Sur Georgiana Amalia

A.S, An III

UNIVERSITATEA BABEȘ-BOLYAI
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ
SPECIALIZAREA: ASISTENȚĂ SOCIALĂ

DEMENȚA

Cluj-Napoca
2022
 Sur Georgiana Amalia
A.S, An III

Cuprins

1. Definiție și istoric
2. Clasificarea tipurilor de demență și cauzele instalării bolii
3. Simptomele demenței și semnele timpurii
4. Diagnosticarea demenței și investigațiile necesare
5. Evoluția demenței după instalarea bolii
6. Cum se poate trata această boala?
7. Îngrijirea corectă și adecvată a unei persoane diagnosticată cu demență
8. Tehnici pentru îmbunătățirea memoriei
 Sur Georgiana Amalia
A.S, An III

1. Definiție, istoric și statistici

Demența reprezintă o denumire umbrelă, folosită pentru a descrie o categorie vastă de
afecțiuni din sfera neurologică, care se aseamănă printr-un cadru clinic similar, ce include
manifestări precum afectarea memoriei, tulburări cognitive și alterarea abilităților de
integrare socială. Demența este o categorie largă de boli cerebrale care cauzează o scădere
pe termen lung și gradual al memoriei și a capacității de a gândi, care afectează modul de
desfășurare a activităților zilnice. În unele cazuri, demența este folosit ca sinonim pentru
boala Alzheimer, însa aceasta constituie doar un singur tip de demneță din cele
descoperite până acum.

Cele mai relevante studii asupra demenței, sunt studiile lui Alois Alzheimer și Franz
Nissl. Cu ajutorul autopsiei pacientei Aguste D., Alzheimer descoperă redcucerea mesei
cerebrale în regiunea frontală și parietală, dispariția unui număr mare de celule nervoase
și apariția unor acumulări de substanțe proteice ca niște plăci sipuse pe întreaga scoarță
cerebrală. După mai multe cercetări amănunțite, în anul 1906 în cadrul Conferinței
Psihiatrilor germani, Alzheimer prezintă o formă particulară de îmbolnăvire a scoarței
creierului, iar constatăriile făcute apar abia în anul următor ca primul caz de atrofie difuză
presenilă a creierului, afecțiune care poartă numele de ”Boala Alzheimer”. După părerea
mai multor personalități medicale, medicina datorează lui Alzheimer primele cunoțtințe
asupra substratul morfologic al bolilor psihice care duc la demență.

Conform statisticilor, în acest moment există aproximativ 50 de milioane de bolnavi

de demență la nivel mondial. Un nou caz de demență fiind diagnosticat la fiecare 4
secunde. Cu toate că simptome ale demenței și demența poate apărea la orice vârstă,
conform statisticilor persoanele trecute de vârsta de 65 de ani reprezintă un risc mai
crescut de a se confrunta cu această afecțiune, iar dintre tipuri de demență cunoscute, cel
mai întâlnit este Alzheimerul, boală reprezentată de aproximativ 70% dintre pacienții
afectați de declinul capacității mentale.

Conform statisticlor, aproximativ 10% din oameni dezvoltă această boală la un

momentat dat în viață. Aproximativ 3% dintre persoanele cu vârstă cuprinsă între 65 si 74
de ani suferă de demență, 19% din persoanele cu vârstă cuprinsă între 75-84 suferă de
demență, pe când peste 50% de persoane trecute de vârsta de 85 de ani suferă de această
boală. În anul 2013, demența a cauzat aproximativ 1,7 milioane de decese, iar conform
studiilor se pot reduce factorii de risc pentru prevenirea demenței, cum ar fii:
 Sur Georgiana Amalia
A.S, An III
obezitatea,diabetul, hipertensiunea arterială, precum și unele dependențe ca fumatul sau
alcoolul.

2. Clasificarea tipurilor de demență și cauzele instalării bolii

Demența se instalează în corp din cauza unor degradări simultane ale unor celule
nervoase aflate în anumite regiuni ale creierului. Din cauza faptului că fiecare persoană
este diferită și unică în mare măsură, demența se manifestă diferit de la persoană la
persoană, iar simptomele diferă în funcție de regiunea creierului care a fost afectată.

