3

Alte
afecțiuni
psihiatrice
Ce vom acoperi astăzi:

01 02 Schizofrenie
Obsesii și compulsii

03 Tulburări 04 Sexualitate și gen

alimentare
01
Obsesii și
compulsii
Diagnostice din spectrul TOC conform
DSM-5:
● Tulburarea obsesiv-compulsivă
● Tulburarea dismorfică corporală
● Tulburarea de tezaurizare compulsivă
● Tricotilomania
● Tulburarea de provocare a excoriațiilor
● TOC și tulburările înrudite secundare unei afecțiuni medicale
● Altă TOC și tulburări înrudite specificate
● Altă TOC și tulburări înrudite nespecificate
Hard Science!

Tulburarea obsesiv compulsivă (TOC) joacă un rol aparte în psihiatrie pentru că:

1. Este una dintre cele mai întâlnite și invalidante tulburări psihiatrice (Karno et al. 1988).
2. Constituie exemplul paradigmatic de tulburare neuropsihiatrică
3. Oferă specialiștilor șansa de a aborda tulburările psihiatrice dintr-o perspectivă integrată
(psihiatrie + neurologie + științe cognitive și afective).
4. Există numeroase studii făcute pentru tratamentul TOC, ceea ce permite o abordare
bazată pe descoperiri medicale, științifice, ce include atât farmacoterapie, cât și
psihoterapie. Studiile au fost făcute pe toate categoriile de populație, pentru toate vârstele.

Toate informațiile disponibile până în prezent ne arată că tulburările din spectrul obsesiilor și
compulsiilor sunt caracterizate prin inabilitatea de a controla în mod flexibil răspunsurile cognitive
și comportamentele stereotipice și repetitive.
Caracteristici

● Gânduri sau imagini intruzive, neplăcute (obsesii)

● Acțiuni repetitive, nedorite (compulsii) pe care individul se simte obligat să le pună în
act ca răspuns la obsesiile sale sau în conformitate cu un set de reguli foarte rigide.
○ Compulsiile ar putea scădea sau crește nivelul anxietății.
○ Compulsiile pot fi comportamente observabile ori ritualuri mentale.
○ Deși de obicei pacienții înțeleg că simptomele sunt excesive, ei se situează pe un
continuum al insightului asupra bolii.
● Exemple de obsesii și compulsii: contaminare - spălare, autovătămare - verificare,
simetrie - ritualuri, tezaurizare, colectare, obsesii sexuale, religioase, somatice,
muzicale.
● DSM-5:
○ Specifică dacă există sau nu ticuri
○ Specifică dacă pacientul are conștientizare bună sau parțială, redusă, absentă/ cu
convingeri delirante.
● Comorbidități numeroase în cadrul acestui spectru de tulburări, anamneza va ține cont de
asta.
● Pentru un diagnostic, avem nevoie de distres si funcționare limitată.
Prevalență, diferențial, comorbidități
● Prevalență
○ 2.5% din populația generală.
○ Întâlnită la adulți și copii
○ Aproximativ 20% din populația generală are simptomatologie subclinică.
○ Raport f/m similar
○ Declanșare
■ La pubertate sau chiar mai devreme
■ După sarcină, pierderea acesteia, sau naștere.
● Diagnostic diferențial
○ Tulburări anxioase, depresive, psihotice, TPOC, ipohondrie, tulburări alimentare,
TSA, sindrom Tourette
● Comorbidități:
○ Depresie (⅔), fobii specifice, fobie socială, tulburări alimentare, dependență de
alcool, tulburare de panică, sindrom Tourette, tulburarea bipolară, tulburări
înrudite TOC.
● Evaluare
○ The Yale–Brown Obsessive Compulsive Scale (Y-BOCS), The Clinical Global
Impression Severity and Improvement Scales (CGI-I), interviuri structurate (du Toit et
al. 2001) scale auto-administrate (Lebeau et al. 2013)
Screening scurt

Zohar–Fineberg Obsessive Compulsive Screen (Z-FOCS):

1. Speli sau faci curățenie des?

2. Verifici des ca totul să fie în regulă?
3. Există vreun gând care nu-ți dă pace, de care ai vrea să scapi, dar nu poți?
4. Îți ia mult timp să-ți termini activitățile zilnice?
5. Te preocupă ordinea sau simetria?
Patogeneză

● Circuitele CSTC joacă un rol important în TOC-uri.

