CAPITOLUL 1 o - distribuirea bunurilor sociale (publice) prin intermediul autorităţilor

SISTEMUL FINANŢELOR PUBLICE – CONCEPT / CLARIFICĂRI publice; statul, ca producător de bunuri şi servicii, asigură satisfacerea
TERMINOLOGICE: necesităţilor publice şi ajustările necesare în afectarea resurselor ce se
formează pe piaţă;
Etimologie: o problema care intervine: eficienţa statului ca agent economic
 Latină : - Finis - termen, sfârşit; producător de bunuri şi servicii.
-În drept marchează sfârşitul operaţiunilor juridice, adică efectuarea de plăţi. 2. funcţia de redistribuire
-Termenii financias, finatio, financia pecuniaria erau folosiţi cu sensul de plata o în economia de piaţă distribuirea veniturilor şi a averii este influenţată
în bani. de modul de repartizare a factorilor de producţie, a proprietăţii private
 Franceză: - finance-sumă de bani; de aceea justeţea şi echitatea socială se pot realiza doar prin
- les finances – patrimoniul statului; redistribuirea veniturilor de către autorităţile şi instituţiile statului;
 Germană - secolele XV-XVII, finanz (plata in bani), finanzer (cămătar). o căile de realizare a funcţiei de redistribuire: statul colectează, sub
 România, în secolul al XIX-lea, prin fisc, era denumit organul financiar ce formă de impozite, o parte din veniturile nou create pe plan naţional;
încasa impozitele, taxele, amenzile etc. apoi redistribuie ceea ce a prelevat prin transferuri cu caracter social şi
economic.
Opiniile specialiştilor: 3. funcţia de stabilizare a conjucturii economice
 Paul Leroy Beaulieu (1906) consideră finanţele publice drept -„ştiinţa o prin politica fiscală statul urmăreşte atingerea unui grad înalt de
veniturilor publice şi a utilizării acestor venituri”. ocupare a forţei de muncă, a unui grad rezonabil de stabilitate a
 Enciclopedia activităţii bancare şi financiare distinge trei înţelesuri ale preţurilor, o situaţie solidă a balanţei de plăţi şi o rată acceptabilă de
termenului de finanţe: creştere a economiei;
1. Strângerea banilor pentru a organiza, reorganiza sau extinde o întreprindere o are în vedere menţinerea cererii globale la nivelul dorit;
fie prin vânzare de acţiuni sau de obligaţiuni. o această funcţie necesită mijloace adecvate, cum ar fi: politica
2. Teoria şi practica creditului monetar, activităţi bancare. monetară, politici industriale, politici bugetare, etc.
3. Strângerea de bani prin impozite sau emisiuni de obligaţiuni şi administrarea  Clasic versus modern în finanţele publice. Concepţia clasică (liberală) -
veniturilor şi a cheltuielilor de către guvern. bazată pe principiul laissez-faire-ului – susţine derularea activităţilor
 Richard Musgrave (1959), The Theory of Public Finance, McGraw-Hill, New economice prin intermediul firmelor private, statul prin intermediul finanţelor
York, consideră că politica bugetară – ca element fundamental al intervenţiei publice neavând decât un rol de asigurare a resurselor necesare pentru
statului în economie - îndeplineşte trei funcţii: întreţinerea instituţiilor publice ce asigură educaţia şi apărarea ordinii interne şi
1. funcţia de alocare (funcţia de afectare) externe a acestuia. Este proclamată neutralitatea sistemului financiar public.
1
 Concepţia modernă pune accentul pe caracterul intervenţionist al statului în nevoi generale ale societăţii. obţinerea profitului
economie şi de aici utilizarea finanţelor publice ca instrumente ale acestui Gestiunea finanţelor publice supusă Gestiunea financiară urmează regulile
caracter intervenţionist. normelor dreptului public. dreptului civil şi comercial.

Clarificări terminologice: Concluzie:

 Relaţii financiare reprezintă relaţiile economice, exprimate în formă bănească,
ce apar în procesul repartiţiei PIB, pentru satisfacerea nevoilor colective ale
societăţii.
 Sfera finanţelor este mai îngustă decât aceea a relaţiilor băneşti, cuprinzând
numai relaţiile băneşti care exprimă un transfer de valoare între
persoanele fizice şi juridice şi stat şi de la acesta către beneficiari, persoane
fizice şi juridice, îndreptăţiţi prin legislaţie, nu şi schimbarea formelor
valori (cum ar fi în cazul în care s-ar retribui munca prestată; caz în care se
realizează un transfer de echivalente).
 Acest transfer are caracterul unui transfer de putere de cumpărare.
 În general, se efectuează fără contraprestaţie directă (nici o persoană fizică
sau juridică, plătitoare de taxe şi impozite, nu poate solicita statului rambursarea
lor sau o contraprestaţie egală).
 Parţial transferul se realizează şi în condiţii de rambursabilitate (împrumuturi
contractate de stat pe piaţa internă sau garanţiile vărsate de persoanele ce
gestionează bani; ex. casierele de la CEC).
Distincţia finanţe publice – finanţe private (Moşteanu, 2004)
 Relaţiile financiare publice cuprind următoarele categorii:
1. relaţii ce exprimă un transfer de resurse băneşti fără echivalent şi cu
titlu nerambursabil, transfer realizat prin: bugetul de stat, bugetul
asigurărilor sociale, bugetele locale, fonduri publice extrabugetare.
2. relaţii ce exprimă un transfer de resurse băneşti pe o perioadă de timp
determinată, pentru care se percepe contraprestaţie (dobânda în cadrul
relaţiilor de credit).
3. relaţii ce exprimă un transfer facultativ sau obligatoriu de resurse
băneşti în schimbul unei contraprestaţii (asigurări de bunuri, de
persoane , de răspundere civilă, fondul pentru ajutor de şomaj - în
aceste cazuri, vom întâlni obligativitatea doar dacă se realizează prin
efectul legii, rambursabilitatea şi contraprestaţia doar dacă se produce
riscul).
Obiectul de studiu al finanţelor publice (Văcărel, 2001) îl constituie:
a) relaţiile economice ce apar în procesul constituirii şi repartizării fondurilor
bugetare şi extrabugetare ale autorităţiilor publice, denumite generic fonduri de

Finanţe publice Finanţe private resurse publice;

Institutiile publice, unitati administrativ Întreprinderi publice, societăţi bancare, b) metodele de gestionarefolosite în cadrul sectorului public;

teritoriale,
Resurse procurate pe baza de costrîngere, în
general fără contraprestaţie
Resurse utilizate pentru satisfacerea unor
instituţii de asigurare – reasigurare private. c) modalităţile de stabilire, percepere şi urmărire a impozitelor, taxelor şi a
veniturilor nefiscale;
Resurse procurate pe baze contractuale
d) metode de dimensionare şi repartizare a cheltuielilor publice pe obiective,
acţiune şi beneficiari;
Scopul realizării activităţilor private este

2
 e) procedura de angajare şi efectuare a cheltuielilor publice din fonduri bugetare şi 1. salariilor şi drepturilor de personal;
extrabugetare; 2. achiziţionări de materii prime, materiale şi plata serviciilor;
f) întocmirea, aprobarea, executarea şi încheierea bugetelor de venituri şi cheltuieli; 3. subvenţii pentru instituţii publice şi întreprinderi publice şi private;
g) modalităţi de echilibrare a diferitelor categorii de bugete; 4. transferuri către persoane fizice (pensii, alocaţii, burse, ajutoare)
h) organizarea contolului financiar; 5. investiţii şi rezerve materiale.
i) plasarea şi rambursarea împrumuturilor de stat;
j) politica financiară promovată de stat. B. Funcţia de control
- se realizează în fazele producţiei, repartiţiei, schimbului şi consumului, prin organele
Funcţiile finanţelor publice: împuternicite ale statului.
A . Funcţia de repartiţie: Îmbracă următoarele forme:
A.1. Constituirea fondurilor se realizează prin următoarele contraprestaţii - 1. politic – exercitat de către Parlament;
impozite, taxe, contribuţii pentru asigurările sociale, diverse categorii de vărsăminte 2. jurisdicţional – exercitat de Curtea de Conturi;
din veniturile instituţiilor publice, amenzi, penalităţi, redevenţe, arenzi, dividende, 3. administrativ – exercitat de organele specializate ale Ministerului Finanţelor şi
chirii, dobânzi încasate, donaţii, ajutoare, împrumuturi de stat, venituri din ale celorlalte ministere.
valorificarea unor bunuri ale statului, valorificarea unor bunuri fără stăpân, alte
venituri – prin participarea sectorului public, sectorului privat, populaţiei,
persoanelor fizice sau juridice rezidente în străinătate.
A.2.Distribuirea pe destinaţii - conform clasificaţiei funcţionale a cheltuielilor
din legea bugetară anuală.
 Învăţământ, cultură, sănătate;
 Asigurări sociale şi de protecţie socială;
 Gospodărie comunală şi locuinţe;
 Apărare naţională;
 Ordine publică;
 Acţiuni economice;
 Alte acţiuni;
 Datorie publică.
Cheltuielile, pe fiecare categorie din cele mai sus menţionate, îmbracă forma:

3
 CAPITOLUL 2
SISTEMUL FINANCIAR ŞI FONDURILE DE RESURSE FINANCIARE
A. Sistemul finanţelor publice – abordări (Văcărel, 2001):
1. sistem de relaţii economice - exprimă un transfer de resurse financiare produse
în anumite condiţii (vezi concluziile din capitolul precedent);
2. sistem de fonduri de resurse financiare - constituite pe diferite niveluri ale
economiei naţionale;
3. sistem de planuri financiare – pentru fenomene ce se vor produce în economie
sau care vor influenţa activitatea economică, într-o perioadă de timp determinată
(ex.diversele categorii de bugete);
4. sistem de instituţii – ce organizează, supravegehează, controlează relaţile
generate de sistemul financiar public şi privat.
B. Componente:
1. bugetul de stat şi bugetele locale - se regăsesc reflectate relaţiile de repartizare
a unei părţi importante a PIB (între 30 - 60%), în scopul satisfacerii nevoilor
sociale, aşa cum au fost ele definite prin programele de guvernare sau prin
tradiţie, cutume, etc. Prelevări de venituri la aceste componente se fac prin
mijloace de constrângere (impozite, taxe, penalizări, amenzi, etc) şi / sau pe baze
contractuale (chirii, arenzi, dividende, redevenţe, încasări din vânzări de bunuri
private şi aflate în proprietate publică). Distribuirea veniturilor colectate se
face prin alocaţii bugetare. Prin prelevări şi prin alocaţii bugetare statul
influenţează mărimea şi destinaţia fondului de consum şi mărimea şi structura
formării brute de capital.
2. asigurările sociale de stat - se realizează protecţia salariaţilor şi altor categorii
sociale, în caz de şomaj, deces, incapacitate temporară sau definitivă de muncă,
maternitate sau la o anumită vechime de muncă prin pensii, indemnizaţii,
suportarea costului medicamentelor. Fondurile necesare acestor prestaţii se
4
constituie prin contribuţiile la asigurările sociale stabilite prin lege. Plata
acestora este obligatorie la termenele legale.
3. fondurile speciale extrabugetare (ex. sănătate, risc şi accident, drumuri
publice, promovarea turismului). Pentru fiecare din acestea se constituie, din
taxe, contribuţii şi alte vărsăminte, un buget propriu, aprobat anual de Parlament.
Acestea reprezintă, anexe la bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat.
Vărsămintele sunt obligatorii şi fără contraprestaţie directă. Soldurile dintr-un an
se raportează anul următor.
4. creditul
 creditul bancar - exprimă relaţii de redistribuire a resurselor financiare
între posesorii de asemenea resurse şi cei ce au nevoie de acestea pentru
activităţi de producţie sau de consum. Face parte din sistemul
financiar privat.
 creditul public - reprezentând procurarea de resurse financiare de
către autorităţile centrale şi cele din unităţile administrativ teritoriale,
de pe piaţa internă sau externă, în scopul finanţării unor obiective
economice sau /şi sociale. Face parte din sistemul financiar public.
5. asigurările de bunuri, persoane şi răspundere civilă - au la bază principiul
mutualităţii, fiind constituite pentru prevenirea prejudiciilor provocate de evenimente sau
fenomene aleatorii. Reprezintă relaţii financiare de redistribuire între membrii comunităţii
de risc şi asiguraţii ce au suferit daune de pe urma producerii riscului asigurat. Fac parte
atât din sistemul financiar public cât şi din cel privat.
6. Bugetul de venituri şi cheltuieli al Trezoreriei Statului - veniturile sunt
reprezentate mai ales de dobânzile plătite pentru disponibilităţile instituţiilor publice şi
persoanelor fizice pentru certificate de depozit , taxe postale, comisioane plătite
7. finanţele întreprinderilor - fac parte din sistemul financiar privat
C. Fondurile de resurse financiare:
În scopul înţelegerii structurii fondurilor de resurse financiare se utilizează gruparea  constituite la dispoziţia societăţilor de asigurare servind la acoperirea
acestora după mai multe criterii astfel: pierderilor suferite de pe urma calamităţilor naturale, accidentelor şi a
a. după eşalonul la care se constituie: altor fenomene aleatorii, dar şi pentru achitarea sumelor datorate
1. fonduri la nivel central sau macroeconomic: persoanelor asigurate, în urma producerii riscului asigurat;
 fondul bugetar de stat;  fondul de intervenţie al Guvernului, pentru înlăturarea rapidă a
 fondul asigurărilor sociale; efectelor calamităţilor naturale.
 fondul asigurărilor de bunuri, persoane şi răspundere civilă; c. după forma de proprietate
 fondurile de creditare. 1. fonduri proprietate publică:

2. la nivel intermediar (la dipoziţia unităţilor administrativ teritoriale):  fondul bugetar central de stat.

 fondurile bugetare ale judeţelor, municipiilor, oraşelor, comunelor.  fondurile unităţilor administrativ teritoriale.
3. la nivel microeconomic (agenţi economici, instituţii, gospodării ale populaţiei):  fondul asigurărilor sociale.
 fonduri proprii ale întreprinderilor, instituţiilor şi persoanelor fizice;  fondurile speciale extrabugetare.
b. după destinaţia pe care o capătă:  fondurile proprii ale întreprinderilor de stat şi ale instituţiilor publice.
1. fonduri de înlocuire şi dezvoltare:  fondurile proprii ale băncilor cu capital de stat.
 a mijloacelor fixe scoase din folosinţă datorită uzurii;  fondurile unor instituţii naţionale cu caracter autonom.
 de creare de întreprinderi noi, restructurare, retehnologizare, 1.a. fondurile statului în calitate de autoritate publică
dezvoltarea celor existente. 1.b.fondurile statului în calitate de agent economic
2. fonduri de consum: 1.c.fondurile statului în calitate de asigurator
 o parte din fondurile bugetare; 1.d.fondurile statului în calitate de bancher
 o parte din fondurile asigurărilor sociale; 2. fonduri în proprietate privată
 o parte din fondurile proprii ale întreprinderilor;  fondurile aparţinând societăţilor comerciale, agricole, bancare, de
 o parte din resursele proprii ale populaţiei. asigurare şi reasigurare cu capital privat sau mixt;

3. fonduri de rezervă:  fondurile ce aparţin întreprinzătorilor particulari;

 fondurile înscrise în bugetul de stat cu acest titlu servind pentru  resursele băneşti aparţinând populaţiei.
finanţarea unor acţiuni şi sarcini intervenite în cursul anului bugetar; d. după titlul cu care se fac prelevări la fonduri şi plăţi de la acestea:
 fondurile de risc constituite de către întreprinderi.  prelevări cu titlu definitiv şi caracter obligatoriu (impozite, taxe,
4. fonduri de asigurare: contribuţii);

5
  prelevări cu titlu rambursabil şi caracter facultativ (depuneri în bănci şi
alte instituţii de credit ale statului, subscrieri la împrumuturi de stat);
 transferuri externe rambursabile (împrumuturi sau credite contractate în
străinătate);
 transferuri externe nerambursabile (donaţii, ajutoare).
c. alte organe centrale ale administraţiei publice.
3. organe financiare specializate ale puterii executive, compartimente financiare din
unităţi economice şi instituţii,
Anumite organe, dintre cele prezentate anterior, sunt investite, prin lege, cu dreptul de a
lua decizii şi de a controla modul de aplicare a acestora.

Aspecte generale:
 Surplusul unui anumit fond poate fi preluat numai la fondul cu care acesta are
corespondenţă;
 lipsa de resurse a unui anumit fond nu se poate completa decât de la fondul cu
care acesta are legături, trebuind să se respecte principiul compatibilităţii
fondurilor;
 Fiecărei componente a sistemului financiar îi corespund mai multe fonduri de
Altele, au atribuţii precise pe linie de planificare financiară, îndrumare şi control.
În continuare, sunt prezentate atribuţile principale în materie de finanţe ale autorităţilor
publice, regiilor autonome, societăţilor comerciale cu capital integral de stat şi instituţiilor
publice.
PARLAMENTUL, în calitate de organ reprezentativ suprem al poporulul român şi unica

resurse financiare. autoritate legiuitoare a ţării, are următoarele atribuţiuni în domeniul finanţelor publice:

 dezbate şi aprobă programul Guvernului care cuprinde liniile directoare ale

CAPITOLUL 3 politicii interne şi externe ale statului şi controlează aplicarea acestuia;
ORGANE CU ATRIBUŢII ŞI RĂSPUNDERI ÎN DOMENIUL FINANŢELOR  adoptă legi care reglementează activitatea din toate domeniile vieţii sociale,
PUBLICE inclusiv cele referitoare la problemele economice, financiare şi monetare, cum
sunt de exemplu:

La soluţionarea problemelor financiare participă: 1. legea privind finanţele publice;

1. organe care fac parte din sistemul democraţiei reprezentative: 2. legile privind impozitele şi taxele;

a. Parlamentul; 3. legea asigurărilor sociale de stat;

b. consiliile judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale. 4. legea bancară;

2. organe care fac parte din autoritatea administrativă: 5. legea privind datoria publică;

a. Guvernul; 6. legea contabilităţii;

b. ministerele; 7. legea asigurărilor de bunuri, persoane şi răspundere civilă;

6
 8. legea privind finanţele publice locale;
organism de specialitate al administraţiei publice centrale:
9. legea privind impozitele şi taxele locale;
10. legile privind organizarea şi funcţionarea Guvernului, a ministerelor, a
Curţii de Conturi şi a altor instituţii publice.
 examinează şi aprobă, anual, bugetul naţional public, precum
şi conturile de execuţie ale componentelor acestuia.
GUVERNUL ROMÂNIEI îndeplineşte, potrivit reglementărilor în vigoare, următoarele
atribuţiuni în domeniul finanţelor publice:
 asigură realizarea politicii financiare a statului, conform programului de
guvernare acceptat de Parlament;
 elaborează, anual, proiectele bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de
stat, bugetelor fondurilor speciale, precum şi ale conturilor generale anuale de
execuţie ale acestora, le supune spre aprobare Parlamentului, iar după aprobare
răspunde de realizarea prevederilor bugetare;
 examinează, periodic, execuţia bugetului naţional public şi a bugetelor
fondurilor speciale şi adoptă măsuri pentru menţinerea sau îmbunătăţirea
echilibrului bugetar, după caz;
 răspunde de recuperarea creanţelor externe ale statului;
 emite hotarâri pentru organizarea executării legilor (respectiv norme
metodologice, regulamente de aplicare etc.);
 în perioada vacanţelor parlamentare, emite ordonanţe pentru reglementarea unor
probleme, ce nu suferă amânare, din domeniul finanţelor publice.
7
MINISTERUL FINANŢELOR are, în principal, următoarele atribuţiuni în calitate de
 aplică strategia şi programul guvernului în domeniul finanţelor publice;
 exercită administrarea generală a finanţelor publice;
 elaborează proiectul legii bugetare anuale, a legii de rectificare a bugetului de
stat;
 stabileşte echilibrul bugetar în faza de elaborare a proiectului bugetului de stat şi
a rectificării acestuia;
 stabileşte metodologii pentru elaborarea proiectului bugetului de stat, a
proiectelor bugetelor fondurilor speciale şi a proiectelor locale;
 urmăreşte execuţia operativă a bugetului de stat şi stabileşte măsurile necesare
pentru încasarea veniturilor şi limitarea cheltuielilor în vederea încadrării în
deficitul bugetar aprobat;
 elaborează clasificaţia indicatorilor privind finanţele publice;
 elaborează proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat, al legii bugetului
asigurărilor sociale de stat anuale, precum şi proiectul legii de rectificare a
acestuia;
 stabileşte sistemul de a trezoreriei statului în vederea asigurării efectuării
operaţiunilor de încasări şi plăţi pentru sectorul public;
 elaborează şi administrează bugetul de venituri şi cheltuieli al trezoreriei
statului;
 colaborează cu Banca Naţională a României la elaborarea balanţei de plăţi
externe;
 contractează şi garantează împrumuturi de stat de pe pieţele financiare interne şi
externe;
 exercită, prin organele sale de specialitate, controlul utilizării creditelor bugetare
de către instituţiile publice;
 controlează activitatea financiară a unităţilor economice, urmărind stabilirea
corectă şi îndeplinirea integrală şi la termen a obligaţiilor financiare şi fiscale
faţă de stat;
 actionează, prin mijloace specifice, pentru combaterea evaziunii fiscale şi a
corupţiei;
 înfăptuieşte politica vamală a statului;
 propune cadrul legislativ şi elaborează cadrul metodologic privind activitatea de
asigurare şi exercită supravegherea aplicării dispoziţiilor legale în acest
domeniu;
 exercită calitatea de reprezentant al României la organismele internaţionale cu
caracter financiar;
 coordonează, negociază şi încheie acorduri internaţionale, în numele statului, în
domeniul relaţiilor financiare şi valutare; propune strategii de dezvoltare pe
termen lung şi soluţii de reforma în domeniul finanţelor;
 îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin acte normative pentru domeniul său
de activitate;
 conlucrează cu ministerele specializate şi cu aportul bancar pentru elaborarea şi
executarea balanţei de plăţi externe;
 participă la tratative externe privind problemele financiare, valutare şi de
cooperare economică, precum şi la activitatea organismelor financiare
internaţionale, urmărind îndeplinirea obligaţiilor ce revin statului român;
8
 reprezintă statul, ca subiect de drepturi şi obligaţii financiare, în faţa instanţelor
judecătoreşti interne şi internaţionale;
 elaborează regulamentul vamal al ţării şi asigură înfăptuirea politicii vamale,
potrivit autorizaţiei parlamentare, precum şi a dreptunilor şi obligaţiilor ce revin
ţării noastre ca membră a Acordului General pentru Tarife şi Comerţ (G.A.T.T.);
 organizează şi coordonează activitatea Gărzii Financiare;
 elaborează cadrul normativ şi instituţional general privind organizarea
contabilităţii ş.a.
TREZORERIA GENERALĂ A STATULUI reprezintă o structură specializată a
Ministerului Finanţelor, care cuprinde o trezorerie centrală (organizată în cadrul
Ministerului Finanţelor) şi trezorerii organizate în cadrul Direcţiilor generale ale
finanţelor publice din municipiul Bucureşti şi reşedinţele judeţene, în cadrul
Administraţiilor financiare municipale, Circumscripţiilor fiscale orăşeneşti şi a
Percepţiilor rurale.
Prin Trezoreria statului se asigură:
1. execuţia de casă a bugetului de stat, a bugetului asigurărilor sociale de stat şi bugetelor
locale, prin încasarea veniturilor bugetare cuvenite şi asigurarea finanţării
obiectivelor prevăzute, în limita creditelor bugetare stabilite;
2. gestionarea mijloacelor băneşti extrabugetare şi a celor aferente fondurilor speciale;
3. gestionarea datoriei publice interne şi externe (respectiv: primirea împrumuturilor
guvernamentale interne şi externe, alocarea sumelor aferente pe destinaţiile stabilite,
rambursarea ratelor scadente şi plata dobânzilor aferente împrumuturilor publice);
4. efectuarea de plasamente pe diferite termene a disponibilităţilor mobilizate în conturile
sale şi a altor operaţiuni financiare în contul administraţiei centrale de stat.
Contul general al trezoreriei statului funcţionează la Banca Naţională a României, iar
soldul său se include în bilanţul acesteia.
Disponibilităţile băneşti din acest cont se pot utiliza în următoarea ordine obligatorie:
 acoperirea temporară a deficitului curent al bugetului de stat; acopenirea
temporară a golurilor de casă, înregistrate de bugetele locale;
 acoperinea tempoară a deficitului curent al bugetului asigurănilor sociale de stat
a deficitelor temporare ale bugetelor fondunilor speciale;
 efectuarea de plasamente financiare, pe termen scurt, prin Banca Naţională a
României;
 acordarea de împrumuturi pe termen medlu şi lung pentru finanţarea şi
refinanţarea deficitelor anuale ale bugetului de stat, pe seama disponibilităţilor
pe termen mediu şi lung din contravaloarea în lei a împrumuturilor externe.
În scopul funcţionării sale, Trezoreria statului dispune de un buget propriu care se
întocmeşte anual de către Ministerul Finanţelor şi este supus spre aprobare Guvernului, o
dată cu propunerile pentru proiectul bugetului de stat.
De asemenea, periodic, Ministerul Finanţelor întocmeşte informări şi / sau rapoarte în
legatură cu modul cum a fost executat contul general al Trezoreriei statului, pe care le
prezintă Guvernului.
CURTEA DE CONTURI
1. constituie organul suprem de control financiar şi de jurisdicţie în domeniul financiar;
2. funcţionează pe lângă Parlamentul ţării, iar în unităţile administrativ-teritoriale,
funcţiile Curţii se exercită prin camerele de conturi judeţene;
Îşi exercită funcţia de control:
9
1. asupra modului de formare şi întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale
sectorulul public;
2. asupra modului de gestionare a patrimoniului public şi privat al statului şi al
unităţilor administrative teritoriale;
Fac obiectul controlului exercitat de Curtea de Conturi:
1. formarea şi utilizarea resurselor bugetului de stat, ale bugetului asigurărilor sociale de
stat şi ale bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi mişcarea fondurilor
între aceste bugete;
2. constituirea, utilizarea şi gestionarea fondurilor speciale şi a fondurilor de tezaur;
3. formarea şi gestionarea datoriei publice şi situaţia garanţiilor guvernamentale pentru
credite interne şi externe;
4. utilizarea alocaţiilor bugetare pentru investiţii, a subvenţiilor şi transferurilor şi a altor
forme de sprijin financiar din partea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale;
5. constituirea, administrarea şi utilizarea fondurilor publice de către instituţiile publice
autonome cu caracter comercial şi financiar şi de către organismele autonome de
asigurări sociale;
6. situaţia, evolutţa şi modul de administrare a patrimoniului public şi privat al statului şi
al unităţilor administrativ-teritoriale de către instituţiile publice, regiile autonome,
societăţile comerciale sau de către alte persoane juridice în baza unui contract de
concesiune sau închiriere.
Sunt supuse controlului Curţii de Conturi:
1. statul şi unităţile administrativ-teritoriale, în calitate de persoane juridice de drept
public, cu serviciile şi instituţiile publice, autonome sau nu;
2. Banca Naţională a României;
3. regiile autonome;
4. societăţile comerciale la care statul, unităţile administrativ-teritoriale, instituţille BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI (B.N.R.):
publice sau regiile autonome care deţin, singure sau împreună, integral sau mai mult
1. constiutie banca centrală a statului român, având ca obiectiv fundamental asigurarea
de jumătate din capitalul social;
stabilităţii monedei naţionale;
5. organismele autonome de asigurări sociale sau de altă natură, care gestionează bunuri,
2. elaborează, aplică şi răspunde de politicile monetară, valutară, de credit şi de plăţi,
valori sau fonduri, într-un regim legal obligatoriu;
precum şi de autorizarea şi supravegherea prudenţiala bancară, în cadrul politicii
6. alte persoane juridice care: generale a statului;

