Universitatea Babes-Bolyai

Facultatea de istorie si filosofie

Actul de la 23 august 1944

Muntea Madalina Maria

Arhivistica, anul II

1
In vara anului 1943 si primavara anului 1944, armatele germane au fost impinse
inapoi catre frontierele Romaniei; operatiunea cea mai importanta, in care
trupele romane au fost implicate a fost apararea Crimeii. In aprilie 1944 a
inceput ofensiva sovietica de recucerire a Crimeii, fortele germane si romane
fiind coplesite de efectele si cantitatea tehnici de lupta superioare ale sovieticilor
au fost evacuate.
In primavara anului 1944 se alaturase Romaniei alti factori politici in
efortul de a scoate tara din razboi. Iuliu Maniu fiind in frunte, recunoscut ca si
lider al opozitiei democratice fata de dictatura lui Antonescu, acesta insista ca
opinia publica din Romania se impotrivise continuarii razboiului impotriva
Uniunii Sovietice dincolo de Nistru si ca acum incercau doar sa apere
integritatea teritoriala a tarii, inclusiv Nordul Transilvaniei. Maniu a respins
propunerile aliate de declansare a unei actiuni militare impotriva Axei ca mijloc
de retragere a Romaniei din razboi, acesta subliniind ca, in absenta armatei
romane care se afla pe front, germanii aveau forta militara pentru a rasturna
guvernul si sa reinstaleze regimul legionar care ar fi pus capat oricarei opozitii
democratice. In consideratia lui Maniu, Uniunea Sovietica era o principala
amenintare la adresa independentei Romaniei si vedea in Occident speranta de
evitare a unei catastrofe.
Maniu a trimis mai multe mesaje guvernului britanic in care explica rolul
Romaniei in razboi si aspiratiile ei, ca raspuns Foreign Office l-a informat pe
Maniu ca frontierele postbelice ale Romaniei vor fi trasate in conformitate cu
Carta Atlanticului si cu recunoasterea britanica a intereselor de securitate ale
Uniunii Sovietice in privinta frontierei vestice a acesteia; prin asta se intelegea
clar ca Romania nu putea sa se rezume doar la aliatii occidentali si ca trebuia sa
ajunga si la o cale de mijoc cu Uniunea Sovietica, iar in legatura cu Nordul
Transilvaniei, Foreign Office si-a expus opinia ca dupa raboi, Dictatul de la
Viena va fi anulat si regiunea respectiva va fi restituita Romaniei.
Guvernul Sovietic la inceput a manifestat doar un interes moderat in a
trata cu opozitia democratica din Romania, dar nici Maniu n-a aratat interes in a
trata cu Uniunea Sovietica, atat timp cat Aliatii occidentali nu erau pregatiti sa
garanteze ca Romania nu va cadea sub dominatia sovietica. Maniu si Constantin
Bratianu nu au facut nici un secret din opozitia lor fata de continuarea de catre
Antonescu a razboiului alaturi de Germania. Acestia au adresat memorii prin
care au protestat impotriva trimiterii suplimentare de trupe romanesti dincolo de
Nistru pentru a lupta in razboiul Germaniei, au atras atentia asupra faptului ca
Romania avea propriile ei probleme de rezolvat cu Ungaria. Antonescu le-a

2
reamintit lui Maniu si Bratianu gravele imprejurari in care se afla tara atunci
cand si-a asumat puterea in 1940; a respins fara ezitare principala lor cerere de a
iesi din razboi si de a aduce trupele in tara atragand atentia asupra faptului ca
contramasurile germanilor ar fi putut conduce la distrugerea armatei si
subjugarea tarii.
Maniu, cat si Mihai Antonescu au realizat contacte indirect cu guvernul
sovietic, dar principalul scop era de a testa atitudinea acestuia din urma fata de
Romania, decat de a negocia fiindca mai sperau inca sa capituleze fata de Aliatii
occidentali.
Iuliu Maniu a cerut ajutorul lui Edvard Benes, seful guvernului
cehoslovac in exil, de la Londra pentru a reprezenta guvernului sovietic cazul
Romaniei; acesta a discutat cu Molotov si Stalin, in cursul carora acesta a fost
aparent de acord cu regimul Antonescu, poporul roman trebuia facut responsabil
pentru atacarea Uniunii Sovietice, manifestandu-se deopotriva favorabil
Romaniei in raport cu Ungaria in solutionarea problemei Transilvaniei.
In decembrie 1943 si ianuarie 1944 Frederic Nanu purtase convorbiri cu
oficiali ai Legatiei sovietice asupra interesului exprimat de “unele cercuri” din
Romania de a negocia o iesire din razboi; Nanu a informat poporul ca guvernul
sovietic promisese sa respecte independenta si suveranitatea Romaniei si a ajute
sa redobandeasca Transilvania daca abandona razboiul. Antonescu nu a dat
vreun raspuns, considerand ca Romania este mai in siguranta daca trateaza cu
Occidentul; in convorbirile sale de la Madrid cu ambasadorul American a fost
incurajat sa creada ca acestea ar putea duce la o pace separate cu Aliatii
occidentali, s-a gandit chiar sa incredinteze opozitiei democratice asumarea
negocierilor de pace.
La sfarsitul anului, aliatii occidentali acceptasera propunerea lui Maniu ca
un reprezentant al opozitiei sa fie trimis sa negocieze direct cu puterile
occidentale, Maniu si colaboratorii au fost de accord ca printul Barbu Stirbey sa
fie intermediarul lor si in februarie 1944 a fost trimis la Cairo; la prima sa
intalnire cu reprezentantii celor trei aliati a declarat ca Guvernul, Regele si
opozitia din Romania dorea sa treaca de partea cealalta, Stirbey avea siguranta
ca Antonescu era gata sa ia o astfel de masura deoarece stia ca razboiul e
pierdut, dar in acelasi timp credea ca Maniu ar putea organiza o lovitura de stat
daca asta doreau Aliatii, cu conditia sa fie respectate independent si drepturile
teritoriale si sa i se recunoasca statutul de cobeligerant.
Apropierea rapida a armatelor sovietice si ocuparea Ungariei de catre
armata germana la 19 martie, alarmase cercurile politice; la 21 martie Mihai

