, unele stări
fiziologice.
Valori scăzute apar în caz de hepatită epidemică, sindroame alergice, policitemia vera.

Bilirubina serică
Definiție: rezultă din catabolismul hemoglobinei.
Forme
- Bilirubină liberă:
- Bilirubină conjugată
Valori normale: 0.1-0.4 mg/100 ml.

Colesterol seric total

Definiție: însumarea concentrațiilor de colesterol liber și colesterol esterificat (HDL, LDL).
Valori normale: 150-200 mg/ 100 ml

Hemograma
a) Numărarea eritrocitelor
În hemocitometru din diluția sanguină de 1/200 sau 1/100, cu soluție Hayem.
Valori normale
- Bărbați: 4.6 - 6.2 mil/mm3
- Femei: 4.2 - 5.4 mil/mm3
- Copii: 4.5 – 5.1 mil/mm3
Scăderea eritrocitelor
- Anomalii eritrocitare
- Anemii hemolitice
- Anemii post-hemoragice
b) Numărarea leucocitelor
În hemocitometru din diluția sanguină de 1/20 sau 1/10, cu soluție Turck.
Valori normale
- 4.500 – 11.000 / mm3
Tipuri de leucopenie
- Idiopatică
- Secundară
c) Leucograma
Este un tabel cu proporția relativă a tipurilor de leucocite
Valori normale
- Mielocite: 3 – 5%
- Neutrofile nesegmentate 0
- Neutrofile segmentate 54-65%
- Limfocite: 25-33%
- Monocite : 3 - 7%
- Eozinofile : 1-3 %
- Bazofile: 0-1 %

7
c)Numărarea trombocitelor
În hemocitometru.
Valori normale: 150.000 – 400.000 / mm3.
Valori crescute : peste 500.000 / mm3: se numesc trombocitoze
Valori scăzute: sub 50.000-100.000/mm3 – trombocitopenie.

Investigarea hemostazei
Tehnici: înțeparea lobului urechii urmată de tamponarea plăgii la 30 sec, până la încetarea
sângerării. Valori normale: 1-4 min.
Testul garoului (Rumpell – Leede): constă în realizarea unei staze venoase de 10 min.
Valori normale: nu apar peteșii.
Valori patologice:
- Test slab pozitiv: sub 15 peteșii
- Test intens pozitiv: peste 50 peteșii
Timpul de coagulare (test Lee White) constă în cronometrarea momentului coagulării unei
probe de sânge.
Valori normale: 5-15 min.
Timpul Howell: măsoară coagularea plasmei recalcificate. Valori normale: 60-120 sec.
Timpul de tromboplastină parțială: măsoară coagularea plasmei recalcificate cu cefalină.
Valori normale: 50-90 sec.
Timpul de protrombină (timpul Quick) constă în cronometrarea timpului de coagulare a
plasmei oxalate.
Valori normale: 12-15 sec sau 85-100%.
Scop: investigarea formării tromboplastinei exogene, trombinei și fibrinei.

Dozarea electroliților
a)Sodiu (natriu)
- Este principalul cation al lichidului extracelular
-Valori normale: 136- 145 mEq/l
- Valorile sub 130: hiponatremii
b) Potasiu
- Are rol în permeabilitatea membranei celulare, transmiterea influxului nervos, desfășurarea
proceselor metabolice
- Valori normale: 3.5 – 5 mEq/l
c)Fosforul anorganic
- Este indispensabil desfășurării proceselor vitale
Valori normale:
- Adulți: 3 – 4.5 mq/ 100 ml
- Copii: 4 – 7 mq/100 ml
d)Fierul
- Este inclus în Hb eritrocitară (65-68%) și în celulele sistemului reticulo-histocitar
- Valori normale: 75 – 175 µg/100 ml
e) Calciu seric : 4.5 – 5.5 mEq/ l (9-11 mg%)
f) Magneziu seric: 1.5 – 2.5 mEq/l

8
g) Cupru seric
- Bărbați: 70-140 µq / 100 ml
- Femei: 85-155 µq / 100 ml

Glicemie
Definiție: evaluarea metabolismului intermediar al hidraților de carbon.
Hipoglicemia poate fi:
- Indusă de medicamente sau toxice
- Spontană
Hiperglicemia poate fi:
- Tranzitorie
- Persistentă
Valori normale: 80-120 mg/100 ml.

Lipidele serice totale

Valori normale: 450 – 850 mg/100 ml.
a) Acizii grași serici: 190-420 mg/100 ml
Liberi în:
- Diabet
- Ateroscleroză
- Deficite alimentare

Proteinele serice totale

Funcții
- Nutritivă
- Plastică
- De transport
- Coloid osmotică
- De apărare (gamma globuline)
Valori normale: 6-8 g/100 ml din care albumine 3.5 -5.5 g/100 ml și globuline 2.5 – 3.5 g/100
ml.

Teste de disproteinemie
Definiție: ajută la monitorizarea modificării raporturilor dintre fracțiunile proteice ale plasmei
și apariția unor proteine anormale.
Teste : Takata- Ara / cu Thymol.
Valori normale: negative.

Proteina C reactivă
Definiție: este sintetizată de ficat.
- Participă la epurarea organismului
- De agenți infecțioși
- De substanțe străine
Valori normale: 0.007 – 10 mg/l