Funcțiile sângelui și analize biochimice ale acestuia .

Pantin Miodrag

Sangele este o componenta a mediului intern, alaturi de limfa si

lichidul interstitial. Prin toate componentele sale, celulare si
plasmatice, sangele indeplineste in organism functii importante.

1. Functia respiratorie
Sangele transporta O2 fixat la nivelul plamanului, catre tesuturi si
CO2 fixat la nivelul plamanului, catre tesuturi si CO2 rezultat din
metabolismul tisular spre plamani.

2. Functia nutritiva
Sangele asigura calea principala de transport a principiilor
alimentare in forme utilizabile metabolic (aminoacizi, acizi grasi,
monozaharide) dupa absorbtia lor intestinala.

3. Functia excretorie
Sangele preia catabolitii inutili sau chiar toxici rezultati la nivelul
tesuturilor si ii transfera organelor cu rol specializat in prelucrarea si
excretia lor (rinichi, ficat, tract digestiv, piele).

4. Functia termoreglatorie
Se realizeaza prin mai multe mecanisme:
– sangele este sursa de substrat energetic pentru toate tesuturile
(rol de termogeneza)
– transporta caldura de la nivelul organelor interne spre suprafata
corpului unde participa prin mecanismele complexe la eliminarea
caldurii (termoliza)
– temperatura sangelui circulant este un excitant specific pentru
centrii nervosi termolitici si termogenetici ai sistemului nervos
central.

5. Functia de protectie imunobiologica

La realizarea acestei functii participa atat elementele figurate, cat si
anumite componente ale plasmei sanguine.
Apararea nespecifica include modalitatile generale de riposta ale
organismului fara adresa speciala impotriva unui agent patogen.
Mecanismele de raspuns selectiv, indreptat numai impotriva unui tip
de agent nociv recunsocut ca atare, realizeaza imunitatea specifica
umorala si celulara.

6. Functia de mentinere a echilibrului

acido-bazic
Sangele contribuie la mentinerea constanta a pH-ului mediului
intern, prin sistemele tampon din eritrocite, tesuturi si plasma si
datorita capacitatii speciale a unor tesuturi si organe de a modifica
concentratia de ioni de hidrogen a sangelui care le iriga.
Valoarea medie a pH-ului intracelular este de 6,9. Mediul
extracelular (si sangele deci) are valori pH de 7,35 – 7,40 care sunt
mentinute riguros constante. Lupta impotriva acidozei  (devierea
pH-ului spre valori acide situate la sau sub limita inferioara
normala), ca si lupta contra alcalozei ( devierea pH-ului spre valori
acide situate spre / sau limita superioara normala) sunt
indispensabile pentru mentinerea echilibrului acido-bazic.
Majoritatea produsilor de catabolism sunt acizi, astfel ca majoritatea
mecanismelor de mentinere a echilibrului acido-bazic sunt
“specializate” in neutralizarea agresiunii acide.
Mecanismele de reglare a echilibrului acido-bazic:
– mecanisme fizico-chimice, sistemele “tampon”
– mecanismele biologice, asigurate de interventia plamanului in
eliminarea aciziilor volatili si a rinichiului, pielii, ficatului si altor
tesuturi in eliminarea si neutralizarea aciditatii fixe.

Functia de realizare a homeostazei

Componentele celulare si plasmatice ale sangelui pot determina
oprirea unei sangerari (hemostaza) la nivelul unu vas sanguin mic
si mijlociu.
Hemostaza fiziologica cuprinde urmatorii timpi:
– hemostaza primara – sau timpul vascuplachetar care consta din
vasoconstrictie strict loclaizata la teritoriul lezat si formarea unui
trombus plachetar initial.
– coagularea – formarea cheagului definitiv stabil si impermeabil de
fibrina, urmata de retractia cheagului si expulzia serului.
Caracteristicile sangelui
1)      Culoarea sangelui este data de prezenta hemoglobinei
eritrocitare si de starea acesteia, astfel : sangele arterial are
culoare rosu deschis, sangele venos are culoarea rosu inchis.
2)      Densitatea sangelui depinde mai ales de numarul elementelor
figurate aflate in sange. Valoarea normala a sangelui 1,051-1,061.
3)      Vascozitatea reprezinta suma dintre forta de frecare interna a
stratului de eritrocite si forta de frecare externa dintre eritriocite si
peretii vasului. Asigura circulatia optima a sangelui.
4)      pH-ul sangelui variaza intre 7,35-7,40.
5)      Presiunea osmotica si coloid osmotica. Osmotica – 300ml
OSM/l, coloid osmotica – 25-30 mm Hg.
6)      Viteza de sedimentare a hematiilor ( VSH ) barbati – 1-10mm/
h, femei – 2-13mm/h. VSH-ul variaza in functie de raportul dintre
albumine si globuline.
Recoltarea sangelui
Pentru determinari biochimice se foloseste numai sange venos, iar
recoltarea sangelui se va face, in consecinta, prin punctie venoasa.
Examenul biochimic al sangelui se executa pe ser sau plasma –
uneori pe sange integral, in functie de tipul analizei care urmeaza a
fi efectuata.
In general, recoltarea se practica dimineata, pe nemancate. La
adultul obisnuit, se face recoltarea din venele plicii cotului, iar la
sugari si copiii mici din vena jugulara sau temporala superficiala.
Teste de explorare a hemostazei si fivrinolizei:
•  timpul de sangerare – metoda Duke
•  testul fragilitatii capilare – Rumpell-Leed
•  numarul de trombocite
•  timpul de coagulare – metoda Lee – While
•  timpul de recalcifiere – Howell
•  timpul de protombina – Quick
•  functia de coordonare humorala