o beneficiază de garanţii guvernamentale pentru credite, de subvenţii sau
de alte forme de sprijin financiar din partea statului, a unităţilor
administrativ-teritoriale sau a instituţiilor publice;
o administrează, în baza unui contract de concesiune sau închiriere,
bunuri aparţinând domeniulul public sau privat al statului sau al
unităţilor administrative-teritoriale;
o nu-şi îndeplinesc obligaţiile financiare către stat, către unităţile
administrativ-teritoriale şi instituţiile publice.
Curtea de Conturi efectuează controlul preventiv la ordonatorii principali de credite ai
bugetului de stat, al bugetului asigurărilor sociale de stat şi ai fondurilor speciale, precum
şi controlul ulterior asupra:
1. conturilor anuale de execuţie a bugetelor, a fondurilor de tezaur; contulul anual al
datoriei publice a statului;
2. garanţiilor guvernamentale pentru credite interne şi externe primite de către alte
persoane juridice.
După verificarea conturilor, Curtea de conturi hotărăşte asupra descărcării de gestiune, iar
în cazul descoperirii unor nereguli, acestea sunt aduse la cunoştinţa colegiului
jurisdicţional care judecă şi hotărăşte cu privire la rezolvarea lor.
3. urmăreste funcţionarea normală a sistemului bancar;
4. în calitate de unică instituţie autorizată să emită însemne monetare, emite şi pune în
circulaţie bancnote şi monede metalice, ca mijloace de plată legale pe teritoriul ţării;
5. efectuează operaţiuni pe piaţa monetară, operaţiuni în contul statului, precum şi
operaţiuni cu aur şi active externe;
6. acordă băncilor credite, pe timp limitat, garantate cu titluri de stat, cambii, bilete la
ordin şi cu alte hârtii de valoare;
7. deschide băncilor conturi curente şi le asigură servicii de compensare, depozitare şi
plată;
8. participă, în numele statului, la tratative şi negocieri externe în probleme financiare,
monetare, valutare, de credit şi de plăţi.
Conducerea Băncii Naţionale a României este realizată de un consiliu de administraţie,
numit de Parlament, la propunerea comisiilor permanente de specialitate ale celor două
Camere ale acestuia.
Guvernatorul Băncii Naţionale a României prezintă Parlamentului, în numele consiliului
de administraţie, un raport anual cu privire la:
1. evoluţiile economice, financiare, monetare şi valutare;
2. politica monetară promovata în anul precedent şi orientările pentru cel următor;

10
3. reglementarea şi supravegherea prudentială bancară;  asigurări de pierderi financiare din riscuri agricole; asigurări agricole.

4. bilanţul anului şi contul de profit şi pierdere ale Băncii Natţonale a Romániei. 1. majoritatea asigurărilor au un caracter facultativ şi se realizează pe baze

Alături de Banca Naţională a Romãniei, activitate bancară în ţara noastră desfăşoară contractuale; exceptie face asigurarea de răspundere civila pentru

băncile, persoane juridice române, constituite ca societăţi comerciale, precum şi pagube produse prin accidente, care, potrivit legii, are caracter

sucursalele din Romãnia ale băncilor persoane juridice străine. obligatoriu;

În activitatea pe care o desfaşoară, băncile sunt obligate să respecte cerinţele prevazute de 2. se constituie cu avizul prealabil al Oficiului de supraveghere a

Legea bancară şi de reglementările şi ordinele emise de Banca Naţională a României, activităţii de asigurare şi supraveghere;

cerinţele de capital şi cele prudenţiale. 3. pot fructifica fondurile proprii şi cele atrase temporar în diverse
moduri, cum sunt:

SOCIETĂŢILE DE ASIGURĂRI ŞI REASIGURĂRI  păstrarea lor în conturi bancare; investitţile în titluri de

valoare; investiţiile în bunuri imobiliare; creditarea instituţiilor
1. preiau şi asigură în schimbul unor prime, riscuri referitoare la bunuri, persoane sau
bancare etc.
răspundere civilă legală;
 sunt obligate să respecte întocmai reglementările în materie de
2. pot practica una sau mai multe categorii de asigurări / reasigurări potrivit obiectului
asigurări, indiferent că sunt societăţi cu capital majoritar de
lor de activitate stabilit prin contractul de societate şi prin statut;
stat, mixte sau private.
3. potrivit legii, pot încheia următoarele categorii de asigurări:

 asigurări de viaţă;
MINISTERUL MUNCII ŞI PROTECŢIEI SOCIALE are atribuţii în următoarele
 asigurări de persoane, altele decât cele de viaţă; domenii ale finanţelor:

 asigurări de autovehicule; 1. asigurările sociale de stat;

 asigurări maritime şi de transport; 2. protecţia socială a cetăţenilor.

 asigurări de aviaţie; 3. De asemenea, acest minister are atribuţii şi în ce priveşte problemele recalificării şi
reorientării profesionale a persoanelor ce doresc acest lucru, încadrarii în muncă a
 asigurări de incendiu şi alte pagube de bunuri;
şomerilor şi a altor persoane, evidenţa salariaţilor încadraţi de unii agenţi economici
 asigurări de răspundere civilă; ş.a.

 asigurări de credite şi garanţii;

11
4. elaborează proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat şi asigură executarea
acestuia, după aprobarea sa de către Parlament;
5. asigură constituirea şi gestionarea fondului destinat platii ajutorului de somaj;
6. oferă asistenţă de specialitate, la cerere, organismelor care au constituite sisteme
proprii de asigurări sociale;
7. conlucrează cu Inspectoratul de Stat pentru Handicapaţi în activităţile de constituire
sau utilizare a Fondului de risc şi accidente.
8. La nivelul judeţelor şi a municipiului Bucureşti funcţionează direcţii pentru probleme
de muncă şi protecţie socială, care sunt subordonate Ministerului Muncii şi Protecţiei
Sociale şi se ocupă cu asigurările sociale din judeţ.
9. La nivelul municipiilor şi oraşelor din judeţ funcţionează oficii pentru probleme de
muncă şi protecţie socială, oficii de asigurări sociale şi pensii.
MINISTERELE ŞI CELELALTE ORGANE ALE ADMINISTRAŢIEI
CENTRALE DE STAT, prin compartimente specializate , au următoarele atribuţiuni
principale în domeniul financiar:
1. elaborează bugetele de venituri şi cheltuieli şi urmăresc realizarea acestora;
2. repartizează creditele bugetare organelor ierarhic inferioare;
3. exercită controlul financiar intern asupra activităţii unităţilor subordonate, luând sau
propunând, după caz, măsurile pentru remedierea deficienţelor constatate.
ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ LOCALĂ
1. funcţionează în unităţile administrativ-teritoriale (comune, oraşe şi judeţe) bazându-se
pe principiile:
12
a. autonomiei locale;
b. eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale;
c. consultării cetăţenilor în problemele locale de interes deosebit. la
nivelul comunelor şi oraşelor funcţionează consiliile locale (care au
calitatea de autorităţi deliberative) şi primăriile (ca autorităţi executive);
d. la nivelul judeţelor şi al capitalei functţonează consilii judeţene,
respectiv consiliul general al municipiului Bucureşti
Atribuţiile principale ale consilillor locale în problemele legate de finanţele publice
locale şi de altă natură de interes local sunt:
1. aprobă bugetul local, formarea, administrarea şi executarea acestuia; stabileşte
impozitele şi taxele locale, precum şi taxele speciale, pe termen limitat, în condiţiile
legii
2. administrează domeniul public şi privat al localităţii şi exercită drepturile legale cu
privire la societăţile comerciale pe care le-a înfiinţat;
3. înfiinţează instituţii şi unităţi economice de interes local;
4. hotărăşte asupra concesionării sau închirierii de bunuri sau de servicii publice de
interes local, precum şi asupra participării, cu capital sau cu bunuri, la societăţi
comerciale pentru realizarea de lucrări şi servicii de interes public local, în condiţiile
legii.
Atribuţiile principale ale primarului care ţin de domeniul finanţelor publice sunt:
1. întocmeşte proiectul bugetului local, contul de încheiere a exerciţiului bugetar şi le
supune aprobării consiliului local;
2. exercită funcţia de ordonator principal de credite;
3. verifică încasarea şi cheltuirea sumelor din bugetul local şi comunică consiliului cele
constatate;
4. supraveghează inventarierea şi administrarea bunurilor care aparţin localităţii 1. gestionează activele, întreţin relaţii financiare cu salariaţii, furnizorii şi beneficiarii
respective (comună, oraş). lor, cu băncile, cu organele financiare;

2. elaborează proiectul anual al bugetului de venituri şi cheltuieli;

CONSILIUL JUDEŢEAN reprezintă autoritatea administraţiei publice judeţene pentru 3. după aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli, adoptă masuri pentru buna
coordonarea activităţii consiliilor comunale şi oraşeneşti în vederea realizării serviciilor executare a indicatorilor br;
publice de interes judeţean. în domeniul finanţelor publice locale consiliul judeţean are
4. organizează şi conduc contabibitatea, întocmesc bilanţul contabil, contul de profit şi
următoarele atribuţiuni principale:
pierderi şi situaţia principalilor indicatori economico-financiari;
1. adoptă programe şi prognoze de dezvoltare economico-sociala a judeţului şi
5. întocmesc, la timp şi corect, documentele de încasare şi plăţi în numerar şi prin
urmăreşte realizarea acestora;
virament, le introduc în bancă, verificând înregistrarea lor în extrasele de cont şi în
2. adoptă bugetul propriu al judeţulul şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar; registrul de casa;

3. stabileste impozitele şi taxele judeţene, precum şi taxele speciale pe timp limitat, în 6. organizează şi exercită controlul financiar preventiv şi controlul gestionar de fond
condiţiile legii. asupra modului de gestionare a resurselor materiale şi băneşti;

7. examinează, periodic, activitatea economico-financiară a unităţii;

PREŞEDINTELE CONSILIULUI JUDEŢEAN 8. periodic, efectuează inventarierea bunurilor patrimoniale şi adoptă masuri necesare
pentru asigurarea integrării avutului public şi privat.
1. este ordonator principal de credite;

2. întocmeşte proiectul bugetului propriu al judeţului şi contul de încheiere a

exerciţiului bugetar şi le supune spre aprobare consiliului prefectul, în calitate de
reprezentant al Guvernului pe plan local,

3. poate ataca, în fata instanţei de contencios administrativ, actele autorităţilor

administraţiei publice locale, în cazul că le consideră ilegale.

REGIILE AUTONOME ŞI SOCIETĂŢILE COMERCIALE, prin compartimentele

lor specializate, au următoarele atribuţii principale:

13
 CAPITOLUL 4
SISTEMUL BUGETAR Bugetul economiei naţionale - program ce se întocmeşte anual şi cuprinde totalitatea
veniturilor şi a cheltuielilor dintr-o economie naţională, indiferent dacă acestea sunt
Elemente de analiză:     publice sau private. Acest buget cuprinde: bugetele autorităţii publice şi bugetele
 Conceptul de buget; agenţilor economici privaţi.
 Principiile bugetare; Caracteristici: buget orientativ şi nu executoriu, serveşte ca bază pentru argumentaţia

 Elaborarea proiectului de buget; financiar-economică, politică şi socială a guvernului.

 Aprobarea proiectului de buget; Bugetul public se elaborează plecând de la bugetul economiei naţionale (acolo unde se

 Execuţia bugetului; realizează), cuprinzănd numai resursele si cheltuielile autorităţii publice.

Caracteristici: supus in mod obligatoriu discuţiei si aprobării Parlamentului; după
 Incheierea şi aprobarea contului de execuţie bugetară;
aprobarea de Parlament devine lege făcând astfel posibilă încasarea veniturilor şi
 Controlul bugetar;
efectuarea cheltuielilor publice; anual.
 Execuţia bugetară.

2.Structura sistemului bugetar

Conceptul de buget
 statele unitare - bugetul de stat este organizat pe două nivele: bugetul administratiei
centrale de stat si bugetele administratiei locale.
1.Caracteristici:
 statele federale - sistemul bugetar este stabilit pe trei nivele : bugetul federatiei (1),
 caracter juridic - reprezintă un act prin care sunt stabilite veniturile şi cheltuielile
bugetele statelor membre, ale provinciilor sau ale landurilor (2) si bugetele locale
anuale ale statului;
(3).
 caracter obligatoriu – deoarece presupune aprobarea sa anuală de către Parlament;
 finanţele clasice, consideră bugetul public ca o listă a cheltuielilor şi a veniturilor
3. Aspecte generale:
publice fără specificarea vreunei legături cu dinamica economiei naţionale şi cu
 Repartizarea veniturilor şi cheltuielilor pe fiecare nivel administrativ se
obiectivele de guvernare.
face in raport cu atribuţiile ce revin la fiecare nivel în realizarea
 finanţele moderne leagă existenţa acestuia de dinamica întregii economii
acţiunilor publice.
naţionale, politica bugetară reprezentând un element definitoriu al aşa numitor
 De regulă, toate impozitele indirecte sunt venituri ale administraţiei
politici conjuncturale aflate la dispoziţia autorităţilor publice. Astfel, în toate ţările
centrale de stat, iar impozitul pe avere este venit la bugetele locale.
dezvoltate noţiunea de buget se referă la două structuri diferite:
 Impozitele pe venituri se repartizeaza intre organele administratiei
1. bugetul economiei naţionale;
centrale şi locale, in funcţie de sarcinile ce revin fiecărui nivel
2. bugetul de stat (bugetul propriu-zis ale autoritatii publice).
organizatoric al statului.
14
  Sumele aprobate în limitele cărora se pot efectua cheltuieli cu caracter
public reprezintă credite bugetare care nu pot fi depasite.
 In execuţia bugetului se interzice acoperirea cheltuielilor bugetului de
stat prin recurgerea la emisiune monetară sau prin finanţarea directă de
către bănci.
 Dacă în execuţia bugetului apar goluri temporare de casă, acestea pot fi
acoperite, pâna la încasarea veniturilor corespunzătoare, pe seama:
- resurselor aflate în conturile de trezorerie ale statului;
- bonurilor de tezaur, purtătoare de dobânda a căror scadenţă nu
poate depăşi sfârşitul anului bugetar (totalul bonurilor de
tezaur şi al altor instrumente specifice aflate în circulaţie nu va
putea depăşi 8% din volumul total al cheltuielilor bugetului de
stat aprobat);
- împrumutului fără dobândă acordat de BNR, care nu poate
depăşi într-un an financiar 10% din totalul cheltuielilor
bugetului aprobat, precum şi dublul capitalului acestuia şi cel
al fondului de rezervă; acest imprumut trebuie rambursat pâna
la sfârşitul anului financiar respectiv, pe seama veniturilor
bugetare sau a unui imprumut de stat efectuat în condiţiile
legii.
4. Principiile bugetare
- Principiile bugetare sunt norme orientative ce guvernează realizarea procesului bugetar.
-Scop: precizarea condiţiilor în care se face elaborarea şi execuţia bugetului public.
- In Romania, aceste principii bugetare sunt precizate in Legea finantelor publice
500/2002, fără a cuprinde toate principiile tratate mai jos.
Principiile bugetare:
I. principiul universalitătii bugetului;
II. principiul unităţii bugetului;
15
III. principiul realităţii bugetare;
IV. principiul anualităţii bugetului;
V. principiul echilibrului bugetar;
VI. principiul neafectării veniturilor bugetare;
VII. principiul specializării;
VIII. principiul publicitaţii bugetului;
IX. principiul unităţii monetare.
I.Principiul universalităţii bugetului:
Totalitatea veniturile si cheltuielile unui nivel al autorităţii publice trebuie să fie cuprinse
în proiectul de buget pe total venituri si cheltuieli (total brut).
In practica bugetară, principiul universalităţii bugetului se respectă doar parţial, având în
vedere că, în locul bugetelor brute s-a trecut la elaborarea unor bugete mixte, în care
veniturile si cheltuielile unor instituţii publice figurează cu sumele lor totale in buget, iar
altele numai cu soldurile.
-Se inscriu numai cu soldul (Văcărel, 2001) :
 veniturile de la întreprinderile publice;
 subvenţiile către întreprinderile publice;
 vărsămintele către bugetul de stat sau subvenţiile primite de la acesta, in relaţiile
dintre bugetele locale şi bugetul statului;
 subvenţiile primite în completarea resurselor financiare proprii a unor instituţii
publice (universităţi, unităţi de cercetare ştiinţifică, şcoli, spitale etc.).
Excepţii de la principiul universalităţii:
- donaţiile - au o afectaţie specială;
- fondurile de sprijin - resurse ale particularilor la dispoziţia administraţiilor
publice pentru prestaţii determinate;
- reconstituirea creditelor bugetare - restituirea la buget a sumelor necuvenite sau
acordate cu titlu provizoriu.
Acest principiu este cuprins în Legea 500/2002, Capitolul II, Secţiunea 1.

