Sunteți pe pagina 1din 8

Constantinescu Laurentiu Nicolae

Arcuri de Triumf ale lumii modern

Un arc de triumf este un monument în formă de portic arcuit, cu una sau mai multe arcade, decorat
bogat cu basoreliefuri și inscripții, amplasat pe o arteră de circulație sau într-o piață, ridicat pentru a
sărbători o victorie militară (când pe sub el treceau cortegiile triumfale) sau în amintirea unui alt fapt
însemnat.
Primele arcuri de triumf au fost construite de romani în Antichitate, fiecare fiind dedicat unui general
victorios, iar modelul acestora a fost reluat în arhitectura modernă.

Porti celebre în forma de arc de triumf:


 Puerta del Carmen din Zaragoza, Spania-1789:
 Puerta del Carmen este un monument care se află în orașul spaniol Zaragoza.
 Puerta del Carmen a fost construită în anul 1789, în stil neoclasic, după planurile arhitectului
Agustín Sanz și a fost inaugurată în anul 1792. La acel moment, era una dintre cele 12 porți
de intrare în orașul Zaragoza (dintre care patru romane și opt medievale) aflându-se astăzi
izolată pe bulevardul Paseo María Agustín din Zaragoza.
 Poarta are structura unui arc de triumf roman cu un arc central și două laterale mai mici.
Deși nu are un mare importanță arhitectonică, poarta are o valoare istorică datorită faptului
că a fost martoră a principalelor evenimente prin care a trecut orașul. În timpul Războiului
siturilor din Zaragoza (1808-1809), poarta a avut rolul de bastion al rezistenței aragoneze
având și în prezent urme ale proiectilelor pe structura sa. De asemenea, a fost poarta prin
care a intrat în oraș armata spaniolă în anul 1833 în timpul primului război civil carlist.
 Ca o dată anecdotică, în dimineața zilei de 23 februarie 1997 un autobuz a intrat direct în
monument cauzând mai multe avarii și punând în pericol stabilitatea sa. Poarta a fost
restaurată ulterior și, în rondoul unde se află au fost amplasați niște parapeți de protecție
pentru a evita viitoare accidente.
 Puerta del Carmen a primit titlul de monument național cu ocazia Expoziției hispano-
franceze din anul 1908 și este monument de interes cultural.
 Poarta Brandenburg din Berlin, Germania:
Poarta Brandenburg din Berlin este o poarta triumfala clasicista, care se afla pe flancul de vest al
Pariser Platz din cartierul Mitte din Berlin. A fost construită ca o completare a bulevardului
central Dorotheenstadt, strada Unter den Linden, în anii 1789-1793, la instrucțiunile regelui prusac
Friedrich Wilhelm II, proiectat de Carl Gotthard Langhans. Sculptura încoronată a lui Quadriga este
o lucrare după designul sculptorului Johann Gottfried Schadow. În partea de vest a Poarta
Brandenburg sunt zonele verzi ale Marii Tiergarten, care sunt traversate de o linie dreaptă a străzii
Unter den Linden din drumul din 17 iunie.

Poarta Brandenburgică cu Quadriga


1
Page

Poarta Brandenburg (germana:Brandenburger Tor) din piața Pariser Platz în cartierul Berlin -


Mitte al Berlinului a fost construită între anii 1788-1791 de către Carl Gotthard Langhans. Este cel

Constantinescu Laurentiu Nicolae


Constantinescu Laurentiu Nicolae
mai important simbol al orașului și concomitent simbol de stat de care sunt legate multe evenimente
importante din istoria Berlinului, a Germaniei, a Europei și a lumii din secolul XX.
Clădirea este în stilul clasicismului timpuriu.

