2.

SISTEME DE FUNCTII IMPLICITE

Să considerăm sistemul de ecuatii

{
F1 ( x 1 , … , x m ; y 1 , … , y n ) =0
( 1 ) F2 ( x 1 , … , x m ; y 1 , … , y n) =0
… … … … … .. … … … … … … ..
F n ( x 1 , … , x m ; y 1 , … , y n )=0

Unde F i( x1 , … , x m ; y 1 ,… , y n ) , i=1,2 , … , n sunt n functii reale de m+n variabile, definite pe

o multime E ⊂ Rm +n.

Spunem că un sistem de n functii reale

{
y 1=f 1 ( x 1 , … , x m)
( 2 ) y 2=f 2 ( x 1 , … , x m)
… … … … … … … …..
y n=f n ( x 1 , … , x m )

de m variabile, definite pe o multime A ⊂ Rm , este o solutie a sistemului de ecuatii ( 1 ), in

raport cu variabilele y 1 , y 2 , … , y n, pe multimea A , daca avem

F 1 ( x 1 , … , x m ; f 1 ( x 1 , … , x m ) , … , f n (x n ,… , x m ) ) ≡ 0

F 2 ( x 1 , … , x m ; f 1 ( x 1 , … , x m ) , … , f n (x n , … , x m ) ) ≡ 0

……………………………………………………………………………………..

F n ( x 1 , … , x m ;f 1 ( x 1 ,… , x m ) , … , f n (x n , … , x m ) ) ≡0 .

pentru ( x 1 , x 2 , x m ) ϵA .

In cazul cand sistemul ( 1 ) are pe multimea A o singura solutie ( 2 ) , spunem ca functiile

f 1 , … , f n sunt diferite implicit de sistemul de ecuatii ( 1 ), sau ca sunt functii implicite.

Se spune de asemenea ca sistemul de functii ( 2 ) s-a obtinut din sistemul de ecuatii ( 1 ), prin
rezolvarea in raport cu variabilele y 1 , … , y n .
Dupa cum la functiile implicite de una sau mai multe variabile au jucat un rol important
derivatele partiale, pentru sistemeele de functii, un rol analog va avea un anumit determinant
de derivate partiale.

Sa presupunem ca functiile F , F 2 , … , Fn au derivate partiale in raport cu variabilele

y 1 , y 2 , … , y n pe multimea E . Determinantul de functii

| |
∂ F1 ∂ F1 ∂ F1
… … ..
∂ y1 ∂ y2 ∂ yn
∂ F2 ∂ F2 ∂ F2
.…….
∂ y1 ∂ y2 ∂ yn
… …. … … … … … … … .
∂ Fn ∂ Fn ∂ Fn
……….
∂ y1 ∂ y2 ∂ yn

se numeste determinantul functional al functiilor F 1 , F2 , … , F n in raport cu variabilele

y 1 , y 2 , … , y n si se noteaza

D ( F1 , F2, … , Fn)
.
D ( y1 , y2 , … , yn )

Determinantul functional se mai numeste iacobian (de la numele matematicianului Jacobi) si

se mai noteaza J . In cazul unei singure functii avem

D( F ) ∂ F
= .
D ( y) ∂ y

Pentru simplificarea scrisului, vom nota, ca de obicei, x=( x ¿ ¿ 1 , x 2 , … , x n) ¿ si

y=( y ¿ ¿ 1 , y 2 , … , y n) ¿.

Daca notam F=( F 1 , F 2 , … , Fn ) , atunci F este o functie vectoriala definita pe E cu valori in

R , iar sistemul ( 1 ) se scrie atunci , simplu,
n

(1 ') F ( x , y ) =0 .

De asemenea, daca notam f =( f 1 , f 2 ,… , f n ), atunci f este o functie vectoriala definita pe

A ⊂ R , cu valori in R , iar sistemul ( 2 )se scrie, simplu,
m n
(2 ') y=f ( x ) .

A spune ca sistemul ( 2 ) este o solutie a sistemului ( 1 ) revine la a spune ca functia vectoriala

( 2 ' )este o solutie a ecuatiei vectoriale ( 1 ' ), adica

F ( x , f ( x ) )=0 pentru x ϵA .