De cele mai multe ori demența este incurabilă și ținută în mare parte sub control
medicamentuos, însă au existat și cazuri în care aceasta a fost tratată, cum ar fi cazuri ale
pacienților care au manifestat această boală din cauza unui deficit de vitamine sau ca
reacție adversă a anumitor medicamente, iar în acest caz tratamentul îl poate ajuta pe
pacient să se recupereze complet. În general, principalele tipuri ale demenței sunt:
afecțiunile degenerative, Alzheimer-ul, demența cu corpi Lewy, demența fronto-
temporală și pseudo-demența. De asemena există și câteva boli care pot cauza pierderi de
memorie printre care se găsesc și: afecțiuni tiroidiene, afecțiuni renale, deficiență de
vitamine (în cazuri foate rare), infecții respiratorii sau urinare.

Afecțiunea degenerativă se caracterizează prin faptul că boala nu răspunde la

tratament, agravându-se indiferent de măsurile luate de doctor și pacient. Cele mai
comune boli care cauzează demența degenerativă sunt: Huntigton, Alzheimer, demența
mixtă, boala Creutzfeldt-Jacob, demența fronto-temporală sau demența cu corpi Lewy.

Alzheimer-ul reprezintă cea mai întâlnită formă de demență. Potrivit unor cercetători
americani, această boală se manifestă treptat, pe parcusul a cinci stadii și este
progresează, de obicei, de-a lungul câtorva ani. Apare din cauza anumitor fragmente de
țesut cerebral care se depune în creier și cauzează moartea unor alte celule învecinate.
Totodată, această boală afectează acetilcolina, o substanță foarte importantă pentru creier,
responsabilă cu transmiterea de impulsuri nervoase de la o celulă la alta. Cele mai
întâlnite simpome sunt: pierderea memoriei de scurtă duartă, dezorientare, dificultăți de
exprimare și dificultăți în activitățile care înainte erau simple.

Demența cu corpi Lewy se manifestă atunci când corpii Lewy întrerup semnalele
transmise dintre neuroni. Acești corpi Lewy sunt conglomerate de proteine anormale care
 Sur Georgiana Amalia
A.S, An III
cauzează simptome precum: halucinații, tremur specific bolii Parkinson, probleme de
percepție vizuală și alterarea stării de conștiență.

Demența fronto-temporală se carcterizează prin deteriorarea lobilor temporali și

frontali ai pacientului. Simptomele apar abia între vârsta de 50-60 de ani. Primele semne ale
apariției acestei boli sunt schimbările de persoanlitate sau de comportament, deteriorarea
vorbirii.

Pseudo-demența este o altă formă a demenței, care poate fi produsă din cauza
depresiei. Această formă a demenței nu apare ca o degradare a celulelor cerebrale, ci din
cauza depresiei care provoacă pierderi de motivație și de concentrare.

3. Simptomele demenței și semnele timpurii

În general, simptomele demenței sunt strâns legate de pierderi de memorie frecventă
și progresivă, pierderea capacității de concentrare și de acordarea a atenției asupra anumitor
lucruri cotidiene și diminuarea percepției vizuale. Demența este o boală foarte greu de
depistat, iar semnele apărute în faza timpurie a bolii sunt vagi și subtile, iar de multe ori sunt
ignorate. Cele mai comune semne sunt: starea de confuzie, pierderea abilității de a efectua
sarcini zilnice, apatie și retragere socială, pierderea frecventă și progresivă a memoriei și
schimbarea personalității.

4. Diagnosticarea demenței și investigațiile necesare

Demența este o boală care nu poate fii depistată sau diagnosticată în urma efectuării
unor analizede sânge. Depistarea acestei afecțiuni, mai ales în faza timpurie, incipientă, este
destul e complicată, de aceea după diagnosticare este nevoie de o a doua părere de la medicul
specialist. Pentru punerea unui diagnostic corect, trebuie urmați anumiți pași cum ar fii:
evaluarea medicală, analize de laborator și teste imagistice.

Evaluarea medicală este una atipică între pacientul suspect de demență și de către
medicul specialist. Evaluarea constă prin-o discuție doctor-pacient, unde cele mai frecvente
întrebări puse de doctor sunt: Care sunt simpomele?, În ce perioadă au apărut?, Cum se
manifestă simptomele?, Simpomele sunt constate sau dispar într-un anumit interval de timp?,
Ați renunțat la anumite activități zilnice din cauza simpomelor?, În istoricul familial aveți
antecedente de boli precum Parkinson, Huntington?, etc..
 Sur Georgiana Amalia
A.S, An III
Analizele de laborator se realizează pentru a nu face confuzie între demență și o altă
boală cu simptome comune și este necesar efectuarea anumitor analize de laborator pentru a
stabilii cu exactitate cauza simptomelor. Acestea sunt: verificarea nivelului de vitamina B12,
pentru a stabili dacă este sau nu deficit, HIV, verificarea hormonilor tiroidieni, nivelul de
zahăr din sânge, examen toxicologic, AST pentru verificarea funcționării ficatului și puncție
lombară pentru verificarea proteinelor din măduva osoasă. Testele imagistice se efectuează
doar în cazul în care medicul vrea să se asigure dacă nu există alte cauze declanșatoare pentru
simptomele expuse de pacient. Doctorul va recomanda un CT și un IRM, iar prin aceste teste
se poate identifica probleme precum AVC sau tumori pe creier.