 Poarta Sarutului, realizată de Constantin Brancusi. Se află la Târgu Jiu:

Poarta sărutului este o sculptură în piatră, realizată de Constantin Brancusi, parte a tripticului


Ansamblului Monumental din Targu Jiu. Lucrarea a fost amplasată pe locul ei în luna octombrie
1937 și a fost sculptată în prima parte a anului 1938, fiind finalizată la 20 septembrie și
inaugurată la 27 octombrie 1938.
Poarta sărutului, care se află amplasată pe aleea de la intrarea din parcul orașului, este dăltuită din
piatră poroasă, extrasă din carierele aflate în împrejurimi, fiind alcătuită din coloane groase,
paralelipipedice, ce sprijină o arhitrava cu dimensiuni mai mari decât ale coloanelor, având lățimea
de 6,45 m, înălțimea de 5,13 m și grosimea de 1,69 m.
Pe fețele fiecărei coloane se regăsește simbolul sărutului, două jumătăți ale unui cerc, atât de
caracteristic operei lui Brâncuși. Arhitrava are de asemenea încrustat acest simbol, ca un fel de
filigran. În plus, tot în filigran se află încrustații ce aduc cu un fel acoperiș al porții, ca și când poarta
ar fi acoperită cu sindrila. Bolta porții are un ornament liniar delicat: este o continuitate de arcuri mici,
iar mai sus, pe trei linii orizontale, întâlnim continuarea unor forme ovale identice, de parcă ar fi
conturul feței și al umerilor.
Poarta sărutului arată ca un arc de triumf, simbolizând triumful vieții asupra morții.
Ca și în cazul Coloanei Infinitului, ideea Porții era mult mai veche decât momentul transpunerii în
piatră a monumentului.
În 1907, Brâncuși realizase o primă versiune a Sărutului care, simplificată, devenea în 1910
monument funerar în cimitirul Montparnasse. În 1916, sculptorul termina o Coloană a sărutului,
alcătuită prin asamblarea a 4 blocuri pe care figurile și trupurile, aproape contopite, abia se mai
deosebesc, fiind parcă prefăcute în două stane vecine, încremenite pe cele patru laturi ale acestui
fragment arhitectural. Catalogul expoziției personale deschise de Brâncuși în 1933—34 la Brummer
Gallery din New York menționează, de asemenea, prezența unei „Coloane a sărutului” ca parte a
proiectatului Templu al contemplației, pe care sculptorul urma să-l ridice în Indore.
Referindu-se la aceste coloane, Brâncuși îi mărturisea sculptoriței Malvina Hoffman : „La început am
săpat în piatră grupul celor două făpturi înlănțuite..., în urmă, după lung timp m-a purtat gândul spre
chipul unei porți prin care să se poată trece dincolo. Acum am intenția, să dezvolt siluetele în motivul
de deasupra porții”.
Motivul sărutului prezentat pe stîlpii laterali sub forma stilizată a unor pupile uriașe este regăsit de-a
lungul lintoului Porții. Brâncuși spunea „Ce e sus mic, jos este mărit”.
Mircea Eliade spunea: „Sunt unele teme din literatura noastră populară extraordinar de bogate din
punct de vedere dramatic. De pildă Poarta, care împlinește în viața poporului român rolul unei făpturi
magice, care veghează la toate actele capitale din viața insului. Prima trecere pe sub poartă
înseamnă aproape o intrare în viață, în viața reală de-afară. Poarta veghează la căsătorie, și pe sub
poartă mortul e dus, solemn, spre lăcașul de veci. Este, atunci, o reîntoarcere în lumea dintâi: ciclul
e închis, și poarta rămâne mai departe, cu un om mai puțin, să vegheze alte nașteri, alte nunți, alte
morți”.
Barbu Brezianu nota: „Printr-o serie de decantări ale temei Sărutului, Brâncuși a ajuns la realizarea
2

unei compoziții de o extremă precizie și amploare; un șir de 40 de perechi de îndrăgostiți așezați


Page

față în față, cu genunchii strînși și a căror curbură — nu mult depărtată de versiunea în piatră a

Constantinescu Laurentiu Nicolae


Constantinescu Laurentiu Nicolae
monumentului funerar din cimitirul Montparnasse din 1910 — evocă ritmul unor arcade geminate. O
linie mediană, întreruptă de brîul infinit al brațelor ce se petrec unul cu altul, formînd un dublu
chenar, desparte trupurile alipite; din chipurile lor se văd doar ochii, gura (redusă la o minusculă
trăsătură de unire) și părul, sugerat prin cîteva incizii grațios serpuite ce încadrează fețele
îmbrățișaților”.