In acest fel, un sistem de n functii implicite reale, definite de un sistem n de ecuatii, este
echivalent cu o singura functie implicita vectoriala , definita de o ecuatie vectoriala.

D( E )
In acest caz, iacobianul se noteaza .
D ( y)

Teorema 2. Fie E ⊂ Rm +n si ( x 0 , y 0 )=( x 01 , x20 , . , . x 0m ; y 01 , … , y 0n ) ϵ ∫ E ;

n
Fie functia vectoriala F=( F 1 , F 2 , … , Fn ) : E → R .

Daca:

1) F ( x 0 , y 0 )=0
∂ Fi ∂ Fi
2) functiile reale F i ( 1 ≤ ⅈ≤ n ) au derivate partiale continue , ( 1 ≤ j≤ m ), ,
∂ xj ∂ yk
( 1 ≤ k ≤ n ) intr-o vecinatate U ×V a punctului ( x 0 , y 0 ) ;
D ( F ) D( F1 , F2, … , Fn)
3) iacobianul = este ≠ 0 in punctul ( x 0 , y 0 ); atunci :
D ( y) D ( y1 , y2 , … , yn )

a) exista o vecinatate U 0 ×V 0 a lui ( x 0 , y 0 ), (U 0 ⊂ Rm , V 0 ⊂ R n), si o functie

vectoriala unica f ( x )=( f 1 ( x ) , f 2 ( x ) , ⋯ , f n ( x ) ) : U 0 → ,V 0 , astfel ca y 0=f (x 0 ) si

F ( x , f ( x ) )=0 pentru orice x ϵ U 0 ;
b) functiile reala f 1 ( x ) , f 2 ( x ) ,…, f n ( x ) au derivate partiale continue pe U 0 si
D ( F 1 , … , Fn ) D ( F 1 , … , Fn )
− −
∂ F1 D ( xi , y2 , … , yn ) ∂fn D ( y 1 , y 2 , … , y n−1 , x )
= ,… … . , = ;
i

∂ xi D ( F 1 , … , Fn ) ∂ xi D ( F1 , … , F n )
D ( y1 , … , yn ) D ( y1 , … , y n )

c) daca functiile F 1 , F2 , … , F n au derivate partiale de ordinul k continue pe U ×V ,

 atunci functiile f 1 ( x ) , f 2 ( x ) , ⋯ , f n ( x ) au derivate partiale de ordinul k continue pe U 0 .

Demonstratia se face prin inductie completa asupra lui n .

Pentru n=1(un sistem format dintr-o singura ecuatie, care defineste o singura functie
reala implicita), teorema a fost deja demonstrata (teorema 1).

Sa presupunem teorema adevarata pentru un sistem de n−1 functii implicite, definite

de un sistem de n−1 ecuatii, si s-o demonstram pentru in sistem de n functii implicite
definite de un sistem de n ecuatii.

Sa presupunem deci conditiile 1, 2 si 3 din enuntul teoremei.

D ( F 1 ,… , F n )
Deoarece iacobianul este ≠ 0 in punctul
D ( y 1 ,… , y n )

( x 0 , y 0 )=( x 01 , … , x0m , y 01 , … , y 0n ) rezulta ca cel putin un determinant minor(de ordinul

n−1 ) este ≠ 0 in acest punct. (Daca toti determinantii minori ar fi nuli, dezvoltand iacobianul
dupa elementele unei linii, ar rezulta ca iacobianul este nul in ( x 0 , y 0 ) .)

