CURS 2

ORBITA

ANATOMIA ORBITELOR

Orbitele sunt două cavități osoase situate în masivul facial, de o parte și de alta a foselor
nazale, între viscerocraniu și neurocraniu. Cavitatea orbitară poate fi prezentată schematic ca o
piramidă patrulateră cu baza anterior și vârful posterior.
Cele mai importante orificii situate la apexul orbitei sunt: canalul optic (străbătut de
nervul optic și artera oftalmică) și fisurile orbitare superioară și inferioară prin care pătrund în
orbită restul elementelor vasculare și nervoase.
Peretele superior este reprezentat anterior de osul frontal și posterior de aripa mică a
sfenoidului, ce continuă canalul optic.. În regiunea supero-externă a acestui perete se află o
scobitură osoasă, fosa lacrimală, care adăpostește glanda lacrimală.
Peretele lateral este compus din fețele orbitare ale osului zigomatic și aripii mari a
osului sfenoid. Este cel mai gros dintre pereții orbitei, fiind cel mai frecvent expus la acțiunea
factorilor traumatici.
Peretele inferior este compus din fețele orbitare ale oaselor maxilar, zigomatic și
procesul orbitar al osului palatin. Și acest perete prezintă o zonă cu fragilitate sporită, situată
median.
Peretele median, cel mai subțire dintre pereții orbitei, aproape plan și cu dispoziție
sagitală, este alcătuit din fețele laterale ale oaselor etmoid și lacrimal, procesul frontal al osului
maxilar și o mică porțiune din corpul osului sfenoid.
Cavitatea orbitară adăpostește: globul ocular (ce ocupă 1/5 din spațiu) și capsula sa
(Tenon), mușchii extraoculari și fasciile lor, grăsimea orbitară, artera oftalmică cu ramurile ei,
venele orbitei, limfaticele, nervii cranieni II, III, IV, V, VI și nervii vegetativi. Prezența septului
orbitar ce delimitează anterior orbita crează o barieră între pleoape și orbită, delimitând
afecțiunile orbitei în preseptale și retroseptale.

1
DIAGNOSTICUL AFECȚIUNILOR ORBITARE

Afecțiunile orbitare au ca puncte de plecare structurile osoase, mușchii, nervii, vasele

sanguine sau țesutul conjunctiv al orbitelor, sau se extind de la structuri adiacente, cum ar fi
sinusurile paranazale.
Mecanismele etiopatogenice pot fi inflamația, leziunile vasculare sau extensia neoplazică,
atât a unor procese expansive benigne dar și maligne; prin urmare, afecțiunile orbitare pot fi
uneori severe, având chiar potențial letal.
Afecțiunile orbitare nu pot fi vizualizate direct la examenul anexelor, polului anterior al
globului ocular sau la examenul fundului de ochi. De aceea, pentru un diagnostic corect,
evaluarea unui pacient cu o afecțiune orbitară trebuie să urmărească informații privind istoricul
bolii, să se bazeze pe un examen clinic minuțios și să fie validată prin investigații imagistice
pentru identificarea localizării și caracteristicilor leziunilor, precum și relația acestora cu
structurile învecinate.

Simptomele și semnele afecțiunilor orbitare pot fi determinate de modificări structurale,

senzoriale, motorii sau de natură vasculară.

Simptomele și semnele structurale sunt cele determinate de deplasarea globului ocular

sau de prezența unor mase, iar examinatorul trebuie să urmărească existența proptozei,
Proptoza (exoftalmia) este protruzia globului ocular din orbită. Poate fi axială (când o
formațiune aflată în interiorul conului muscular impinge globul drept înainte) sau neaxială (când
formațiunea ocupatoare de spațiu se află excentric față de conul muscular și impinge globul de
obicei în direcție opusă). De obicei nu modifică acuitatea vizuală, înafara situației când
determină leziuni corneene prin expunere excesivă a acesteia.
Simptomele senzoriale se referă la durere sau discomfort local de partea afectată, durere
care poate varia de la foarte ușoară la foarte severă.
Semnele motorii includ diplopia, care apare ca urmare a abolirii sau diminuării acțiunii
mușchilor extrinseci ai globilor oculari

