Definiție: 

- Specie a genului epic care exprima alegoric prin intermediul

animalelor, plantelor, obiectelor neinsufletite, actiuni specifice oamenilor, satirizand
defectele acestora si incheindu-se printr-o morala cu continut educativ.
Grigore Alexandrescu, poet important al secolului al XIX-lea priveste realitatea
timpului sau cu atentie observand si criticand in fabulele sale defecte ale oamenilor dar
si ale societatii timpului său.
Boul si vitelul este o astfel de creatie, pentru ca prezinta, ca o opera epica in
versuri, o scurta intamplare Ai carei protagonisti sunt animale.
Ca opera epica, fabula Boul si Vitelul, reda indirect sentimentele autorului, de
dispret si dezaprobare fata de lumea timpului sau prin intermediul actiunii, al
personajelor si al naratrului.
Actiunea este simpla, urmeaza un singur fir narativ, este liniara si concisa.
Putem recunoaste in inlantuirea evenimentelor schita unui subiect epic. Expozitiunea
ne prezinta imaginea unui bou obisnuit: "un bou ca toti boii", care prin mare noroc
dobandeste o pozitie sociala importanta. Acest moment constituie constiuie intriga,
care determina desfasurarea actiunii scurte, constituita din incercarile unui vitel, ruda
apropiata a boului, de a lua legatura cu unchiul sau, devenit bogat, pentru a obtine si el
macar "niste fan".
Incercarile vitelului sunt zadarnice, fiind indepartat de catre sluga stapanului pe
diferite motive. Actiunea ajunge la intensitatea maxima in momentul in care boul iesit
la plimbare trece PE langa vitel ignorandu-l. Necrezand ca a fost ocolit intentionat: "ca
buna s-a ruda l-ar fi ocolit", perseverent, vitelul revine a doua zi la casa boului. In
deznodamant, boul indignat de indrazneala vitelului porunceste slujitorului sa fie
aruncat PE scari pentru ca el nu are astfel de rude.
Timpul si spatiul nu sunt precis determinate. Expresia "in zilele noastre", are
dublu sens sugerand PE de o parte ca e vorba de o lume contemporana a poetului, PE
de o alta parte o lume contemporana a cititorului.Alti indici temporali ce apar in text:
"a doua zi", "dupa pranz", "iarasi", "prea de dmineata".
Personajele sunt animaliere. Ele participa la actiune avand rolul unei masti sub
care se intrezaresc trasaturi si caractere umane. Figura de stil prin care poetul
realizeaza aceste personaje este personificarea.
 Personajele sunt caracterizate direct de catre narator: "un bou ca toti boii, putin la
simtire", "de mandrie boul stapanit", de catre alt personaj, sluga care se refera la
boier:"nu e cum il stii…".
Caracterizare indirecta prin fapte, limbaj, dialogul fiind foarte sugestiv si prin
relatia dintre bou si vitel.Aceasta relatie dintre personaje este sugerata si prin titlu care
anunta personajele aflate pe trepte sociale diferite, boul ignorand-o pe ruda sa.
Boul apare portretizat moral, sugerand omul insensibil, norocos, comun:
"un bou ca toti boii, parvenit, ingamfat si trufas. El este superficial, se crede unic, banii
ii schimba caracterul, ignorandu-si propria ruda.
Vitelul intruchipeaza omul modest, sarac, naiv, inocent, increzator, optimist,
rabdator si perseverent. Naratorul apare ca un observator si isi simtita prezenta prin
expresia:
"in zilele noastre" si printr-un comentariu naratorial ce generalizeaza faptele
povestite :"decat multa minte, stii ca e mai bine sa ai intotdeauna un dram de adevar".
Totodata prin unele cuvinte si expresii folosite in naratiune:"la o mojitie atata de mare"
ce exprima atitudinea ironica, satirica a naratorului.
Morala este cea de a doua parte a unei fabule. Ea se degaja din fapte si
intamplari, este implicita, nu se exprima direct, ci se deduce si se refera la faptul ca
bogatia schimba caracterul si comportamentul omului, facandu-l insensibil si trufas.
Prin morala scriitorul isi exprima dezaprobarea fata de bou,avand in acelasi timp un
sentiment de compasiune pentru vitel.