3
Antonescu ii trimite un mesaj urgent lui Stirbey la Cairo, prin care cerea sa afle
reactia Aliatilor fata de evenimentele din Ungaria si daca poate conta Romania
pe sprijinul politic si militar in cazul unei actiuni germane asemanatoare
impotriva Romaniei, iar ca si raspuns generalul Henry M. Wilson fara a se
consulta cu colegii sai americani si sovietici, a cerut guvernului roman sa
capituleze si sa nu opuna rezistenta trupelor sovietice, avertiza ca Romania avea
un ultim prilej de a contribui la infrangerea Germaniei si ca conditiile de pace ce
se vor impune vor fi conditionate de eforturile in beneficiul cauzei aliate, acesta
ii mai trimite un mesaj mai tarziu lui Mihai Antonescu in care adauga conditiile
deja exprimate. Wilson, in data de 2 aprilie, ii scrie lui Maniu punand aceleasi
conditii pentru un armistitiu, el cerea rasturnarea regimului Antonescu. Maniu si
Antonescu nu au trimis raspuns considerand ca propunerile acestuia nu aveau
garantii fiind considerate esentiale pentru pastrarea statului
roman.
Ion Antonescu cu toate ca dorea evitarea subjucarea tarii fata de Uniunea
Sovietica, acesta se confrunta cu amenintarea iminenta a unui regim legionaro-
german care va afecta suprastructuriile politice si economice a tarii, acest pericol
se concretiza, astfel la 26 ianuarie 1944, Hitler ordonase sa-nceapa pregatirile
pentru ocuparea Romaniei in cazul unei lovituri antigermane, dar tensiunea
dintre relatiile romano-germane s-a ameliorat in urma unui accord economic
incheiat la 9 februarie si mai ales de reinoirea angajamentelor de sprijin luate de
Antonescu la intalnirea cu Hitler din 28 februarie, ca urmare Hitler a ordonat
intreruperea pregatirilor pentru ocupare.
In data de 23-24 martie a avut loc o noua intalnire intre Antonescu si
Hitler, avand ca principala preocupare mobilizarea efectivelelor si tehnica de
lupta disponibile pentru razboiul impotriva Uniunii Sovietice, Antonescu a
amintit disponibilitate de a colabora, dar cerea garanii germane impotriva unei
actiuni ungare in Sudul Transilvaniei si echipament german suplimentar pentru
armata romana.
Negocierile de la Cairo intre Stirbey si Aliati a ajuns, in aprilie, la un
momet critic. Uniunea Sovietica si-a asumat un rol mai activ fiindca armatele
sale ajunsesera la Prut. Pentru a grabi capitularea Romaniei, Molotov a anuntat
ca Uniunea Sovietica nu cauta sa obtina vreo parte din teritoriul romaniei sau sa
schimbe ordinea tarii. I-au fost communicate lui Antonescu si Maniu conditiile
de armistitiu ce presupuneau ruperea completa cu Germania si lupta comuna a
armatei romane si a celor aliati impotriva Germaniei, restabilirea frontierei ruso-
romane din 22 iunie 1941, plata de despagubiri fata de Uniunea Sovietica,