II.Principiul unităţii bugetului:
Toate veniturile şi cheltuielile statului trebuie cuprinse într-un singur document după o
schemă unitară de clasificare a veniturilor şi cheltuielilor (de regulă clasificaţia
funcţională a acestora).
Avantaje:
 prezentarea exactă a surselor de provenienţă a resurselor bugetului şi a utilizării lor.
 permite analiza pertinentă din punct de vedere politic şi economic a resurselor şi
utilizărilor de către Parlament.
 permite realizarea analizelor comparative la nivel internaţional.
 crează posibilitatea determinării exacte a modului în care a fost realizat- respectiv
echilibrat, excedentar, deficitar.
De regulă acest principiu nu este riguros respectat deoarece se întocmesc şi alte categorii
de bugete cum sunt:
 bugete autonome - pentru instituţii ale statului cu autonomie financiară deplină.
 bugete anexe – reprezentând anumite resurse financiare alocate într-un anumit scop
 bugete extraordinare – pentru înscrierea unor cheltuieli cu caracter extraordinar
cum ar fi un buget în caz de război, calamităţi naturale,crize economice.
 conturile speciale de trezorerie – evidenţiază anumite încasări ce nu reprezintă un
venit la bugetul de stat şi plăţi fără caracter definitiv.Tipologie:
 conturi cu afectaţie specială (pentru cheltuieli cu acoperire în resurse
special disponibilizate; aceste conturi descriu operatii finantate prin
resursele adoptate prin decizii legislative speciale)
 conturi de comerţ (pentru operaţiuni cu caracter comercial ale unor
instituţii ale statului; aceste conturi deriva din activitatile industriale si
comerciale efectuate cu titlu auxiliar prin serviciile publice ale
statului; de exemplu: contul de receptionare si vanzare a marfurilor
primite ca ajutor strain)
16
 conturi de reglementare cu guvernele altor ţări (pe baza unor acorduri
internaţionale alte state contribuie la finanţarea unor cheltuieli publice
ale ţării care deschide aceste conturi; aceste conturi descriu operatii
monetare efectuate cu Guverne straine sau organisme internationale)
 conturi de operaţiuni monetare (pentru venituri şi cheltuieli rezultate
din emisiunea monetară metalică sau din operaţiunile ţării cu FMI)
 conturi de avans (pentru avansuri acordate colectivităţilor locale până
la încasarea impozitelor locale)
 conturi de împrumuturi şi de consolidare (pentru împrumuturi de
trezorerie cu o durată mai mare de 4 ani).
 bugete program- pentru perioade mai mari de un an.
Acest principiu este cuprins în Legea 500/2002, Capitolul II, Secţiunea 1.
III. Principiul realităţii bugetare:
- toate veniturile şi cheltuielile trebuie previzionate plecând de la starea reală a
economiei naţionale.
- pentru stabilirea mărimii resurselor şi cheltuielilor bugetare în economia finanţelor
publice sunt utilizate două categorii de metode:
1. clasice:
 metoda automată sau a penultimei – se ia ca bază execuţia bugetară a
penultimului an bugetar; pentru intocmirea bugetului pentru anul n se
utilizeaza ca baza veniturile si cheltuielile anului n-2, deoarece nu se
cunosc realizarile eecutiei bugetului anului n-1 (anul in curs). Avantaje:
este o metoda simpla, ce nu necesita un volum mare de lucrari.
Dezavantaje: este deseori departe de realitate deorece conditiile
economice, sociale si politice existente cu 2 ani in urma nu se pot
mentine ca atare si in anul pentru care se elaboreaza bugetul.
 metoda majorării –diminuării - se ia în calcul un ritm de variaţie a
indicatorilor bugetari pe o perioada de 5 -10 ani; rezultatul acestei
 metode este aproximativ deoarece in fiecare an intervin factori noi cu o
influenta mai mare sau mai mica asupra bugetului de stat. In fapt, se
transpun in viitor influentele negative ale unor fenomene economico-
financiare care s-au manifestat in anii care reprezinta baza de calcul.
 metoda evaluării directe – coroborează analiza evoluţiei veniturilor şi
cheltuielilor şi cu cea a modificărilor legislative; previziunea veniturilor
se face in functie de situatiile conjuncturale reflectate in evolutia bazei
fiscale: PIB, prin volumul productiei, al salariilor, al profitului, etc.
Cresterea veniturilor, a tranzactiilor, va determina o crestere a
incasarilor fiscale. O scadere a acestora, va determina o scadere a
incasarilor fiscale. Revizuirea cheltuielilor presupune modificarea, in
sensul de solicitari suplimentare fata de nivelul reinnoit al cheltuielilor
din anul in curs sau de solicitari diminuate, prin nereinnoirea
solicitarilor.
2. moderne:
 metode americane:
i. metoda de planificare, programare, bugetizare - bazată pe
cuantificarea necesităţilor fianciare pe termen lung, după care
se estimează costurile (minime-maxime) variantelor
alternative şi mărimea creditelor bugetare.
ii. metoda bază bugetară zero – bazată pe analizele cost-
beneficiu şi cost eficacitate a diverselor programe alternative
implicând venituri şi cheltuieli de la bugetul de stat. consta in
examinarea critica periodica a tuturor cheltuielilor finantate de
la buget, inclusiv cele aprobate si inscrise in bugetele anilor
precedenti, reexaminandu-se astfel utilitatea lor, si pornindu-se
totodata de la zero intotdeauna. Aplicarea acestei metode
presupune o multitudine de programe alternative, grupate in
asa numitele „decizii pachet”.
17
iii. management prin obiective.
 metoda franceza:
i. metoda raţionalizării opţiunilor bugetare – bazată pe
transpunerea analizei cibernetice input - output într-un sistem
închis. Urmăreşte obiective pe termen mediu, putând fi
reexaminate perioadic opţiunile de politică bugetară.
Aceste metode (metodele moderne) presupun proiectarea bugetului in mai multe variante
si alegerea uneia dintre ele in functie de rezultatele cunatificate in cadrul analizei
specifice bazate pe criterii diferite de optimizare a raporturilor: costuri – avantaje, costuri
– eficienta, sau alte criterii.
Acest principiu nu este cuprins în Legea 500/2002.
IV. Principiul anualităţii bugetului:
- de regula, bugetul se intocmeşte pentru un an, având în vedere faptul că eficienţa
execuţiei şi controlului poate fi reală doar pe perioade scurte de timp.
- anualitatea înseamnă:
I. perioada pentru care se întocmeşte şi se aprobă bugetul.
-elaborarea şi aprobarea se face pe o perioadă de 12 luni.
-anul bugetar poate coincide sau nu cu cel calendaristic.
-exemple: -coincidenţă: Romania, Franţa, Germania, Italia.
-1.04 – 31.03: Japonia, Marea Britanie, Israel
-1.07 – 30.06: Australia, Suedia
-1.10 – 30.09: SUA
II. perioada în care se execută bugetul.
Sisteme:
A. De gestiune bugetară (Romania)
Caracteristici:
 la sfîrşitul anului se închide automat bugetul.
  în contul de încheiere sunt înscrise doar veniturile încasate şi
cheltuielile efectuate.
 veniturile neîncasate şi cheltuielile angajate şi neefectuate se
evidenţiază în bugetul anului următor.
 se interzice reportul veniturilor şi cheltuielilor de la un an la
altul.
 creditele bugetare după încheierea anului bugetar sunt anulate
de drept.
B. De exerciţiu bugetar
Caracteristici:
 Perioadă de 3-6 luni de la expirarea anului bugetar pânî la
încheierea contului de exerciţiu bugetar.
 În această perioadă se continuă încasarea veniturilor şi
efectuarea cheltuielilor.
 toate operaţiunile de încasare a veniturilor şi efectuare a
cheltuielilor se reflectă în contul de încheiere a execuţiei bugetare în
anul în care au fost prevăzute şi autorizate.
 veniturile şi cheltuielile sunt reflectate integral în bugetul
anului respectiv, chiar dacă sunt efectuate în anul următor.
Acest principiu este cuprins în Legea 500/2002, Capitolul II, Secţiunea 1.
V. Principiul echilibrului bugetar:
- impune ca acoperirea cheltuielilor statului să se realizeze doar pe seama veniturilor
ordinare ale acestuia.
- în finanţele publice moderne, se admite un anumit deficit bugetar la nivel anual, cu
posibilitatea absorbţiei sale într-un interval redus de timp.
- deficitul poate avea efecte pozitive, contribuind la dezvoltarea economiei şi rezultând
din aceasta, în viitor, o creştere a bazei generatoare de venituri publice (cum ar fi
18
cheltuieli pentru efectuarea de investiţii) sau negative dacă este de lungă durată, de
dimensiuni mari (cum ar fi în cazul deficitelor apărute ca urmare a creşteri mari a
cheltuielilor fără efecte productive imediate – cheltuieli de consum).
Acest principiu nu este cuprins în Legea 500/2002.
VI. Principiul neafectarii veniturilor bugetare
- un venit odată încasat se administrează global, fiind destinat acoperirii cheltuielilor în
ansamblul lor - veniturile bugetare se depersonalizează.
- Abateri:
 lăsarea la dispoziţia instituţiilor publice a unor cote-părţi din veniturile proprii,
din încasările directe pentru acţiuni specifice.
 Întocmirea unor bugete extraordinare, autonome, anexe.
Acest principiu nu este cuprins în Legea 500/2002.
VII. Principiul specializarii bugetare:
- în bugetul de stat, cheltuielile şi veniturile, se cuprind atât în sumă globală cât şi
defalcat.
- venituril bugetare se înscriu pe surse de provenienţă iar creditele bugetare pe categorii
de cheltuieli, după natura lor economică şi destinaţia acestora, potrivit clasificaţiei
bugetare tip elaborate de Ministerul Finanţelor.
Acest principiu este cuprins în Legea 500/2002, Capitolul II, Secţiunea 1.
VIII. Principiul publicităţii bugetului :
- sistemul bugetar este deschis şi transparent.
- bugetul este supus dezbaterii publice atât în stadiul de proiect cât şi cu prilejul aprobării
acestuia şi a încheierii contului de execuţie;
- actele normative de aprobare a bugetelor şi conturilor anuale de execuţie a acestora sunt
publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.
-totodată mijloacele mass-media publică informaţii despre buget aflat atât în faza de - documentele elaborate şi trimise Parlamentului cuprind prevederile privind mărimea
aprobare cât şi în cele de execuţie şi încheiere. veniturilor şi a creditelor bugetare, anexele la proiectul de lege, propuneri de modificări
Acest principiu este cuprins în Legea 500/2002, Capitolul II, Secţiunea 1. legislative, expunerea de motive şi proiectul de lege pentru aprobarea bugetului (art.15-
Legea 500/2002).
IX. Principiul unităţii monetare:
- toate operaţiunile se exprimă în monedă naţională. 2.Aprobarea bugetului:
Acest principiu este cuprins în Legea 500/2002, Capitolul II, Secţiunea 1. - proiectul de buget se prezintă Parlamentului şi se aprobă de către acesta.
- Rolul Parlamentului:
- Parlamentul adoptă legile bugetare anuale şi legile de rectificare.
CAPITOLUL 5 - în cazul în care legile bugetare anuale, depuse în termen legal, nu au fost
PROCESUL BUGETAR adoptate de către Parlament până cel târziu la data de 15 decembrie a anului
anterior anului la care se referă proiectul de buget, Guvernul va solicita
Elemente de analiză:     Parlamentului aplicarea procedurii de urgenţă.
 Elaborarea proiectului de buget. - în timpul dezbaterilor Parlamentul nu poate aproba amendamente la legile
 Aprobarea proiectului de buget . bugetare anuale, care determină majorarea nivelului deficitului bugetar.

 Execuţia bugetară. - adoptă legile contului general anual de execuţie.

 Încheierea şi aprobarea contului de execuţie bugetară. - dezbaterea şi aprobarea proiectului de buget in Parlament presupun, parcurgerea

 Controlul bugetar. următoarelor etape:

1. prezentarea de către primul ministru sau ministrul finantelor, a
proiectului de buget în Parlament;
1.Elaborarea bugetului de stat:
2. analiza proiectului de buget în comisiile parlamentare de specialitate;
- bugetul de stat se elaboreaza ca proiect de puterea executivă, având în vedere faptul că
3. concilierea amendamentelor (modificărilor) propuse la proiectul de
doar guvernul are iniţiativă legislativă în domeniul finanţelor publice.
buget;
- proiectul de buget se elaborează de către Ministerul Finanţelor.
4. aprobarea proiectului de buget în Parlament;
- elaborarea proiectului de buget începe de la jumătatea anului precedent, deoarece se
5. ratificarea bugetului de preşedintele republicii.
cunoaşte executia bugetului din penultimul an.
- se face concomitent pentru toate structurile organizatorice ale statului.
- are la bază: obiectivele programului de guvernământ al partidului, analizele
3. Execuţia bugetului:
Ministerului Finanţelor.

19
-execuţia bugetară se realizează de către Ministerul Finanţelor şi de către administraţiile f) organizarea sistemului de monitorizare a programului de achiziţii publice şi a
financiare. programului de lucrări de investiţii publice;
-execuţia bugetară se referă la realizarea veniturilor prevăzute şi efectuarea cheltuielilor g) organizarea evidenţei programelor, inclusiv a indicatorilor aferenţi acestora;
bugetare. h) organizarea şi ţinerea la zi a evidenţei patrimoniului, conform prevederilor legale.
-prevederile de venituri sunt sarcini minime (cu execpţia împrumuturilor care sunt sarcini -Executia cheltuielilor presupune următoarele tipuri de operatiuni:
maxime) iar cheltuielile sunt limite maxime. I. angajarea cheltuielilor, presupune asumarea unei obligaţii viitoare de
-pentru a asigura executia parţii de cheltuieli s-a organizat sistemul ordonatorilor de plată a unei instituţii publice către un terţ. Ea trebuie să aibă temei legal şi
credite. se realizează prin semnarea unui contract , acceptarea unei oferte,
Ordonatorul este o persoană care are dreptul de a repartiza creditele bugetare. trimiterea unei comenzi, decizie ministerială, hotărâre judecătoarească,
Ordonatorii principali de credite sunt miniştrii, conducătorii celorlalte organe de etc
specialitate ale administraţiei publice centrale, conducătorii altor autorităţi publice şi II. lichidarea, reprezintă constatarea operaţiunilor angajate şi stabilirea
conducătorii instituţiilor publice. sumei de plată.Se face pe baza unor acte justificative sau prin constatare
-Ordonatori secundari sau terţiari de credite sunt după caz, conducătorii instituţiilor faptică.
publice cu personalitate juridică din subordinea ordonatorilor principali de credite. III. ordonantarea – reprezintă emiterea unei dispoziţii de plată ce trebuie să
-Ordonatorii terţiari sunt spre exemplu rectorii, inspectorii generali în învaţâmântul poarte viza de control financiar preventiv. Ea reprezintă acea fază în
preuniversitar, etc. procesul execuţiei bugetare în care se confirmă că livrările de bunuri şi de
Pentru bugetele locale exista doar ordonatori principali si secundari sau tertiari, dupa caz. servicii au fost efectuate sau alte creanţe au fost verificate şi că plata
Ordonatori principali: presedintii consiliilor locale judetene si primarii, iar ordonatori poate fi realizată. (Legea 500/2002)
secundari sau tertiari, dupa caz, conducatorii institutiilor publice cu personalitate juridical IV. plata – reprezintă actul final prin care instituţia publică achită obligaţiile
din subordinea organelui de decizie al fiecarei unitati administrative – teritoriale. sale faţă de terţi.
Ordonatorii răspund de execuţia bugetului de stat în domeniul lor. -Execuţia veniturilor- etape:
Ordonatorii de credite răspund (art.22 Legea 500/2002), de: -aşezarea impozitului-identificarea materieiimpozabile şi determinarea mărimii
a) angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor în limita creditelor bugetare acesteia.
repartizate şi aprobate; -lichidarea impozitului – stabileşte cuantumul impozitului şi se deschide rolul
b) realizarea veniturilor; pentru persoana fizică sau juridică (adică se înscrie suma datorată ca impozit în debitul
c) angajarea şi utilizarea creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare; persoanei în cauză).
d) integritatea bunurilor încredinţate instituţiei pe care o conduc; -emiterea titlului de percepere aimpozitului- înscrierea cuantumului
e) organizarea şi ţinerea la zi a contabilităţii şi prezentarea la termen a situaţiilor impozitului într-un act pe baza căruia se autorizează perceperea unui anumit venit (el
financiare asupra situaţiei patrimoniului aflat în administrare şi execuţiei bugetare;

20
poate fi titlu de încasare sau ordin de încasare- după cum contribuabilul achită spontan
sau silit datoria sa).
-perceperea impozitului- încasarea efectivă a sumei datorate.
4. Incheierea şi aprobarea contului de executie bugetară:
  -reflectă totalitatea operaţiilor de executare a veniturilor şi a cheltuielilor permiţând
stabilirea rezultatului execuţiei bugetului la finele anului bugetar (deficitul sau excedentul
bugetar).
 In sistemul de exercitiu:
 contul de execuţie bugetară pe un an cuprinde toate operaţiunile
aferente bugetului respectiv, chiar daca efectuarea operatiunilor este
ulterioară datei care marchează incheierea anului bugetar;
 prin urmare, pentru o perioada de timp, funcţionează conturi duble:
- unul referitor la anul bugetar precedent;
- altul privind anul in curs.
    In sistemul de gestiune:
 operaţiunile prevăzute în bugetul unui anumit an, neefectuate pâna la
sfârşitul anului bugetar, se reflectă în contul de incheiere a bugetului pe
anul următor;
 prin urmare, contul de incheiere a execuţiei bugetare pentru un an
cuprinde operaţiunile efectuate în anul bugetar respectiv, aferente atât
anului respectiv cât şi celui anterior.
    -Contul de executie bugetara este aprobat şi dezbătut de Parlament la sfârşitul anului
următor, odata cu examinarea proiectului de buget prezentat de Guvern pentru anul viitor.
5.Controlul bugetar:
21
-Controlul poate fi:
1. politic si legislativ – exercitat de catre Parlament, prin dezbaterea si aprobarea contului
general anual de executie a bugetului de stat. Astfel, prin votul Parlamentului, autoritatea
executiva este descarcata de gestiunea financiara a anului bugetar incheiat. Controlul este
exercitat de catre Parlament deoarece aceasta este singura autoritate publica care exercita
dreptul de supraveghere privind modul in care au fost percepute veniturile publice si
efectuate cheltuielile aprobate prin bugetul de stat.
2. jurisdicţional sau juridic – exercitat de Curtea de Conturi ( se realizează prin
verificarea, piesă cu piesă a actelor justificative, după care acesta se pronunţă asupra
legalităţii actelor justificative şi dă sau nu descărcarea de gestiune); Curtea de Conturi
cuprinde magistrati inamovibili a caror atributie principala este de a judeca pe toti
administratorii, contabilii si gestionarii statului. Pe langa Curtea de Conturi functioneaza
procurorul general financiar si procurorii financiari. In fiecare judet si in muunicipiul
Bucuresti functioneaza cate o Camera de Conturi ce cuprinde compartimentul de
control financiar si un colegiu jurisdictional alcatuit din judecatori financiari si condus de
un presedinte. Atributiile jurisdictionale ale Curtii de Conturi sunt detaliate in Legea
94/1992.
3. administrativ sau de specialitate – acesta este un control ierarhic exercitat in cadrul
autoritatii executive, astfel:
 Guvernul exercita conducerea generala a activitatii executive in domeniul
finantelor publice, deci examineaza periodic sistemul financiar pe
economie, executia bugetului public national si stabileste masuri pentru
imbunatatirea echilibrului financiar. Totodata, la nivelul Guvernului
functioneaza un corp de control al primului minisru, care poate desfasura
activitatea de control in domeniul executiei bugetului de stat;
  Ministerul Finantelor exercita, in numele statului, controlul in intreaga
economie asupra administrarii si utilizarii fondurilor de le bugetul de stat, a
realizarii veniturilor bugetare si pentru prevenirea si combaterea evaziunii
fiscale. Organe specializate din cadrul Ministerului Finantelor:
o Directia Generala a Controlului Financiar de Stat si Garda
Financiara
o La nivelul judetelor si a municipiului Bucuresti: Directii de
control financiar de stat inclusiv sectii ale Garzii financiare
ce functioneaza in cadrul Directiei Generale de Finante
Publice Locale.
 Controlul propriu al Ministerelor.
Controlul bugetar se poate exercita:
a) Controlul preventiv
o poate opri derularea operaţiilor ilegale, sau ineficiente.
b) Controlul concomitent
o în momentul plăţii unei marfi sau al unui serviciu prestat.
c) Controlul posterior (postoperativ)
o are ca obiectiv principal identificarea incălcărilor legii, a neregulilor
în execuţia bugetului, stabilirea persoanelor vinovate şi sancţionarea
acestora, urmărirea recuperării prejudiciilor aduse statului.
6.Calendarul bugetar
22
 până la data de 31 martie a anului curent indicatorii macroeconomici şi
sociali vor fi elaboraţi de organele abilitate.
 până la data de 1 mai, Ministerul Finanţelor Publice va înainta Guvernului,
obiectivele politicii fiscale şi bugetare pentru anul bugetar pentru care se
elaborează proiectul de buget şi următorii 3 ani, împreună cu limitele de
cheltuieli stabilite pe ordonatorii principali de credite,
 până la 15 mai, Guvernul aprobă obiectivele politicii fiscale şi bugetare
pentru anul bugetar şi informează comisiile pentru buget, finanţe şi bănci
ale Parlamentului asupra principalelor orientări ale politicii sale
macroeconomice şi ale finanţelor publice.
 până la data de 1 iunie, Ministrul finanţelor publice transmite ordonatorilor
principali de credite, o scrisoare-cadru care specifică contextul
macroeconomic pe baza căruia vor fi întocmite proiectele de buget,
metodologiile de elaborare a acestora, precum şi limitele de cheltuieli
aprobate de Guvern.
 până la data de 15 iunie, Ministerul Finanţelor Publice comunică
ordonatorilor principali de credite limitele de cheltuieli, în vederea
definitivării proiectelor de buget.
 până la data de 15 iulie, ordonatorii principali de credite au obligaţia să
depună la Ministerul Finanţelor propunerile pentru proiectul de buget şi
anexele la acesta, cu încadrarea în limitele de cheltuieli, şi estimările pentru
următorii 3 ani.
 până la data de 1 august, proiectele de buget şi anexele la acesta,
definitivate se depun la Ministerul Finanţelor.
 până la data de 30 septembrie, Ministerul Finanţelor, pe baza proiectelor de
buget ale ordonatorilor principali de credite şi a bugetului propriu,
întocmeşte proiectele legilor bugetare şi proiectele bugetelor, pe care le
depune la Guvern a fiecărui an.
  până la data de 15 octombrie, Guvernul supune spre adoptare  Legea 189-1998
Parlamentului proiectelor legilor bugetare.
-bugetele se aprobă de Parlament pe ansamblu, pe părţi, capitole, Bugetele locale - aspecte generale:
subcapitole, titluri, articole, precum şi alineate, după caz, şi pe ordonatorii
principali de credite, pentru anul bugetar, precum şi creditele de angajament  Bugetul local reprezintă actul în care se înscriu veniturile şi cheltuielile

pentru acţiuni multianuale. colectivităţilor locale, pe o perioadă de un an.

 dacă legile bugetare nu au fost adoptate cu cel puţin 3 zile înainte de  Bugetele locale sunt instrumente de planificare şi conducere a activităţii

expirarea exerciţiului bugetar, Guvernul îndeplineşte sarcinile prevăzute în financiare a unităţilor administrativ-teritoriale care au personalitate juridică

bugetul anului precedent, limitele lunare de cheltuieli neputând depăşi de (comuna, oras, municipiu, sector al municipiului Bucureşti, judeţ,

regulă 1/12 din prevederile bugetelor anului precedent, cu excepţia cazurilor municipiul Bucureşti);

deosebite, temeinic justificate de către ordonatorii principali de credite, sau,

 Origine - apariţia bugetelor locale se datorează apariţiei principiilor
după caz, 1/12 din sumele propuse în proiectul de buget, în situaţia în care
autonomiei şi descentralizării locale apărute în administraţia locală în
acestea sunt mai mici decât cele din anul precedent.
majoritatea statelor moderne.
-instituţiile publice şi acţiunile noi, aprobate în anul curent, dar care încep
cu data de 1 ianuarie a anului bugetar următor, vor fi finanţate, până la
 Aceste principii reprezintă premizele obligatorii ale autonomiei financiare,
aprobarea legii bugetare, în limita a 1/12 din prevederile acestora cuprinse
deoarece autonomia administrativă nu este posibilă fără autonomia
în proiectul de buget.
financiară.