Analize biochimice ale sangelui

Analizele de sange permit numararea celulelor sangvine si dozarea
diferitelor substante care circula in plasma. Medicul de familie
interpreteaza rezultatele analizelor in functie de varsta, de sex si de
antecedentele patologice ale bolnavului.

Virusul Hepatic C
Virusul Hepatic C este un rinovirus cara aparține familiei
Flaviviridae.
Se estimează ca apropxsimativ doua sute de milioane de
oameni sunt infectați cu acest virus 25% dintre bolnavii care
suferă de infecție cu HIV au o infecție simultana cu VHC .
Transmitere se face mai fervent pe cale Parenterala , mai rar pe
cale sexuală sau materno-fetala ; incidenta crescută a bolii
este explicata prin transmiterea ei prin transfuzii de sânge și
derivate , drogurile injectabile fiind un important factor de risc
pentru infecția cu VHC .
Replicarea virală este susținută , apreciindu-se ca se produc
aproximativ 10 trilioane de particule virale pe zi .
Diagnosticul infectei cu VHC este posibil prin Evidențierea
anticorpilor anti -VHC în teste serologice , Insa cel mai exact
indicator al infectei este Evidențierea ARN VHC prin teste de
biologie moleculara ( RT PCR) .
Cronicizarea bolii are floc la mai mult de 80% dintre pacienții
infectați cu VHC , Hepatita Cronica fiind cauza majora de
transplant hepatic. La aproximativ 30% dintre pacienți , în mai
Putin de 20 de ani se înregistrează o complicație hepatica
severa : Ciroza , cancer .
Tratament , În prezent , tratamentul hepatitei cronice cu VHC
consta în administrarea de ribavirina și interferon , pe o
perioada 6-12 luni .

Raport de analizę medicale

Plan de ingrijire a pacientei XXXXX

Va informam ca pacienta XXXXX nascuta la data XXXX CNP / cod

unic de asigurare 25xxxxx , a fost consultat în serviciul nostru la
data de XXX nr. 11368 / nr. Din Registrul de consultații la Spitalul
Clinic de Boli Infectioase și Pneumofiziologie DR. Victor Babeș ,
Medic XXX prin CAS TM

Diagnosticul : B18.2 Hepatita virală cronica C

Anamneză : Pacienta cunoscuta cu Hepatita cronica VHC se

prezintă în Clinca pentru investigații și tratament de specialitate . În
urma investigațiilor dg de hepatita cronica VHC în antecedente.

-Factor de risc AC HCV pozitiv

Examen clinic - general Stare generala buna , febrile , echilibrat

cardio -pulmonar , abdomen moale , mobil cu respirația , nedureros
spontan și la palpare , TI prezent , micțiunile fiziologice , fără semne
de iritație meningena .
-local abdomen moale , mobil cu respirația, nedureros spontan și la
palpare .

Examen de laborator - cu valori normale

Incarcatura virala ( Nedetectabil )

Fibroscan bun. Examene paraclinice : EK, ECO , RX , altele

S03701 - prelevare de sânge în scop diagnostic

Tratament efectuat Triferment 275mg și Lagosa 600mg 3 luni

Tratament recomandat

1 . Nu necesita monitorizare în Clinica noastră și tratament

2. Revenire și internare în ambulatoriu peste 6 luni pentru pentru

Biologie Moleculara Test - Încărcătura virală hepatita C .