● Receptorii de serotonină (5-HT), dopamină (DA) și glutamat din circuitele CSTC par a fi
deosebit de relevanți în aceste patologii.
● Variațiuni genetice ce privesc eliberarea de 5-HT, DA, și glutamat ar putea fi factori
predispozanți.
● Mecanismele imunitare ar putea fi și ele implicate în disfuncția circuitului CTSC.
○ Anticorpii ce luptă împotriva proteinelor streptococice ar putea afecta și circuitul
CSCT
○ Sindromul PANDAS - (paediatric autoimmune neuropsychiatric disorder
associated with streptococcal infections) - ticuri și compulsii ce apar după
infecția cu streptococ - la 4-6 săptămâni
● TOC ar putea porni de la o incapacitate de a inhiba strategii procedurale cu baze adânc
îngropate în evoluția speciei.
● Disfuncția circuitului CTSC poate fi diminuată atât cu ajutorul medicamentației (SSRI) cât
și cu ajutorul psihoterapiei (CBT).
CSTC
Importanța circuitelor CSTC (cortico-strio-talamo-corticale)
Indicații UK NICE

● TOC este o tulburare ce îl afectează pe individ pe parcursul întregii vieți.

● Trebuie garantat accesul la servicii specializate.

● Trebuie garantată disponibilitatea terapiilor CBT și accesul la farmacoterapie.

● La adulți linia întâi poate fi terapie comportamentală sau farmacoterapie.

● La copii, linia întâi este terapia comportamentală, farmacoterapia este linia a doua.

● La cazurile severe se combină terapia comportamentală cu cea farmacologică.

Intervenția medicamentoasă

● SSRI ca primă linie

● În funcție de comorbidități și interacțiuni cu alte medicamente, se alege SSRI-ul potrivit.

● Pentru cei care nu răspund la SSRI sau care nu le tolerează, se poate folosi
clomipramina (antidepresiv triciclic) - Anafranil, Hydiphen

● Tratamentul trebuie să continue minim 12 săptămâni înainte de a i se evalua eficiența

Intervenția psihoterapeutică

● Terapia comportamentală este eficientă pentru TOC, atât la adulți cât și la copii.

● Terapia prin expunere este o componentă cheie a terapiei comportamentale.

○ Ierarhia aspectelor anxiogene, monitorizarea anxietății, psihoeducație

● Intervențiile cognitive ar putea juca un rol în tratamentul TOC.

○ Supraresponsabilizre, importanță exagerată acordată gândurilor, îngrijorare

excesivă despre importanța controlării propriilor gânduri, supraestimarea
amenințării

● Este util să solicităm clientului să ne explice cum înțelege el modelul tulburării proprii.

● Atât farmacoterapia, cât și psihoterapia pot diminua disfuncțiile striatale în TOC.

02
Schizofrenie
 Diagnostice din spectrul schizofreniei și
altor tulburări psihotice conform DSM-5:
● Tulburarea de personalitate schizotipală
● Tulburarea delirantă
● Tulburarea psihotică scurtă
● Tulburarea schizofreniformă
● Schizofrenia
● Tulburarea schizoafectivă
● Tulburarea psihotică indusă de substanțe sau medicamente
● Tulburarea psihotică secundară unei afecțiuni medicale
● Catatonia asociată cu altă tulburare mintală
● Tulburarea catatonică secundară unei afecțiuni medicale
● Catatonie nespecificată
● Alte tulburări din spectrul schizofreniei și alte tulburări psihotice specificate și nespecificate
Generalități

● Conceptul de schizofrenie are un istoric lung, și în continuă schimbare. Până și constructele moderne cu
care lucrăm în prezent duc lipsa unei validări externe.
● Nu există simptome patognomonice, semne, teste de laborator care să ne poată confirma diagnosticul de
schizofrenie.
● Există mai multe subtipuri de schizofrenie, în funcție de profilurile simptomelor sau de parametrii
etiologici prezumtivi.
● O psihoză similară schizofreniei poate debuta la orice vârstă, deși unele trăsături clinice sunt mai des
sau mai rar întâlnite, în funcție de momentul debutului
Istoricul schizofreniei

