Sunteți pe pagina 1din 10

3 de Cupe

Text: Eli Tarot

--
Domnul Abundenței; „Împlinirea Voinței Iubirii în bucurie abundentă. Ea este baza
spirituală pentru fertilitate”. - Cartea lui Thoth, pag. 196
--

Cartea 3 de cupe, mai este numită și Domnul Abundenței. Aici Mercur este în Rac.
Îngerii decanului sunt Rachael și Yehomayah. Cele 3 de cupe, semnifică influența lui
Binah în Briah, lumea mentală. Racul este un semn astrologic de Apă și, prin urmare,
se află sub comanda Lunii.
Astfel avem semnele cardinale ale Apei, adică emoțiile. 3 de Cupe este în afinitate
perfectă cu Binah, care este „Will to Form” și Zeița Trinității, “a Maid, Mother and
Crone”. Apa curgătoare, rapidă și extravagantă în timp ce se revarsă din cupele de
rodie, reprezintă darurile lui Mercur. Apa ia naștere dintr-o singură ceașcă care denotă
„Marea întunecată și calmă a lui Binah”, o caracteristică a inconștientului din care
izvorăște toată conștiința. Ea este, de asemenea, văzută ca Persefona (primăvara),
pentru care rodia este sacră.
Cu atâtea Persefone (rodii) ca primăvară, această carte reprezintă belșug, ospitalitate
și abundență. Binah, al 3-lea Sephiroth numit „Înțelegere” este și „Voința de a forma”, o
forță subiacentă care face din imaginație un pântec. Ea este Voința Pântecului de toate
formele, nu Pântecele însuși, pentru că acesta este rezervat acțiunii lui Chesed, Sfera
Milei.

Din nou, sexualitatea acestor forțe este limitativă și lipsită de percepție. Chesed poate fi
Masculin în expresia sa de formă și totuși este feminin, deoarece primește Voința lui
Binah. Ceea ce vă poate surprinde este că niciunul dintre noi nu este sexul corpului
nostru. Suntem androgini, prin aceea că suntem atât receptivi (efeminați), cât și
expresivi (bărbătoși); atât magnetici (feminini) cât și electrici (masculini). Fiind entitate
electromagnetică, avem o mare putere, de „a fi sau a nu fi”.
--
Corpul este un instrument, alimentat de Entitatea Electromagnetică / Entitate de Lumină
care este și sunteți (Sufletul). Căci, ca unealtă electrică, corpul uman este nu este
deosebit dar, ca operator al său,voi sunteți dincolo de rațiunea corpului fizic, deoarece
sunteți „Piatra din capul Unghiului său Sfântul Păzitor”. În mod evident, tu ești un
„Voința de a fi”, un EU SUNT care este în mare măsură o combinație de „Voință de a
forța” și „Voință de a forma”, așa că iată o poantă: TU EȘTI (DE FAPT) IMAGINAȚIA TA
și deci Imaginatul.
--
Amintiți-vă, Hu este mandarin/tibetan pentru Dumnezeu și Omul provine din cuvântul
hindus pentru minte - Manas --- cu mult înainte ca latină să fie folosită de Patriarhie ca
propagandă preferată. Prin urmare, de la început ai fost numit Dumnezeu Minte! Corpul
nu este descris ce e în lumea umană, ci, mai degrabă este o minte superioară.