Restaurări
2003:
Poarta Sărutului a fost restaurată în 2003, când lucrările, finanțate cu fonduri de la Banca Mondială,
au durat mai bine de un an, ocazie cu care autoritățile au amenajat și parcul în care se află
monumentul.

2010:
În noiembrie 2010, în baza unui proiect aprobat de către un restaurator autorizat din cadrul
Ministerului Culturii și Cultelor, pentru a proteja monumentul de înghețul iernii, microfisurile apărute
în partea superioară a monumentului au fost acoperite cu silicon utilizat în construcții civile.

2013:
În perioada septembrie-octombrie 2013, Institutul Național al Patrimoniului a alocat fonduri în
vederea realizării proiectului de restaurare și conservare a monumentului. Lucrările includeau
înlocuirea tablei de plumb existente, aplicarea unei izolații bituminoase, curățarea pietrei, biocidare
și hidrofugare.
La 24 octombrie 2013, a avut loc recepția tehnică a lucrărilor de reabilitare a Porții Sărutului din
Târgu Jiu. Ziua a fost marcată de un scandal, proiectantul lucrărilor de restaurare, Dorin Dănilă,
acuzând executantul lucrărilor că ar fi spălat Poarta cu jet de apă sub presiune, asemănător celor
din spălătoriile auto, ceea ce a dus la îngălbenirea acesteia, datorită ieșirii la suprafață a sărurilor de
fier din monument. Prin acțiunea rudimentară de curățare, pe suprafața de travertin a început să se
formeze un strat de săruri. De aceea, în 2014, poliția a deschis un dosar penal pentru distrugere în
cazul operelor lui Constantin Brâncuși din Tg Jiu spălate cu jet de apă sub presiune.

 Arcul lui Traian(Ancona):


 Arcul lui Traian din Ancona reprezintă una dintre moștenirile monumentale romane cele mai
prețioase ale regiunii Marche, din Italia.
 Foarte elegant, a fost ridicat de Senatul si Poporul Roman, în anii 100-116 d.Hr., fiind opera
arhitectului sirian Apollodor din Damasc, din marmura extrasă din Incula Marmara, în
onoarea împăratului Traian.
 De aici a plecat împăratul Traian în victoriosul război contra Dacilor, episod care se poate
vedea pe unul din basoreliefurile existente pe Columna lui Traian de la Roma.
 Potrivit îndelungatei și constantei tradiții, pe atic era montată statuia ecvestră a lui Traian; la
stânga lui Traian era statuia soției acestuia Pompeia Plotina, iar la dreapta sa statuia surorii
împăratului, Ulpia Marciana. Inscripțiile, care se pot citi și în prezent, erau din bronz aurit, ca
și statuile, care însă au fost luate de sarazini, în 848.
3

Arcul de Triumf din Barcelona:


Page

Constantinescu Laurentiu Nicolae


Constantinescu Laurentiu Nicolae
 Arcul de triumf din Barcelona (în catalană Arc de Triomf de Barcelona) a fost construit de
arhitectul Josep Vilaseca i Casanovas (1848-1910), ca poartă de intrare principală pentru
Expoziția Universală din Barcelona (Exposición Universal de Barcelona), din 1888, din parcul
Ciutadella.
 În prezent, construcția nu se mai găsește în acest parc, ci în imediata sa apropiere,
între Passeig de Lluís Companys și Passeig de Sant Joan, la capătul unei largi promenade,
ce o leagă de parcul Ciutadella.
 Corpul arcului de triumf, înalt de 30 m, este construit din cărămidă roșiatică, în stilul
neomaur, în timp ce frizele sunt din piatră. Pe friza frontală se găsește sculptura denumită
în catalană Barcelona rep les nacions (Barcelona urează bun venit națiunilor), realizată
de Josep Reynés. Friza de pe partea opusă, intitulată Răsplata este o lucrare timpurie a
sculptorului Josep Llimona.
 Partea superioară a arcadei este decorată cu stema Barcelonei și cu stemele celor 49 de
provincii ale Spaniei.
 Pe latura din dreapta se găsesc alegoriile Industria, Agricultura și Comerțul, sculptate de
Antoni Vilanova, iar în stânga alegoriile Științele și Artele, de Torquat Tasso. Patru sculpturi
feminine, realizate de Manel Fuxà și Pere Carbonell întregesc ansamblul.
 Spre deosebire de majoritatea arcelor de triumf, care celebrează victorii militare, acesta are
un caracter civil, deoarece acesta celebrează progresul artistic, științific și economic.
 Arcul de triumf din Barcelona a fost restaurat în 1989.