Naratorul vrea sa provoace gandirea cititorului pentru ca acesta sa nu repete
greselile personajelor din fabula.
Modul de expunere care domina este naratiunea, realizata intr-un ritm alert,
alaturi de dialog prin care textul primeste un caracter de sceneta. Figura de stil
dominanta este personificarea.
Limbajul viu, natural, apropiat de limba vorbita, contribuie la realizarea umorului
si a ironiei.
Versificatia: rima incrucisata, masura variabila, ritmul iambic, ajuta la realizarea
ritmului vioi al naratiunii.
 Prin povestirea alegorica de mica intindere in care intamplarile narate sunt puse
pe seama personajelor animaliere, sub masca carora se ascund trasaturi si caractere
umane, incheiata printr-o concluzie, care constituie morala opera este o fabula ce
apartine speciei genului epic.

Gr. Alexandrescu este întâiul mare poet al lit. moderne si cel mai mare fabulist
român. El a ramas în constiinta posteritatii prin fabulele sale în care indirect a luat
atitudine fata de moravurile societatii timpului sau, fata de aspectele ridicole ale lumii
contemporane lui. Tematica fabulelor sale este deosebit de variata. Fiind înzestrat cu
un talent remarcabil, Gr. Alexandrescu a creat prin fabulele sale un fel de’’comedie
umana’’ a literaturii.
Fabula’’Boul si vitelul’’ a fost publicata în vol. ’’Poezii’’(1842, editie îngrijita de
Al.Donici si M. Kogalniceanu). Ceea ce da originalitate fabulii este schimbarea
atitudinii boului sub influenta bogatiei si a puterii.
Titlul aceste fabule prin numele a doua personaje din aceeasi
specie,’’boul’’si’’vitelul’’ sugereaza la prima vedere prietenie, colaborare, apropiere
între cele doua personaje principale implicate în desfasurarea naratiunii. În realitate
însa, relatia ni se dezvaluie tensionata, ea ascunde o prapastie între cele doua lumi total
diferite: lumea celor saraci, naivi, sinceri, si lumea parvenitilor, a bogatilor, a celor
puternici.
Fabula este o critica ascutita la adresa parvenitismului, a celor care odata ajunsi
puternici si bogati îsi uita, îsi dispretuiesc originea si se rusineaza cu ea.
Compozitional, fabula ’’Boul si vitelul’’ nu respecta compozitia clasica a speciei
constituita din naratiunea propriu-zisa si morala (învatatura), aici morala se deduce cu
usurinta din text: sa nu-ti uiti si sa nu-ti renegi radacinile.
Autorul nareaza alegoric o întâmplare din lumea animalelor care, personificate
devin simboluri: boul reprezinta parvenitul, vitelul –ruda saraca si naiva care se
încrede în relatiile de familie, dar constata cu dezamagire ca este renegat de ruda sa
ajunsa bogata si puternica.
 În prezentarea întâmplarilor alegorice, Gr. Alexandrescu îmbina doua moduri de
expunere : naratiunea si dialogul care da textului aparenta unei scenete, a unui teatru
cu masti.
Naratorul comenteaza faptele povestite pornind de la generalizare si ajungând la
exemplificare.
Asa cum am spus, poezia porneste de la o constatare cu caracter general. Ea se
refera la usurinta ascensiunii într-o societate lipsita de valori morale.
Cu ironie este prezentat un anonim prost si lipsit de bun simt ’’Un bou ca toti
boii, putin la simtire ‚’’care, ajutat de noroc, nu prin merite personale, a ajuns la o
pozitie sociala deosebita prin dobândirea unui ’’post însemnat’’.
Folosind interogatia retorica ’’un bou în post mare?’’, nepotul îsi exprima o falsa
mirare fata de aceasta ciudatenie, dar imediat remarca ca întâmplarea devenise un
lucru obisnuit: ’’Dar asta se întâmpla în oricare loc’’. Era deci o ciudatenie, dar nu o
imposibilitate. Se putea întâmpla oricând si oriunde, sa se petreaca împrejurari care sa
ajute sa se ridice oameni în locuri nemeritate:’’Decât multa minte, stiu ca e mai bine/
Sa ai totdeauna un dram de noroc’’. Ideea parvenirii este sustinuta prin verbele ‘’se
întâmpla’’, prin subst.’’în loc’’ si adj. neh.’’oricare’’.