2
 - Istoricul bolii (anamneză): - durere, discomfort
- elemente inflamatorii /infiltrative/ efect de masă
- dinamica bolii
- natura, intensitatea, localizarea,iradierea, durata și
intensitatea simptomelor
- factori care le ameliorează/ exacerbează.
- tratamente dentare efectuate
- examinare clinică:- evaluarea poziției globului ocular în orbită
-simptome motorii (diplopie, restricționarea mișcărilor oculare), asociate
cu durere
- scăderea acuității vizuale
- eventuale leziuni mucoase, ulcerații, fistule, comunicări buco-sinusale,
absența dinților pe arcadă, carii, semne de mortificație (modificări de culoare a smalțului),
calitatea ocluziei, etc.
- investigații paraclinice: - ecografia
- CT

PATOLOGIA ORBITELOR

INFECȚIILE ORBITARE

Celulita preseptală

Este un proces infecțios – inflamator care interesează țesutul subcutanat al pleoapelor și

structurile periorbitare situate anterior de septul orbitar.

3
 Etiologie: - traumatisme (plăgi sau înțepături de insecte) suprainfectate cu Stafilococ
aureus sau Streptococ pyogenes;
- infecții locale, extinse (ex: orjelet);
- diseminări hematogene de la infecții ale tractului respirator superior sau ale
urechii medii (mai ales la copii).
Clinic, pacientul prezintă:
- Durere palpebrală;
- Edem și eritem palpebral unilateral, tegumente calde;
- Reducerea mișcărilor pleoapei, uneori ptoză palpebrală;
- Edem periorbitar unilateral.
Globul ocular și conținutul orbitei nu sunt afectate. Acuitatea vizuală, reacțiile pupilare și
motilitatea oculară sunt normale. Pacientul nu prezintă exoftalmie si nici chemozis.
Tratament: - etiologic: rezolvarea cauzei care a generat infecția;
- administrare de antibiotice pe cale generală;

Celulita orbitară

Este o infecție acută a țesuturilor moi ale orbitei (situate în spatele septului orbitar). Poate
implica globul ocular, nervul optic, mușchii extrinseci ai globului ocular, elementele vasculare și
nervoase, ceea ce explică gravitatea extremă a unor cazuri.

Etiologie:
- Infecții endogene; extensia infecției de la structurile periorbitare: sinuzite,
infecții ale feței (furuncule), celulită preseptală, dacriocistită, infecții dentare;
- Infecții exogene: traumatisme care penetrează septul orbitar, cu sau fără
retenție de corp străin intraorbitar;
- Postchirurgical: după chirurgia dentară, lacrimală, orbitară sau a strabismului;
- Diseminare hematogenă în septicemii.
Clinic: - debut acut, unilateral, cu durere oculară și perioculară intensă, stare generală
alterată cu febră, scăderea acuității vizuale.
- semne clinice locale: - edem palpebral roșu – violaceu marcat, împiedicând

4
 deschiderea fantei palpebrale;
- chemozis accentuat, congestie conjunctivală;
- exoftalmie axială importantă, foarte dureroasă, cu
limitarea mișcărilor globului ocular.
- semne clinice generale: febră, cefalee, astenie.

Complicații:
- Oculare: creșterea presiunii intraoculare; extensia infecției la globul ocular, cu
producerea panoftalmiei; extensia inflamației prin contiguitate de-a lungul
nervului optic;
- Orbitare: - compresive: - neuropatie optică edematoasă sau atrofică;
- ocluzii vasculare postcompresie (ocluzie de arteră
sau
de venă centrală a retinei);
- abcese orbitare;
- Intracraniene: abcese cerebrale, meningite, tromboză de sinus cavernos.
Tratamentul celulitei orbitare are caracterul unei urgențe maxime, cu spitalizare într-un
serviciu de boli infecțioase. Rapiditatea cu care este instituit tratamentul este un factor
determinant în prognosticul bolii.
- Antibiotice cu spectru larg, în doze mari, administrate i.v. sau i.m., care se
continuă până la cel puțin 6 zile de afebrilitate;
- Monitorizarea periodică a funcției nervului optic (prin determinarea acuității
vizuale, a simțului cromatic, a reflexelor pupilare);
- Monitorizarea sistemică a infecției (hemoleucogramă, hemoculturi prelevate
în plin frison, puncție lombară dacă apar semne de afectare meningeală,
tomografie orbito-cerebrală);
- Tratament chirurgical – drenarea unor colecții purulente care nu răspund la
tratament medicamentos.