● Benedict Augustin Morel (1809–1873): ‘demență precoce’

● Karl Kahlbaum (1828–1899): ‘catatonie’
● Ewald Hecker (1843–1909): ‘hebefrenie’
● Emil Kraepelin (1856–1926): ‘dementia praecox’ , în care agrega catatonia, hebefrenia și ‘dementia
paranoides’
● Eugen Bleuler (1857–1939): ‘grupul schizofreniilor’
● Kasanin (1933): tulburare ‘schizoafectivă’
● Kurt Schneider (1887–1967): simtpome ‘de prim rang’
● Karl Leonhard (1960): ‘psihoze ciclice’.
Simptomele, conform lui Bleuler

● Primare (cei patru A):

○ Ambivalență
○ Autism
○ Afect deficitar
○ Asocieri dezorganizate
● Secundare:
○ Iluzii
○ Halucinații
Simptomele de prim rang, conform lui
Schneider
● Halucinații auditive
○ La persoana a III-a: 2 sau mai multe voci ce-l bârfesc sau îl persecută pe pacient.
○ Comentariu constant: o voce comentează acțiunile pacientului, la persoana a III-a.
○ Gânduri auzite: a-ți auzi propriile gânduri rostite cu voce tare..
● Iluzii perceptive:
○ O percepție normală, căreia îi este dată o însemnătate greu de înțeles.
● Fenomene de pasivitate:
○ Fenomene în care pacientul simte cum voința, acțiunile, afectele, funcțiile somatice îi
sunt „preluate” de altcineva. Fenomenul „ca și cum”: „E ca și cum acțiunile mele sunt
controlate de un robot. Mă simt ca o marionetă controlată de un păpușar.’
● Permeabiliatea limitelor ego-ului:
○ Inseriții de gânduri: nu toate gândurile îi aparțin, unele i-au fost „băgate” în minte.
○ Eliminare de gânduri: fenomen invers, mintea ți se „golește” (temporar).
○ Difuzarea gândurilor: senzația că gândurile se disipă în mintea pacientului și sunt
împărțite cu alții. ! nu e doar ideea că „alții îmi pot citi gândurile”
Subtipuri

● Paranoidă: iluzii și halucinații, fără simptome negative proeminente sau dezorganizări

● Dezorganizată (DSM)/Hebefrenică (ICD): denaturarea proeminentă a afectului, voliției și gândurilor
● Catatonică: tulburări motrice proeminente
● Nediferențiată: respectă criteriile de diagnostic pentru schizofrenie, dar niciunul din dintre subtipurile
anterioare
● Reziduală: simptome negative proeminente în absența simptomelor pozitive proeminente
● Simple: progresie lentă a simptomelor negative în absența simptomelor pozitive (ICD aseamănă acest
subtip cu TPSchizotipală).
Strategii de tratament pentru
simptomele negative
● Primare
○ Utilizarea de antipsihotice atipice
○ Se pot adăuga medicamente adjuvante
○ În cazul în care persistă, se poate folosi clozapina
● Secundare
○ Depresiei
■ Antidepresive (SSRI sau mirtazapină) și psihoterapie
○ Simptomelor pozitive
■ Optimizarea tratamentului pe cale farmaceutică și psihosocială.
○ Blocadei receptorilor D (dopaminici)
■ Antipsihotice tipice
■ Dacă simptomele extrapiramidale persistă în ciuda administrării de antipsihotice, se
pot folosi agenți anticolinergici
●
Factori asociați cu prognostic
nefavorabil în schizofrenie
Factori ce nu se pot ameliora: Factori ce ar putea fi diminuați prin
● Genul masculin gestionare optimă a cazului
● Debut timpuriu ● Durata lungă a psihozei netratate
● Cazuri numeroase de schizofrenie în familie ● Tratament insuficient al
● Debut insidios simptomelor psihotice
● Prodrom lung ● Tratament insuficient al
● Funcționare pre-morbidă deficitară simptomelor comorbide
● Lipsa simptomelor afective la debut ● Aderență slabă la tratament
● Simptome negative proeminente la debut ● Efecte secundare ale
● Lipsa de factori precipitatori evidenți la debut medicamentelor
● Semne neurologice ● Abuz de substanță
● Deficit cognitiv semnificativ la debut ● Emoții exprimate în mediul familiei.
● Anormalități cerebrale structurale.
●
Etiologie