 Arcul de Triumf din Bucuresti:


 Arcul de Triumf este un monument situat în partea de nord a Bucureștiului, în sectorul 1, la
intersecția șoselei Kiseleff cu bulevardele Constantin Prezan, Alexandru
Averescu și Alexandru Constantinescu. Monumentul, proiectat de Petre Antonescu, a fost
construit în perioada 1921-1922, renovat în perioada 1935-1936, și din nou renovat
începând din 2014. El comemorează victoria României în Primul Război Mondial.
 Arcul de Triumf are 27 m înălțime, cu o singură deschidere și este de formă
paralelipipedică[3. Machetele au fost executate de artiști plastici, iar pentru
cioplirea marmurei de Rușchița, pe lângă sculptorii autohtoni, s-a apelat și la un număr de
zece sculptori din Italia.
 Arcul de Triumf din Chisinau:
 Arcul de Triumf (numit un timp Porțile Sfinte, iar sub regimul sovietic — Arcul
Victoriei și Arcul Biruinței) este un monument de arhitectură de însemnătate națională,
introdus în Registrul monumentelor de istorie și cultură a municipiului Chișinău, parte a
Ansamblului Catedrala Nașterii Domnului. A fost construit în anii 1840–1841, pentru a
comemorarea victoriei armatei ruse în războiul ruso-turc din 1828–1829. În interiorul arcului
se află un clopot gigant cu greutatea de 6,4 tone, care a fost turnat din
metalul tunurilor turcești capturate în război.
 Arcul are în plan formă de pătrat și dispune de două niveluri. Înălțimea monumentului este
de 13 m. Capitelurile celor patru piloni ai construcției au fost sculptate în stil corintic. Nivelul
superior este decorat în stil clasic. Pe partea frontală este montat un orologiu mecanic,
luminat în timpul nopții, care însă nu anunță prin sunet ora exactă. Ornamentele și
capitelurile sunt executate în ceramică.
 Primele ceasuri pe arcada au apărut în anul 1842. Ele au fost aduse de la Odesa, iar șapte
ani mai târziu, un vânt puternic a smuls cadranul, iar mecanismul a funcționat pînă în anul
1881, și a trebuit să fie înlocuit. Noul mecanism a fost achiziționat în Austria. Ceasul real a
lucrat fără reparații pînă la începutul războiului, cînd a fost lovit de bombardamentele din
anul 1941.
4

 În 1945, pe pereții Arcului au fost instalate plăcuțe cu numele luptătorilor armatei sovietice și
Page

a cetățenilor Moldovei, care au luptat pe teritoriul Basarabiei în cel de-al Doilea Război

Constantinescu Laurentiu Nicolae


Constantinescu Laurentiu Nicolae
Mondial și au primit distincția de "Erou al Uniunii Sovietice". Plăcuțele au fost scoase în
1991, după obținerea independenței.
 Arcul de triumf din Chișinău se află pe axa de simetrie a ansamblului arhitectural ce mai
cuprinde și Catedrala Nașterii Domnului, Clopotnița acesteia, Piața Marii Adunări
Naționale și Casa Guvernului din Chișinău.
 Arcul de Triumf din Paris:
 Arcul de Triumf (Arc de Triomphe în franceză) este un monument situat în Paris, în Place
de l'Étoile, la extremitatea vestică a bulevardului Champs-Élysées. Se află pe o esplanadă
circulară cu un diametru de 120 m, la intersecția a douăzeci bulevarde, cum ar
fi Kléber, Grande Armée, Wagram și Champs-Élysées.[1]

