Modîlcă Mihaela

PIPP, Sem. II
Literatura Română

Cum l-a inspirat Shakespeare pe Eminescu. Legătura

neştiută dintre dramaturgul englez şi marele poet
român

În creaţia lui Mihai Eminescu au fost identificate mai multe influenţe literare sau
filosofice. Mai puţin cunoscută publicului larg este însă legătura dintre poetul român şi
dramaturgul britanic William Shakespeare. Există opinii avizate prin care o serie de motive şi
personaje sunt inspirate din opera englezului, pe care Eminescu îl diviniza.

Este cunoscut faptul că, în multe dintre operele sale, poezii sau proză, Eminescu era
influenţat de natură, de trăiri interioare, dar şi de folclor.  Totodată, în poeziile sale de
profunzime socială şi filosofică se observă influenţa mitologiei greceşti, a celei indice, dar şi a
principiilor filosofice ale lui Kant şi Schopenhauer. Au existat influenţe şi din mediul literar, de
exemplu în cazul ”Luceafărului”, o capodoperă a creaţiei eminesciene, specialiştii au identificat
influenţe ale lui Lermotov sau Holderin, dar şi ale poetului german Leopardi, în lirica sa erotică.

Influenţele din creaţia eminesciană sunt cunoscute, în general, de orice şcolar de la orele
de limba şi literatura română.  Mai puţin ştiută şi destul de controversată este legătura ciudată a
poetului român cu geniul dramaturgiei mondiale, William Shakespeare. Deşi îi despărţeau mai
mult de două secole, între poetul moldovean şi ”Marele Will” s-a creat o legătură mistică,
descoperită de specialişti în aprecierile şi chiar operele eminesciene.

Se presupune că Eminescu a fost inspirat profund de personajele şi creaţiile

shakesperiene. Eminescu îl diviniza pe Shakespeare şi-i compunea poezii Poetul naţional, născut
la Botoşani, a dezvoltat un adevărat cult pentru dramturgul englez. Publicului larg îi este puţin
cunoscută aceată afinitate a lui Eminescu pentru Shakespeare. Mai cunoscută este înclinaţia
poetului român pentru romanticii germani, pentru filosofii nemţi, dar şi pentru creaţiile
mitologice, româneşti, greceşti sau din zona Indiei. Cu toate acestea, există nenumărate dovezi că
Eminescu dezvoltase o pasiune aparte pentru William Shakespeare şi creaţia sa.

O cercetare mai atentă, de altminteri, arată nu numai bogate referinţe la numele şi opera
lui Shakespeare, dar chiar şi prezenţa unui adevărat cult shakespearean la Eminescu”, scria
reputatul Perpessicius, în lucrarea ”Eminesciana”. Mai mult decât atât, Eminescu îi dedica poezii
lui Shakespeare pe care arăta că-l divinizează.  Un bun exemplu este poezia ”Cărţile“, compusă
de Eminescu la doar 26 de ani. „Shakespeare! Adesea te gândesc cu jale/ Prieten blând al
sufletului meu/ Isvorul plin al cânturilor tale/ Îmi sare-n gând şi le repet mereu/ Atât de crud eşti
tu, ş-atât de moale,/ Furtună-i azi şi linu-i glasul tău/ Ca Dumnezeu te-arăţi în mii de feţe/ Şi-
nveţi ce-un ev nu poate să te-nveţe/Căci tot ce simt, de este rău sau bine/ Destul mă simt- tot ţie-
ţi mulţumesc/Tu mi-ai deschis a ochilor lumină/M-ai învăţat ca lumea s-o citesc/Greşind cu tine
chiar, iubesc greşeala/ S-aduc cu tine mi-este toată fala”, scria Eminescu, în 1876.

Un alt exemplu este poezia ”Icoană şi privaz„ în care Eminescu se identifică spiritual cu
Shakespeare şi spune că sufletu-şi admiră, ”Cum admira cu ochii cei mari odat' Shakespeare". De
altfel în opera eminesciană au mai fost identificate numeroase referiri directe, laudative la adresa
lui Shakespeare.   De exemplu în ”Sărmanul Dionis” apare următoarea constatare în legătură cu
apariţia unei tinere: ”Părea că geniul divinului brit Shakespeare espirase asupra pământului un
nou înger lunatec, o nouă Ofelia”, scria Eminescu.

