COLEGIUL ECONOMIC „VIRGIL MADGEARU” GALAȚI

STUDIU DE CAZ
„DIVERSITATEA TEMATICĂ, STILISTICĂ ȘI DE VIZIUNEA ÎN
POEZIA INTERBELICĂ”.

-SIMBOLISMUL-

PROFESOR: COJOCARU ELENY ELEV: GEGEA MARIA-ANA

CLASA: A XII-A D

1
 CUPRINS

1. INTRODUCERE
2. TRĂSĂTURILE SIMBOLISMULUI
3. SIMBOLISMUL EUROPEAN
4. SIMBOLISMUL ROMÂNESC
5. TEMELE SIMBOLISMULUI
6. CONCLUZII
7. BIBLIOGRAFIE

1. INTRODUCERE

2
 Simbolismul este un curent literar apărut în Franța la sfârşitul secolului al
XIX-lea, ca reacţie împotriva parnasianismului,a romantismului retoric şi a
naturalismului, promovând conceptul de poezie modernă. Termenul de
„simbolism” provine din cuvântul grecesc „symbolon", intrat în limbă prin filieră
franceză.Simbolul este un substituent, el înlocuieşte expresia directă, vorbirea
naţională, mediind cunoaşterea pe calea analogiei și a convenției.O dată cu
evoluţia limbajului, simbolul a devenit tot mai complex,folosindu-se în toate
domeniile culturii, iar în literatură este un mod de constituire a imaginii artistice.

Simbolismul a fost teoretizat în 1886 de Jean Moréas (părintele

simbolismului), în articolul-manifest „Le Symbolisme” în revista „Le Figaro”.
Curentul literar a fost promovat la noi de Alexandru Macedonski, prin articole
programatice, reviste și cenaclul simbolist „Literatorul”.

Simbolismul reprezintă o reacţie antipozitivistă şi antiraţionalistă. Poeţii

simbolişti vor prelua din şcolile anterioare tot ce se potrivea spiritului lor neliniştit
şi dornic de „altceva” decât ceea ce le putea oferi mediul ambiant şi vor fi
receptivi la tot ce este nou în domeniul filozofiei, al picturii, al muzicii, al ştiinţelor
şi al artelor în general.

Având multe asemănări cu simbolismul francez, simbolismul românesc nu este o

simplă variantă a lui. El a apărut şi s-a dezvoltat în cu totul alte condiţii social-
istorice şi mai ales în cu totul alt context literar. Simbolismul românesc nu a avut
un caracter antiparnasian,ci şi-a asimilat parnasianismul.

Parnasianismul este denumirea unui curent literar din a doua jumătate a

secolului al XIX-lea. Parnasianismul a apărut ca o reacție (neo-clasică) la
romantism și cultiva expresia impersonală, descriptivă, ornamentală și cizelată,
raportată la peisaje exotice, dar și la obiecte de artă, cărora le consacra poezii de
virtuozitate formală.

2. TRĂSĂTURILE SIMBOLISMULUI

3
 În opoziție cu retorismul romantismului, simbolismul preferă un ton mai intim
și confesiv, iar spre deosebire de răceala și formalismul parnasianismului, se
îndreaptă spre emoția și muzica interioară a ideii.

 Simbolul este considerat elementul de bază al poeziei simboliste, element

ce dă şi numele curentului. Simbolul este doar un substituent ce
înlocuieşte expresia directă şi mediază cunoaşterea pe calea analogiei şi a
convenţiei. În literatură, simbolul a existat în toate epocile, însă
simbolismul se diferenţiază de alte curente prin faptul că are multiple
semnificaţii în contextul poetic.
 De asemenea, la baza tehnicii simboliste stă sugestia, calea poetică de
realizare a simbolului şi de exprimare a corespondenţelor, a legăturilor
ascunse dintre lucruri, a stărilor vagi, nelămurite. Poeţii simbolişti nu
descriu, ci comunică senzaţii corespunzătoare unor stări sufleteşti.
 Corespondenţele sunt afinităţile invizibile dintre diferitele părţi ale
universului, care se traduc la nivelul înţelegerii textului prin simboluri. În
această categorie intră şi anlogiile între senzaţii, emoţii şi tonuri.
 O altă figură de stil specifică este sinestezia, care îmbină mai multe
imagini artistice: vizuale, auditive, olfactive, dinamice, pentru a descrie o
singură realitate.
 Poeţii simbolişti care contestă monotonia ritmică (muzica interioară) a
poezie tradiționale, cultivă versul liber pentru că aici rima, ritmul şi măsura
sunt aplicate după voie. Ceea ce urmăresc ei de fapt este renunțarea, nu
la ritmul în sine, ci la ritmul rezultat din aplicarea consecventă a unor
formule metrice repetitive.
 Un element definitoriu al poeziei simboliste îl reprezintă căutarea
muzicalităţii exterioare, obţinută nu numai prin ritmuri şi rime perfecte, ci
mai ales prin repetiţia obsedantă a unor cuvinte, a anumitor vocale sau a
refrenului.
 Temele, motivele şi simbolurile specifice sunt: singurătatea, nervoza,
reveria, toamna, ploaia, oraşul, boala, moartea, decorul macabru, declinul,
culorile, parfumul, parcul, etc.