 Își are originea într-un discurs pronunțat de Napoleon Bonaparte după bătălia de la


Austerlitz, pe 2 decembrie 1805: „Va veți întoarce acasă sub arcuri de triumf.”[2] Un decret
adoptat pe 18 februarie 1806 a lansat lucrările, finanțate prin contribuțiile ale Grande Armée.
Piatra de temelie s-a pus pe 15 august a aceluiași an, cu ocazia zilei de naștere a lui
Napoleon.[1]
 Lucrările s-au suspendat după căderea Primului Imperiu în 1815, apoi s-au reluat sub
conducerea lui Jean-Nicolas Huyot în 1826, în timpul domniei lui Ludovic al XVIII-lea. Huyot
a realizat antablamentul, bolta ogivală pentru a susține dalajul superior, și bolta cu casete a
arcului principal.[1] Ludovic-Filip și prim-ministrul său Adolphe Thiers au ales programul
iconografic al altoreliefurilor și sculptorii: Plecarea voluntarilor din 1792 (și cunoscut sub
numele La Marseillaise) de către François Rude, Triumful din 1810 de către Jean-Pierre
Cortot, Rezistența din 1814 și Pacea din 1815 de către Antoine Étex. Construirea s-a
terminat în 1836 sub îndrumarea arhitectului Guillaume-Abel Blouet. Arcul a fost inaugurat
pe 29 iulie 1836 pentru a sărbători cea de-a săsea aniversare a „Revoluției din iulie”, care a
adus la putere Monarhia din Iulie.[1]
Monumentul este inspirat de arhitectura romană și în special de Arcul de triumf lui Janus la Roma,
cu formă tetrapil. În anumite aspecte se îndepărtează de modelul roman: nu includ nicio coloană și
este de dimensiuni excepționale, cu 50 m înălțime, 45 m lățime și 22 adâncime.
Programul iconografic se desfășoară în ordine cronologică pe altoreliefurile pilierelor:
 Plecarea voluntarilor din 1792
 

Triumful din 1810


 
5
Page

Constantinescu Laurentiu Nicolae


Constantinescu Laurentiu Nicolae

Rezistența din 1814


 

Pacea din 1815


Deasupra pereților se afla șase basoreliefuri, care ilustrează episoade marcante ale războaielor
revoluționare și napoleoniene. Partea inferioară a antablamentului este decorată cu o friză, ce
reprezintă plecarea și întoarcerea ale armatelor în cadrul campanii din Italia și al campanii din Egipt.
[2]
 Pe zidurile interioare sunt înscriși cei 558 de generali ai Imperiului. Numele celor care au murit în
luptă sunt subliniate. Pe aticul se găsesc 30 de scuturi, fiecare purtând numele unei victorii a
Revoluției sau a lui Napoleon: Valmy, Jemmapes, Fleurus, Montenotte, Lodi, Castiglione, Rivoli,
Arcole, Pyramides, Aboukir, Alkmaer, Zurich,
Heliopolis, Marengo, Hohenlinden, Ulm, Austerlitz, Jena, Friedland, Somosierra, Essling, Wagram, 
Moscova, Lützen, Bautzen, Dresda, Hanau, Montmirail, Montereau și Ligny.
 Arcul face parte acum din monumentele naționale franceze cu o mare însemnătate istorică.
La picioarele sale se află Mormântul Soldatului Necunoscut din Primul Război Mondial;
sistemul ce alimentează flacăra care îl comemorează a fost pentru prima dată folosit aici.
Soldatul Necunoscut este comemorat la fiecare 11 noiembrie, ziua armistițiului semnat
între Franța și Germania în 1918.
 Arcul de Triumf din Phenian-1982:
 Arcul de Triumf din Phenian (în coreeană 개선문) a fost construit pentru a comemora
rezistența coreeană față de Japonia din 1925 până în 1945.
 Construit în 1982 în Piața Triumfului, la poalele dealului Moran (모란봉), aflat
în capitala Phenian, monumentul a fost construit în onoarea și gloria rolului lui Kim Ir-sen în
rezistența față de ocupația Japoneză. Inaugurat cu ocazia împlinirii vârstei de 70 de ani,
fiecare dintre cele 25.500 de blocuri fine de granit alb reprezintă o zi din viața lui până la acel
moment.[1]
 Structura este modelată după Arcul de Triumf din Paris și a fost construit în mod deliberat să
fie puțin mai mare decât cel din Paris. Este cel mai înalt arc de triumf din lume, având 60 m
înălțime și 50 m lățime.[2] Arcul are zeci de camere, balustrade, platforme de observare și
lifturi. El are de asemenea, patru porți boltite, fiecare având 27 m înălțime, decorate cu
6

