Învierea lui Iisus Hristos sau Sfintele Paști este una din cele mai așteptate și respectate sărbători

religioase
care comemorează evenimentul primordial al creștinismului. Paștele este considerată cea mai sfântă
sărbătoare din calendarul creștin, urmată de Crăciun. Ea reprezintă trecerea de la moarte la înviere și la viața
veșnică, pentru toți ortodocșii. Sărbătoarea Paștelui conține câteva etape de pregătire a trupului și sufletului
pentru întấlnirea și petrecerea acesteia. Sunt respectate obiceiuri care se practică în preajma acestei sărbători
și care se desfășoară în Postul Mare, timp de șapte săptămâni consecutiv.
Gavrilă Sebastian,Tradițiile
clasa I și obiceiurile sunt transmise din generație în generație, iar Sărbătoarea Învierii Domnului
este păstrată cu strictețe în Moldova, unde în noaptea Învierii, credincioşii merg la Biserică pentru slujba
religioasă și sfințirea bucatelor. În coș, se pun ouă roșii, pască, bucate din carne, caș etc. Alimentele aduse
la biserică în această noapte sunt un simbol al reînvierii și al belșugului. Era primit ca, în tradiția
strămoșească, întorcându-se de la biserică, să se păstreze focul lumânării aprins, aducând lumina în casă și
în gospodărie toți cei care participau la slujbă.
Ajunși acasă, creștinii se spală cu apă proaspătă în care se pun un ou roșu, unul alb și o monedă de
argint ca să fie curați, sănătoși și bogați, acest fapt fiind practicat înainte de a se așeza la masă. Apoi,
creștinii mănâncă din cele sfințite, nu înainte de a se saluta cu expresia Hristos a Înviat!, răspunsul fiind
Adevărat a Înviat!. Masa se caracterizează prin bogăția bucatelor, ouă vopsite, pască etc. Tradițional, de
Paști se servește mielul fript. Sacrificarea mielului la această sărbătoare este preluată din practici
precreștine, pentru a marca începutul perioadei de renovare a timpului. Mielul tăiat este identificat simbolic,
de creștini, cu Iisus Hristos, prin care este reactualizată moartea Sa fizică.
Pasca este considerată un element important al acestor sărbători la moldoveni. Ea se face dis-de-
dimineață, după care este dusă la Biserică pentru a fi sfințită în noaptea de Înviere. Dimineața, credincioșii
mănâncă din sfânta pască în loc de anafură ori cunoscutul paști. Credincioșii au câte un coș pregătit, după
rânduiala strămoșilor. Acesta este acoperit cu un prosop țesut cu modele specific zonei, iar în el sunt așezate,
pe o farfurie, simbolurile bucuriei pentru tot anul, precum: semințe de mac, sare, zahăr, făină, ceapă și
usturoi.
Sarea se păstrează peste an pentru a aduce belșug, semințele de mac sunt aruncate în râu pentru a
alunga seceta, zahărul este folosit la vitele bolnave deoarece se spune că are puteri miraculoase, făina este
utilizată pentru ca rodul grâului să fie bogat, iar ceapa și usturoiul au rol de protecție contra insectelor. Pe
farfurie se așază pasca, șunca, brânza, bani, flori și ouăle roșii. Pentru ca toată gospodăria să fie protejată de
rele, la întoarcerea acasă, cel care aduce Lumina Sfântă de la slujba de Înviere trebuie să facă o cruce din
fum pe grinda uşii. Familia este preocupată de curățenia generală atât în casă, cât și în toată gospodăria, în
perioada postului, pentru a întâmpina Învierea Domnului într-un mediu curat. Femeile primenesc casa pentru
sărbătoare, iar bărbaților le revine curățenia din gospodărie. Trebuie respectată o anumită rînduială, astfel
încât, pregătirea bucatelor pentru Paști începe în Săptămâna Mare. În Joia Mare gospodinele coc pască. În
Moldova sunt renumite două feluri de pască: pasca făcută cu brânză și pasca dulce, răspândită și cu termenul
de cozonac.
Creștinii vopsesc ouă roșii pentru sărbătorile de Paști. Originea acestei tradiții se pierde în negura
timpului. Oul este considerat drept simbol universal al nașterii, în religia creștină este atribuit mai ales
renașterii, al nemuririi, făcând parte și din simbolurile reînvierii naturii și vegetației. De curând cu vopsirea
ouălor într-o singură culoare, se practică și se continuă încondeierea ouălor cu diferite motive decorative.
Demn de menționat este că obiceiul acesta s-a transformat, cu vremea, într-o artă adevărată.
Multe din tradițiile și obiceiurile străbune de Paște sunt valorificate atât în familiile din Moldova, cât
și în cadrul diverselor manifestații etnofolclorice și culturale din zonă sau din țară.
BIBLIOGRAFIE:
 Romulus Vulcănescu, Etnologia, Editura Academiei, București, 1975.
 Simeon Florea Marian, Sărbătorile la romấni. Păresimile, Editura Saeculum I.O., București, 2015.