Deci ești un Hu-Man, care deține un corp animal. Acum Sufletul, Identitatea Ta
Originală, este un Daemon/sau Daimon/Sfânt Înger Păzitor pentru corpul tău. Mintea
Divină este Făcătorul de Imagini, asta înseamnă cuvântul Imaginație, iar acel suflet
drag care te conține este Puterea Creatorului. E timpul să „mai presus de toate
lucrurile, să te cunoaști pe tine însuți” ca EU SUNT Eu. Acesta este un colectiv
multidimensional de „euri”! Prin urmare, uitați-vă de identitățile create de om în luna lui
viață și continuați doar cu voi, pentru că auto-impecabilitatea este ceea ce ați venit să
afirmați! Amintiți-vă, ceea ce experimentăm drept creaație în acest Univers este propria
noastră imagine și viață. Preia-ți controlul și nu mai da vina pe mediu, pe o persoană
sau pe lucruri. Sigur că pot să vă influențeze, dar au doar puterea pe care le oferiți.
--
Ceea ce ești depinde de folosirea ta pasională a Imaginației/ a Eu Sunt!
--
Este, cum se spune în mitologie și în filozofie, Amprentă prețioasă de carneliană
reprezentându-l pe Socrate, în Roma, secolului I î.Hr. – secolul I d.Hr.
--
Folosirea de către Homer a cuvintelor theoí (θεοί „zei”) și daímones (δαίμονες)
sugerează că, deși sunt distincte, ele sunt similare ca natură. Scriitorii de mai târziu au
dezvoltat distincția între cele două. Platon în Cratylusv speculează că cuvântul daimōn
(δαίμων „zeitate”) este sinonim cu daēmōn (δαήμων „știutor sau înțelept”), cu toate
acestea, este mai probabil daiō (δαίω „a împărți, a distribui destine, a aloca”).
--
Socrate[modifica]: În Discursul lui Platon, preoteasa Diotima îl învață pe Socrate că
dragostea nu este o zeitate, ci mai degrabă un „mare demon”. Ea continuă să explice
că „totul demonic este între divin și muritor”, și descrie demonii ca „interpretând și
transportând lucruri umane către zei și lucruri divine către oameni; rugăminți și sacrificii
de jos, și rânduieli și despăgubiri de sus...”. În Apologia lui Socrate a lui Platon, Socrate
pretindea că are un daimonion (literal, un „ceva divin”) care îl avertizează frecvent – sub
forma unei „voci” – împotriva greșelilor, dar nu îi spunea niciodată ce să facă.
--
Socrate cel platonic, nu se referă însă niciodată la zeu ca la un daimōn; el a fost
întotdeauna menționat ca un „ceva” sau un „semn” impersonal. Prin acest termen, el
pare să indice adevărata natură a sufletului uman, noua sa conștiință de sine. Paul
Shorey vede daimonionul nu ca pe o inspirație, ci ca pe „un fel de tact spiritual care îl
împiedică pe Socrate a face orice act opus adevăratelor sale interese morale și
intelectuale”.
--
În ceea ce privește acuzația adusă de el lui Socrate în 399, Platon a bănuit că „Socrate
greșește pentru că nu crede în zeii în care crede orașul, ci introduce alte ființe
daemonice...” Burkert notează că „o ființă specială veghează asupra fiecărui individ, un
daimon. care a obținut persoana la naștere prin tragere la sorți, este o idee pe care o
găsim la Platon, fără îndoială din tradiția anterioară.
Faimosul, paradox al lui Heraclit este deja îndreptat împotriva unei astfel de concepții:
„caracterul este pentru om daimonul său””. Platon și Proclus spun că în religia greacă
antică, daimonul desemna nu o anumită clasă de ființe divine, ci un mod de activitate
particular: fiind o putere ocultă care îi conduce pe oameni în folosul sau împotriva lor...
fiecare zeitate poate acționa ca daimon. O cunoaștere specială a daimonilor este
pretinsă de pitagoreeni, în timp ce pentru Platon, daimonul este o ființă spirituală care
veghează asupra fiecărui individ și echivalează cu un sine superior, sau cu un înger. În
timp ce la Platon și neoplatoniști, este numit „divin”, Aristotel în consideră un daimonios,
adică „un intermediar al zeităților”. Pentru Proclus, daimoanele sunt ființe intermediare
situate între ființele cerești și locuitorii tereștrii.
--
Ilustrația cărții de Tarot Thoth, prezintă un 3 de Cupe, unde sunt 3 cupe de rodie, pline
de „dragoste”. Alte cărți arată 3 stări ale Iubirii ilustrate, precum Eros (dragoste de
carnală), Philos (Iubire fraternă/iubire de familie) și Agapé (dragoste spirituală). Aici
găsim ilustrată o mare scenă de bucurie și dragoste abundentă. Cu toate acestea,
există o avertizare produsă de imaginea rodiei: Pentru că Persefona a mâncat din rodie
și, înghițind câteva semințe, ea a fost obligată să petreacă o parte din fiecare an în
Lumea Întunecată, împreună cu soțul ei Hades/Pluto. Avertismentul este să vă bucurați
de lucrurile bune din viață, dar să nu aveți încredere în ele că vor dura, deoarece vor fi
făcute unele sacrificii.
--
În Tarot Illuminati - 3 de Cupe, arată 3 femei (Servitoarea-Mama-Zgripțuroaica) într-o
sărbătoare veselă. Aici mesajul este să facă de fiecare zi și un act de sărbătoare plină
de bucurie, din fiecare zi într-un cântec triumfător, iar tu te vei alătura dansului celor 3
Grații (Roaba-Mama și Vrăjitoarea). Aici fericirea este cea mai bună, atunci când este
împărtășită cu ceilalți. A fi recunoscător pentru ceea ce ari,îți lasă mintea deschisă
pentru a primi și mai mult.
*
Când 3 de cupe este aruncat în timpul unei citiri: Consultantul poate avea o revărsare
de dragoste și emoție pozitivă față de trei persoane foarte semnificative din viața lui.
O dorință copleșitoare de a le comunica astfel de lucruri, Fericire și o viață plină.
Poate deveni mai clar ce spun sentimentele și emoția consultantului.
Lasă spiritul să exprime bucuria de a fi cu ceilalți.
O afecțiune constantă și atemporală este simțită de către solicitant, care este
necondiționată și, prin urmare, mai puternică și mai profund simțită decât dragostea
romantică.
Simțind dansul iubirii, adesea numit Cele Trei Haruri. Un sentiment de bucurie foarte
exuberant de a fi. Consultantul poate avea o revărsare de dragoste și emoție pozitivă
față de trei persoane foarte semnificative din viața lor, o dorință copleșitoare de a le
comunica astfel. Fericire și o viață plină. Poate deveni mai clar ce spun sentimentele și
emoția consultantului. Lăsând spiritul să treacă și exprimând bucuria de a fi cu ceilalți.
Exprimarea bucuriei în lumea de zi cu zi. Sărbătoare și motiv de petrecere.
--
Dacă nu este definit de cărțile din jur: Poftă. Hedonism. Senzualitate crudă.
*