5. Evoluția demenței după instalarea bolii

Evoluția demenței este una progresivă care se agravează în trecerea anilor. În prezent,
există tratamente care pot încetinii evoluția afecțiunii, însă, această boală este una
ireversibilă, nevindecabilă.

6. Cum se poate trata această boala?

În prezent, există tratamente care pot încetinii evoluția afecțiunii sau pot stopa
anumite simptome. Pentru un pacient cu demență, medicul îi poate prescrie: tratament pentru
înlăturarea simptomele, tratament de stopare sau încetinire a evoluției demenței sau prin
tratament chirurgical.

În cazul tratamentului pentru înlăturarea simptomelor,dacă demența a apărut ca

urmare a unei cauze ce poate fi tratată, medicul va prescrie medicamente pentru ameliorarea
simptomelor precum: vitamine pentru eliminarea deficitului de B12, tratarea depresiei,
oprirea tratamentelor medicamentuoase care declanșează simpome specifice sau
medicamente hormonale pentru tratarea tiroidei.

În cazul tratamentului de stopare sau de încetinire a evoluției demenței, tratamentul se

bazează pe încetinire sau stoparea bolii. Medicamente care pot fi administrate sunt:
Donepezil, Antipsihotice și Memantine. Donepezil este un inhibator al acetilcolinesterazei
care reduce degradarea cognitivă și se recomandă pentru Alzheimer și demența cu corpii
Lewy. Antipsihoticele se recomandă persoanelor care suferă de tulburări comportamentale
din cauza demenței și devin agitați. Memantina este un alt medicament folosit pentru tratarea
Alzheimerului, care blochează reacțiile produse de anumite substanțe din creier. Memantina
se poate folosi și pentru persoanele diagnosticate cu demență mixtă.
 Sur Georgiana Amalia
A.S, An III

7. Îngrijirea corectă și adecvată a unei persoane diagnosticată

cu demență
Având în vedere faptul că din cauza demenței, persoanele au pierderi mari de
memorie, este nevoie ca pacientul să beneficieze de o îngrijire specială pentru a nu-și face rău
singur și pentru a se putea bucura de o viață mai confortabilă. Din cauza faptului că vârstnici
sunt mai afectați de această boală, îngrijirea corectă și adecvată se concentrează pe: o nutriție
corectă și un mediu sigur. Nutriția corectă se bazează pe faptul că persoană trebuie să aibă
toate mesele importante ale zilei la timp, fără a sări peste una. De asemenea, în cazul mai
avansat al demenței, persoana bolnavă nu va putea să se hrânească singur și va fii nevoie de
ajutor din partea unui grup formal sau informal. Mediul sigur se bazează pe faptul că,
pacientul nu mai conștientizează pericolul și nu mai poate fi responsabil de acțiunile și
deciziile sale. De aceea, este necesară asigurarea unui mediu în care persoana să nu se poată
accidenta, iar pentru ca acest lucru să fie realizat trebuie să fie luate în vedere următoarele: să
nu se lase la îndemâna bolnavului echipamente periculoase sau obiecte ascuțite, să nu se lase
medicamente și subtanțe toxice la îndemâna bolnavului, eliminarea obiectelor sau pragurilor
de care bolnavul se poate împiedica și asigurarea încăperilor să fie luminate și să nu existe
risc ambiental.

8. Tehnici pentru îmbunătățirea memoriei

Pe lângă tratamentul medicamentuos, bolile care afectează memoria pot fi încetinite sau chiar
stopate printr-un stil de viață sănătos și prin câteva tehnici simple. Printre acestea se numără:
întocmirea unei liste zilnice de activități și folosirea unui jurnal zilnic de activități, o
alimentație sănătoasă și echilibrată, antrenarea creierului prin anumite activități sau jocuri
interactive și activitatea fizică regulată.
 Sur Georgiana Amalia
A.S, An III

Bibliografie

https://ro.wikipedia.org/wiki/Alois_Alzheimer

https://thecarehub.ro/blog/dementa-totul-despre-cauze-simptome-tratament/