3. SIMBOLISMUL EUROPEAN

4
 În articolul-manifest, Jean Moréas vorbește despre o artă care va fi inamica
declamației, a didacticismului sau a falsei sensibilități și proclamă că poezia
trebuie să sugereze, nu să descrie. La acestea adaugă folosirea cuvintelor rare,
a metaforelor rafinate și prețioase și a versurilor impare ce ar permite reînnoirea
limbajului poetic.

Deși, simbolismul francez a durat foarte puțin, el a fertilizat poezia modernă,

negând gândirea științifică, raționalistă. Pe drumul deschis de simbolism au pășit
ulterior Arthur Rimbaud cu experiența clarviziunii, s-au născut tema lui Charles
Baudelaire a corespondențelor și una din temele poeziei lui Stephane Mallarmé
în care lumea întreagă e doar o imensă carte.

Charles Baudelaire publică volumul de poezii „Le fleurs du mal”, ce conținea

elementele unei noi sensibilități și anunță, deci, revoluția poetică modernă.

 Reprentanții simbolismului european

1. Charles Baudelaire (1821-1867) este precursorul poeziei simboliste,
întemeitorul poeziei moderne franceze. El se situează la răspântia din
care poezia se desparte de romantism, alegând definitiv calea
modernismului. Baudelaire încalcă flagrant principiile estetice ale epocii
când conferă alt scop artei: explorarea părţii ascunse a lumii, dezvăluirea
impalpabilului, depăşirea aparenţelor şi sondarea adâncimilor
universului.În mod deliberat, poetul caută o „estetică a profunzimilor”, iar
coordonatele fundamentale ale viziunii sale sunt: adâncul, oceanul,
marea, infernul. Imagini ale vidului(golul, prăpastia) apar cu mare
frecvenţă în universul său poetic şi sugerează stari de disperare, de
aliernare şi de cădere în absurd.

2. Paul Verlaine (1844-1896) este privit de simboliștii francezi ca șef al

curentului. Acesta acordă o importanţă deosebită efectelor muzicale ale

5
 versurilor, rezultată din repetiţii de cuvinte, din folosirea refrenului sau a
vocalelor repetate în mod obsedant. Poezia sa este constituită din
întrebări neclare, visuri inconştiente, tristeţi, aspiraţii, stări melancolice
etc.

3. Stéphane Mallarmé (1842-1898) a fost un alt maestru recunoscut al

şcolii simbolistice. Poet cu o formaţie intelectuală mai solidă, un
temperament mai calm şi echilibrat, Mallarmé, este dezgustat de viaţa
banală şi vulgară, din care vrea să evadeze.

4. SIMBOLISMUL ROMÂNESC

6
 Simbolismul românesc ia naştere într-un moment aproape sincronic celui
european: spre deosebire de clasicism sau romantism, ale căror ecouri dunărene
apar la o oarecare distanţă de timp, simbolismul are şansa de a găsi o literatură
română europenizată ca spirit.

Până în 1900, are o existenţă mai degrabă subterană şi un statut semi-oficial.

De la reprezentanţii Junimii până la scriitori din jurul revistei „Contemporanul”, toţi
au exclus-o din rândul artei sub diverse pretexte. Astfel, prima generaţie
simbolistă românească, pe care o putem numi macedonskiană, a avut un număr
mic de autori valoroşi.

Simbolismul îşi continuă existenţa la noi până în 1940, adică până într-un
moment când, în alte ţări, simbolismul intrase de mult în istorie, iar în poezia
noastră există autori care se caracterizează printr-un ataşament nedezminţit faţă
de moda literară a tinereţii lor.

Faza de maximă strălucire a curentului se fixază la noi în primul deceniu al

secolului al XX-lea. În această perioadă apar volumele lui Macedonski care
atestă formarea unei variante simboliste originale, lipsită de inflexiunile romantice
din tinereţe. Pe parcursul a mai bine de un deceniu, îşi fac intrarea în scenă
formulele simboliste esenţiale: simbolismul caligrafiat şi muzical, simbolismul
ornamental, cu reflexe parnasiene. Probabil că Macedonski a impus structura
simbolismului românesc pentru deceniile următoare. În peisajul pe care îl
schiţăm, poezia se prezintă, de departe, drept specia cea mai bogată şi mai
variată, nu doar prin prezenţa tuturor formelor de simbolism european, ci şi prin
construirea celor mai originale variante locale.