azalee sculptate în grosimea lor, iar în interior este înscris "Cântecul generalului Kim Il-
Page

sung", reprezentând un imn revoluționar, care a pus capăt ocupației japoneze.

Constantinescu Laurentiu Nicolae


Constantinescu Laurentiu Nicolae
 Arcul este întotdeauna parte din tururile oficiale nord-coreene pentru turiști și vizitatori
 Arcul de Triumf din Volubilis:
 Arcul de triumf din Volubilis, denumit și Arcul lui Caracalla, ridicat în fosta
localitate Volubilis din Maroc, a fost dedicat împăratului roman Caracalla și mamei sale Julia
Domna, între decembrie 216 și aprilie 217, de „comunitatea Volubilitanilor“, din fonduri
publice, în semn de mulțumire pentru o scutire de impozitele restante.[1] A fost construit la
capătul dinspre vest al străzii principale din Volubilis, Decumanus Maximus (orientată de la
est la vest), de unde se deschide o priveliște panoramică asupra câmpiei Zerhoun. Se
consideră că locul în care a fost ridicat arcul este punctul din care vechiul oraș punic-
elenistic a fost extins spre nord-est în epoca romană.[2]
 Concepția sa de ansamblu respectă tradiția arcurilor de triumf romane din secolul al II-lea: o
trecere boltită încadrată între doi pilieri, surmontată de un antablament și de un atic.[1]
 Ruinele arcului de triumf (construit din calcar gri de Zerhoun, un masiv muntos din apropiere
de Volubilis) au fost descoperite în cursul săpăturilor arheologice desfășurate în perioada
1915-1917.[3] Restaurarea realizată între 1930 și 1934 nu i-a redat arcului de triumf aspectul
original, deoarece, inițial, acesta mai avea un etaj, ceea ce îl făcea mai înalt (în jur de 14
metri) și mai elegant.[1] În forma sa restaurată, arcul de triumf are o lățime de 19,28 m, o
grosime de 4,74 m și o înălțime, inclusiv arhitrava, de 9,23 m. Distanța între pereții trecerii
boltite este de 5,33 m.[3]
 Aticul arcului de triumf conține următoarea inscripție:[4]
 Imp(eratori) Caes(ari), M. Aurellio (sic) Antonino, Pio, Felici, Aug(usto), Pa[rth(ico)]
max(imo), Britt(annico) [m]ax(imo), Germ(anico) max(imo), pontifici max(imo) trib(unicia)
pot(estate) XX, imp(eratori) IIII, co(n}s(uli] IIII, p(atri) p(a-triae], pro|co(n)suli], et Iuliae
A[ug(ustae) , Piae, Felici, matri Au[g(usti) e]t castrorum et senatus et patriae, Resp(ublica)
Vo|lubil]itanoru[m], ob singularem eius e|rg]a uniuersos e[t] nouam supra omnes r[et]ro
[prin]cipes indulgentiam, arcum c[u]m seiugibus et o[r]namentis omnibus, in[c]ohant[e] et
dedica[nte M.] Aurellio Sebasteno, proc(uratore) Aug(usti), deuotissimo nu[min]i eius a solo
fa[ci]endum eur[a]uit.
 Inscripția dezvăluie mai multe amănunte interesante. În primul rând, numele funcționarului
care a inaugurat monumentul: M. Aurellius Sebastenus, guvernator al orașului. În al doilea
rând, ne informează că era ornamentat cu o statuie de bronz, reprezentând împăratul
conducând un car de luptă tras de șase cai (sestiga), similar cu cel ce ornamenta arcul
lui Septimiu Sever, din Roma.[4][5]
 De asemenea, inscripția încadrează cu o eroare de patru luni data inaugurării arcului: între
10 decembrie 216, prima zi a celei de-a 20- investiri ca tribun a împăratului și 8 aprilie 217,
data decesului lui Caracalla.[4]
 Este unul din cele 27 de arcuri de triumf dedicate lui Caracalla în Africa romană[5], dar se
numără printre cele mai modeste, având decorațiuni sculptate într-un stil provincial.[6]
 Arcul de Triumf de la Castel Nuevo:
 Impunătorul arc de triumf din marmură albă, construit în 1470, rememorează intrarea lui
Alfonso de Aragon în Napoli în 1443. El se află între două turnuri vestice ale castelului
angevin. Designul de ansamblu a fost atribuit lui Pietro di Martina, un arhitect milanez, sau,
după Vasari, lui Giuliano da Maiano. Autorii moderni atribuie designul lui Francesco Laurana.
 El are înălțimea de 35 de metri și a fost alungit în două arcade suprapuse. Unele rapoarte
susțin că arcele au fost inițial planificate ca două fețe ale unui arc destinat pentru Piazza
del Duomo, dar că Niccolo Bozzuto, un ofițer în serviciul lui Alfonso, a cărui casă trebuia să
fie demolată pentru a face loc monumentului, l-a convins pe rege să modifice locul arcului
către Castel Nuovo.[1][2]
Construcția în stil renascentist își însușește elemente din arcurile de triumf romane, dar nu
7