 Motivaţie - organizarea distinctă a finanţelor locale pe baza autonomiei lor

financiare este necesară deoarece:
CAPITOLUL 6
BUGETELE LOCALE o comunităţile locale cunosc, cel mai bine, nivelul şi structura resurselor
baneşti de provenienţă publică locală şi nevoile de resurse financiare
respectiv cheltuielile ce pot fi şi trebuie acoperite din resurse publice
Elemente de analiză:  locale;
o permite delimitarea mai exactă a patrimoniului public aflat în
 Organizarea finanţelor locale;
proprietatea primăriilor, de cel aflat în proprietatea statului;
 Venituri şi cheltuieli locale;
o permite degrevarea finanţelor centrale de numeroase cheltuieli ce pot fi
 Procesul bugetar la nivelul autorităţilor locale; acoperite foarte bine şi din resurse locale;
23
 o permite o urmărire mai eficientă şi un control mai eficient a modului în o în UE ponderea veniturilor locale în bugetul general consolidat este
care sunt utilizate fondurile financiare constituite; între 11% Belgia şi 46% Danemarca
o autorităţile locale pot satisface mai bine cerinţele de servicii şi utilităţi o in ţările în curs de dezvoltare: 4% Mexic şi 13% Brazilia
publice. o în Romania în 2001: 19%
 Dilemă: până unde se poate întinde autonomia administrativă şi financiară?  Descentralizarea financiara - principii (Văcărel, 2001) :
 In Europa există trei modele în ceea ce priveşte raportul dintre finanţele
publice centrale şi cele locale: o principiul diversităţii, explicat pe seama varietăţii de forme şi a
o francez (unităţile administrativ teritoriale: regiunea, dept = măsurii diferite a solicitărilor de bunuri şi servicii publice;
departamentul, comuna identitate a competenţelor la toate o principiul echivalenţei în finanţarea serviciilor publice, explicat pe
structurile, baza beneficiilor geografice pe care acestea le aduc cetăţenilor;
o german (federalist, landurile au Constituţii, colectivităţile locale o principiul acceptării costului descentralizarii, determinat de
dispun şi de competenţe legislative în materie de drept comun , diferenţele fiscale regionale, care se interferează cu raspândirea în
principiul subsidiarităţii este fundamental în organizarea sistemului spaţiu a activităţilor economice;
administrativ), o principiul redistribuirii si stabilizării centralizate, impus de
o britanic (eterogen-autorităţile locale sunt comitatele şi districtele). realitatea conform căreia comunităţile locale nu dispun de

 Din punct de vedere al dreptului administrativ sistemul de organizare instrumentele macroeconomice pentru infăptuirea unor obiective de

locala. se clasifica in: importanţă naţională;

o autonomie completă o principiul compensarii fluxurilor financiare dintre colectivităţi,

o autonomie limitată cauzate de transferurile involuntare de venituri, pe seama deosebirilor

o tutelă – problemele locale sunt rezolvate de autoritatile centrale economice şi care prejudiciaza infăptuirea programelor de cheltuieli;
o principiul asigurarii serviciilor sociale vitale, conform căruia această
 Autonomia financiară îmbracă deasemenea trei modalităţi :
sarcina cade în seama autorităţilor centrale; Guvernul trebuie sa ofere
o veniturile proprii constituite în virtutea dreptului de a percepe
minimum de servicii publice esenţiale (sănătate, siguranţă socială,
impozite şi taxe, acoperă integral cheltuielile proprii,
educaţie) tuturor cetăţenilor ţării;
o veniturile proprii sunt completate cu sume defalcate din veniturile
o principiul accesului echitabil la resursele financiare publice,
bugetului central,
determinat de situaţia unor colectivităţi locale a căror balanţă de nevoi
o necesităţile proprii sunt finanţate integral de la bugetul central.
şi capacitate fiscală este deficitară, necesitând compensarea minusului
 Comparaţii internaţionale:
de resurse prin transferuri guvernamentale, pe seama unei scheme
prestabilite;
24
 o principiul echilibrului financiar, conform căruia repartizarea între e. biroul pentru evidenţa şi valorificarea bunurilor;
nivelurile de autoritate publică ale finanţelor publice trebuie să asigure f. serviciul TVA;
exercitarea conducerii în limita atribuţiilor şi competenţelor ce revin o Direcţia controlului financiar de stat, cu serviciile:
fiecăreia (adică, resursele financiare publice trebuie redistribuite, a. controlul financiar la regii si societaăţi comerciale;
deopotrivă, pentru acoperirea cheltuielilor cu funcţionarea sectorului b. control financiar la instituţii publice şi agenţi economici
public în administrarea statului şi în aceea a colectivităţii locale). privaţi;
c. controlul financiar la societăţi comerciale de turism şi prestări
    In România, organizarea teritoriala a finanţelor publice este structurată pe niveluri servicii;
ierarhice în limitele fiecărei unităţi administrative: judeţe, municipii, orase, comune. o Garda financiară.
    Organizare:
o Direcţiile generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de
stat, la nivel de judeţ şi la nivelul municipiului Bucureşti; Structura veniturilor şi cheltuielilor bugetelor locale:
o Administraţiile financiare, la nivelul municipiilor şi al sectoarelor 1. Conform clasificaţiilor economice şi funcţionale ONU, structura veniturilor şi a
municipiului Bucureşti; cheltuielilor bugetelor locale este comună cu cea a bugetului de stat (central)
o Circumscripţiile financiare, la nivelul oraşelor; prezentându-se astfel:
o Percepţiile rurale şi agenţii fiscali, la nivelul comunelor.     I. Venituri:
   I.1. Veniturile proprii ale bugetelor locale: rearanjate
    Toate aceste organe sunt indrumate si controlate de catre Directia Generala a a. sunt reglementate prin Legea privind finanţele publice şi Legea privind
Finantelor Publice si Controlului Financiar de Stat, cu următoarea structură: finanţele publice locale;
o Direcţia de trezorerie, cu serviciile: asezare bulleted b. cuprind: impozitele, taxele şi vărsămintele de venituri cuvenite de la
a. contabilitatea trezoreriei; agenţi economici şi instituţii publice de importanţă locală; impozitele şi
b. metodologie, taxele locale (de la populaţie sau de la persoanele juridice).
c. verificare şi control;
d. buget; I.2. Venituri atribuite, în care intră sumele defalcate din anumite venituri

o Direcţia impozite şi taxe, cu serviciile: cuvenite, potrivit legii, bugetului de stat.

a. constatare şi impunere persoane fizice;

I.3. Transferuri acordate de la bugetul de stat pentru finanţarea unor
b. constatare şi impunere persoane juridice;
obiective de interes naţional, dar care sunt organizate şi controlate eficient de
c. urmărire persoane juridice;
d. urmărirea şi încasarea impozitelor, taxelor şi altor venituri;
25
 către organele locale (cum sunt acţiunile de protecţie socială, unele investiţii
etc.);
I.4. Imprumuturile contractate pe piaţa financiară internă sau externă, fie
direct, în numele organelor administraţiei publice locale, fie garantate de catre
Guvern.
    II. Cheltuieli:
   II.1. Autorităţile executive (serviciile publice generale);
   II.2. Invaţământ, sănătate, cultura şi religie, asistenţă socială, ajutoare şi indemnizaţii
(acţiuni social-culturale);
   II.3. Servicii, dezvoltare publică şi locuinţe;
   II.4. Transporturi, agricultura, alte acţiuni economice (acţiuni economice);
   II.5. Alte acţiuni;
   II.6. Fondul pentru garantarea împrumuturilor externe, plata dobânzilor şi a
comisioanelor aferente;
   II.7. Plaţi de dobânzi şi comisioane (datoria publică şi altele);
   II.8. Rambursări de împrumuturi (rambursări de împrumuturi şi pentru echilibrare
bugetară);
   II.9. Fonduri de rezervă;
   II.10. Cheltuieli cu destinaţie specială (finanţate din fonduri speciale).
    In România, sursele de formare a veniturilor bugetelor locale sunt urmatoarele:
1. Impozite, taxe şi alte venituri, precum şi cotele adiţionale la unele venituri ale
bugetului de stat şi bugetelor locale.
2. Vânzarea sau valorificarea materialelor obtinute ca urmare a incasării activelor fixe
sau din vânzarea unor bunuri materiale. Aceste sume constituie venituri ale
bugetelor locale sau ale instituţiilor (care nu sunt finanţate integral de la bugetul
local) şi servesc la finanţarea investiţiilor.
26
3. Sumele încasate din vânzarea bunurilor aparţinând domeniului privat al unităţilor
administrativ-teritoriale sunt venituri cu destinaţie specială şi servesc la finanţarea
investiţiilor.
4. Sumele încasate din valorificarea bunurilor confiscate, în funcţie de subordonarea
instituţiilor care au dispus confiscarea.
5. Transferuri cu destinaţie specială de la bugetul de stat, aprobate anual prin legea
bugetului de stat, pe ansamblul fiecărui judeţ şi municipiul Bucureşti.
6. Imprumuturile contractate pe piaţa financiară internă sau externă pentru:
o finantarea de investitii publice de interes local;
o refinantarea datoriei publice locale.
Procesul bugetar la nivelul colectivităţilor locale din România
 Metodologia elaborării şi execuţiei bugetelor locale este stabilită de
Ministerul Finanţelor.
 Elaborarea proiectelor bugetelor locale este de competenţa primarilor în cazul
bugetelor comunale şi oraşeneşti şi a preşedinţilor consiliilor judeţene în ceea ce
priveşte bugetele judeţelor.
Proiectele bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale se elaborează pe baza
proiectelor de bugete ale administraţiei proprii din subordine, în etapele
prevazute pentru bugetul de stat.
  Proiectele bugetelor locale, concentrate pe judeţe şi municipiul Bucureşti, se
prezintă Ministerului Finanţelor în scopul corelării acestora cu proiectele de
bugete ale ministerelor şi altor organe centrale de stat.
 Aprobarea bugetelor locale este de competenţa consiliilor comunale, oraşeneşti
şi judeţene. Proiectele bugetelor anuale ale comunelor şi oraşelor (implicit al
municipiilor) sunt supuse aprobării consiliilor locale de către primari, iar
 proiectele bugetelor judeţene sunt supuse aprobării consiliilor judeţene de către
preşedinţii acestora.
 Pentru aprobarea bugetelor locale, conform dispoziţiilor Legii administraţiei
publice locale privind procedura bugetară locală, sunt necesare urmatoarele acte
procedurale:
o publicarea proiectelor de buget anuale, astfel incât locuitorii să aibă
posibilitatea de a cunoaşte prevederile de venituri şi cheltuieli publice
locale, de a le contesta (dacă este cazul) în termen de 15 zile de la data
publicării lor;
o supunerea proiectelor de bugete spre deliberare consiliilor competente,
în prima sedinţă a acestor consilii dupa expirarea termenului de 15 zile
de la data publicării, insoţite de raportul primarului sau al preşedintelui
consiliului judeţean, precum şi de contestaţiile depuse impotriva datelor
cuprinse în respectivele proiecte de bugete;
o deliberarea prevederilor de venituri şi cheltuieli bugetare de către
membrii comisiilor locale şi, respectiv, judeţene cu obligaţia de
pronunţare asupra contestaţiilor depuse, urmată de votarea pe articole şi
adoptarea bugetului local.
In cadrul deliberării în scopul aprobării bugetelor locale se dezbat şi se stabilesc
impozitele, taxele şi celelalte venituri publice locale, categoriile de cheltuieli, precum şi,
dacă este cazul, împrumuturile şi transferurile necesare pentru echilibrarea bugetelor
respective.
Bugetele locale se adoptă (aprobă) prin hotarâri ale consiliilor comunale, oraşeneşti şi
judeţene, pe baza votului a cel puţin două treimi din numărul membrilor consiliului.
După aprobarea de către organele locale, Direcţiile generale ale finantelor publice ale
judetelor si municipiului Bucuresti intocmesc şi transmit Ministerului Finanţelor bugetele
27
pe ansamblul fiecărui judeţ şi pe celelalte subdiviziuni, împreună cu repartizarea pe
trimestre a veniturilor şi cheltuielilor, pe structura clasificaţiei bugetare.
 Execuţia bugetelor locale cuprinde actele şi operaţiunile de realizare a
veniturilor şi de efectuare a cheltuielilor prevăzute şi autorizate prin actele
decizionale de aprobare a acestor bugete.
Execuţia părţii de venituri a bugetelor locale este urmarită de catre perceptorii
şi casierii din comune, de către funcţionarii serviciilor de impozite, taxe şi alte
venituri din organele financiare ale celorlalte unităţi administrativ-teritoriale.
Execuţia de casă a bugetelor locale se efectuează prin trezoreriile locale sau prin
unităţile bancare stabilite să încaseze veniturile bugetare locale, prevăzute de
normele juridice în vigoare, să finanţeze cheltuielile acestor bugete în limita
creditelor bugetare aprobate.
Execuţia părţii de cheltuieli a bugetelor locale se bazează, la fel ca şi execuţia
părţii de cheltuieli a bugetului statului, pe procedeul „creditelor bugetare"
întrebuinţate cu aprobarea unor ordonatori de credite.
    Ordonatorii principali de credite pentru bugetele locale sunt preşedinţii
consiliilor judeţene şi primarii celorlalte unităţi administrativ-teritoriale.
    Ordonatorii secundari sau tertiari de credite bugetare sunt conducatorii
instituţiilor sau serviciilor publice cu personalitate juridică din subordinea
fiecarui consiliu local, judeţean şi Consiliu General al Municipiului Bucureşti.
    Procesul de repartizare se derulează astfel:
o repartizarea efectuată de către ordonatorii principali între bugetul
propriu şi bugetele ordonatorilor subordonaţi;
o repartizarea efectuată de către ordonatorii secundari ai creditelor
bugetare aprobate pe unităţile subordonate şi a celor cuprinse în bugetul
propriu;
o ordonatorii terţiari utilizează creditele ce le-au fost repartizate.
Efectuarea cheltuielilor din bugetele locale si ale institutiilor publice finanţate din aceste
bugete este supusă procedurii de angajare, lichidare, ordonanţare şi plată a tuturor
cheltuielilor din bugetul statului.
Transferurile de la bugetul de stat către bugetele locale se efectuează, în limitele
prevazute, de catre Ministerul Finantelor, prin Directiile generale ale finantelor publice,
la cererea ordonatorilor principali, in functie de necesitatile execuţiei bugetare.
In situaţiile în care în executia bugetelor locale apar goluri temporare de casa, acestea pot
fi acoperite, pâna la incasarea veniturilor bugetare, pe seama resurselor aflate in conturile
de trezorerie ale statului.
Trimestrial, ordonatorii principali de credite intocmesc dări de seamă contabile asupra
execuţiei bugetare, pe care le transmit Ministerului Finanţelor, prin Direcţiile generale ale
finanţelor publice.
Pe baza acestor date se stabileşte rezultatul execuţiei.
CAPITOLUL 7
BUGETUL ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT
Elemente de analiză: 
 Conceptul de buget al asigurărilor sociale de stat;
 Venituri atrase şi cheltuieli realizate prin intermediul bugetului asigurărilor
sociale de stat;
 Procesul bugetar în cadrul asigurărilor sociale de stat.
Bugetul asigurărilor sociale de stat - aspecte generale:

 Intocmirea conturilor anuale de executie a bugetelor locale. Pentru stabilirea
rezultatelor finale ale execuţiei bugetelor locale, ordonatorii principali de credite
intocmesc conturile anuale de executie a bugetelor locale pe care le transmit spre
aprobare consiliilor judetene, Consiliului General al Municipiului Bucuresti si
consiliilor locale. In cadrul contului anual al execuţiei bugetului local se inscriu:
 Definiţie: BASS reprezinta un plan financiar anual care reflectă constituirea,
repartizarea şi utilizarea fondurilor băneşti necesare ocrotirii pensionarilor,
salariaţilor şi membrilor de familie.
 Incepând cu 1991, bugetul asigurărilor sociale de stat se întocmeşte distinct de
bugetul de stat .

1. la venituri:  Se aprobă de Parlament o dată cu bugetul de stat, având o autonomie deplină (ex.
Legea nr. 519/2003)
a) prevederile aprobate iniţial;
b) prevederile bugetare definitive;  Excedentele dintr-un an pot fi reportate în anul următor.
c) încasările realizate.
 Este format din:
2. la cheltuieli:     1. bugetul asigurărilor sociale, elaborat de organul de specialitate din Ministerul
a) creditele aprobate iniţial; Muncii şi Protecţiei Sociale şi care include veniturile si cheltuielile cu caracter
b) creditele definitive; centralizat.
c) plăţile efectuate.     2. bugetele pentru realizarea asigurărilor sociale de la nivelul Direcţiilor

28
 judeţene de muncă şi protecţie socială şi a municipiului Bucureşti rezultate din  cheltuielile cu plata ajutorului de şomaj, a alocaţiei de sprijin, a ajutorului de
concentrarea bugetelor pentru realizarea asigurărilor sociale întocmite de către unităţi integrare profesională;
economice şi instituţii publice.  ajutoarele în caz de deces etc.

Structura veniturilor şi cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat:: Procesul bugetar la nivelul bugetului asigurărilor sociale de stat
 Ministerul Muncii si Protectiei Sociale stabileşte metodologia elaborării,
I. Venituri:
executării şi încheierii bugetului asigurărilor sociale de stat.
 Elaborarea bugetului asigurărilor sociale de stat
 Contribuţia pentru asigurările sociale de stat;
o Bugetul asigurarilor sociale de stat se elaborează şi administrează de
 contribuţia parţială a personalului salariat pentru obţinerea biletelor de tratament
către Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale prin Direcţia generală a
balnear;
asigurărilor sociale şi pensiilor.
 contribuţia parţială a pensionarilor pentru trimiterile la tratament balnear;
o Lucrările privind elaborarea acestui buget încep în luna iulie a anului în
 contribuţiile pentru fondul de ajutor de somaj, a alocaţiei de sprijin şi a ajutorului de
curs.
integrare profesională;
o Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale elaborează proiectul bugetului
 dobânzi pentru disponibilităţi de conturi;
asigurarilor sociale de stat pentru anul urmator. Acesta, însoţit de un
 alte venituri.
memoriu explicativ, se înaintează Ministerului Finanţelor pentru
verificare şi avizare.
II. Cheltuieli:
o Dupa avizare, proiectul bugetului asigurarilor sociale de stat se depune
 pensiile plătite prin oficiile poştale;
la Guvern. Acesta îl examineaza şi, cu eventualele amendamente aduse
 pensiile plătite prin unităţi economice;
la venituri şi la cheltuieli, îl înaintează Parlamentului, până la 30
 indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă;
noiembrie, pentru dezbatere şi adoptare.
 indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea şi întărirea capacităţii de
 Adoptarea bugetului asigurărilor sociale de stat
muncă;
o Parlamentul analizează proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat
 indemnizaţiile în caz de maternitate şi pentru îngrijirea copilului bolnav;
prin comisiile de specialitate.
 indemnizaţiile pentru creşterea şi îngrijirea copilului pâna la împlinirea vârstei de doi
o Proiectul bugetului asigurarilor sociale de stat se supune dezbaterilor in
ani;
plenul Parlamentului.
 ajutoarele sociale;
o După adoptarea de către Parlament, bugetul asigurărilor sociale de stat
 acordarea biletelor de tratament balnear şi odihnă;
se publică în Monitorul Oficial şi se remite la Ministerul Muncii şi
Protecţiei Sociale.
29
 o In cazul în care bugetul asigurarilor sociale de stat nu este adoptat cu
cel puţin trei zile înainte de expirarea exerciţiului bugetar, se aplică în
continuare bugetul asigurărilor sociale de stat al anului precedent, pâna
la adoptarea noului buget.
 Executarea bugetului asigurărilor sociale de stat
o Cuprinde procesul de încasare integrală şi la termenele legale a tuturor
veniturilor bugetului în vederea efectuării cheltuielilor.
o Executarea bugetului asigurărilor sociale de stat este în competenţa
Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale şi a organelor sale locale, a
organelor financiar-contabile din cadrul unităţilor economice şi
instituţiilor publice. De asemenea, la executarea bugetului asigurarilor
sociale de stat participa si Ministerul Finantelor, Trezoreria Statului,
Banca Comerciala Româna, Casa de Economii si Consemnaţiuni,
oficiile PTTR etc.
o Veniturile si cheltuielile bugetului asigurarilor sociale de stat se
repartizează pe trimestre în scopul echilibrării.
o Repartizarea pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor bugetului
asigurărilor sociale de stat este de competenţa Ministerului Muncii şi
Protecţiei Sociale şi se efectuează după adoptarea bugetului de către
Parlament.
o La baza organizării executării de casă a acesteia stau urmatoarele
principii:
 principiul delimitării atribuţiilor organelor care dispun de
mijloacele bugetare de atribuţiile organelor care se ocupă
efectiv cu încasarea, păstrarea şi eliberarea resurselor
bugetare;
 principiul unităţii de casă, conform căruia veniturile fiecărui
buget pentru asigurările sociale sunt concentrate integral la
30
organul de casa respectiv, într-un singur cont, din care se
eliberează resursele necesare acoperirii cheltuielilor.
o Executarea veniturilor bugetului asigurarilor sociale de stat se
desfăşoara pe subcapitole, conform clasificaţiei bugetare, în conturile
deschise la unitatile Trezoreriei Statului sau la sucursalele Bancii
Comerciale Române.
o Cheltuielile bugetului asigurarilor sociale de stat se efectuează pe baza
creditelor bugetare ce se repartizeaza direcţiilor judeţene de muncă şi
protecţie socială şi a municipiului Bucureşti prin conturi speciale
deschise la Trezoreria Statului şi la sucursalele Băncii Comerciale
Române.
o Creditele bugetare de asigurari sociale sunt administrate de catre
ordonatorii de credite bugetare. In functie de drepturile ce le sunt
acordate, ordonatorii de credite sunt de trei feluri:
 ordonatori principali (sau de gradul I)- ministrul muncii si
protectiei sociale, iar secretarii de stat - ordonatori principali
delegati;
 ordonatori secundari (sau de gradul II) - Oficiul central de
plati pensii, subordonat Ministerului Muncii si Protectiei
Sociale, caruia ordonatorii principali ii repartizeaza credite
bugetare atât pentru cheltuielile proprii, cât si pentru
distribuirea lor intre ordonatorii de gradul III aflati in
subordine
 ordonatori terţiari (sau de gradul III) - şefii oficiilor de
asigurări sociale, pensii şi asistenţă socială din cadrul
direcţiilor judeţene de muncă şi protecţie socială şi a
municipiului Bucureşti, care primesc credite de la ordonatorii
principali sau secundari.
 o In funcţie de locul şi de procedura efectuării lor, în procesul executării Pe baza dispozitiilor primite de la organele financiare, unităţile bancare şi cele ale
bugetului asigurarilor sociale de stat se întâlnesc două categorii de Trezoreriei Statului virează sumele la oficiile poştale care plătesc efectiv pensiile,
cheltuieli: prin factorii postali, pensionarilor, la domiciliul acestora.
1. cheltuieli care se efectueaza la locul de muncă, de către casieriile unităţilor  Incheierea bugetului asigurarilor sociale de stat
economice şi ale instituţiilor publice; Pentru executarea cheltuielilor de asigurari o La 31 decembrie bugetul asigurarilor sociale de stat inceteaza de a mai
sociale care se efectuează la locul de muncă (acordarea de proteze dentare, auditive, avea aplicabilitate.
oculare s.a., cheltuielile reprezentând ajutoarele în caz de pierdere temporară a o Veniturile bugetare incasate dupa 31 decembrie se inregistreaza in
capacităţii de muncă, etc.) nu este necesară deschiderea de credite bugetare, deoarece contul anului urmator, iar creditele bugetare de asigurari sociale ramase
unităţile economice şi instituţiile publice primesc sumele reprezentând contribuţiile necheltuite pâna la sfârsitul anului se inchid, urmând ca la 1 ianuarie a
de asigurări sociale datorate de ele însele. Diferenţa de contribuţie la luna respectivă anului urmator toate cheltuielile sa se efectueze din noul buget.
se prelevă în contul direcţiilor judeţene de muncă şi protecţie socială, iar de aici în o Incheierea lucrarilor privind executarea bugetului asigurarilor sociale
contul Ministerului Muncii si Protecţiei Sociale, deschis la Banca Comerciala de stat are la baza datele evidentei contabile pe care organele
Româna sau la Trezoreria Statului. participante la executarea bugetului sunt obligate s-o tina.
2. cheltuieli care se efectueaza in mod centralizat. Se efectuează pentru plata o Directiile judetene de munca si protectie sociala intocmesc periodic
pensiilor, pentru tratamentul balnear, odihna, investiţii etc. (lunar, trimestrial si anual) conturi de executie si dari de seama asupra
Executarea cheltuielilor centralizate de asigurări sociale presupune în prealabil modului cum s-a desfasurat executarea veniturilor si cheltuielilor de
deschiderea creditelor bugetare. asigurari sociale, pe care, ulterior le inainteaza la Directia Generala a
Pentru deschiderea creditelor bugetare coordonatorii de credite bugetare de gradele Asigurarilor Sociale si Pensiilor din Ministerul Muncii si Protectiei
III si II înaintează lunar Ministerului Muncii si Protecţiei Sociale cereri de deschideri Sociale.
de credite pentru plata pensiilor. o Pe baza conturilor de executie si a darilor de seama lunare, trimestriale
Ministerul Munci si Protecţiei Sociale adresează, pe baza acestor cereri, Ministerului si anuale primite de la unitatile locale subordonate, precum si pe baza
Finanţelor o cerere de deschidere de credite, în baza căreia acesta din urma aprobă propriilor date referitoare la executarea veniturilor si cheltuielilor
deschiderea de credite dispunând autorizarea organelor de casă (unităţile Trezoreriei centralizate, Ministerul Muncii si Protectiei Sociale intocmeste, pentru
si unitatile bancare) să acorde resurse bugetare ordonatorilor de credite subordonaţi fiecare luna, trimestru si an, contul de executie si darile de seama, pe
Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, în anumite limite, in conformitate cu care le inainteaza Ministerului Finantelor spre examinare si avizare.
prevederile bugetare. Deschiderea creditelor bugetare se efectueaza lunar, in limitele o Contul anual de executie se prezinta Guvernului pâna cel mai târziu la
a 1/3 din alocatia bugetara trimestrială.
1 mai a anului urmator care, dupa examinare, il inainteaza
Procedura deschiderii de credite bugetare asigura un echilibru permanent intre
Parlamentului pâna la 1 iulie a anului urmator, pentru dezbatere si
veniturile si cheltuielile bugetare de asigurări bugetare.
aprobare.
31
 o Comisiile de buget-finante-banci examineaza contul de executie si il - pentru conditii speciale de munca - 41,5%.
supune dezbaterii si aprobarii de catre Parlament.
o Dupa verificarea lui de catre Curtea de Conturi, contul general de Cota contributiei individuale de asigurari sociale, datorata potrivit art. 21 alin. (2) din
executie a bugetului asigurarilor sociale de stat se aproba prin lege. Legea nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, este de 9,5%, indiferent de
o Dupa aprobare, contul de executie se publica in Monitorul Oficial al conditiile de munca.
României si in presa, pentru a fi adus la cunostinta opiniei publice.
o Separat de bugetul asigurarilor sociale de stat, Ministerul Muncii si In anul 2004 cota de contributie la bugetul asigurarilor pentru somaj datorata de