4
eliberarea tuturor prizonierilor de razboi aliati, deplasarea libera a Armatei Rosii
pe teritoriul Romaniei, anularea Dictatului de la Viena si sprijin sovietic pentru
revenirea Nordului Transilvaniei la Romania.
Maniu neavand o vaga incredere in promisiunile sovietice de respectare a
suveranitatii romanesti a acceptat propunere de a incheia un armistitiu cerand ca
nici o trupa sovietica sa nu intre in tara daca nu li se cerea. Pentru evitarea
ocupatiei sovietice acesta ceruse Comandamentului Aliat din Orientul Mijlociu
sa trimita in Romania doua divizii de aeropurtate, Maniu a aceptat intr-un final
un armistitiu pe baza conditiilor impuse de acestia.
Guvernul Antonescu la 15 mai a respins termenii aliati, antonestii i-au
interpretat drept o capitulare fata de Uniunea Sovietica si considerau ca o astfel
de actiune punea in pericol existent tarii.
Gruparile politice din Romania ce erau opuse razboiului si dictaturii lui
Antonescu au devenit mai indraznete, necesitatea coordonarii a condus Partidul
National Taranesc, Partidul National Liberal , Partidul Social Democrat si
Partidul Comunist la crearea Blocului National Democratic, s-a afirmat ca
obiectivele sale sunt incheiere imediata a unui armistitiu cu aliatii, retragerea din
Axa si sprijin total pentru efortul de razboi al Aliatilor, rasturnarea dictaturii lui
Antonescu si inlocuire ei cu un regim democratic, Blocul a facut cunoscut ca
membrii sai fiind de accord sa actioneze impreuna pentru atingerea obiectivelor
imediate, intentionau sa-si mentina identitatea ideological si
politica.
Maniu a ezitat sa stabileasca un acord cu comunistii fara a obtine garantii
privind integritatea teritariala a Romaniei si de a fi sigur ca nici un guvern
communist, sprijinit de sovietici nu va fi format pe teritoriul romanesc, in timp
ce Armata Rosie inainta, acesta a trimis un emisar la Cairo cu informatiile
privind formarea Blocului National Democratic, i-a informat pe Aliati ca Blocul
National Democratic intentioneaza sa rastoarne dictatura lui Antonescu si ca
acesta va forma un guvern a carui sarcina principala va fi declararea armistitiului
si sa duca la indeplinire conditiile aliate.
Ultima intalnire dintre Hitler si Antonescu a avut loc la Rastenburg, in
data de 5 august. Acestia au discutat despre situatia militara pe Frontul de
Rasarit si problemele economice romano-germane, dar acestia s-au despartit
nerezolvand nimic. Antonescu mai speram sa reuseasca sa convinga puterile
apusene sa protejeze Romania de inaintarea sovietica in Europa, deoarece
ajunsese sa considere razboiul impotriva Uniunii Sovietice o lupta de aparare a
civilizatiei europene.

5
 Masiva Ofensiva sovietica pe frontul romanesc incepe la 20 august,
Armata Rosie a strapuns pozitiile defensive in mai multe locuri. Rezistenta
fortelor germane a fost mai sustinuta decat a unitatilor romanesti. Desfasurarea
rapida a evenimentelor in special colapsul de pe front a fost surprins opozitia
democrata. Discutiile cu Blocul National Democratic in legatura cu caracterul
si component unui nou guvern si cu aspectele militare ale lovituri de stat au
continuat pana la 20 august, nu fusese stabilita data pentru rasurnarea lui
Antonescu, ofensiva sovietica a facut imperativa adoptarea unei hotarari. Maniu
si Bratianu in cooperare cu Regele Mihai au cazut de accord ca ziua de 26
august sa fie data rasturnarii acestuia, dar cand au aflat ca Antonescu va pleca pe
front in data de 24 august, atunci s-au hotarat sa schimbe aceasta data pentru 23
august, Regele Mihai l-a chemat pe Antonescu la Palat, atunci cand acesta a
refuzat sa accepte armistitiul; Regele a ordonat arestarea sa impreuna cu Mihai
Antonescu care il insotea, alti colaboratori apropiati a lui Antonescu au fost
covocati la Palat, pentru un presupus Consiliu de Coroana si de asemenea si
acestia au fost arestati.
Regele l-a numit prim-ministru pe generalul Vonstantin Sanatescu, unul
dintre comandantii armatei care sprijinise planul Blocului National de rasturnare
a lui Antonescu, Sanatescu la randul sau a numit prin decret pe membrii
guvernului, incluzand pe Maniu, Bratianu, Constantin Titel Petrescu,
conducatorul Partidului Social Democrat si Lucretiu Patrascanu reprezentand
partidul communist.
La orele 10 , in data de 23 august in 1944 s-a difuzat la radio proclamatia
Regelui catre Tara anuntand ruperea relatiilor diplomatice cu Germania si
armistitiul cu Natiunile Unite. El a declarat ca Romania s-a alaturat Aliatilor
impotriva Axei si ca isi va mobiliza toate fortele pentru eliberarea Nordului
Transilvaniei.
Reprezentantii diplomatici si militari germani din Romania au fost luati pe
nepregatite; un numar de ofiteri printre care generalul Hans Friessner o insistat
pentru o evacuare a tuturor fortelor germane din Romania spre teritoriul
controlat de trupele ungare, Hitler i-a ordonat sa ocupe Bucuresti si sa instaleze
un nou guvern; aceasta tentativa esuand, la 28 august trupele romane eliminasera
amenintarea germana asupra Bucurestilor, iar la 31 august fortele germane se
aflau in retragere in intreaga tara.