● Există un risc genetic, numit uneori și „încărcătură” genetică

○ Ereditatea este complexă și poligenică, mai multe gene cu un efect relativ mic operând
împreună pentru a crește vulnerabilitatea la boală.
○ Unele gene implicate în procese de neurodezvoltare par a fi asociate schizofreniei.
○ Familiile nu cauzează schizofrenie*, dar atât familia, cât și membrul familiei afectat ar avea mult
de beneficiat de pe urma psihoeducației și consilierii, pentru a învăța cum să gestioneze eficient
boala.
● Factorii non genetici includ: anotimpul nașterii (la începutul primăverii), expunerea prenatală la gripă,
toxoplasmoză, alte infecții, anemia sau înfometarea maternă, deficitul de vitamina D al mamei,
complicații în sarcină și la naștere, stres în timpul sarcinii, mediu urban, emigrarea, statutul de minoritate
etnică, abuzul de substanță, vârsta înaintată a tatălui la momentul conceperii..
○ Un număr de parametri de mediu, mai ales cei care au impact asupra creierului în dezvoltare,
sporesc riscul de manifestare a tulburării.
○ Cannabisul pare să fie un factor cauzator cumulativ în schizofrenie, și trebuie să fie evitat de
cei ce știu că au o predispoziție genetică la boală.

*În anii 1940, Fromm-Reichman a ipotezat, pe baza unui număr mic de cazuri observate, că unele mame sunt
‘schizofrenogenice’
Schizofrenia - boală a creierului?

● Există dovezi solide ale existenței unui număr semnificativ de modificări structurale ale creierului
asociate schizofreniei, deși niciuna nu este patognomonică.
● Imagistica ne ajută să înțelegem mai bine procesele cerebrale ce stau la baza simptomelor și
deficitelor asociate schizofreniei.
● Modelul de neurodezvoltare este atractiv, deși nu explică debutul târziu al bolii la unii pacienți.

● Ipoteza dopaminică rămâne un model explicativ foarte bine fundamentat pentru numeroasele
simptome ale schizofreniei, însă știm că sunt implicate și sistemul serotoninergic, glutamatergic și
probabil și altele.
Plan de tratament

● Tratamentul optim cere un plan longitudinal consistent.

● Psihoeducația și validarea clientului sunt elemente cheie ale ajutorului acordat.
● Abordarea stres-puncte forte-vulnerabilități este una de succes în gestionarea schizofreniei.
● S-ar prefera, pe cât posibil, reintegrarea în societate a pacienților și nu instituționalizarea lor pe termen
lung.
● Tratament medicamentos cu antipsihotice, preferabil atipice (efecte extrapiramidale reduse).
○ Se alege antipsihoticul în funcție de profilul efectelor secundare, riscuri; se monitorizează constant.

○ Clozapina rămâne cel mai eficient antipsihotic, însă profilul de risc este ridicat, așa că se
recomandă administrarea numai în cazul pacienților care nu au răspuns la cel puțin 2 alte
antipsihotice.
○ Simptomele negative și cele cognitive răspund mai greu la antipsihotice decât cele pozitive, deși
există strategii medicamentoase și non-medicamentoase și pentru managementul acestora.

● Efecte secundare frecvente: efecte extrapiramidale, diskinezie tardivă, sindrom neuroleptic malign,
tulburări metabolice, afectare cardiacă, hiperprolactinemie*, efecte anticolinergice etc.