Aproape aceeaşi formă apare şi în ”Geniu Pustiu”.  Totodată, Eminescu făcea deseori
referire la Shakespeare în scrierile sau însemnările sale, precum aceasta referitoare la influenţa
motivelor populare. ”Flori mirositoare însă sălbatece ca florile din cununa nebunului rege Lear.
Oare amestecul ce pare fără înţeles a florilor sălbatece ce se strecor prin pletele bătrânului rege
nu sunt metafora vie a creierelor săi, în cari imaginile, florile gândirei s-amestecau sălbatece şi
fără înţeles? Şi câtă profunditate în orele gândirii, şi cât miros în acele flori! Astfel sunt şi florile
sălbatece – cântecele poporale.

Pe câmpiile lor a cules Shakespeare şi orice poet naţional” Shakespeare l-a influenţat pe
Eminescu Totodată, specialiştii au descoperit o serie de influenţe shakesperiene  în opera lui
Eminecu. Mai precis ar fi vorba de personaje asemănătoare, teme sau chiar versuri. Tudor Vianu,
vorbea de  ”uimitoarea oglindire a geniului celui mai mare poet englez în geniul celui mai mare
poet român". Iar un bun exemplu ar fi  versul identificat de Al. Philippide „Lună tu, stăpâna
mării” din „Satira” care  seamănă cu „the moon, the governess of floods” din ”Visul unei nopţi
de vară”.Apoi Radu Manoliu aminteşte de asemănări cu dialogurile din Hamlet în poezia
„Despărţire”.

Influenţele evidenţiate sunnt numeroase cu referiri directe precum la sfârşitul poeziei

”Mortua Est” sau invocarea regelui Lear dar şi a expresiei ”Un regat pentru-o ţigară” din
”Sărmanul Dionis”.   Profesorul Nedelcea aduce aminte şi de alte asemănări la nivelul motivelor.
„ Viaţa ca vis (din Hamlet: „vis al unei umbre şi umbra unui vis"), în ”Sărmanul Dionis„,
„Memento mori”, ”Se bate miezul nopţii”, ”Împărat şi proletar„, „Scrisoarea I”, „Mureşan şi
ursitoarele„, „Stam la fereastra susă„, „Cu mâne zilele-ţi adaogi„, ”Somnoroase păsărele”,
„Iubită dulce, o, mă lasă”, „Eu nu cred nici în Iehova”, ”Umbra lui Istrate Dabija – Voevod”, ”O-
nţelepciune, ai aripi de ceară!”, ”Melancolie„. Apoi este ”lumea ca teatru” (din ”Hamlet”,
”Neguţătorul din Veneţia„, „Furtuna„, ”Cum vă place„) în „Glossă” mai ales.

Dar, cum justifică Ştefan Avădanei, prezenţa acestor motive şi teme în alte literaturi
„simultan sau succesiv, se poate explica, mai întâi, prin existenţa unor modele arhetipale de
gândire şi simţire - deci pure paralelisme sau analogii", scria în aceeaşi publicaţie profesorul
doctor.  Totodată specialiştii arată că există analogii şi între personajele lui Eminescu şi
Shakespeare. Mai mult decât influenţat de Shakespeare, Eminescu se pregătea să scrie un ”ciclu
dramatic”cu teme din istoria naţională.  
 Eminescu îl citea în original pe Shakespeare, Eminescu, spun specialiştii, îl descoperise
în primele traduceri ale dramaturgului englez în limba română şi în special prin spectacolele
jucate de trupa Pascaly, din care a făcut parte şi poetul botoşănean ca sufleur. ”Primele informaţii
despre Shakespeare le află în tratatul lui E. T. Rőtscher, ”Arta reprezentării dramatice”, pe care îl
traduce, în 1868, la rugămintea lui Mihai Pascaly, în trupa căruia era sufleur. Shakespeare este
considerat „natura genială de artist", „creator de microcosme", scrie profeosul doctor Tudor
Nedelcea în articolul ”Shakespeare în viziunea lui Eminescu”, din revista de specialitate ”Art-
Emis”. 

Aceasta este perioada în care poetul s-a ”îndrăgostit„ la prima vedere de opera
shakesperiană. Dacă iniţial Eminescu a început să-l citească pe ”Marele Will” prin traduceri
germane, mai apoi poetul a învăţat, se spune special pentru a-i descifra tainele, limba engleză,
citind dramturgia shakesperiană în limba engleză veche. Vladimir Streinu sau criticul şi scriitorul
Marcu Beza erau convinşi de faptul că Eminescu îl citise în engleză pe Shakespeare. La fel spune
şi cunoscutul Leon Leviţchi. Cert este că Eminescu era un poliglot, cunoscând numeroase limbi
străine.