Datorită episodului simbolist, în preajma primului război mondial, versul

românesc curgea melodios, fără împleticirile de la sfârşitul secolului anterior.
Simbolismul românesc numără şi alte realizări, originale la nivel european: poetul
român a menţinut, în cele mai depresive confesiuni, tonul ludic şi, pe de altă
parte, a imaginat un fabulos teritoriu sudic, făcut din abstracţia mării şi a
călătoriei.

Cât priveşte proza, observăm o redusă varietate, dar cu alese sclipiri originale.
Dacă proza din secolul al XIX-lea se situează încă la un nivel tradiţional,
neîndrăznind să se avânte în necunoscut, imediat după 1900 asistăm la înflorirea

7
unor noi forme prozodice. Începutul îl face Ştefan Petică cu o suită de poeme în
proză care ne plasează, deodată, în centrul artei simboliste europene.

Cum s-a remarcat adeseori, trăsăturile simbolismului românesc nu diferă

esenţial de cele ale simbolismului european, însă o analiză atentă poate constata
o deplasare de accent către una sau alta dintre acestea. Şi în creaţia poeţilor
simbolişti români se întâlneşte tentaţia pentru investigarea unor zone tematice
noi (oraşul, nevrozele, melancolia depărtării, singurătatea, obsedat de ideea
morţii), preferinţa pentru imagini vagi, fără contur, obsesia culorilor (albul,
violetul, negru, galbenul) şi a instrumentelor ale căror sunete sugerează stări
sufleteşti (pianul, vioara), căutarea valenţelor muzicale ale cuvântului,
preocuparea pentru corespondenţe, dorinţa de a experimenta noi tipare în
prozodie. În schimb, ei refuză contemplarea pur sentimentală a naturii şi, de
asemenea, logicul, explicitul, raţionalul în favoarea sugestiei.

Privit de la mare înălţime, acesta ar fi relieful literar simbolist de la noi. Chiar

şi în urma acestei schiţe, se poate observa configuraţia particulară şi originală a
terenului cu numeroase influenţe asimilate, cu unele sclipiri neaşteptate, care au
reprezentat baza inovaţiilor moderniste din perioada interbelică.

 Reprezentanții simbolismului românesc

1. Alexandru Macedonski (1854-1920) supranumit poetul rondelurilor,
inspirându-se din literatura franceză, este primul reprezentant al
simbolismului în literatura română. Inițiatorul cenaclului și revistei
literare „Literatorul”, a susținut modernizarea poeziei românești, fiind
într-o continuă polemică cu junimiștii.

8
2. George Bacovia (1881-1957) este considerat cel mai mare poet
simbolist al românilor. Volumele sale de poezii şi proză stau la baza
unei tehnici unice în literatura română, cu vădite influențe din marii lirici
moderni francezi pe care-i admira. Apartenenţa sa la curentul simbolist
se vede de la publicarea volumului „Plumb”, imediat după carnagiul
primului război mondial. Poezia lui Bacovia exprimă o stare depresivă
specifică unui intelectual proletar , cu o structură sufletească
ultrasensibilă, de aceea poate fi incadrată și în direcția simbolismului
depresiv. Peisajul său e întunecat , cu linii ingroșate până la brutalitate .
Ceea ce contează la el e decorul, halucinant, pentru că înfioară,
captivant pentru că trimite la planul dedesubt al poeziei.

3. Ion Minulescu (1881-1944) se prezintã ca un poet al tuturor, nu doar al

elitelor, aşa cum s-a erijat Macedonski. Are o liricã dinamicã, lipsitã de
orice sterilitate, cu o preferinţã vãditã pentru trãiri, nu pentru concepte.
Renunţã la polemicile de cenaclu şi la speculaţiile teoretice, el se
adreseazã agorei însetate de poezie. Simbolul devine alegorie,
imaginile se succed dinamic, nu difuz, sinesteziile şi corespondențele
sunt speculative, misterul nu are sens în sine, ci ca un pretext de efecte
retorice.

9
  Simbolismul românesc cunoaște trei faze:
1. Faza de apariție și răspândire – 1880-1990
2. Faza de maximă înflorire – 1900-1915/1916
3. Faza de regres până la dispariția sa din peisajul literar

5.TEMELE SIMBOLISMULUI

Temele întâlnite în simbolism sunt preluate din curentele mai înaintate, doar
că aici, acestea primesc o nouă încărcătură ce le diferenţiază cu totul faţă de
deceniile precedente.