Protectiei Sociale elaboreaza si executa bugetul anual privind angajatori, prevazuta la art. 26 din Legea nr. 76/2002, cu modificarile si completarile

constituirea si utilizarea fondului pentru pensia suplimentara. ulterioare, este de 3%.

o Pensiile suplimentare au fost concepute si instituite, in statul nostru, ca

drepturi banesti ale pensionarilor si urmasilor acestora, conditionate de Cota de contributie la bugetul asigurarilor pentru somaj datorata de persoanele asigurate

plata de catre salariati a unei contributii banesti in acest scop. De aceea, in baza contractului de asigurare pentru somaj, prevazuta la art. 28 din Legea nr. 76/2002,

separat de bugetul asigurarilor sociale de stat se constituite fonduri cu modificarile si completarile ulterioare, este in anul 2004 de 4%.

banesti speciale pentru aceste pensii.

o Fondurile speciale pentru pensiile suplimentare se constituite pe baza
CAPITOLUL 8
unor bugete care se elaboreaza de catre Ministerul Muncii si Protectiei
TREZORERIA FINANŢELOR PUBLICE
Sociale pentru pensionarii civili si agricultori, precum si de catre
Ministerul Apararii Nationale, Ministerul de Interne, Serviciul Român
Elemente de analiză: 
de Informatii si celelalte servicii speciale, pentru pensionarii militari.
 Trezorerie publică;
 Funcţiile trezoreriei;

Ex  Execuţie de casă a încasărilor şi plăţilor;

 Bancher al statului;
In anul 2004 cotele de contributie de asigurari sociale se stabilesc in baza art. 18 alin. (2)  Bugetul trezoreriei finanţelor publice;
si (3) din Legea nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, dupa cum
urmeaza: Trezoreria finanţelor publice - aspecte generale:
 Sensuri:
- pentru conditii normale de munca - 31,5%; 1. casieriile statului;
- pentru conditii deosebite de munca - 36,5%;

32
 2. o instituţie, administraţie publică – realizează un serviciu public- bugetului de stat prin recurgerea la emisiune monetara sau prin
gestiunea fondului public. finantarea directa de catre banci. Refinantarea datoriei publice interne,
 Funcţiile trezoreriei: finantarea deficitului bugetar si echilibrarea balantei de plati externe se
1. casier public – prin depunerea şi gestionarea fondurilor publice; efectueaza prin contractarea si garantarea de catre Ministerul Finantelor
Aspecte: pe piata financiara interna si externa, de imprumuturi in limitele
1.1Execuţia de casă a încasărilor şi plăţilor: aprobate anual de catre Parlament.
Obiectul acestor operatii il constituie execuţia operaţiunilor şi a corespondenţilor. In Pe parcursul executiei bugetului de stat, acoperirea golurilor temporare de casa si a
calitate de casier al statului, Trezoreria efectueaza un numar mare de incasari si plati, care deficitului inregistrate se efectueaza prin:
sunt operatiuni prevazute de legea bugetara (adica venituri si cheltuieli bugetare propriu-  folosirea resurselor disponibile aflate in conturile Trezoreriei statului; legea prevede ca
zise), precum si operatiuni ale conturilor speciale ale trezoreriei. aceste resurse se pot folosi pentru finantarea temporara de pâna la 20% din deficitul
Totodata, Trezoreria este si casierul corespondentilor care depun cu titlu obligatoriu sau inregistrat pe parcurs;
facultativ fondurile la Trezorerie sau sunt autorizate sa procedeze la operatii cu venituri si  emisiunea de bonuri de tezaur sau alte instrumente specifice, in primele zece luni ale
cheltuieli prin intermediul trezoreriei. fiecarui an si care sunt purtatoare de dobânda si cu scadenta pâna la sfârsitul anului
 De asemenea, Trezoreria are ca sarcina emisiunea titlurilor de imprumut public si financiar (valoarea totala a acestor inscrisuri aflate in circulatie nu poate depasi 7% din
gestionarea datoriei statului. volumul total al cheltuielilor statului);
1.2. Asigurarea disponibilitatilor banesti in cuantum suficient pentru a face fata  imprumuturi fara dobânda acordate de Banca Nationala a României, pe baza resurselor
cheltuielilor statului si corespondentilor sai. Este dependentă de mişcarea fondurilor în de creditare ale acesteia si pe o perioada de maxim 6 luni si fara a depasi anul financiar in
timp, determinată de termenele la care devin exigibile încasarile şi plăţile. curs (imprumuturile acordate nu pot depasi intr-un an financiar 10% din totalul
Pentru echilibrarea Trezoreriei se poate apela la trei categorii de resurse: cheltuielilor bugetare, precum si dublul capitalului Bancii Nationale a României si
 utilizarea fondurilor corespondentilor (colectivitati locale, institutii publice, fondului de rezerva constituit);
intreprinderi publice s.a.) in intervalul de timp pâna când acestia isi retrag din conturi  suplimentarea unor credite bugetare aprobate prin Legea bugetului de stat in vederea
sumele necesare pentru efectuarea platilor proprii; finantarii unor actiuni si sarcini noi, aparute pe parcursul anului.
 emisiunea bonurilor de tezaur (înscrisuri ce certifică împrumuturi pe termen scurt şi 3. control asupra ansamblului de activitati financiare a statului
mediu) - regulată;;  Funcţiile trezoreriei (Sempe,1989):
 avansurile acordate de Banca Centrală, statului, realizate prin convenţie încheiată 1. administrator al banilor publici;
între Banca Naţională şi Ministerul Finanţelor; 2. intermediar financiar;
2. bancher al statului - activitate de creditare pe termen scurt, cu sarcina 3. mandatar al puterii publice;
de a echilibra intrările şi ieşirile de fonduri; ea este o bancă de afaceri şi 4. agent al intervenţiei financiare publice în economie,
bancă de emisiune. In România, se interzice acoperirea cheltuielilor 5. supravegehetor al echilibrelor macroeconomice.
33
 cadrul Ministerului Finanţelor, cât şi la nivelul unităţilor teritoriale ale Ministerului
 Principiile funcţionării trezoreriei: Finanţelor, în cadrul direcţiilor generale ale finanţelor publice.
1. centralizarea fondurilor publice – generată de necesitatea exercitării -Sistemul Trezoreriei Finantelor Publice include:
depline a suveranităţii de către statele moderne; pas important în planul  Trezoreria centrala
separarii finanţelor publice de cele private;  Trezoreriile judetene si a municipiului Bucuresti
2. gestionarea fondurilor publice - se efectueaza în timp şi în spaţiu  Trezoreriile municipale
Gestionarea fondurilor publice in timp se efectuează în cadrul anului financiar.  Trezoreriile orasenesti
Previziunea anuală a incasărilor şi cheltuielilor bugetare este necesara deoarece nu exista  Trezoreriile perceptiilor rurale
o egalitate în timp între ritmul încasărilor şi cel al plăţilor, rolul Trezoreriei fiind să
ajusteze încasările şi cheltuielile, în timp - apelând la imprumuturi pe termen foarte scurt, La nivel central, in cadrul Ministerului Finantelor functioneaza Directia Generala a
în aşteptarea încasăriilor prevazute de buget. Trezoreriei Statului, care indeplineste urmatoarele atributii specifice:
Previziunile exceptionale, pe perioade mai lungi, se pot realiza numai prin conturi  elaboreaza instructiunile privind organizarea si functionarea trezoreriilor
speciale – acestea se referă numai la cheltuieli publice cu caracter provizoriu ce trebuie statului;
compensate prin intrări corespondente (Ex.avansuri acordate de stat unor întreprinderi,
 asigura evidenta contabila privind constituirea si utilizarea fondurilor statului;
garanţiile depuse de gestionarii de bani şi valori publice) – aceasta deoarece în
 deschide creditele bugetare la trezoreriile teritoriale, trezoreria centrala având
veniturile şi cheltuielile publice nu se contabilizează decât veniturile şi cheltuielile cu
contul de corespondent la Centrala Bancii nationale;
caracter definitiv.
 efectueaza operatiuni de decontare intre trezoreriile judetene;
Gestionarea fondurilor publice în spaţiu presupune compensaţiile între diferitele casierii,
 gestioneaza fondurile cu destinatie speciala constituite la nivelul economiei
din teritoriu, unele fiind excedentare iar altele deficitare; raporturile intre trezoreriile
nationale;
locale si cea centrala. Sarcina trezoreriei - ţinerea contabilităţii mişcării fondurilor
 administreaza conturile de clearing, barter si cooperare economica in
publice, adică a contabilităţii trezoreriilor.
conformitate cu acordurile guvernamentale;
 contracteaza si gestioneaza imprumuturile pentru acoperirea deficitului
 Legislaţie:  bugetar;
-În România, infiinţarea Trezoreriei finanţelor publice s-a realizat pe baza Legii  gestioneaza datoria publica;
contabilităţii nr. 82 din 24 decembrie 1991 si Hotarârii Guvernului nr. 78 din 15
 elaboreaza lucrarile de executie bugetara si ale contului trezoreriei la
februarie 1992.
termenele stabilite;
-Ministerul Finantelor a fost autorizat sa organizeze contabilitatea trezoreriei
 elaboreaza raportul public si contul general al executiei bugetare, a fondurilor
finantelor publice.
speciale si extrabugetare.
-Trezoreria este organizata şi funcţionează ca un sistem unitar atât la nivel central, în
34
 Guvern, la propunerea Ministerului Finantelor, in functie de schimbarile intervenite in
La judete si la municipiul Bucuresti, trezoreria este organizata ca directie in cadrul politica monetara.
Directiei Generale a Finantelor Publice si a Controlului Financiar de Stat, iar in atributiile
acesteia se includ:
 coordonarea activitatii de trezorerie la organele financiare teritoriale;
 gestionarea contului corespondent al trezoreriei judetene deschis la sucursala
judeteana a Bancii Nationale, asigurând efectuarea operatiilor de decontare intre
trezoreriile locale si institutiile bancare corespondente;
 deschiderea creditelor bugetare dispuse de ordonatorii de credite secundari
finantati din bugetul de stat si bugetul asigurarilor sociale de stat in toate
trezoreriile locale;
 asigurarea incheierii exercitiului financiar la nivelul judetului si al
municipiului Bucuresti;
 intocmirea bilantului centralizat al Trezoreriei, analiza si elaborarea raportului
de analiza;
 elaborarea lucrarilor de sinteza privind executia bugetara, conturile de
trezorerie, pe care le inainteaza periodic Ministerului Finantelor;
 propunerea de masuri privind asigurarea incasarii veniturilor si intarirea
controlului asupra cheltuielilor bugetare.

La municipii, orase si comune trezoreriile sunt unitati direct functionale care efectueaza
operatiuni de incasari si plati, asigurând inregistrarea in contabilitate a veniturilor si
cheltuielilor publice, intocmirea conturilor sintetice si analitice si a situatiilor de incheiere
a executiei bugetelor la sfârsitul anului.
Pentru activitatea proprie a institutiei Trezoreriei se intocmeste bugetul de venituri si
cheltuieli al acesteia. Bugetul se intocmeste anual si se aproba de catre Guvern o data cu
propunerile bugetului de stat.
De regula, acesta se poate modifica semestrial si ori de câte ori este necesar, de catre

35
 CAPITOLUL 9
IMPRUMUTURILE PUBLICE. DATORIA PUBLICĂ. DATORIA PUBLICĂ
INTERNĂ ŞI EXTERNĂ

Elemente de analiză: 
 Împrumut de stat;
 Denumirea împrumutului;
 Valoare nominlă şi valoare reală;
 Plasarea împrumuturilor de stat;
 Conversiune;
 Consolidare;
 Rambursare;
 Datorie publică;
 Serviciul datoriei publice;
 Datorie externă;
 Indicatori ai datoriei.

I. Imprumuturile publice - aspecte generale, caracteristici:

 Deficitul bugetar impune apelul statelor la alte resurse financiare, astfel
aparând creditul public cu ajutorul căruia aceste ţări îşi procură complementul de
resurse.
 Creditul public reprezintă expresia ansamblului operaţiilor prin care statul işi
procură o parte din resursele publice necesare acoperirii cheltuielilor publice, în
condiţiile de rambursabilitate şi cu plata unei dobânzi sau cu acordarea altor
avantaje subscriitorilor.
 Formele creditului:

36
 1. contractare direcă de stat (si asimilatele acestuia) a împrumuturilor nu măresc masa monetară, ci numai o redistribuie. Resursele imprumutate
angajate de la persoanele fizice sau/şi juridice; de la banca centrală constituie o emisiune de bani fără acoperire. De
2. prin instituţii specializate – bănci, case de economii, case de asigurări asemenea, apelul la imprumuturi din necesitati de trezorerie poate avea
sociale, case de pensii, societăţi de asigurări şi reasigurări etc. – care consecinţe negative asupra circulaţiei monetare dacă sumele obţinute nu se
colectează o parte din disponibilităţile baneşti de pe piaţă şi le pun la rambursează la termenele stabilite.
dispoziţia statului (şi asimilatelor sale) pe o perioadă de timp 2. Necesităţi de echilibru bugetar.
determinată şi în condiţii clar precizate. - Pentru finanţarea deficitului bugetar, statul se împrumută pe piaţa internă
 Caracteristicile împrumutului de stat: sau externă.
1. caracter contractual; - Pentru împrumuturile contractate pe piaţa internă, pe termen scurt, se emit
2. caracter facultativ, în rare cazuri, forţat (ex.împrumuturile forţate în caz bonuri de tezaur. Emisiunea bonurilor de tezaur, în unele ţări, este limitată
de război) prin lege, în timp ce în altele este nelimitată. Când nu este plafonată devine
3. are caracter rambursabil – statul stabileşte termenul de rambursare; mijloc de echilibrare a bugetului de stat.
4. asigură contraprestaţie – dobândă sau căştig. - In cursul anului, pentru acoperirea decalajului temporar dintre încasările şi
 Destinatia împrumuturilor publice: plăţile din contul curent general al Trezoreriei statului, Banca Natională a
1. Necesităţi de trezorerie României poate acorda împrumuturi, pe o perioadă de cel mult 180 de zile
- Pe parcursul anului, poate exista o neconcordanţă între termenele la care si in conditii de dobânda la nivelul pietei, pe baza unor conventii incheiate
se incaseaza veniturile si cele la care se efectueaza cheltuielile. Pe timpul cu Ministerul Finantelor. Suma totala a imprumuturilor acordate statului, de
execuţiei bugetare, apar fie goluri de casă (când plăţile devansează catre Banca Nationala a României, nu poate depăşi în nici un exreciţiu
încasările), fie un plus de resurse. financiar anual echivalentul a 7% din veniturile bugetului de stat realizate în
- Golurile de casă ale bugetului public sunt acoperite cu ajutorul sumelor anul precedent, iar soldul permanent al împrumuturilor acordate şi
împrumutate de la alte instituţii de stat, care înregistreaza un surplus de nerambursate nu poate depăşi suma totală rezultată din dublarea capitalului
resurse financiare. In momentul incasării veniturilor bugetare prevăzute, şi a fondului de rezervă al Bancii Naţionale a României.
suma împrumutată se restituie instituţiei creditoare. - Pentru acoperirea deficitelor bugetare, se utilizează deasemenea
- Daca resursele financiare disponibile ale institutiilor publice nu sunt contractarea de imprumuturi, pe termene medii (1-5 ani) si lungi (mai mari
suficiente pentru a acoperi golurile de casa ale bugetului, atunci se solicită de 5 ani).
împrumuturi, pe termen scurt, de la alţi deţinători de resurse baneşti de pe
piaţă, inclusiv de la banca centrală (sub forma unui avans în contul    Tipologia imprumuturilor publice:
veniturilor bugetare viitoare, în limitele şi în condiţiile prevăzute de lege). 1. dupa forma de exprimare, imprumuturile publice sunt:
Resursele baneşti, împrumutate de la diverşi deţinători publici sau privaţi,  in natură;
37
  in bani.
2. in functie de moneda in care se exprimă:
 imprumuturi publice in moneda nationala;
 imprumuturi publice in moneda straina, care poate fi a statului creditor
sau o terta moneda straina (D.T.S., EURO, etc.);
3. în funcţie de garanţiile acordate de state subscriitorilor la împrumuturi :
 imprumuturi publice cu garanţii personale (care obliga statul debitor sa
angajeze cautiunea asiguratorie a altui stat);
 imprumuturi publice cu garanţii reale (implică angajamentul garantării
printr-un venit bugetar sigur şi permanent, proporţional cu serviciul aferent
datoriei publice angajate).
4. dupa clauza rambursarii, imprumuturi publice :
 amortizabile (termenele de rambursare si modalitatile de efectuare a
rambursarii se stabilesc in prealabil);
 imprumuturi neamortizabile (când statul se obliga sa plateasca, anual,
dobânzile datorate, fara sa defineasca precis termenele de stingere a datoriei sale
fata de subscriitorii imprumutului)
5. dupa forma titlurilor emise de stat:
 imprumuturi cu titluri nominative sau cele cu clauza de inscriptiune (se
emit când numarul subscriitorilor este redus si se caracterizeaza prin
restrictia platii veniturilor aferente si rambursarea sumelor scadente
doar catre titulari);
 imprumuturi cu titlu „la purtator" (se emit in cazul unor subscrieri cu
larga adresabilitate, in scopul asigurarii operativitatii in incasarea cupoanelor
aferente veniturilor promise si in transmiterea capitalului);
 imprumuturi cu titluri mixte (capitalul, fiind nominativ, se ramburseaza
doar titularilor, iar dobânzile se platesc pe baza cupoanelor „la purtator").
6. in functie de natura raporturilor juridice dintre părţi:
38
 voluntare sau liber consimtite (in acest caz, subscrierea este voluntara,
fara nici o constrângere directa);
 fortate (in acest caz, statul obliga anumite categorii de contribuabili sa
subscrie, iar aceste imprumuturi pot fi, asa cum s-a precizat anterior, directe sau
deghizate).
7. in funcţie de perioada de timp pentru care se contractează, deosebim:
 imprumuturi pe termen scurt sau flotante (au termene de rambursare de
pâna la 1 an);
 imprumuturi pe termen mediu (contractate pe perioade cuprinse intre 1 si 5
ani);
 imprumuturi pe termen lung (contractate pe perioade mai mari de 5 ani);
 imprumuturi fara termen (este cazul imprumuturilor perpetue si a rentelor
viagere).
8. in funcţie de posibilitatea negocierii titlurilor de credit public:
 imprumuturi publice certificate cu titluri negociabile (titlurile au o circulatie
asemanatoare cu aceea a efectelor de comert si pot fi vândute/cumparate la
bursele de valori, in functie de cotatia lor efectiva);
 imprumuturi publice certificate cu titluri nenegociabile (titlurile nu sunt
cotate la bursa, dar pot fi vândute la valoarea lor nominala);
 imprumuturi publice certificate cu titluri nelombardabile (aceste titluri nu
pot fi in gaj pentru constituirea garantiei in scopul obtinerii unui imprumut
de la banca sau de la alta institutie de credit).
9. în funcţie de avantajele acordate de stat creditorilor sai:
 cu dobânda (in acest caz rata dobânzii este stabilita de emitent, putând fi
fixa sau variabila si este precizata in cupoanele atasate titlurilor de credit
inmânate subscriitorilor);
 cu câstiguri sau premii (acestea asigura participarea subscriitorilor la
tragerile la sorti periodice, iar suma totala a câstigurilor sau premiilor se
 stabileste in functie de rata dobânzii aferenta unor imprumuturi similare si
se repartizeaza, cu titlu de câstig, doar posesorilor titlurilor iesite
câstigatoare);
 cu dobânda si câstiguri (in cazul carora dobânda se stabileste si se plateste
la fel ca la imprumuturile cu dobânda, iar câstigurile revin sub forma
primelor de emisiune sau/si a primelor de rambursare);
 cu clauza de indexare (care presupun dependenta lor de o valoare reala si
sunt lansate de stat in scopul prevenirii discriminarii ofertei de capital
pentru creditul public, datorate inflatiei).
10. in functie de locul de plasare a titlurilor de credit public:
 imprumuturi publice interne (se contracteaza pe piata interna de capital si se
exprima in moneda nationala sau/si in unele monede straine);
 imprumuturi publice externe (se contracteaza pe piata internationala de
capital sau in terte tari, iar titlurile emise se exprima in valutele tarilor
creditoare, in valuta unei terte tari, in EURO, in D.S.T. etc.).
11. in functie de scopul lansării lor către public, imprumuturile publice pot fi:
 financiare (când se contracteaza in scopul finantarii unor investitii ale
statului);
 bugetare (se angajeaza in scopul acoperirii unor parti din cheltuielile
bugetare ordinare);
 monetare (se contracteaza in scopul restrângerii masei monetare si al
reducerii preturilor);
 de repartitie (vizeaza atragerea unei fractiuni din disponibilitatile temporare
ale pietei de capital, in care se includ si economiile banesti ale populatiei,
pentru realizarea unor redistribuiri de produs intern brut, prin acoperirea
unei parti din necesitatile financiare ale prezentului);
 ciclice-conjuncturale (se emit in perioadele de recesiune in scopul finantarii
unor lucrari publice de anvergura, de pe urma carora se asteapta o relansare
economica);
39
 de razboi (militare), lansate in scopul obtinerii de resurse financiare pentru
finantarea dotarii armatei, pentru sustinerea financiara a razboiului aflat in
desfasurare si, in ultima instanta, pentru suportarea consecintelor financiare
ale razboiului (plati de despagubiri de razboi, plati de pensii pentru veterani,
invalizi, orfani si vaduve de razboi, refacerea zonelor distruse).
Elementele tehnice ale imprumuturilor publice:
 sunt stabilite în actele normative pe baza cărora sunt lansate şi sunt angajate.
 pe baza lor subscriitorii pot face judecaţi de valoare cu privire la condiţiile
plasarii disponibilitaţilor baneşti proprii în înscrisuri ale împrumutului public.
1. Denumirea imprumutului - se precizeaza destinaţia dată de către emitent resurselor
obţinute pe baza sa şi anul contractării împrumutului.
2. Imprumutatul (subscris, debitor sau emitent) este autoritatea publică solicitantă a
creditului. In cazul imprumutului de stat, acesta devine debitor si emitent, deoarece emite
inscrisuri cu denumiri specifice (obligatiuni, bonuri de tezaur, rente de stat s.a.) care
atesta:
 subscrierea la imprumut;
 valoarea efectului public;
 anuitatea;
 dobânda sau/si câstigul;
 scadenta.
3. Imprumutatorii (subscriitori, creditori sau depunători) sunt persoanele fizice si/sau
juridice care consimt să crediteze statul (sau orice autoritate publica), primind, in
schimbul sumelor subscrise, obligaţiuni, poliţe sau alte titluri de stat).
4. Titlurile de credit public sunt documente scrise având o forma şi un conţinut stabilite
prin actul normativ de lansare a imprumutului, in care se precizeaza sumele subscrise si
drepturile creditorilor. Aceste inscrisuri sunt denumite diferit (efecte publice, obligatiuni,
titluri publice sau hârtii de valoare), in functie de termenul de rambursare a imprumutului
si de caracteristicile lor juridice.
- In functie de termenul de rambursare, în cazul împrumuturilor pe termen scurt (de
pâna la 1 an) se emit:
 bonuri de tezaur (sunt inscrisuri care se adreseaza unei categorii speciale de
subscriitori, deoarece nu se supun regulilor dreptului cambial si nu pot fi
transmise la cursuri variabile, prin cesiunea de creante; ele pot fi, insa,
lombardate la banci si pot fi vândute la licitatii, la cursuri variabile).
 certificate de datorie (sunt inscrisuri care au caracteristicile bonurilor de tezaur,
dar se vând numai la valoarea lor nominala, având, deci, cursuri fixe).
 certificatele sau bonurile de impozite (sunt inscrisuri nepurtatoare de dobânda pe
care statul le inmâneaza creditorilor sai pentru plata unor furnituri sau pentru
onorarea altor angajamente; detinatorii acestor inscrisuri le pot utiliza pentru
achitarea impozitelor datorate statului si nu pot fi transmise decât statului).
 politele de tezaur (spre deosebire de inscrisurile prezentate anterior, acestea se
afla sub incidenta dreptului cambial, care reglementează condiţiile în care pot fi
scontate la bănci, executate silit etc.; de asemenea, acestea pot fi scontate la
banci sau pot fi negociate la bursele de valori).
 obligatiunile aferente creditului public (sunt titluri de credit emise de catre stat
pentru imprumuturile angajate pe termen mediu sau lung si asigura posesorilor
acestora un venit fix, de dobânzi anuale; sunt cazuri când sunt atribuite doar
câstiguri sau atât câstiguri cât si dobânzi).
 titlurile de renta (pentru împrumuturile fără termen, iar posesorii acestor
inscrisuri au dreptul sa primeasca de la stat anumite sume de bani, precizate
anticipat, care se platesc periodic, pe toata durata vietii acestora).
    In functie de caracteristicile lor juridice, titlurile de credit public pot fi:
- nominale (se emit când imprumutul public se adreseaza unui numar redus de
subscriitori, iar plata veniturilor aferente si rambursarea sumelor scadente se efectueaza
doar catre titulari sau reprezentanti ai acestora);
40
- la purtător (se emit când imprumutul public se adreseaza unui numar mare de
subscriitori, iar plata veniturilor aferente si rambursarea sumelor scadente se efectueaza
oricarui detinator al acestor inscrisuri si in orice localitate unde functioneaza ghiseele sale
de specialitate).
    De asemenea, trebuie retinut faptul ca, sumele exigibile, de la autoritatile publice
emitente ale imprumuturilor pe termene scurte formeaza datoria publica flotanta, iar cele
exigibile pe termene medii si lungi (inclusiv cele fara termen) reprezinta datoria publica
consolidata.
5. Cuantumul (marimea) imprumutului public apare sub forma cuantumului aprobat
de organul legislativ sau executiv,şi sub forma cuantumului realizat dupa incheierea
operatiunilor de plasare.
    Cuantumul aprobat se prezinta in urmatoarele forme:
- cuantum limitat, ca valoare nominala a unei sume ce urmeaza a fi imprumutata si in ce
priveste perioada de timp in care se pot efectua subscrierile;
- cuantum nelimitat, când statele solicita imprumuturi deschise (ca suma si/sau ca durata
a subscrierii).
    Cuantumul realizat este : în funcţie de condiţiile stabilite de autorităţile emitente cu
privire la dobânzi, câştiguri şi anuitate şi evidenţiază încrederea/neîncrederea potenţialilor
creditori (subscriitori) în autorităţile emitente.
    Cuantumul imprumutului public se determină cu relaţia:
Cip = VT · Nr.Te(pl) (1)
unde:
Cip – cuantumul imprumutului public
VT – valoarea unui titlu
Nr.Te(pl) – numarul titlurilor emise sau plasate efcetiv
6. Cursul de emisiune al imprumutului public (C ei) reprezinta pretul, stabilit de
emitent, pentru 100 de unitati monetare din valoarea nominala a acestuia.
Totusi, acest curs se stabileste de emitent si in functie de raportul dintre cererea si oferta
de capital de imprumut, de nivelul dobânzii si al altor avantaje promise de acesta
potentialilor emitenti. In acest context, in practica se utilizeaza:
curs „al pari", când Cei = 100 u.m.;
curs „sub pari", când Cei < 100 u.m.;
curs „supra pari", când Cei > 100 u.m.
De regula, datorita concurentei care se manifesta pe piata capitalului si a inexistentei unor
solutii alternative, cursul de emisiune al imprumuturilor publice este „sub pari",
subscriitorii beneficiind de o prima de emisiune, data de diferenţa dintre valoarea
nominala a titlului şi suma plătită la subscriere.
Când statul emitent are o reputatie buna pe piata capitalului, cursul de emisiune al
titlurilor de stat este „al pari" şi în mod excepţional „supra pari".
7. Valoarea titlului creditului public:
- valoarea nominală - reprezintă suma inscrisă pe titlul de credit public şi exprimă
mărimea datoriei pe care statul o are de plătit deţinătorului titlului;
- valoarea reală - reprezintă suma efectivă cu care se vinde sau se cumpără un titlu de
credit public şi se manifestă nu doar cu ocazia emiterii si angajarii creditului respectiv, ci
si in cursul perioadei de valabilitate a imprumutului angajat, in functie de cursul la care se
opteaza la bursa inscrisurile publice negociabile.
8. Veniturile si alte avantaje ce revin subscriitorilor la imprumuturile publice sunt
plati efective pe care statul le efectueaza catre creditorii sai, ca „pret" al dreptului de
folosinta temporara a sumelor banesti imprumutate, sub forma de: dobânzi, câstiguri,
dobânzi si câstiguri, rente, prime de rambursare, precum si anumite avantaje sau facilitati,
care nu presupun fluxuri monetare directe.
a) Dobânda reprezinta suma de bani pe care statul o plateste creditorilor sai pentru
imprumuturile angajate de la acestia. Nivelul (marimea) dobânzii anuale (Da) se stabileste
pe baza ratei dobânzii (d’), care se fixeaza anticipat, prin prospectul de emisiune a
imprumutului public si se foloseste relatia:
Da = VT · d (2)
’
41
unde:
VT – valoarea titlului de credit public
    Rata dobânzii la imprumuturile publice se fixeaza la un nivel apropiat de cel al ratei
medii a dobânzii la creditul bancar.
    Rata medie a dobânzii practicate la imprumuturile publice difera de la o tara la alta, iar
nivelul acestora se modifica de la o perioada la alta, inregistrându-se o tendinta de
crestere a lor. De asemenea, in ţările şi în perioadele în care procesele inflaţioniste sunt
mai accentuate, nivelul ratei medii a dobânzilor la împrumuturile publice este mai ridicat
decât atunci când monedele naţionale prezentau o stabilitate mai mare.
    In final, este de menţionat ca rata medie a dobânzii la creditele publice creşte pe
masură ce termenele pe care se angajează sunt mai îndelungate.
    Dobânda cuvenită subscriitorilor se acordă pe baza detaşarii periodice (anual sau de
doua ori pe an) a cupoanelor ce sunt anexate fiecarui titlu de credit public cu dobânda.
    In functie de cursul de emisiune al imprumutului public, se dimensioneaza rata
nominala a dobânzii (d’n) si rata reala a dobânzii (d’r), folosindu-se urmatoarele relatii:
(3)
si
(4)
unde:
Vn – valoarea nominala a titlului de credit public
Vr – valoarea reala a titlului de credit public
In functie de raportul dintre valoarea reala (incasata de stat cu ocazia subscrierii) si
valoarea nominala (incasata pe titlu de credit public), pot sa apara urmatoarele situatii:
daca Vr < Vn, atunci d’r > d’n;
daca Vr = Vn, atunci d’r = d’n;
daca Vr >Vn, atunci d’r < d’n. - acordarea privilegiului juridic pentru unele inscrisuri ale imprumuturilor
    b) Câstigurile sunt veniturile incasate de subscriitorii care sunt detinatori ai titlurilor de publice de a nu fi expuse executarii silite, in cazul declararii starii de faliment pentru
credit public câstigatoare cu ocazia tragerilor periodice la sorti. Suma totala a câstigurilor detinatorii acestora;
se stabileste, in acest caz, la nivelul dobânzilor care se atribuie in varianta titlurilor - garantarea juridica a unor imprumuturi publice impotriva deprecierii monetare,
publice cu dobânda, dar suma se imparte doar posesorilor de titluri de credit public iesite prin exprimarea lor intr-o valuta mai stabila sau prin indexarea lor s.a.
câstigatoare. Aceste titluri de credit public se emit de catre stat in scopul cresterii
atractivitatii unor imprumuturi si se adreseaza acelor subscriitori carora li se pare mai II. Datoria publică - aspecte generale, caracteristici:
tentanta perspectiva obtinerii unui câstig mare, in comparatie cu realizarea certa a unui  Datoria publica reprezintă valoarea totala a angajamentelor statului, incluzând şi
venit de câteva procente pe an, sub forma de dobânda. cheltuielile generate de acestea.
    In concluzie, rezulta ca, in cazul titlurilor de credit cu câstiguri, sunt subscriitori care  Forme de manifestare:
risca si devin mari câstigatori, in timp ce pierd dobânda pe care ar fi incasat-o in cazul    
titlurilor de credit cu dobânda. In cazul imprumuturilor publice cu dobânda si câstiguri
subscriitorii accepta o rata a dobânzii mai scazuta, in conditiile in care diferenta de venit
astfel rezultata este compensata sau chiar „remunerata" prin câstigurile atribuite sub
forma primelor de emisiune si a primelor de rambursare.
    c) Rentele sunt sumele de bani pe care statul se obliga sa le plateasca persoanelor fizice
care subscriu la imprumuturile publice fara un termen expres de rambursare. Aceste sume
de bani, denumite si rente viagere, se platesc regulat, in cuantumuri fixe stabilite
anticipat, pâna la sfârsitul vietii subscriitorilor, dupa care, obligatia statului se stinge.
    e) Primele de asigurare sunt venituri promise subscriitorilor la imprumuturile publice
sau care revin efectiv acestora datorita diferentei, favorabile lor, dintre cursul de emisiune
si cursul de rambursare ale obligatiunilor.
    f) Avantajele sau facilitatile non-substantiale (care nu presupun fluxuri monetare  Datoria publică totală reprezintă totalitatea obligaţiilor pecuniare ale statului
directe) se refera la: (guvern, institutii publice, financiare, unitati administrativ-teritoriale) la un
- scutirea de impozite a veniturilor incasate pentru imprumuturile subscrise sau moment dat, rezultate din împrumuturi interne şi externe (in lei si in valuta)
pentru titlurile de credit public negociabil procurate in tranzactiile bursiere; contractate pe termen scurt, mediu si lung, precum si obligatiile statului către
- acceptarea, de catre autoritatile fiscale, a unora dintre titlurile de credit public, trezoreria proprie, pentru sumele avansate temporar în scopul acoperirii
la valoarea lor nominala, pentru stingerea unor obligatii fata de stat a subscriitorilor; deficitului bugetar.
- Imprumuturile pot fi contractate de stat, prin Ministerul Finantelor, in nume
42
 propriu sau garantate de acesta.  Datoria publica consolidata cuprinde totalitatea datoriilor rezultate din
 - Datoria publica se exprima in moneda nationala sau in valuta, in functie de imprumuturile de stat contractate pe termen mediu si lung, precum si a celor
locul unde se contracteaza si de conditiile imprumutului. rezultate din prelungirea termenelor de rambursare a imprumuturilor pe termen
 - In scopul evaluarii datoriei publice a României, obligatiile exprimate in alta scurt, pe perioade de timp mediu si lung.
moneda decât cea nationala se calculeaza in moneda nationala, utilizându-se  Datoria publica la vedere - include atât depozitele constituite la Trezoreria
cursul de schimb comunicat de Banca Nationala a României. publica, de catre diversi subiecti autonomi, cât si alte sume banesti colectate de
 - De asemenea, datoria publica totala a unei tari se poate exprima in valori aceasta prin circuitul sau propriu.
absolute (pentru a cunoaste sarcina la care este supusa economia tarii respective     Distinctia dintre datoria publica flotanta si cea consolidata este importanta si
fata de creditori), in valori relative, ca procent din P.I.B. (pentru a permite pentru aprecierea efortului financiar pe care statul este nevoit sa-l faca, in mod
comparatia in timp si intre tari) si ca marime medie pe locuitor (pentru a permite curent, pentru rambursarea datoriei scadente si pentru plata dobânzilor aferente
comparatii si analize in timp si spatiu). in cursul unui an. Astfel cu cât ponderea datoriei publice flotante in totalul
    Datoria publica totala se calculeaza si se gestioneaza separat pe cele doua datoriei publice este mai mare, cu atât nevoia curenta de resurse financiare
forme ale sale, respectiv datoria publica interna si datoria publica externa. menite sa acopere serviciul datoriei publice* este mai presanta, si invers.
 Datoria publica interna constituie o parte integranta a datoriei publice totale si     De asemenea, in functie de termenele scadentelor sale, structura datoriei
evidentiaza imprumuturile de stat de pe piata financiara interna, de la persoane publice variaza de la o tara la alta si chiar de la o perioada la alta, datorita
fizice si/sau juridice, in moneda nationala sau in valute straine, precum si conditiilor financiar-monetare in care se formeaza. Astfel, tarile in care
imprumuturile angajate de terti, cu garantia statului, nerambursate la un moment procesele inflationiste sunt de amploare si de lunga durata sunt nevoite sa
dat. apeleze mai mult la imprumuturile pe termen scurt si uneori, mediu, deoarece
 Datoria publica externa constituie, de asemenea, o parte integrantă a datoriei plasamentele pe termen lung nu sunt destul de atractive pentru detinatorii de
publice totale şi se defineşte prin creditele externe contractate şi angajate de capitaluri banesti disponibile pentru imprumut.
catre stat, in nume propriu, sau de către autoritatile administratiei publice locale,     Aceasta atractivitate scazuta, datorata eroziunii sistematice a puterii de
precum si prin creditele externe contractate si angajate de catre alti subiecti cumparare a monedei, obliga statele, in cauza, sa creasca nivelul ratei dobânzii si
autonomi, cu garantia expresa a statului. sa acorde alte avantaje subscriitorilor la imprumut.
 Gradul de exigibilitate a datoriei publice se exprima cu ajutorul datoriei flotante Datoria publica bruta - Valoarea totala a imprumuturilor contractate, la un
si a datoriei consolidate. moment dat, de catre autoritatile publice;
 Datoria publica flotanta reprezinta datoria publica pe termen scurt si cuprinde  Datoria publica netă – din datoria publică brută se scade valoarea
imprumuturile contractate, pe perioade de pâna la un an, in scopul acoperirii imprumuturilor angajate de la institutiile de stat (Trezoreria publica, Banca
golurilor de casa generate de neconcordanta, in timp, a veniturilor cu cheltuielile Centrala, s.a.).
bugetare.
43
  Plafonul de indatorare publica - cuprinde totalitatea imprumuturilor pe care
S.U.A. 30,0 22,7 41,0 51,8
statul le poate contracta si garanta in decursul unui an calendaristic; se stabileşte
anual prin lege. Japonia -7,8 16,4 10,8 7,8
Este format din:
1. plafonul de indatorare publica interna, care se stabileste in functie de Media OECD 13,1 19,8 31,0 44,5
deficitul bugetar anual aprobat si de prevederile unor legi speciale;
In cazul României, datoria publica a evoluat asa cum se prezinta in tabelele 3 si 4.
2. plafonul de indatorare publica externa, care se stabileste ca suma
maxima a imprumuturilor externe pe care statul le poate contracta si
Tabelul 8.3 – Evolutia datoriei publice interne a României
garanta in decursul unui an calendaristic.
1993 1995 1997
   Tabelul 8.2 – Datoria publica neta in % din PIB pentru tarile OECD
Datoria publica interna
Tara 1970 1980 1990 1994 481 6.099,6 14.977,4
(in mld. lei)

Germania -8,2 11,8 22,1 46,1 % din P.I.B. 2,4 8,5 6,0

Franta -0,8 -3,3 16,5 31,5 Sursa: CNS

Belgia 55,1 69,6 119,6 128,3 Tabelul 8.4 – Evolutia datoriei publice externe a României

Spania - 6,1 31,7 47,4 1985 1989 1991 1995 1997

Italia 33,2 52m7 84,3 108,6 In cifre absolute

6.830 174 1.143 5.482,1 8.391
(mld. USD)
Olanda 29,4 24,5 36,9 42,7
% din P.I.B. 11,5 0,3 4,0 15,5 24,1
Marea Britanie 52,0 36,2 18,8 35,4
Sursa: CNS si BNR

Suedia -22,2 -13,9 -8,1 23,5

Datoria publica interna
Canada 11,6 13,3 44,0 64,4

44
La nivel national, atât angajarea imprumuturilor publice de pe piata financiara interna, cât  constituirea stocurilor la principalele produse strategice, necesare economiei
si garantiile acordate de stat unor terti pentru a contracta imprumuturi se realizeaza de nationale, stabilite de catre Guvern;
catre Guvern, in limita sumei aprobate de Parlament, prin intermediul Ministerului  finantarea efectuarii unor lucrari agricole;
Finantelor sau al altor institutii financiare specializate, care dobândesc calitatea de agent  finantarea realizarii productiei cu ciclu lung de fabricatie destinata exportului;
al statului.  realizarea unor obiective de investitii de interes national.
Datoria publica interna constituie o obligatie irevocabila si neconditionata a statului de a     Emiterea de catre Ministerul Finantelor a garantiilor necesare unitatilor economice,
rambursa imprumuturile contractate in lei, de a plati dobânzile, câstigurile si alte costuri pentru contractarea creditelor interne, este conditionata de acceptarea de catre minister a
aferente. clauzelor cuprinse in contractele de credit.
Pentru plata dobânzilor aferente datoriei publice interne se acorda o autorizare bugetara     Constituirea resurselor financiare necesare rambursarii ratelor scadente si platii
permanenta, respectiv o aprobare nelimitata de rambursare a imprumuturilor si de plata a dobânzilor aferente reprezinta sarcina unitatilor economice beneficiare a creditelor
dobânzilor si câstigurilor aferente, care nu necesita aprobari suplimentare prin legea garantate de stat.
anuala a bugetului de stat.     Pentru determinarea gradului de risc se efectueaza o analiza economico-financiara a
 Datoria publica interna este determinata de: documentatiei prezentate de persoana juridica ce solicita o garantie de stat si se prezinta
- imprumuturile pe termen scurt, contractate de stat, la Banca Nationala a României, Ministerului Finantelor, care determina, in procente, gradul de risc.
pentru echilibrarea bugetului de stat si care se ramburseaza in cursul anului;     Daca acesta nu depaseste 10% din valoarea imprumutului gradul de risc se accepta.
- emisiunea de bonuri de tezaur in scopul echilibrarii bugetului de stat, rambursabile din Apoi, in functie de gradul de risc determinat, Ministerul Finantelor calculeaza cuantumul
resurse bugetare pâna la finele anului; comisionului de risc ce trebuie virat in contul fondului de risc, de catre beneficiarul
- plasarea de inscrisuri, prin subscriptie publica, pe termen mediu si lung, in scopul imprumutului garantat.
procurarii resurselor banesti necesare pentru acoperirea deficitului bugetar anual;     Comisionul de risc se determina prin aplicarea cotei procentuale (a gradului de risc) la
- garantiile ce se acorda de stat pentru credite bancare interne primite de anumite unitati valoarea imprumutului garantat si se vireaza in cuantumul si la termenele stipulate in
economice si administrativ-teritoriale in scopul satisfacerii unor nevoi de dezvoltare conventia incheiata cu Ministerul Finantelor.
economica;     In scopul acoperirii riscurilor care pot sa apara, se constituie „Fondul de risc pentru
- folosirea pe termen scurt a disponibilitatilor din conturile Trezoreriei publice. garantii interne" si se gestioneaza de catre Ministerul Finantelor, in regim extrabugetar,
    In cazul României, in baza aprobarilor date de Guvern, Ministerul Finantelor este prin Contul General al Trezoreriei Statului.
autorizat sa garanteze, in numele si in contul statului, credite bancare interne, pe termen     Alimentarea acestui fond se realizeaza cu:
scurt, mediu si lung, contractate de unitati economice la banci comerciale pentru  sumele incasate sub forma de comisioane de la beneficiarii creditelor bancare
urmatoarele destinatii: angajate;
 realizarea programelor de restructurare aprobate de organele si autoritatile legal  dobânzile bonificate la disponibilitatile fondului si pastrate la Trezoreria publica
constituite; sau la banci, sub forma depozitelor bancare sau ca disponibilitati la vedere;
45
  penalizarile aplicate pentru neplata la termen a comisioanelor negociate si     In cazul unitatilor administrativ-teritoriale, Consiliile locale si judetene sau Consiliul
stabilite cu beneficiarii creditelor bancare garantate; General al Municipiului Bucuresti pot aproba contractarea de imprumuturi interne si
 sumele prevazute in bugetul de stat cu aceasta destinatie, care se stabilesc si se externe, pe termen mediu si lung, pentru realizarea de investitii publice de interes local,
aproba anual in functie de gradul minim de expunere la risc si de cuantumul precum si pentru refinantarea datoriei publice locale.
celorlalte resurse care alimenteaza fondul.     Imprumuturile interne locale pot fi contractate fara garantia Guvernului, cu conditia
    Angajamentele de datorie publica, in lei sau in valuta, se inregistreaza in Registrul informarii prealabile a Ministerului Finantelor, insa cele externe locale necesita aprobarea
datoriei publice interne, instituit legal la Ministerul Finantelor. comisiei de autorizare a acestor imprumuturi formata din reprezentanti ai Guvernului,
    Gestionarea datoriei publice interne se asigura de catre Ministerul Finantelor si consta Bancii Nationale a României si ai autoritatilor publice locale.
in:     Datoria publica locala interna reprezinta o obligatie generala ce presupune
 contractarea imprumuturilor de stat; rambursarea ei la scadentele convenite si plata dobânzilor si a comisioanelor stabilite prin

 organizarea si tinerea evidentei, prin conturi specifice, a datoriei publice interne; acordurile incheiate. In acest context, ratele scadente aferente imprumuturilor contractate,

 rambursarea datoriei publice; dobânzile si comisioanele datorate se inscriu in bugetul local.