are sobrietate și este încrustată cu o ornamentație abundentă cu ghirlande, harpii, ghirlande
Page

și putti. Structura nu este un arc adevărat, ci o decorațiune aplicată pe fosta intrare în castel.

Constantinescu Laurentiu Nicolae


Constantinescu Laurentiu Nicolae
 Coloane corintice flanchează intrarea, dar sculptura de la primul nivel prezintă
o cvadrigă triumfală care conduce parada lui Alfonso. Printre scultori s-au aflat Isaia da Pisa,
Merliano, Domenico Gagini, Andrea Fiorentino, un ucenic al lui Donatello, și Silvestro
dell'Aquila. Sculptorii din Aragon au contribuit, de asemenea, la lucrări. Centrul conține un
scut cu simbolurile Aragonului. Pe friza de jos este scris: ALFONSVS REX HISPANVS
SICULVS ITALICUS PIVS CLEMENS INVICTUS Deasupra ei se află următoarea
inscripție: ALFONSVS REGUM PRINCEPS HANC CONDIDIT ARCEM
 Al doilea arc de sus este surmontat de lei și patru nișe cu statui reprezentând virtuțile lui
Alfonso. Deasupra lor se află un buiandrug rotunjit cu două genii cu coarne surmontați de
Alfonso în haine de războinic.[3] Această cornișă a fost destinată pentru o statuie ecvestră.
Cele trei statui ale Sf. Mihail, Sf. Anton Abatele și Sf. Sebastian, precum și basoreliefurile
celorlalți doi întinși în vârful arcadei, sunt realizate de Giovanni da Nola.[4]
 Trecând prin acest arc se intră în piață prin Porțile de Bronz, executate de călugărul
Guglielmo din Napoli și reprezentând în diverse compartimente victoriile lui Ferdinand
I asupra Ducelui de Anjou și a baronilor rebeli.

8
Page

Constantinescu Laurentiu Nicolae

S-ar putea să vă placă și