Astfel, tema singurătăţii descinde din romantism. În simbolism ea îşi pierde

grandoarea, nu este clamat, devine elegiac şi intim.

Natura.Spre deosebire de poezia romantică, natura nu mai este subiect, ci

stare sufletească, exprimată muzical ori cromatic, sau decor. Astfel, parcul,
grădina, statuile, orizonturile marine sunt prezentate static. Culorile dominante
sunt cenuşiul, negrul, albul; culorile obsesiei; roşul, violetul, galbenul, expresii ale
stărilor anxioase. Sentimentul ploii aduce stări depresive, mohorâte.

Iubirea.Simboliştii nu încadrează tematica iubirii în contextul naturii. Cele

două elemente nu formează, ca la romantici, un tot. Poeţii vor găsi însă
corespondenţe în comunicarea sentimentelor. Ei vor exprima uneori şi direct
sentimentul, implicând trăiri intense, manifestate prin reacţii vitaliste sau
maladive. Predilecţia pentru parfumuri şi muzică este de ordin vital.

Instrumentele muzicale. Simbolismul aduce în poezie o gamă de instrumente

muzicale, realizând corespondenţe între emoţie şi instrumentul muzical: vioara,
violina exprimă emoţii grave; clavirul-tristeţea şi sentimentul disperat al iubirii;
caterinca evocă medii sărace; fluierul este funebru; fanfara trezeşte melancolii;
pianina, melancolia constituie motive uneori exterioare, decorative, alteori vor
intra în substanţă şi în atmosfera generală a poeziei.

10
 6.CONCLUZII
Simbolismul, curent literar apărut în Franţa la sfârşitul secolului XIX, aduce în
literatura universală o nouă structură caracterizată prin descrierea unor stări
sufleteşti neclare, prin folosirea unui limbaj inedit şi prin introducerea versului
liber. Muzicalitatea interioară este principala caracteristică a poeziei simboliste.
Trăsăturile esteticii simboliste sunt: simbolul, sugestia, corespondenţele,
sinestezia, muzicalitatea şi înoirea orizontului tematic.

Primele semne ale unei noi mentalităţi estetice, modernismul, în sensul său
cel mai cuprinzător, apar în Franţa, în poezia lui Baudelaire. Abia la 18
septembrie 1886, Jean Moréas publică în suplimentul literar al ziarului „Le
Figaro” o scrisoare intitulată „Le Symbolisme”, devenită manifestul literar al noii
mişcări. Astfel, în concepţia poeţilor francezi, versul liber producea efecte sonore
inedite.

În România, simbolismul s-a sincronizat foarte rapid cu cel european datorită

tinerilor ce studiau în Franţa şi care au adus la întoarcerea în ţară noi forme de
artă literară. Acesta a fost afirmat mai ales de Alexandru Macedonski în cenaclul
„Literatorul”. Chiar dacă a apărut sub influenţe occidentale, simbolismul
românesc are numeroase particularităţi. La început slab dezvoltat datorită
nerecunoaşterii artei simbolice, simbolismul ia un avânt puternic la începutul
secolului XX, mai ales în poezie, dar şi în proză şi teatru.

Temele liricii simboliste sunt preluate din curentele literare mai vechi, dar
primesc o nouă însemnătate total diferită de cea întâlnită în romantism.
Principalele teme sunt: singurătatea, natura, iubirea, ploaia. Motivele literare
stau sub semnul tristeţii şi al macabrului dintre care amintim: ploaia, moartea,
vântul, corabia, insula, toamna, boala, oraşul etc. Sunt folosite instrumente
muzicale care alternează cu stările sufleteşti, iar fiecare culoare are un
simbol(roşu-iubire arzătoare, intimitate, agresiune, violenţă; galbenul-pământul,
setea de cunoaştere, suspiciune; verde-speranţă; albastru-loialitate, mister,
adevăr, veşnicie, relaxare; violet-pocăinţă, reculegere, uniunea dintre
înţelepciune şi iubire; negrul-moartea, amărăciunea, tristeţea; albul-inocenţă,
măreţie).

Astfel, simbolismul constituie perioada de modernizare a poeziei şi a întregii

literaturi atât pe plan naţional, cât şi universal.

11
 7.BIBLIOGRAFIE

1. https://pdfcoffee.com/simbolismul-european-studiu-de-caz-pdf-free.html
2. https://prezi.com/17anco0ramr4/simbolismul-european-si-simbolismul-
romanesc/
3. https://prezi.com/p5eff51uy3n_/simbolismul/
4. https://ro.wikipedia.org/wiki/Simbolism
5. https://www.scribd.com/doc/92088909/Simbolismul

12