Prin urmare, Guvernului nu-i revine nici o obligatie de plata in legatura cu datoria publica
 calculul si plata dobânzilor, comisioanelor si spezelor datorate;
locala scadenta.
 efectuarea altor operatiuni specifice.
    De asemenea, imprumuturile contractate de unitatile administrativ-teritoriale pot fi
    In practica româneasca actuala, indatorarea publica interna se caracterizeaza printr-o
garantate de catre autoritatea administratiei publice locale prin oricare din veniturile
dinamica relativ sustinuta, in conditiile utilizarii unor diverse modalitati de indatorare,
proprii, exceptându-se cele provenite din transferurile cu destinatie speciala de la bugetul
cum ar fi:
de stat.
 emisiunea si plasarea certificatelor de trezorerie cu dobânda adresabile
    In scopul cunoasterii marimii, structurii si evolutiei datoriei la nivelul fiecarei autoritati
persoanelor juridice;
publice locale, se instituie Registrul de evidenta a datoriei publice locale, in care se
 emisiunea si plasarea certificatelor de trezorerie cu discont adresabile
consemneaza:
persoanelor juridice rezidente in România;
 sumele aferente fiecarui imprumut contractat;
 emisiunea si plasarea certificatelor de trezorerie cu dobânda pentru populatie s.a.
 modalitatile de rambursare si scadentele convenite;
    La nivelul comunitatilor locale, datoria publica interna se formeaza:
 veniturile cu care se garanteaza rambursarea;
 prin imprumuturi interne, contractate de autoritatile publice locale de la banci
 dobânzile si comisioanele datorate;
comerciale sau de la alte institutii de credit;
 alte informatii semnificative pentru fiecare imprumut.
 pe baza titlurilor de valoare emise de catre autoritatile publice locale si
Potrivit legislatiei românesti in vigoare, capacitatea de indatorare la nivel local este
subscrise de catre diverse persoane fizice sau/si juridice.
plafonata la maximum 20% din totalul veniturilor curente ale bugetelor locale. In scopul
determinarii acestei limite, pentru imprumuturile contractate cu o rata a dobânzii variabila
46
se ia in considerare rata dobânzii in vigoare la data efectuarii calculului, iar daca 2. datoria publica interna angajata (ca totalitate a obligatiilor asumate de stat fata
imprumuturile sunt contractate in valuta, se ia in considerare cursul de schimb comunicat de creditorii interni si nerambursate in momentul realizarii analizei);
de Banca Nationala a României, de asemenea, la data efectuarii calculului. 3. datoria publica angajata pe locuitor (ca raport intre marimea absoluta a acesteia
    Autoritatile publice locale pot contracta imprumuturi si pe termen scurt, daca pe si numarul locuitorilor unei tari);
parcursul executiei bugetare apar goluri de casa temporare, datorate decalajului dintre 4. serviciul datoriei publice interne, in marime absoluta;
veniturile incasate si cheltuielile exigibile mai mari ale bugetului local. 5. ponderea serviciului datoriei publice interne in produsul intern brut sau in
    In prima instanta, aceste goluri de casa se acopera din fondul de rulment , iar dupa
*
totalul cheltuielilor bugetare;
epuizarea acestuia se apeleaza la imprumuturile fara dobânda ce pot fi acordate din
disponibilitatile Contului General al Trezoreriei Statului. Datoria publica externa
    Cea mai mare parte a datoriei publice interne provine de la imprumuturile contractate     Imprumuturile externe reprezinta o forma a exportului de capital si au inregistrat o
pentru finantarea si refinantarea deficitelor bugetare inregistrate incepând cu anul 1992. dezvoltare foarte mare in secolul al XX-lea datorita existentei, pe piata tarilor dezvoltate,
Cealalta partea a datoriei publice interne provine de la imprumuturile contractate de stat a unui surplus relativ de capital, care isi cauta plasament peste granita in conditii mai
cu destinatie speciala, cum ar fi: avantajoase decât in interior.
 acoperirea pierderilor din activitate inregistrate de intreprinderile de stat in     Imprumuturile sau creditele externe se grupeaza dupa anumite criterii, astfel:
perioada 1989-1990; 1. in functie de destinatie, deosebim:
 acoperirea creditelor neperformante preluate de la bancile de stat, inclusiv a  credite pe marfuri (sunt mai frecvente si se acorda pentru cumparari de marfuri
creditelor aferente investitiilor sistate de catre Guvern; de la creditor sau din tara acestuia);
 acoperirea pierderilor din calamitati, reflectate in credite bancare  credite financiare (se folosesc mai rar si se acorda de organisme financiare
nerambursabile; internationale in valuta convertibila; acestea se utilizeaza de catre debitor,
 regularizarea unor credite si dobânzi, considerate ca nerecuperabile, la Banca potrivit nevoilor sale, fie pe piata creditorului, fie pe o terta piata, in special in
Agricola si Bancorex; scopuri productive cum ar fi: construirea de intreprinderi extractive, centrale
 continuarea participarii României la constituirea Combinatului minier de la electrice, fabrici producatoare de bunuri de consum, drumuri si poduri, cai ferate
Krivoi-Rog din Ucraina; si alte lucrari de infrastructura etc.);

 alte destinatii aprobate prin legi speciale. 2. in functie de durata pentru care se acorda, distingem:

Indicatori de apreciere, dintre care mentionam:  credite acordate pe termene scurte (1-2 ani);
1. gradul de indatorare a statului (se determina ca raport procentual intre  credite acordate pe termene medii (3-5 ani);
cuantumul datoriei publice si produsul intern brut, iar cu cât acest indicator are o  credite acordate pe termene lungi (peste 5 ani).
valoare mai mare, cu atât tara este mai indatorata);     Beneficiarul unui credit extern este interesat ca termenul de rambursare sa fie suficient
de indepartat pentru a-si procura resursele necesare restituirii acestuia si achitarii
47
dobânzilor, comisioanelor si a altor cheltuieli aferente.
    Daca imprumutul extern are o destinatie productiva, atunci termenul de rambursare
trebuie stabilit in functie de momentul punerii in functiune a obiectivului respectiv si de
valoarea adaugata ce se poate obtine de pe urma acestuia. De aceea, in cadrul termenului
final de rambursare se stabilesc trei perioade distincte, si anume:
 perioada de utilizare a creditului;
 perioada de gratie a creditului (in cursul careia nu se efectueaza plati pentru
rambursarea acestuia);
 perioada de rambursare propriu-zisa a creditului.
    In concluzie, termenele creditelor se stabilesc in functie de:
 destinatia acestora;
 rentabilitatea obiectivului pentru care se contracteaza imprumutul;
 practica internationala;
 legislatia existenta in tara creditorului si, respectiv, in tara beneficiarului
creditului;
 prevederile unor conventii internationale in materie s.a.
3. in functie de modalitatea de rambursare, deosebim:
 credite externe rambursate in cote egale;
 credite externe rambursate in cote inegale (care cresc progresiv);
 credite externe rambursate intr-o singura transa (la scadenta).
4. din punct de vedere al garantiei solicitate, intâlnim:
 credite externe acordate pe baza unei garantii materiale (cum ar fi: marfuri,
documente de dispozitie asupra marfurilor, actiuni si obligatiuni, depozite ale
unor firme, ale unor institutii guvernamentale, venituri ale statului, rezervele de
aur si devize ale statului etc.);
 credite externe acordate pe baza unei garantii morale.
5. din punctul de vedere al creditorului, creditele externe pot fi acordate de catre:
 intreprinderi furnizoare (credite comerciale sau de firma);
48
 banci si alte institutii de credit (credite bancare);
 guverne (credite guvernamentale);
 organisme financiare internationale (credite financiare);
 rentieri si alte persoane fizice (imprumuturi de stat).
Intreprinderile furnizoare si institutiile financiar-bancare acorda credite pe baze bilaterale,
guvernele acorda asistenta publica bilaterala, iar organismele financiare internationale
acorda asistenta publica pe baze multilaterale.
Asistenta publica bilaterala prezinta urmatoarele caracteristici:
 se acorda de catre:
o guvernele tarilor dezvoltate, membre ale Comitetului de Asistenta
pentru Dezvoltare pentru Tarile membre ale O.C.D.E.;
o guvernele unor tari exportatoare de petrol, membre ale O.C.D.E. etc.
 imbraca urmatoarele forme:
o ajutoare in natura sau in bani;
o asistenta tehnica si militara;
o imprumuturi in conditii privilegiate.
Asistenta publica multilaterala se acorda de organisme financiare internationale, cum ar
fi:
 Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (B.I.R.D.), denumita si
Banca Mondiala;
 organismele financiare regionale: Banca Europeana pentru Reconstructie si
Dezvoltare, Banca Interamericana de Dezvoltare, Banca Africana de Dezvoltare,
Banca Asiatica de Dezvoltare, Banca de Dezvoltare a Caraibelor;
 organisme financiare ale Comunitatii Economice Europene: Fondul European de
Dezvoltare, Banca Europeana de Investitii.
6. din punctul de vedere al beneficiarului de credite externe, in calitate de imprumutat pot
sa apara:
 intreprinderi private si publice;
  banci si alte institutii financiare;
 guverne, unitati administrativ-teritoriale;
 alte institutii de drept public.
    Uneori, in cazul imprumuturilor acordate pe baze bilaterale de catre tarile dezvoltate,
aprobarea acestora este insotita de:
 conditii economice, cum ar fi:
o utilizarea sumelor acordate pentru finantarea unor programe economice
numai pentru obiectivele agreate de tarile creditoare;
o valorificarea resurselor naturale, de catre tarile in curs de dezvoltare,
preponderent, sub forma de materii prime si semifabricate;
o utilizarea creditelor externe pentru procurarea de echipamente si alte
produse industriale din tarile creditoare s.a.
 conditii politice, cum ar fi:
o sprijinirea politicii interne si externe a guvernului tarii creditoare, a
initiativelor si actiunilor acestuia pe plan international, de catre
guvernul tarii debitoare;
o respectarea drepturilor omului;
o restaurarea si consolidarea democratiei s.a.
 conditii militare, cum ar fi:
o aderarea tarii beneficiare la anumite aliante militare;
o crearea de baze militare straine pe teritoriul tarii beneficiare;
o participarea la anumite actiuni militare;
o achizitionarea de tehnica de lupta si armament din tara creditoare s.a.
    Ca parte a datoriei publice, datoria publica externa se manifesta in anumite forme in
toate tarile lumii, dar ponderea sa in totalul datoriei publice difera de la o tara la alta si de
la un grup de tari la altul, altfel:
 in tarile dezvoltate din punct de vedere economic, ponderea datoriei publice
externe in totalul datoriei publice este relativ scazuta;
49
 in tarile in curs de dezvoltare, ponderea datoriei publice externe in totalul
datoriei publice este relativ ridicata, deoarece, de regula, acestea sunt nevoite sa
apeleze pe o scara mai larga la resurse externe.
    Optiunea tarilor lumii pentru imprumuturile interne si externe este dependenta de:
 marimea pietei interne a capitalului de imprumut;
 volumul comertului exterior;
 raportul dintre exportul si importul care compun comertul exterior.
    Spre deosebire de datoria publica interna, datoria publica externa este mai
impovaratoare din urmatoarele motive principale:
 imprumuturile externe trebuie rambursate, in timp ce imprumuturile interne pot
fi transformate in imprumuturi perpetue, sau rambursarea lor poate fi amânata
printr-o conversie intr-un imprumut pe termen lung;
 obligatiile privind dobânzile si alte cheltuieli aferente imprumuturilor externe se
stabilesc de catre creditori, guvernul tarii beneficiare neavând control asupra
acestora;
 deprecierea valutei debitorului pe pietele monetare interne creste povara platilor
de dobânzi si a capitalului rambursat;
 platile trebuie efectuate la termenele stabilite de catre creditori si nu la cele
convenabile tarii debitoare;
 neplata/nerestituirea la termene stabilite a dobânzilor, comisioanelor sau a
capitalului imprumutat atrage penalitati si creeaza dificultati pentru obtinerea
unor credite in viitor;
 balanta de plati este influentata negativ daca sumele obtinute, prin imprumuturi
externe, nu sunt utilizate pentru cresterea exporturilor, sau pentru reducerea
importurilor tarii debitoare;
 pierderea de suveranitate reprezinta, uneori, un pret indirect al recurgerii la
imprumuturi externe (este cazul imprumuturilor obtinute de la unele institutii
 financiare internationale si care pot cere guvernului tarii beneficiare sa statului român, pe plan international, sa nu fie afectata.
promoveze anumite politici economice).     Daca aceste conditii sunt intrunite, Ministerul Finantelor emite scrisoarea de garantie
    Potrivit legislatiei românesti in vigoare, la propunerea Guvernului, Parlamentul aproba si, pe baza mandatului primit de la Guvern, participa la negocierea acordurilor de
plafonul de credite externe in limita gradului de indatorare externa, in care se incadreaza imprumut.
necesarul de imprumuturi externe pe baza strategiei privind datoria publica externa.     Totodata, concomitent cu emiterea scrisorii de garantie, intre Ministerul Finantelor (in
    Garantarea de catre stat, prin Ministerul Finantelor, a unor credite externe pentru calitate de garant) si beneficiarul creditului extern (in calitate de garantat) se incheie o
investitii contractate de societati comerciale, regii autonome si institutii publice, se conventie, prin care se stabilesc cotele procentuale de participare la Fondul de risc pentru
efectueaza pe baza analizelor de proiect ale Bancii de Export-Import a României garantii externe si imprumuturi subsidiare, precum si obligatiile si drepturile partilor
(EXIMBANK S.A.). Analizele de proiect, care au la baza documentatiile intocmite de contractante.
catre solicitantii creditelor externe, se inainteaza Comitetului Interministerial de Garantii     Fondul de risc pentru garantii externe si imprumuturi subsidiare se constituie de catre
si Credite de Comert Exterior, care poate sa aprobe sau nu continuarea procedurii de Ministerul Finantelor, se administreaza in regim extrabugetar si se alimenteaza cu:
contractare a creditelor externe.  sumele datorate de catre beneficiarii de credite externe, garantate de stat;
    Solicitantii creditelor externe garantate de stat sunt obligati sa prezinte Ministerului  dobânzile bonificate la disponibilitatile acestui fond de catre Trezoreria publica;
Finantelor urmatoarele documente:  penalitatile aplicate pentru neplata la termen a comisioanelor datorate.
 aprobarea Comitetului Interministerial de Garantii si Credite de Comert Exterior,     Imprumuturile externe contractate de statul român, in nume propriu, precum si cele
daca aceasta aprobare este ceruta de lege; garantate de stat se inscriu in Registrul datoriei publice externe, care este instituit legal la
 proiectul acordului de imprumut; Ministerul Finantelor.
 proiectul scrisorii de garantie;     Când situatia o impune, Guvernul analizează oportunitatea şi condiţiile de reeşalonare,
 contractul comercial de imprumut; refinanţare şi/sau conversiune a datoriei publice externe şi prezintă propunerile sale
 fundamentarea resurselor mobilizabile necesare rambursarii imprumutului, platii Parlamentului în vederea aprobării.
avansului, dobânzilor si a comisioanelor aferente;     Revizuirea datoriei publice externe se efectueaza, adesea, atunci când tara debitoare,
 alte documente solicitate de catre banca straina creditoare. fie intâmpina dificultati in respectarea termenelor scadente (datorita insuficientei
    Pe baza analizei acestor documente, Ministerul Finantelor intocmeste o nota-mandat resurselor valutare), fie nu are dificultati in onorarea serviciului datoriei publice externe, *
cu privire la conditiile de negociere a acordului de imprumut, prin care se fixeaza si dar doreste sa beneficieze de conjunctura favorabila a pietei de capital (prin rambursarea
eventualele limite de negociere pe care acest minister le accepta in favoarea diversilor anticipata a unor imprumuturi). In practica internationala se utilizeaza urmatoarele
solicitanti de credite externe. metode de revizuire a datoriei publice:
    In calitate de garant al creditelor externe, Ministerul Finantelor, in numele statului,  reamenajarea sau restructurarea (prin care se modifica scadentarul
evalueaza riscurile monetare, valutare si financiare asociate imprumutului analizat, rambursarilor si rata dobânzii in scopul asigurarii conditiilor ca debitorul sa
oportunitatea si conditiile de acordare a garantiei, astfel incât credibilitatea financiara a poata achita arieratele inregistrate);
50
  recapitalizarea sau consolidarea (prin recapitalizare se urmareste angajarea     Aici? Bonurile de tezaur sunt titluri de imprumut, purtatoare de dobânda, la fel ca
unui nou imprumut pentru restituirea celui restant, iar consolidarea inseamna a obligatiunile si impreuna fac parte din categoria efectelor publice protejate, prin Codul
considera stinsa o datorie anterioara, ramasa neplatita, prin subscrierea unui Penal, impotriva falsificarii sau contrafacerii. Fiecare bon de tezaur cuprinde denumirea,
imprumut nou pe o perioada mai indelungata); emitentul, precizarea sumei de bani stabilita ca unitate valorica a imprumutului, precum
 anularea sau „usurarea" datoriei publice (reprezinta metoda de ultima instanta si alte informatii privind dobânda, termenul de rambursare, eventual numarul de serie si
a revizuirii datoriei, foarte greu acceptata de creditori si consta in scutirea totala alte conditionari din ansamblul carora rezulta ca titlul respectiv dovedeste si reprezinta o
sau partiala a tarii debitoare de serviciul aferent unor imprumuturi scadente). creanta a detinatorului fata de stat.
    Deseori, revizuirea datoriei publice, prin anularea sau „usurarea" datoriei publice, se     In România, potrivit Legii nr. 72/1996 privind finantele publice, Ministerul Finantelor
efectueaza din ratiuni politice, in scopul cresterii influentei creditorilor in tarile debitoare. poate fi autorizat anual, prin legea bugetului de stat, si cu aprobarea Guvernului, sa emita
bonuri de tezaur, purtatoare de dobânda, si a caror scadenta nu trebuie sa depaseasca
    Marimea si evolutia datoriei publice externe se afla in strânsa dependenta fata de sfârsitul anului bugetar.
balanta de plati externe, al carei proiect se elaboreaza de catre Ministerul Finantelor, in     Bonurile de tezaur se pun in circulatie prin Banca Nationala a României, având la baza
colaborare cu Banca Nationala a României. o conventie incheiata de aceasta cu Ministerul Finantelor. Totalul bonurilor de tezaur si a
    Executia balantei de plati externe se urmareste de catre Banca Nationala a României, altor instrumente specifice, aflate in circulatie, nu trebuie sa depaseasca 8% din volumul
care intocmeste si transmite, trimestrial, Ministerului Finantelor situatia drepturilor si total al cheltuielilor bugetului de stat aprobat. De asemenea, emiterea bonurilor de tezaur
angajamentelor externe ale statului. si a altor instrumente specifice se efectueaza numai in primele zece luni ale exercitiului
    Semestrial, Ministerul Finantelor si Banca Nationala a României prezinta Guvernului bugetar, iar retragerea lor trebuie sa se faca fara a depasi anul financiar in care au fost
informari cu privire la modul de realizare a prevederilor inscrise in balanta de plati emise.
externe, precum si propuneri de solutii pentru acoperirea deficitului sau de utilizare a
excedentului din contul curent al acesteia.
    Documentele vizând executia balantei de plati externe pentru anul financiar incheiat se
finalizeaza de catre Guvern si se inainteaza, spre aprobare, Parlamentului, pâna la 30
iunie.
    România, cu o datorie publica externa de circa 300 dolari SUA pe locuitor, de CAPITOLUL 10
aproximativ 20% in raport cu produsul intern brut si de circa 80% fata de exporturi, la RESURSELE FINANCIARE PUBLICE
finele anului 1997, se numara printre tarile debitoare cu o dezvoltare medie putin
indatorate fata de strainatate. Elemente de analiză:
     Resurse financiare;
 Structura resurselor financiare publice;
51
  Clasificarea resurselor financiare publice;
Resursele financiare - definiţii, aspecte generale, clarificări terminologice:
 Resursele financiare reprezintă totalitatea mijloacelor băneşti necesare realizării
obiectivelor economice şi sociale într-un interval de timp determinat (Văcărel,
2001)
 Provenienţă: PIB şi importuri.
 Destinaţii: consum, formare brută a capitalului, exporturi.
 Resursele financiare naţionale: resurse financiare publice + resursele
intreprinderilor publice si private + resursele organizatiilor fara scop lucrativ +
resursele populatiei.
 Resursele financiare publice: resursele administratiei centrale de stat + resursele
locale + resursele asigurarilor sociale de stat + resursele institutiilor cu caracter
autonom
Structura resurselor financiare publice - clasificări:
I. Din punct de vedere al conţinutului economic:
I.1. Prelevările cu caracter obligatoriu:
 Impozite.
 Taxe.
 Contribuţii.
I.2. Resurse de trezorerie (pentru acoperirea temporară a deficitelor curente ale
bugetului de stat, bugetelor locale şi bugetului de asigurări sociale, pentru acoperirea
golurilor de casă şi a deficitelor temporare ale bugetelor fondurilor speciale)
I.3. Împrumuturi publice
I.4. Finanţarea prin emisiune monetară fără acoperire (nerecomandabilă pe
termen mediu şi lung . O creştere a inflaţiei determină creşterea resurselor
fiscale (cresc încasările din impozitele pe venit şi din impozitele indirecte,
52
determinând o diminuare relativă a obligaţiilor de plată ale statului, indeosebi în
ceea ce priveşte datoria publică, în situaţia în care rata dobânzii la împrumuturi
este sub nivelul inflaţiei.
II. Din punct de vedere al ritmicităţii încasării la buget distingem
II.1. Resurse ordinare,curente: venituri fiscale, nefiscale, cotizaţii, etc.
II.2. Resurse extraordinare: împrumuturi de stat, transferuri, ajutoare, donaţii,
emisiunea bănească fără acoperire, valorificarea unor bunuri ale statului.
III. Conform structurii organizatorice a statelor
1.În statele de tip federal: resurse ale bugetului federal, ale statelor membre,
locale.
2.În statele de tip unitar: resurse ale bugetului central, ale bugetelor locale.
IV. În funcţie de provenienţă:
 Interne
 Externe: împrumuturi de la organisme financiare internaţionale, bănci străine sau
guverne ale altor ţări, transferuri externe nerambursabile, etc.
Evoluţia resurselor publice – comparaţii internaţionale (Văcărel,2003):
 Cea mai mare parte a resurselor publice din ţările cu economie de piaţă sunt
rezultatul procesului de redistribuire al PIB.
 Veniturile curente ale ţărilor OECD, reprezintă aprox.1/3 din PIB.
 Ponderea cea mai mare din resursele publice o deţin veniturile fiscale (impozitul
pe venitul persoanelor fizice şi cel al persoanelor juridice), impozitele indirecte,
taxe vamale, taxe de timbru şi de înregistrare.
 Veniturile fiscale (% din PIB) se situează între 19% (Canada) şi 43% (Olanda şi
Belgia) pentru ţările dezvoltate şi între 1% şi 25% în ţările în curs de dezvoltare.
În Romania în 2000 – 27,5%.
 Veniturile nefiscale (de la întreprinderile şi instituţiile publice) au un nivel redus
– aprox. 4%.
 Impozitele constituie principalul canal de procurare a veniturilor publice.
 Impozitele , taxele şi contribuţiile pentru A.S reprezintă aprox.9/10 din
veniturile curente în ţările foarte dezvoltate.
 Veniturile curente cresc mai rapid decât PIB dar mai lent decât cheltuielile
publice, de aici apelul la resursele extraordinare.
 În Romania: ponderea veniturilor în bugetul general consolidat a evoluat de la
38% din PIB în 1990 la 31% în 2000, din care veniturile fiscale au reprezentat
35% din PIB în 1990 şi 29% în 2000. Gradul de fiscalitate sub 30 %.
 Din veniturile fiscale cea mai mare parte o reprezintă veniturile indirecte (68%)
cu TVA reprezentând 41% din acestea, în timp ce veniturile directe au
reprezentat 26%, în 2000, reprezentând o inversare a accentului către impozitele
indirecte (în 1994-impozite directe 51% şi impozite indirecte 42% din veniturile
bugetului de stat)

53
 CAPITOLUL 11 Elementele impozitului:
IMPOZITE: GENERALITĂŢI 1. SUBIECTUL IMPOZITULUI (CONTRIBUABILUL) - persoana fizică sau
juridică obligată prin lege la plata acestuia. (Impozit pe salariu-muncitor,
Elemente de analiză: funcţionar, profesor, la impozitul pe profit-firma respectivă, etc.). Chiar dacă
 Elementele impozitului. impozitul este vărsat la stat de către o altă persoană (cum ar fi patronul în cazul
 Principiile impozitării. impozitului pe salariu) subiectul impozitului este tot salariatul respectiv.