* Atenție la cremele de față/ corp pe bază de levănțică, arbore de ceai, uleiuri esențiale etc.
Plan de tratament

Psihoterapie cognitiv-comportamentală
● Psihoeducație
● Legături între gânduri, acțiuni și emoții
● Utilitatea activităților și structurii în traiul zilnic
● Monitorizarea simptomelor/ afectelor/ dispoziției/ anxietății / stresului
● Creșterea responsabilității personale de a gestiona mai bine simptomele
● Discutarea capcanelor (distorsiunilor) cognitive și consecințele gândurilor automate negative.
● Terapia prin acceptare și angajament (ACT).
● Rețea de suport social.
● Ghid pentru navigarea în birocrație.
03
Tulburări de
comportament
alimentar
Tulburările de comportament alimentar în
DSM-5
● Tulburarea de alimentație compulsivă “Binge Eating Disorder” a devenit un diagnostic definitiv, nu
doar provizoriu
● Criteriile pentru Bulimia Nervosa și tulburarea de alimentație compulsivă s-au relaxat

● A fost scoasă amenoreea din criteriile pentru Anorexia Nervosa

● Sunt acceptate aplicațiile tehnologice pentru monitorizarea comportamentului alimentar.

● Tulburările fac parte din două mari categorii: feeding (Pica, Ruminațiile) și eating (BN, AN, BED)
Epidemiologie

● Anorexia Nervosa
○ Prevalență ~2.5%
○ Vârsta critică - 14-19 ani
○ Deși raportul este de aproximativ 10:1 F/M, AN îi afectează și pe bărbați, iar impactul asupra lor
este unul complicat de stigma (și de refuzul pacienților de a recunoaște că au probleme)
● Bulimia Nervosa
○ Prevalență 2%
○ Debut din ce în ce mai timpuriu
● Tulburarea de alimentație compulsivă
○ Prevalență 3.6% la femei și 2.1% la bărbați
Etiologie
● Anorexia Nervosa
○ Factori genetici și biologici - predispoziție genetică la urmașii unor persoane ce au suferit la
rândul lor de AN (aproximativ de 11 ori mai mare risc decât la populația generală).
○ Studii arată că transportorii de serotonină ar putea juca un rol
○ Schimbările fiziologice naturale ale unui corp înfometat (depresie, obsesionalitate) joacă un rol în
menținerea bolii.
○ Factori de dezvoltare: adolescența ca stresor (formarea identității de rol, independența față de
părinți, începerea relațiilor romantice
○ Factori psihologici: trăsături de personalitate (perfecționism, auto-disciplină, evitarea ca
mecanism de coping, autocritica), inflexibilitate cognitivă, impulsivitate scăzută,
○ Factori sociali și de mediu: familii disfuncționale, practicarea unor activități „predispozante”
(balet, gimnastică, modelling, wrestling, canotaj), influențe culturale
● Bulimia Nervosa
○ Factori genetici și biologici - golire întârziată a conținutului stomacal, capacitate mai mare a
acestuia, secreție diminuată de colecistokinină.
○ Factori de dezvoltare: la fel ca la AN
○ Factori psihologici: nivel crescut de impulsivitate, la fel și reactivitate la stres, emoții negative,
evitare ca mecanism de coping. Și aici, boala se menține prin efectele pe care le are asupra
corpului, ce-i impune individului să-și continue comportamentul restrictiv și compensator.
○ Factori sociali și de mediu: la fel ca la AN
● Binge Eating - obezitatea infantilă, emoții intense
Tratament
● Anorexia Nervosa
○ Spitalizare: tratarea de urgență a deshidratării, înfometării, dezechilibrului electrolitic
■ 20% sub BMI normal - internare; 30%+ sub BMI normal - spitalizare psihiatrică 2-6 luni
○ Medicamentos: nimic dedicat, însă se pot administra antipsihotice și antidepresive triciclice și
SSRI, mai ales dacă se ține cont de comorbidități.
○ Psihoterapeutic: Terapie de familie, CBT, psihoterapie dinamică
● Bulimia Nervosa
○ De regulă, nu necesită spitalizare
○ Medicamentos: Antidepresive SSRI - Fluoxetină. Se mai pot folosi triciclice, IMAO, topiramat
○ Psihoterapeutic: CBT, terapie de familie
● Binge Eating
○ Medicamentos: antidepresive, topiramat
○ Psihoterapeutic: CBT, terapie interpersonală

! Studiile arată că în toate tulburările alimentare, combinația între tratamentul medicamentos și cel
psihoterapeutic este cea mai eficientă cale de gestionare și de menținere a efectelor pozitive.
04
Sexualitate și
gen
Disfuncțiile sexuale și disforia de gen