INFLAMAȚIILE ORBITARE

5
 Oftalmopatia tiroidiană (boala Basedow – Graves)

Este cea mai frecventă dintre inflamațiile orbitare. Este o afecțiune autoimună asociată
disfuncției tiroidiene (hipertiroidism), care produce hipertrofia mușchilor extrinseci ai globului
ocular, infiltrația țesutului interstițial (cu limfocite, plasmocite, mastocite, macrofage),
hipertrofia grăsimii orbitare și a glandelor lacrimale. Toate acestea conduc la creșterea în volum
a conținutului orbitar și creșterea presiunii intraorbitare.
Este o afecțiune bilaterală dar frecvent asimetrică.
Simptome:
- la început, pacientul poate resimți doar un discomfort ocular, lăcrimare,
fotofobie, senzație de nisip în ochi sau de ochi obosiți, simptome ce se pot
ameliora cu lacrimi artificiale.
- Ulterior poate apărea o scădere a acuității vizuale sau diplopie.
Semne clinice majore:
1. Exoftalmia. -este tipic bilaterală, axială, nedureroasă, ireductibilă și permanentă.
-când este severă, poate duce la keratopatie de expunere.
2. Retracția palpebrală: apare atât la pleoapa superioară, cât și la cea inferioară.
3. Afectarea țesutului moale orbitar se manifestă prin:
- congestie conjunctivală, mai accentuată în zona de inserție a mușchilor drepți
orizontali;
- chemozis:
- sindrom de ochi uscat;
- ketratoconjunctivită de expunere.
4. Miopatia tiroidiană este de tip restrictiv. Motilitatea oculară este redusă prin edem (în
faza de infiltrație) sau prin fibroză (în faza de fibroză).
5. Neuropatia optică. de tip compresiv, apare în formele severe.
Tratament.
- Reglarea disfuncției tiroidiene, de către endocrinolog;
- Simptomatic: lacrimi artificiale pentru lagoftalmie;
- Antiinflamator, în puseele acute:

6
 - corticosteroizi în administrare sistemică;
- radioterapie în doze antiinflamatorii, în caz de eșec al
corticoterapiei sau când există recții adverse/contraindicații pentru
aceasta;
- Imunosupresoare în forme severe;
- Chirurgical – după stabilizarea bolii: tratamentul retracției palpebrale, al
strabismului sau decompresia orbitei.

BIBLIOGRAFIE

1. Potop V, Ciocâlteu A. Breviar de Oftalmologie. Editura Universitară Carol Davila

București, 2013.
2. Chiseliță D. Oftalmologie Generală. Editura Stef, Iași, 2008.
3. Tiutiuca C. Aspecte practice în Oftalmologie. Editura Zigotto, Galați, 2017.
4. Popa Cherecheanu A. Curs de Oftalmologie pentru Studenți. Editura Universitară Carol
Davila București, 2017.

7
 top V, Ciocâlteu A. Breviar de Oftalmologie. Editura Universitară Carol Davila urești, 2013.
arol Davila București, 2017.

Figura. Nr. 1 Orbita - alcătuire osoasă

Figura. Nr. 2 Orbita - conținut

8
 Figura. Nr. 3 Celulită preseptală

Figura. Nr. 4 Celulită orbitară

Figura. Nr. 5 Extensia procesului infecțios în celulita orbitară

Figura. Nr. 6 Oftalmopatie tiroidiană

9
10