Carcaterizarea lui Ștefan Gheorghidiu

Opera ,,Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu este un
roman modern subiectiv de analiză psihologică, un roman al experienței și al autenticității
publicat în anul 1930. Se încadrează în perioada interbelică și aparține curentului modernism.
Prin romanele sale și prin ideile estetice promovate, Camil Petrescu a înnoit în mod fundamentul
romanul românesc.
Este un roman de analiză psihologică prin teme (iubirea și războiul ca experiențe de
cunoaștere, gelozia, îndoiala, incertitudinea), prin conflictul interior, prin protagonistul
problematizat, prin descrierea stărilor sufletești și a problemelor de conștiință și prin utilizarea
tehnicii analizei psihologice.
Este un roman modern subiectiv prin unicitatea perspectivei narative subiective, prin
discontinuitatea cronologică, prin prezența mai multor planuri temporale, prin memoria afectivă
și fluxul conștiinței. Perpectiva narativă este subiectivă, deoarece romanul este scris la persoana
I., sub forma unei confesiuni a personajului Ștefan Gheorghidiu, care trăiește două experiențe
fundamentale: iubirea și războiul.
Ștefan Gheroghidiu este naratorul-personaj și personajul central al romanului. Camil
Petrescu introduce și un nou tip de personaj, eroul intelectual, care este un căutător de valori
absolute, de idealuri, dar este învins de acestea, însă totuși devine un învingător moral, reușind să
depășească criza de conștiință. Din punct de vedere social, inițial el este prezentat ca student la
filizofie sărac, dar apreciat în mediul universitar. Ca tânăr căsătorit, are o existență modestă și
fericită. După primirea moștenirii de la unchiul Tache, este obligat să pătrundă în viața la nivel
înalt al societății bucureștene și să se implice în afaceri. Refuză însă oportunitățiile acestei vieți și
se detașează de cercul Elei. În a doua parte a romanului are statutul de sublocotenent în armata
română. În final, divorțează și îi lasă Elei casa, o parte din bani și toate amintirile. Din punct de
vedere psihologic și moral, Ștefan are conștiință lucidă, analitică și nu este înțeles de lume, dar
nici el nu poate înțelege lumea în care trăiește. Student la filosofie, Ștefan este un inetelectual,
care trăiește în lumea ideilor și a cărților. Protagonistul trăiește două experiențe definitive pentru
formarea lui ca om: dragostea și războiul. Suferința lui Ștefan provin din senitmentul de gelozie
și din faptul că el caută, ca orice intelectual, certitudini și experiențe totale. Experiența războiului
îl ajută pe Ștefan să se detașeze de relația toxică cu Ela, anulând drama personală.
Temele romanului sunt iubirea și războiul ca experiențe de cunoaștere, gelozia, îndoiala
și incertitudinea.
Un episod semnificativ pentru caracterizarea lui Ștefan este ultima întâlnire dintre Ela și
Ștefan, înainte de începerea războiului. Într-o după amiază, Ștefan a reușit să ajungă la casa lor
de vacanța de la Câmpulung, într-o permisie neoficială, deoarece a primit de la Ela o scrisoare în
care aceasta i-a cerut să se vadă imediat. După de fac dragoste, Ștefan este surprins de faptul că
Ela și consideră acesta ca o dovadă indirectă că ea îl înșală și gelozia lui se trezește iar. El este și
mai surprins când imediat Ela îi cere să-i pună o parte din banii moștenit de el, aflați la bancă, pe
numele ei, în caz că el va muri în război. Interesul Elei pentru bani și pragmatismul ei, îl conving
și mai mult pe Ștefan că Ela plănuiește să-l părăsească.
Un alt episod semnificativ este în ultimul capitol al romanului. Ștefan, fiind rănit, vine
acasă pentru câteva zile. După experiențele trăite la război, Ștefan vede căsătoria, iubirea, familia
și viața diferit. Gesturile Elei și ale familiei i se pare false și superficiale, iar în momentul când
face dragoste cu Ela, își dă seamă că nu o mai iubește și că îi este indiferentă. Într-o dimineața
primește un bilet cu dovada infidelității Elei, care acum nu îl mai afectează. Îi arată biletul
anonim cu adresa, ziua și ora întâlnirii ei cu amantul și o privește detașat cum încearcă să îi
explice că nu e adevărat. Apoi îi spune simplu că vrea să se despartă, ceea ce va și face în zilele
următoare, lăsându-i casa, o parte din bani și toate amintirile. Acest episod este semnificativ,
deoarece arata că războiul l-a învățat pe Ștefan să aprecieze viața ca pe un dar și i-a dat
înțelepciunea de a se bucura de ea din plin, liber de îndoieli, iluzii și regrete.
Un element important pentru constucția personajului sunt modalitățiile de caracterizare.
În romanul psihologic, caracterizarea personajului se concentrează pe trăirile personajelor, pe
analiza stărilor de conștiință, pe conflictul interior. Sun folosite mijloace specifice precum
analiza, introspecția, monologul interior, fluxil conștiinței și memoria afectivă. Fiind un narator-
personaj, Ștefan este caracterizat direct de autocaracterizare(,,Sunt obosit şi mi-eindiferent chiar
dacă e nevinovată...”, ,, Eram înalt și elegan”) dar și de către alte personaje (Ela:,,ești de o
sensibilitate imposibilă”), iar indirect prin fapturile, gândurile, și vorbele sale: „Cei care se
iubesc au drept de viață si de moarte unul asupra celuilalt”.
Un alt element important al textului este titlul. El indică tema romanului -iubira și
războiul- dar poate fi considerat și o metaforă a timpului psihologic. Cuvântul ,,noapte”, repetat
în titlu, simbolizează incertitudinea, nesiguranța, îndoiala lui Ștefan. Cele două nopți prezintă
dele două etape de evoluție a personajului. Conflictul este între ideal și realitate și se desfășoară
în conștiința eroului, raportându-se la cele două experiențe pe care personajul le trăiește în mod
absolut: dragostea și războiul.
În concluzie, opera literară ,,Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil
Petrescu este un roman mondern prin subiectivitatea perspectivei narative, prin memoria
afectivă, prin analiza retrospectivă a evenimentelor, prin tehnica jurnalului, prin autenticitatea și
stilul naratorului anticalofil.