Pentru a face o alegere, sa presupunem ca determinantul minor

D ( F 1 , F 2 , … , F n−1)
este ≠ 0 in punctul ( x 0 , y 0 ) .
D ( y 1 ,… , y n−1 )

Rezulta atunci ca sistemul de n−1 ecuatii

{
F 1 ( x , y1 , … , y n−1 , y n )=0
F 2 ( x , y1 , … , y n−1 , y n )=0
… … … … … .. … … … … … …..
F n−1 ( x , y 1 ,… , y n−1 , y n )=0

Indeplineste conditiile 1, 2, 3 din enuntul teoremei si deci, conform presupunerii, este

rezolvat in raport cu cu y 1 , y 2 , … , y n−1 , in jurul punctului
0 0 0 0 0 0 0 0
(x ¿¿ 1 , x 2 , ., . x m , y 1 , … , y n−1 , y n)¿ : exista o vecinatate U ' a lui x 0=( x¿¿ 1 , … , x m)¿ , o
vecinatate V ' =V ' 1 × V '2 × … ×V ' n−1 × V 'n a punctului ( y 01 , y 02 ,… , y 0n−1 , y 0n ) si n−1 functii
 {
y 1=h1 ( x , y n ) :U ' ×V 'n → V '1
y 2=h2 ( x , y n ) :U ' ×V 'n → V '2
… … … … … ..… … … … … …..
y n−1=hn−1 ( x , y n ) :U ' ×V 'n →V 'n −1

astfel incat

y 01=h1 ( x 0 , y 0n ) , y 02=h 2 ( x 0 , y 03 ) , … , y 0n−1 =hn−1 ( x 0 , y 0n ) .

' '
Pentru ( x , y n) ϵ U × V n avem

F1¿
¿

Functiile h1 ( x , y n ) , … , hn−1 ( x , y n ) au derivate partiale continue pe U ' × V 'n .

Sistemul

{
F 1 ( x , y 1 , … , y n )=0
( 1 ) F 2 ( x , y 1 , … , y n )=0
… … .. … … … … … … ..
F n ( x , y 1 , … , y n )=0

' ' ' '

Este echivalent, pentru ( x , y 1 , y 2 , … , y n ) ϵ U ×V 1 ×V 2 × … ×V n , cu sistemul

{
y 1=h1 ( x , y n )
y 2=h2 ( x , y n )
(1¿¿ ' )= ………………… ¿
y n−1=hn−1 (x , y n )
F n=( x , y 1 , … , y n−1 , y n )=0 ,

iar acesta este echivalent pe U ' × V '1 × … ×V 'n cu sistemul

{
y 1=h1 (x , y n)
… … … … … … … ….
(1¿¿ ' ' )= ¿
y n−1=hn−1 (x , y n)
F n=( x , h1 ( x , y n ) ,h 2 ( x , y n ) ,… , h n−1 ( x , y n) , y n )=0 ,
Care se obtin din sistemul (1¿¿ ' )¿inlocuind in F npe y 1 , y 2 , … , y n−1 respectiv cu
h1 , h2 , … ,h n−1.

Sa notam Φ ( x , y n )=F n ( x , h1 ( x , y n ) , … , hn−1 ( x , y n ) , y n )

' '
pentru ( x , y n) ϵ U × V n.

Functia Φ ( x , y n ) verifica ipotezele teoremei 1, pentru a pute fi rezolvata in raport cu y n in

jurul punctului ( x 0 , y n ) . Intr-adevar,

0

1) Φ ( x , y n )=F n ( x 0 , h1 ( x 0 , y n ) , … ,h n−1 ( x 0 , y n ) , y n )=F n ( x 0 , , y 1 , … , , y n−1 , y n ) =0 .

0 0 0 0 0 0

2) Functia Φ ( x , y n )are derivate partiale continue in raport cu x 1 , x 2 , … , x m si y n pe

multimea U ' × V 'n , deoarece functiile hi ( x , y n ) ,1 ≤ ⅈ≤ n−1, au derivate partiale
continue pe U ' × V 'n , iar functia F n ( x , y 1 , … , y n−1 , y n ) are derivate partiale continue pe
' '
U × V 1 × … ×.

3) Φ 'y ( x 0 , y 0n ) ≠ 0.
n

Intr-adevar:
D ( F1 , … , F n−1 ) D ( F1 , … , F n−1 )
∂ F n ∂ h1 ∂ F n ∂ hn−1 ∂ F n −∂ F n D ( y n , y 2 , … , y n+1 ) ∂ Fn D ( y 1 , … , y n−2 , y n ) ∂
Φ 'y + …+ + = −…− +
n
∂ y1 ∂ yn ∂ y n −1 ∂ y n ∂ y n ∂ y 1 D ( F1 , … , F n−1 ) ∂ y n−1 D ( F1 , … , F n−1 ) ∂
D ( y1 , … , y n−1 ) D ( y 1 , … , y n−1)
.