● Ejaculare intarziata
● Tulburarea erectila
● Tulburarea orgasmului la femei
● Tulburarea dorintei sau excitatiei sexuale
● Tulburarea cu durere genito-pelviana / de penetrare
● Tulburarea dorintei sexuale hipoactive la barbati
● Ejacularea prematură/ precoce
● Disforia de gen la copii
● Disforia de gen la adolescenți și adulți
Istoric sexual

1. Date de identificare (vârstă, sex, ocupație, relații, orientare sexuală)

2. Funcționare curentă (satisfăcătore sau nu, de ce? Satisfacția partenerului? Disfuncții?)
3. Disfuncții
a. Debut?
b. Generalizat sau în situații specifice (doar cu partenerul curent/ în orice relație asumată / doar la
masturbare/ în situații proscrise social, în circumstanțe clare)
4. Frecvența activităților sexuale, indiferent dacă implică sau nu coitul
5. Dorință / libido (frecvență)
6. Descrierea interacțiunilor sexuale tipice
a. Cine și cum inițiază, cât de prezent ești, ce tip de preludiu, poziții, verbalizare în timpul coitului,
activități tipice de după, cum te simți după?
7. Compulsii sexuale? (gânduri intruzive, comportamente de risc)
8. Istoric sexual din trecut
a. Sexualitatea în copilărie (atitudini parentale, de unde a învățat despre sex? Dar despre alte
subiecte ce țin de sexualitate și reproducere? Reacția când a auzit prima oară despre? )
b. Activități sexuale în copilărie (masturbare înaintea adolescenței? Vârsta? A fost „prins”?
Conștient și în largul său cu statutul de băiat/ fată? S-a jucat „de-a doctorul”? Reacții?
Istoric sexual

Adolescență
1. Când s-a instalat pubertatea? - ciclu la F, prima ejaculație la B
2. Imaginea de sine ca feminin sau masculin, acceptarea de către semeni, cât de dezirabil(ă) s-a simțit,
când au început fanteziile despre coit
3. Activități sexuale
a. Masturbare - când? pedepsit/ interzis? Cum? Fantezii? Frecvență?
b. Activități homosexuale - de durată? Experimentale? Dacă da, au existat și experimentări
heterosexuale?
c. Relațiile - stabile, infatuări, cum se simțeau
d. Săruturi, pipăieli
e. Orgasm— prima experiență? Cu masturbare? În timpul somnului? Cu partener? Cu penetrare sau
fără? Frecvență?
f. Primul coit - vârstă, circumstanțe, partener, reacții, contracepție, precauții
Istoric sexual

Activități sexuale la maturitate

1. Sex înaintea căsătoriei
a. Tip, frecvență, număr de parteneri
b. Contracepție
c. Primul coitus (dacă nu a fost experimentat în adolescență)
d. Coabitare - vârsta, durata, descrierea partenerului, fidelitatea sexuală, tipuri de activități
sexuale, frecvență, satisfacție, număr de relații de coabitare, motivele despărțirii
e. Logodnă - vârstă, activități, durată
2. Căsătoria
a. Tipuri și frecvența activităților sexuale
b. Prima experiență cu partenerul? Satisfăcătoare sau nu?
c. Luna de miere - unde, durată, plăcută sau nu, activitate sexuală, frecvență, probleme,
compatibilitate?
d. Efectele sarcinilor și apariției copiilor în relație
e. Sex în afara căsătoriei - număr de incidente, de parteneri, atașament emoțional față de aceștia,
emoții?
f. Masturbarea - frecvență? Efecte asupra sexului marital?
Istoric sexual

g. Sex extramarital din partea partenerului - efect?

h. Ménage à trois sau sex cu parteneri multipli (swinging)
i. Domenii de conflict în căsnicie (parentaj, finanțe, împărțirea sarcinilor, priorități)

Sex după văduvie, separare, divorț — celibat, orgasme în somn, masturbare, sex non-coital, relații cu
parteneri, etc