Boul stapânit de mândrie, plin de sine îsi imagineaza ca le este superior celor din
rândul carora a plecat.
Aceste fapte se constituie în expozitiune. Asa cum am observat, ea are un
caracter general – se sugereaza prin art. neh. ’’un’’ (bou), vb.’’se întâmpla’’ si adj.
neh.’’oricare’’ (loc) posibilitatea ca aceste lucruri sa aiba loc.
Intriga aduce în prim plan al doilea peronaj principal, vitelul, nepot de sora al
boului ’’al doamnei vaci fiu’’.
Acesta reprezinta pe omul sarac, naiv, credul. Crezând cu certitudine în valoarea
relatiilor de rudenie, vitelul se bucura atunci cînd afla de ascensiunea unchiului sau. În
candoarea si naivitatea sa, el se hotaraste sa-i ceara un mic ajutor:’’ <<ma duc zice
îndata nitel fân sa-i cer >>”.
Prin atitudinea ironica pe care autorul o are ’’s-a facut boier’’,’’....are clai suma si
livezi o mie’’, cititorul este prevenit asupra posibililor schimbari ale ’’boului’’, ale
parvenitului. Acesta a ajuns la ’’un post mare’’ îmbogatindu-se mai întâi
 Desfasurarea actiunii ni-l prezinta pe sarmanul vitel care ajuns la curtea boului,
încearca zadarnic a intra. O sluga îl opreste spunându-i ca acesta doarme:<<acum
doarme, zice, nu-l poci supara>>. Starea sufleteasca de adânca nedumerire a vitelului
este sugerata de interogatii si exclamatii: ‘’’-Acum doarme? Ce fel! Pentru –ntâia
data / Dupa prânz sa doarma!’’ repetare vb.’’a adormi’’ de doua ori subliniaza
surprinderea fata de noul obicei al unchiului. Considerând nociv acest obicei naivul
vitel hotaraste sa-i atraga atentia unchiului sau. De la sluga afla si de o alta schimbare
survenita în caracterul boului:îi plac numai oamenii supusi, care se umilesc în fata lui.
Este sfatuit sa-si vada de treaba, sa nu-si permita sa faca nici o observatie în legatura
cu noul fel de viata al unchiului sai. Altfel ar putea fi pedepsit ca ’’manânci trânteala’’.
Intervine din nou autorul si urmareste reactia vitelului. Desi considera felul cum
este primit o mojicie, vitelul nu crede a fi reale vorbele slugii. Se hotaraste sa astepte
pâna când unchiul sau se va trezi. Contrariat si mâhnit peste masura, el constata ca
unchiul pleaca la plimbare si trece pe lânga el fara a-l baga în seama. De buna credinta,
iubindu-si unchiul, vitelul refuza sa accepte adevarul. Considera ca acesta a orbit’’din
cauza ca nu-i vine a crede ca dragul sau unchi a putut trece pe lânga el fara a-l baga în
seama. Apoi este prezentat vitelul, hotarât sa revina si a doua zi devreme, decis sa
astepte pâna când boul îsi va gasi timp si pentru el. Aceasta parte constituie punctul
culminant al naratiunii. Dialogul dintre sluga si boier se constituie drept deznodamânt.
În vorbele slugii se strecoara ironia autorului în legatura cu originea joasa a
boului:’’<<Boierule, zise, asteapta afara! Ruda dumitale, al doamnei vaci fiu>>”
mirarea prefacuta a ’’boierului’’ nu cunoaste margine :’’-<<Cine? a mea ruda?>> Fara
rusine, fara retinere, sentinta cade fara drept de apel:’’<<mergi de-l da pe scara. N-am
astfel de rude, si nici voi sa-l stiu>>.’’
Ruptura dintre ei, ’’boierul’’ si vitel,’’ruda saraca’’este definitiva si este sugerata
prin doua vb. de negatie:’’n-am’’‚’’nici voi’’.