Derivatele partiale ale functiilor hi sunt calculate in punctul ( x 0 , y n ) , iar cele ale
0

functiilor F j in punctul corespunzator ( x 0 , y 1 ,… , y n ).

0 0

Rezulta atunci ca exista o vecinatate U '0 ×V '0 a lui ( x 0 , y 0n )si o functie

y n=f n ( x ):U 0 →V n0 astfel ca

y n=f n (x 0 ) si Φ ( x , f n ( x ) ) ≡ 0 pentru x ∈ U 0,
0

adica
F n ¿ pentru x ∈ U 0.
Functia y n=f n (x )are derivate partiale continue pe U 0 .
Sa notam V 01=V '1 , V 02=V '2 , … , V 0n−1=V 'n−1 si V 0=V 01 × V 02 × … ×V 0n .
Sistemul (1¿¿ ' ' )¿ este echivalent pe multimea U 0 ×V 0 cu sistemul

{
y 1=h1 ( x , y n)
y 2=h2 ( x , y n)
(1¿¿ ' ' ' ) … … … … … … … … ….. ¿
y n−1=hn−1 (x , y n)
y n=f n ( x ) .

Sa inlocuim in primele n−1 ecuatii pe y ncu f n si sa notam

f 1 ( x )=h 1 ( x , f n (x ) ) ,… , f n−1 ( x )=h n−1 ( x , f n ( x )) .

Atunci sistemul (1¿¿ ' ' ') ¿ este echivalent pe U 0 ×V 0 cu sistemul

{
y 1=f 1 ( x )
y 2=f 2 ( x )
( 2 ) … … … … … … … … …..
y n−1=f n−1 ( x )
y n=f n ( x ) .

Sistemul ( 2 ) reprezinta solutia sistemului ( 1 ) pe multimea U 0 ×V 0 .

Avem evident
0 0
y 1=f 1 ( x 0 ) ,… , y n=f n ( x 0 ) ,
adica y 0=f ( x 0 ).
Deoarece functiile h1 ( x , y n ) , … , hn−1 ( x , y n ) si f n ( x )au derivate partiale continue pe
0
U 0 ×, … , V n, rezulta ca functiile compuse
f I ( x )=hi ( x , f n ( x ) ) , 1 ≤ ⅈ≤ n−1

au derivate partiale continue pe U 0 .

Daca in identitatile (pentru x ∈ U 0)

 {
F 1 ( x , f 1 ( x ) , … , f n ( x ) ) ≡0
F 2 ( x , f 1 ( x ) ,… , f n ( x ) ) ≡0
… … … … … .. … … … … … …..
F n ( x , f 1 ( x ) ,… , f n ( x ) ) ≡0

Derivam in raport cu x i, obtinem identitatile

{
∂ F1 ∂ F1 ∂ f 1 ∂ F1 ∂ f n
+ +…+ ≡0
∂ xi ∂ y 1 ∂ x i ∂ yn ∂ xi
∂ F2 ∂ F2 ∂ f 1 ∂ F ∂f
+ +…+ 2 n ≡0
∂ xi ∂ y 1 ∂ x i ∂ yn ∂ xi
… … …… … …… … …… … …..
∂ F n ∂ Fn ∂ f 1 ∂ Fn ∂ f n
+ +…+ ≡0 .
∂ xi ∂ y 1 ∂ x i ∂ y n ∂ xi

Din acest sistem de n ecuatii se scot cele n derivate partiale ale functiilor f 1 , … , f n in raport
cu x i , folosind regula lui Krammer:

D ( F 1 , … , F n) D ( F1 , … , F n )
− −
∂f1 D ( xi , y2 , … , yn ) ∂fn D ( yi , … , y n−1 , x i )
= ,…, = .
∂ xi D ( F 1 , … , Fn ) ∂ xi D ( F1 , … , F n )
D ( y1 , … , yn ) D ( y1 , … , yn )
In acest fel punctele a ) si b) ale teoremei au fost demonstrate.
Demonstratia punctului c) se face prin inductie complete asupra lui k .
Pentru k =1, punctul c) a fost demonstrat mai sus.
Sa presupunem ca afirmatia este adevarata pentru k = p; din existenta si continuitatea
derivatelor partiale ale functiilor F 1 , … , Fn , rezulta existenta si continuitatea
derivatelor partiale de ordinul p ale functiilor f 1 , f 2 , … , f n .

Sa aratam atunci ca afirmatia ramane adevarata pentru k = p+1 .

Sa presupunem deci ca functiile F 1 , … , Fn au derivate partiale de ordinul p+1
continue pe U 0 ×V 0 ; atunci aceste functii au derivate partiale de ordinul p continue
pe aceasta multime, si, conform presupunerii, rezulta ca functiile f 1 , f 2 , … , f n au
derivate partiale de ordinul p continue pe U 0 .
Dar
 D( F1 , … , Fn)
−
∂ f 1( x ) D ( xi , y 2 , … , y n )
=
∂ xi D ( F1 , … , Fn)
D ( y 1 , y 2 , … , y n)

unde, in membrul drept s-au facut inlocuirile y 1=f 1 ( x ) , … , y n=f n ( x ).

Functiile care apar in membrul drept au derivate partiale de ordinul p continue.

∂f1
Rezulta atunci ca are derivate partiale de ordinul p continue pe U 0 , adica f 1 are
∂ xi
derivate partiale de ordinul p+1 continue pe U 0 .
Pentru celelalte functii f 2 , … , f n, demonstratia se face la fel.
Rezulta deci, prin inductie completa¸capunctul c) este adevarat pentru orice k .
Cu aceasta teorema este complet demonstrata .

3. TRANSFORMARI REGULATE

Fie f ( x )=f ( x 1 , x 2 , … , x n ) o funtie vectoriala definite pe o multime E ⊂ Rn, cu valori in Rn ,si

fie f 1 , f 2 , … , f n componentele sale reale(definite tot pe E .

Definitie. Spunem ca functia vectoriala f =f ( f 1 , f 2 , … , f n ) este o transformare regulate intr-

un punct interior x 0 ∈ E , daca functiile f 1 , f 2 , … , f n au derivate partiale continue intr-o
D (f ) D ( f 1, f 2, … , f n)
vecinatate V a lui x 0, si daca iacobianul = este ≠ 0 in punctul x 0.
D ( x ) D ( x1 , x2 , … , xn )

Propozitia 1. Daca transformarea f este regulate in punctul interior x 0 ∈ E, atunci f este

regulata intr-o intreaga vecinatate a lui x 0.
 | |
∂f1 ∂ f1 ∂f
… ….. 1
∂ x1 ∂ x2 ∂ xn
D ( f 1, f 2, … , f n) ∂ f 2 ∂ f 2 … … … . ∂ f 2
Intr-adevar, iacobianul =
D ( x1 , x2 , … , xn ) ∂ x1 ∂ x2 ∂ xn
………………….
∂fn ∂f n ∂f
………. n
∂ x1 ∂ x2 ∂ xn

∂fi
este o functie continua in x 0, deoarece derivatele partiale sunt continue intr-o vecinatate
∂x j

V a lui x 0 ,deci in x 0), si este ≠ 0in acest punct, deci exista o vecinatate V a lui x 0pe care
' ''

iacobianul este ≠ 0.

∂fi
Atunci, in vecinatatea V =V ' ∩V ' ' a lui x 0, derivatele partiale sunt continue si
∂x j
iacobinianul este ≠ 0 , deci este o transformare regulate pe V .

Observatie. Propozitia 1 ne indreptateste sa vorbim de ,,transformarea regulate in jurul lui x 0

“ in loc de ,,transformare regulate in x 0 “.

Propozitia 2. Orice transformare regulata intr-un punct este continua in acel punct.