Aspecte speciale
a. Istoric de viol, incest, abuz fizic sau sexual
b. Abuz comis de către soț / partener actual
c. Boală cronică
d. Boli cu transmitere sexuală
e. Probleme de fertilitate
f. Avorturi, pierderi de sarcină, sarcini nedorite sau ilegitime
g. Conflict de identitate de gender (transsexualism, travesti)
h. Parafilii—(fetișuri, voyeurism, sadomasochism)
Disfuncții sexuale

1. Dorință, interes, excitație - Tulburarea dorinței sexuale hipoactive la bărbați, Tulburarea dorinței sau
excitației sexuale la femei, Tulburarea erectilă,
2. Tulburări ce țin de orgasm - Tulburarea orgasmului la femei, Ejaculare întârziată, Ejaculare prematură,
Anhedonie orgasmică (alte tulburări specifice)
3. Tulburări cu durere - Tulburarea cu durere genito-pelviană/ de penetrare (Dispareunia, Vaginismul,
Durerea de cap post-coitală)
4. Tulburări ce însoțesc o altă afecțiune medicală - Tulburarea erectilă, dispareunia, etc
5. Disfuncții sexuale induse de substanțe sau medicamente (antipsihotice, antidepresive, litiu,
simpatomimetice, anticolinergice, antihistaminice, anxiolitice, alcool, opioide, halucinogene, cannabis,
barbiturice etc.)
Mijloace de tratament disponibile

1. Farmacoterapie: Sildenafil, Alprostadil injectabil, Flibanserina (Viagra feminina - Lovegra),

2. Terapie hormonală
3. Tratamente mecanice - pompe (cu vacuum), vibratoare
4. Proteze
5. Chirurgie vasculară
6. Terapie
a. Tehnici și exerciții speciale (dilatare vaginală pentru dispareunie și vaginism, tehnica
stop-squeeze etc)
b. Terapie comportamentală (desensibilizare sistemică, relaxare musculară, asertivitate)
c. Mindfulness (aici si acum, nu in anxietatea de performanță)
d. Terapie de grup (spargerea miturilor)
e. Hipnoterapie
Terminologie

● Sex sau gen?

○ Sex = biologic
○ Gen = social
● Identitate de gen vs Rol de gen
○ Identitate de gen = aspectele psihologice ale aspectelor comportamentale ce țin de
masculinitate și feminitate
○ Rol de gen = tot ceea ce spune sau face un individ pentru a lăsa să se înțeleagă care este genul
său
■ ! nu se stabilește la naștere, se construiește în timp, se învață, în funcție de numeroși
factori (experiențe, instrucțiuni, reguli, insight-uri etc)
○ Rolul poate fi diferit de gen - cineva se poate identifica drept F, dar comportându-se ca M
● Orientare sexuală - obiectul atracției sexuale a unui individ (heterosexual, bisexual, același-sex,
asexual, pansexual, polisexual)
Disforie de gen
Gestionarea disforiei de gen

La copii: terapie individuală, de grup, de familie, care să îl ajute pe copil să își exploreze și
experimenteze interesele de gen și identitatea de gen

! Terapia de conversie NU este susținută de APA sau de AACAP (American Academy of Child
and Adolescent Psychiatry)

La adolescenți: psihoterapie, medicație ce blochează declanșarea pubertății, pentru a da ami mult

timp adolescentului și familiei pentru a decide ce vor să facă.

La adulți:
Psihoterapie (cu terapeuți INFORMAȚI)
Tratament hormonal
Operații chirurgicale
 Temă de gândire (în
scris):
Maria, 35 de ani, vă cere să o ajutați în legătură cu fiica ei, Daniela, în vârstă de
9 ani, care refuză să mai răspundă la numele ei, susține că se numește Mihai, și
se plânge că nu mai are haine, deși are șifonierul plin de lucruri drăguțe. Situația
e cu atât mai problematică, cu cât Maria trebuie să se asigure că Dan, soțul ei,
nu află de ciudățeniile Danielei, altfel nu se știe ce reacție ar putea avea. Cum
acționați la prima întâlnire?

Trimiteți răspunsurile voastre până joi, 27 mai, ora 20:00.

RESURSE
Puteți accesa mai multe resurse în săptămâna imediat următoare, accesând următorul link:

Resurse curs 3

Spor la citit!

Vă mulțumesc!