Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
I Diplomatia Notiuni Introductive
I Diplomatia Notiuni Introductive
b) Originea termenului se regăseşte în cuvântul din limba greacă „diploo”, însemna „a duplica”.
Astfel, trimisul care purta un act oficial, întocmit în dublu exemplar (originalul fiind păstrat în arhivă) era
numit „diplomat".
c) Apariţia termenului cu sensul de astăzi:
1. primii trimişi permanenţi:
- Veneţia trimite încă din secolul al XIII-lea „ambasadori" însărcinaţi cu misiuni temporare în statele
vecine. Treptat, aceştia tind a deveni trimişi permanenţi (în secolul al XV-lea). Exemplul Veneţiei este
urmat curând de Florenţa.
- sec. al XV-lea - în 1455 ducele de Milano, Francesco Sforza, trimite primul reprezentant permanent
la Genova.
2. potrivit lui Ernest Satow, termenul a început să fie folosit în Anglia, în 1645.
3. folosire ulterioară:
-în 1693, în cartea publicată de Leibnitz - „Codex Juris Gentium Diplomaticus”.
- în 1726, în lucrarea lui Jean Dumont, „Corps universel diplomatique du droit des gens".
Aceste documente reprezentau culegeri de tratate şi alte documente de drept internaţional. Prin urmare,
se poate trage concluzia că termenul „diplomatic" era folosit într-un sens restrâns, fiind legat de ideea de
document.
• în Ţările Române, termenul apare pentru prima dată în opera lui Dimitrie Cantemir, „Hronicul
romano-moldo-vlahilor";
• consacrarea termenului: în anul 1787, în Annual Register al Marii Britanii, termenul apare pentru
prima dată folosit cu sensul de astăzi. Ulterior, termenul se răspândeşte în întreaga Europă o dată cu
consacrarea misiunilor permanente şi a funcţionarilor de carieră.
• în Ţările Române, termenul este consacrat la începutul secolului al XlX-lea - apare pentru prima dată
în Dicţionarul francez-român editat de Colegiul Sf. Sava în 1840.
1.1.2. Caracteristicile diplomaţiei
a) categorie politico-juridică al cărei obiect este reprezentat de relaţiile pe care un stat le întreţine cu
alte state;
b) conceptul diplomaţiei: dialogul - identificarea acordului, a unui interes comun, prin mijloace
paşnice;
c) metodele specifice:
- negocieri, consultări, schimb de vederi, corespondenţă;
- acomodarea unor conflicte de interese - formularea termenilor de soluţionare a acestui conflict;
1
- manifestarea continuă a disponibilităţii spre dialog;
- flexibilitate în identificarea soluţiilor;
d) finalitatea diplomaţiei: atingerea unor obiective ale statului legate de relaţiile cu alte state.