 Aşezarea şi perceperea impozitelor 2. SUPORTĂTORUL (DESTINATARUL) IMPOZITULUI- persoana care

 Clasificarea impozitelor. suportă efectiv impozitul

3. OBIECTUL IMPUNERII - materia supusă impunerii (ex.venitul, averea,

Impozitele - definiţie, aspecte generale: profitul, salariul-pentru impozitele directe şi produsul vândut, serviciul

 Impozitele reprezintă o formă de prelevare a unei părţi din veniturile sau averea prestat, bunul importat-pentru impozitele indirecte).Pentru exprimarea

persoanelor fizice şi juridice la dispoziţia statului în vederea acoperirii dimensiunii acestuia se folosesc anumite unităţi de măsură (numite unităţi de

cheltuielilor publice. impunere) - moneda pentru impozitul pe venit - metrul pătrat de suprafaţă utilă
pentru impozitul pe clădiri - hectarul la impozitul funciar - bucata - litru - kg la
 Prelevarea are următoarele caracteristici:
taxele de consumaţie.
1. este obligatorie - plata impozitelor este o sarcină impusă tuturor
4. SURSA IMPOZITULUI - din ce se plăteşte impozitul: venit (obiectul coincide
persoanelor fizice şi juridice care posedă o anumită sursă de venit. Dreptul
cu sursa) sau avere (impozitul se plăteşte din venitul realizat de pe seama averii
de a introduce impozite îl are Parlamentul şi organele de stat locale.
respective).
2. este cu titlu definitiv, nerambursabil
5. COTA IMPOZITULUI - reprezintă impozitul aferent unei unităţi de impunere
3. este fără contraprestaţie directă din partea statului - în schimbul
(în sumă fixă sau cote procentuale proporţionale, progresive sau regresive)
prelevării, plătitorii nu pot solicita statului un contraservicu de valoare egală
6. TERMENUL DE PLATĂ - data până la care trebuie achitat.
sau apropiată.
7. ASIETA (MOD DE AŞEZARE) – totalitatea măsurilor permise de lege luate
 Caracteristica esenţială a evoluţiei impozitelor după cel de-al doilea război
de organele fiscale pentru identificarea obiectului impozabil, stabilirea
mondial este creşterea continuă atât în mărime absolută cât şi în mărime relativă.
mărimii materiei impozabile, determinarea impozitului datorat statului.
 Creşterea s-a realizat prin:
1. creşterea numărului de plătitori
Principiile impunerii:
2. prin extinderea bazei de impunere
1. Principii de echitate, dreptate, fiscală :
3. majorarea cotelor de impunere.

54
  Stabilirea minimului neimpozabil - în cazul impozitelor directe -
legiferarea scutirii de impozit a unui venit minim.
 Sarcina fiscală - stabilită în funcţie de puterea contributivă a fiecărui
plătitor, cu luarea în considerare a mărimii venitului sau averii care
face obiectul impunerii, ca şi a situaţiei personale a acestuia
 La o anumită putere contributivă, sarcina fiscală a unei categorii
sociale să fie stabilită în comparaţie cu sarcina fiscală a altei
categorii sociale.
 Impunerea să fie generală –cuprinzând toate categoriile sociale, care
realizează venituri sau care au o anumită avere.
 Cota de impunere- impunerea în sume fixe (capitaţie) şi în cote
procentuale (proporţionale –aceeaşi cotă indiferent de mărimea
obiectului impozabil), (regresive – impozitele indirecte – ponderea
impozitului indirect în venitul cumpărătorului este invers proporţională
cu veniturile sale), (progresive – cota creşte pe măsura creşterii
materiei impozabile, sub forma cotelor progresive simple – aceaşi cotă
de impozit asupra intregii materii impozabile aparţinând
contribuabilului şi sub forma cotelor progresive compuse-se divide
materia impozabilă în mai multe tranşe, iar pentru fiecare tranşă este
stabilită o altă cotă de impozit
2. Principii de politică financiară
 Randament fiscal ridicat
a) Impozitul trebuie să aibe caracter universal-trebuie să fie plătit de
toate persoanele care obţin venituri din aceeaşi sursă sau posedă
aceeaşi avere.Toată materia impozabilă trebuie să fie supusă
impozitului
b) Trebuie să nu existe posibilităţi de sustragere de la impunere a
unei părţi din materia impozabilă.
55
c) Volumul cheltuielilor privind stabilirea materiei impozabile,
calcularea şi perceperea trebuie să fie cât mai redus posibil.
 Stabilitate - randamentul trebuie să fie constant o perioadă lungă de
timp a ciclului economic
 Elasticitatea - trebuie ca acesta să fie permanent adaptabil
necesităţilor de venituri ale statului
3. Principii de politică economică:
 Procurarea de venituri necesare acoperirii cheltuielilor publice
 Folosirea ca instrument de promovare a unor ramuri economice
 Reducerea, stimularea producţiei sau a consumului unor mărfuri
 Extinderea exportului şi restrângerea importului
4. Principii social-politice: partide, categorii sociale, produse cu consecinţe
dăunătoare
Clasificarea impozitelor
A. In funcţie de trăsăturile de fond şi de formă:
1. Impozitele directe se stabilesc nominal in sarcina unor persoane fizice sau/si
juridice, in functie de veniturile sau averea acestora, pe baza cotelor legale de
impunere si se percep direct de la subiectul impozitului la anumite termene precis
stabilite. De regula, in cazul acestor impozite, subiectul si suportatorul impozitului
sunt una si aceeasi persoana.
    Pe baza criteriilor care stau la baza asezarii impozitelor directe, acestea se
grupeaza in:
    a) impozite reale (obiective, pe produs), care:
 o se stabilesc in legatura cu detinerea unor obiecte materiale (cum sunt     In cazul acestor impozite, prin lege, se atribuie calitatea de subiect al impozitului
pamântul, cladirile, magazinele etc.), facându-se abstractie de situatia altei persoane fizice sau juridice decât suportatorului acestora.
personala a subiectului impozitului;     In functie de forma lor de manifestare, impozitele indirecte se grupeaza in:
o au cunoscut o larga aplicabilitate in perioada capitalismului o taxe de consumatie;
premonopolist, dar ele se practica si in prezent in cazul cladirilor, o venituri care provin de la monopolurile fiscale;
terenurilor ocupate de cladiri, exploatarilor agricole; o taxe vamale;
o in aceasta categorie se includ: o taxe de timbru si de inregistrare.

o impozitul funciar;
o impozitul pe cladiri; B. Obiectul asupra carora se aseaza:
o impozitul pe activitati industriale, comerciale si 1. Impozite pe venit;
profesii libere; 2. Impozite pe avere;
o impozitul pe capitalul mobiliar sau banesc. 3. Impozite pe consum (sau pe cheltuieli).

    b) impozite personale (subiective), care:

o se aseaza asupra veniturilor sau averii avându-se in vedere si situatia C. Scopul urmarit de stat prin introducerea lor:

personala a subiectului impozitului;

1. Impozite financiare, instituite de stat in scopul realizarii de venituri necesare
o in aceasta categorie se includ:
acoperirii cheltuielilor statului (cum sunt, de exemplu, impozitele pe venit, taxele de

o impozitele pe veniturile persoanelor fizice; consumatie etc.).

2. Impozite de ordine, introduse de stat in scopul limitarii unei activitati anume sau
o impozitele pe veniturile societatilor de capital;
in vederea realizarii unor obiective nefiscale cum sunt, de exemplu, introducerea
o impozitele pe averea propriu-zisa;
unor accize ridicate asupra consumului de alcool si tutun sau utilizarea unor taxe
o impozitele pe circulatia averii;
vamale antidumping in scopul limitarii importului anumitor marfuri ce au pret de
o impozitele pe sporul de avere.
dumping.

2. Impozitele indirecte se percep cu ocazia vânzarii unor bunuri si al prestarii unor

D. Frecventa cu care se realizează - percep la buget:
servicii, fiind varsate la bugetul public de catre producatori, comercianti sau
prestatori de servicii si suportate de catre consumatorii bunurilor si serviciilor 1. Impozite permanente (ordinare), care se percep cu regularitate (de regula, anual),
impozabile. fiind inscrise in cadrul fiecarui buget public.
56
 2. Impozite incidentale (extraordinare), care se instituie in situatii exceptionale (cum
ar fi, de pilda, in situatii de criza si razboi) si se percep o singura data, motiv pentru
care ele nu sunt inscrise in bugetul public.

E. Institutia care le administreaza:

1. in statele de tip federal

1. impozite federale;
2. impozite ale statelor, landurilor, cantoanelor,
regiunilor sau provinciilor membre ale federatiilor;
3. impozite locale, ale departamentelor, provinciilor sau
judetelor, ale municipiilor, oraselor si comunelor.

2. in statele de tip unitar:

1. impozite ale administratiei centrale de stat;
2. impozite locale, ale organelor administrativ-
teritoriale.

57
  Deoarece impozitele directe sunt nominative, reglementate in functie de marirea
CAPITOLUL 11 venitului sau a averii si au termene de plata stabilite si cunoscute in anticipatie,
IMPOZITELE DIRECTE ele sunt preferabile fata de impozitele indirecte.

Elemente de analiză:  avantaje:

 Caracteristicile impozitelor directe .
o constituie venituri sigure pentru stat, cunoscute din timp si pe
 Impozitele reale.
care se poate baza la anumite intervale de timp;
 Impozitele personale.
o indeplinesc obiective de justitiei fiscala, deoarece sunt

Caracterizare generală exonerate veniturile necesare minimului de existenta;

 In decursul timpului, impozitele directe au evoluat o dată cu dezvoltarea
economiei, ele stabilindu-se pe diferite obiecte materiale, genuri de activităţi, pe
venituri sau pe averi.
 Sunt individualizate.
 Constituie cea mai veche forma de impunere. In primele decenii ale secolului al
XX-lea, impozitele asezate pe obiecte, materiale si genuri de activitati (adica
impozitele de tip real) au fost inlocuite treptat cu impozitele stabilite pe diferite
venituri (salarii, profit, renta) sau pe avere (mobiliara sau imobiliara), adica cu
impozite de tip personal.
 Incepând cu ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, datorita cresterii continue
a cheltuielilor publice, sporul de venituri realizat de stat prin introducerea
impozitelor personale nu a fost suficient pentru acoperirea acestora, astfel incât
s-a recurs si la impunerea indirecta.
o se calculeaza si se percep relativ usor.
 dezavantaje:
o nu sunt agreabile platitorilor;
o se apreciaza ca nu sunt productive, deoarece conducerile
statelor nu ar avea interes sa devina nepopulare, prin creşterea
acestor impozite;
o pot genera abuzuri în ce priveşte aşezarea şi încasarea
impozitelor.
Impozitele directe pot fi reale si personale.
Impozitele reale
    Impozitele reale au fost larg utilizate în perioada capitalismului ascendent.
    In primele stadii de dezvoltare a capitalismului, când pamântul reprezenta principalul
mijloc de productie, în anumite ţări europene a fost introdus impozitul funciar (pe
pamânt). Mărimea acestui impozit se stabilea pe baza unor criterii ca, de exemplu:

o numarul plugurilor utilizate in vederea lucrarii pamântului;

58
 o suprafata terenurilor cultivate; comerciale si profesiile libere, care avea la baza stabilirii lui, de asemenea, anumite
o calitatea terenurilor cultivate; criterii de ordin exterior, ca de exemplu:
o mărimea arenzii; o marimea localitatii in care se desfasurau aceste activitati;

o preţul pamântului etc. o natura intreprinderii (atelier, fabrica, comert cu ridicata,

comert cu amanuntul etc.);
    Utilizarea acestor criterii, în stabilirea impozitului funciar, nu permitea stabilirea reală o marimea capitalului;
şi corectă a capacităţii de plată a proprietarului funciar, deoarece se aveau în vedere o numarul lucratorilor;
numai unii dintre factorii care influenţau nivelul producţiei agricole. De aceea, un pas o capacitatea de productie;
important în stabilirea mai aproape de realitate a impozitului funciar l-a reprezentat o forta motrice folosita etc.
introducerea cadastrului.
    Cadastrul reprezinta atât actiunea de descriere a bunurilor funciare din fiecare     Nici acest impozit nu era asezat in functie de capacitatea contributiva a platitorului si
localitate, cu precizarea veniturilor pe care le produc, cât si registrele in care figureaza nu asigura echitate fiscala.
inscrisi contribuabilii cu bunurile lor, pe baza carora se stabileau impozitele directe.     Dezvoltarea industriei si comertului a generat extinderea relatiilor de credit, a
Cadastrul este, de fapt, starea civila a terenurilor si a fost folosit nu numai pentru activitatii bancare si a comertului cu hârtii de valoare. In aceste conditii a aparut o
impozitul funciar, ci si pentru alte impozite denumite cadastrale. categorie de persoane care s-a ocupat cu plasarea propriilor capitaluri banesti in operatii
    In afara de pamânt, impozitul real s-a calculat si pentru cladiri in functie de speculative, iar pentru impunerea acestora s-a introdus impozitul pe capitaluri banesti.
destinatia lor (locuinte, magazine, birouri etc.). Acest impozit se stabilea fie pe baza sumei dobânzilor pe care debitorul le platea pentru
    Stabilirea impozitului pe cladiri avea la baza, de asemenea, anumite criterii, cum sunt: capitalul luat cu imprumut, fie in functie de volumul dobânzilor pe care creditorul le
o numarul si destinatia camerelor; incasa pentru capitalul acordat cu imprumut.
o suprafata construita;     Si acest impozit a avut un randament fiscal scazut, deoarece atât debitorul cât si
o numarul usilor, ferestrelor si al cosurilor; creditorul nu erau interesati sa informeze corect organele fiscale despre relatiile de credit
o suprafata curtii; existente intre ei, pentru a se sustrage de la obligatiile de plata.

o marimea chiriei etc.     Unele impozite de tip real se practica si in prezent intr-o serie se tari in curs de
dezvoltare (in special exploatatiile agricole sunt supuse unor impozite de tip real).
    Utilizarea acestor criterii nu asigura o imagine clara asupra marimii obiectului
impozabil, iar impunerea devenea inechitabila. Impozitele personale
    Datorita dezvoltarii manufacturilor, a fabricilor, a comertului si a altor activitati libere,
numarul mestesugarilor , fabricantilor, comerciantilor si liber-profesionistilor a crescut.     In a doua jumatate a secolului al XIX-lea si in primele decenii ale secolului al XX-lea,

Pentru impunerea acestora, a fost instituit impozitul pe activitatile industriale, in diverse tari s-a trecut de la impozitul de tip real la cel de tip personal.

59
    Spre deosebire de cele reale, impozitele personale privesc in mod direct persoana Impozitul pe veniturile persoanelor fizice
contribuabilului.     La plata acestui impozit sunt supuse persoanele fizice care au domiciliul sau rezidenta
    Inlocuirea impunerii reale cu impunerea personala se datoreaza mai multor cauze, intr-un anumit stat, precum si persoanele nerezidente care realizeaza venituri din surse
astfel: aflate pe teritoriul acelui stat, cu unele exceptii prevazute de lege.
    De la plata impozitului pe venit sunt scutiti, frecvent, suveranii si familiile regale,
o in primul rând, muncitorii din perioada capitalismului diplomatii straini acreditati in tara respectiva (cu conditia reciprocitatii), uneori militarii,
ascendent fiind lipsiti de proprietati funciare, cladiri sau institutiile publice si persoanele fizice care realizeaza venituri sub nivelul minimului
capitaluri mobiliare nu puteau fi supusi la plata impozitelor neimpozabil.
reale; in schimb ei suportau greul impozitelor indirecte;
o in al doilea rând, trecerea la impozitele personale a devenit o     Obiectul impozabil il reprezinta veniturile obtinute din industrie, agricultura, comert,
necesitate, deoarece impozitele indirecte erau tot mai greu de banci, asigurari, profesii libere etc. de catre proprietari, intreprinzatori, mici mestesugari,
suportat de cei cu venituri mici. muncitori, functionari, liber-profesionisti.

    Drept urmare, s-a recurs la o anumita diferentiere a sarcinii fiscale, in functie de     Venitul impozabil reprezinta suma care ramâne dupa ce se efectueaza anumite
marimea veniturilor sau a averii si de situatia personala a fiecarui platitor, ceea ce a scazaminte din venitul brut, cum sunt:
marcat, de fapt, trecerea la sistemul impozitelor personale.
    Impozitele personale se intâlnesc sub forma: o cheltuielile de productie;

o impozitelor pe venit; o sumele prelevate la fondul de amortizare si la cel de rezerva;

o impozitelor pe avere. o primele de asigurare platite;

Impozitul pe venit
    Forma de baza a impozitelor personale, impozitele pe venit, au fost introduse in
perioada când s-a inregistrat o diferentiere suficienta a veniturilor realizate de diferite
categorii sociale. Practic, introducerea acestor impozite a fost posibila când muncitorii si
functionarii realizau venituri sub forma salariilor, când industriasii, comerciantii si
bancherii realizau venituri sub forma profitului, iar proprietarii funciari sub forma rentei.
    In calitate de subiecte ale impozitului pe venit apar atât persoanele fizice, cât si cele
juridice care realizeaza venituri din diferite surse.
o dobânzile platite pentru creditele primite;
o cotizatiile la asigurarile de boala, de accidente si somaj,
precum si la casele de pensii;
o pierderile provocate de calamitati naturale etc.
    De regula, impozitul pe venit este o impunere individuala, fiind asezat pe fiecare
persoana care a realizat venituri. Exista si situatii când veniturile se obtin in comun de
mai multe persoane si nu pot fi individualizate (cum ar fi de pilda impozitul agricol).
    In aceste situatii, impozitul de plata se stabileste fie cu luarea in considerare a unor
factori sociali (starea civila a platitorului de impozit, vârsta, numarul persoanelor aflate in

60
intretinerea sa etc.) fie fara sa se tina cont de acestia. declaratiei de impunere intocmite de subiectul impozitului. Dupa stabilirea impozitului
    In practica fiscala se intâlnesc doua sisteme de asezare a impozitelor pe veniturile datorat statului, acesta se inregistreaza in debitul contribuabilului in registrul de rol. De
persoanelor fizice, si anume: regula, incasarea impozitului stabilit asupra veniturilor din salarii, dobânzi, rente s.a. se
1. sistemul impunerii separate care presupune fie o impunere realizeaza prin stopaj la sursa,iar impozitul asupra celorlalte venituri se incaseaza direct
diferentiata pentru fiecare categorie de venit in functie de de la contribuabili.
natura acestuia, fie instituirea mai multor impozite, care     In România, veniturile persoanelor fizice se impoziteaza global pe baza Ordonantei
vizeaza fiecare in parte venitul obtinut dintr-o anumita sursa; Guvernului nr. 73/1999.
2. sistemul impunerii globale care presupune cumularea tuturor     Se supun impozitului pe venit urmatoarele categorii de venituri:
veniturilor realizate de o persoana fizica, indiferent de sursa de o veniturile din salarii;
provenienta si supunerea venitului cumulat unui singur o veniturile din activitati independente;
impozit. o veniturile din cedarea folosintei bunurilor;
o veniturile din dividende si dobânzi;
    Impunerea globala a veniturilor realizate de persoanele fizice este cea mai des intâlnita,
o alte venituri.
ea utilizându-se in tari ca: SUA, Germania, Franta, Italia, Belgia, Marea Britanie,
Ungaria, România s.a.
Nu sunt impozabile si nu se impoziteaza urmatoarele:
    Pentru stabilirea impozitului pe veniturile persoanelor fizice se utilizeaza cote
o ajutoarele, indemnizatiile si alte forme de sprijin cu destinatie speciala, acordate
proportionale sau progresive. Cea mai frecvent utilizata este impunerea in cote
din bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetelor fondurilor
progresive pe transe de venit. Astfel, in SUA se utilizeaza doua cote de impozit,
speciale, bugetele locale si din alte fonduri publice, precum si cele de aceeasi
respectiv 15% pentru cei care realizeaza venituri intre 2.001-30.000 dolari si 28% pentru
natura primite de la terte persoane, cu exceptia indemnizatiilor pentru incapacitate
cei cu venituri mai mari de 30.000 dolari. In Franta, cotele de impozit variaza intre 0%
temporara de munca, de maternitate si pentru concediul platit pentru ingrijirea
(aceasta cota se aplica contribuabililor singuri, cu un venit impozabil; anual de pâna la
copilului in vârsta de pâna la 2 ani, care sunt venituri de natura salariala;
18.140 FF) si 56,8% pentru venituri ce depasesc 246.770 FF (in cazul contribuabililor
o sumele incasate din asigurari de bunuri, de accidente, de risc profesional si din
singuri) si 493.540 FF pentru contribuabilii ce detin doua parti (exemplu sot si sotie), deci
altele similare, primite drept compensatie pentru paguba suportata;
dublul venitului realizat de o singura persoana.
o sumele primite drept despagubiri pentru pagubele suportate ca urmare a
    In Germania, se practica impunerea pe baza unor cote progresive pe transe de venituri,
calamitatilor naturale, precum si pentru cazurile de invaliditate sau de deces,
al caror nivel variaza intre 0% (pentru veniturile de pâna la 11.000 DM) si 53% (pentru
produse ca urmare a unor actiuni militare, conform legii;
un venit de peste 250.000 DM).
o sumele fixe de ingrijire pentru pensionarii care au fost incadrati in gradul I de
    In Japonia nivelul progresivitatii ajunge pâna la 50%, iar in Australia pâna la 60%.
invaliditate, precum si pensiile de orice fel;
    De regula, impozitul pe veniturile persoanelor fizice se stabileste anual, pe baza

61
 o contravaloarea cupoanelor ce reprezinta bonuri de valoare care se acorda cu titlu Impozitul pe profitul persoanelor juridice
gratuit persoanelor fizice conform dispozitiilor legale in materie;     Impunerea profitului realizat de persoanele juridice este determinata de organizarea
o contravaloarea echipamentelor tehnice, echipamentului individual de protectie si acestora ca societati de persoane sau ca societati de capital.
de lucru, alimentatiei de protectie, medicamentelor si materiilor igienico-sanitare,     In cazul societatilor de persoane, impunerea veniturilor acestora se face frecvent ca in
ce se acorda potrivit legislatiei in vigoare; cazul impunerii veniturilor persoanelor fizice, deoarece este greu de realizat o demarcatie
o sumele sau bunurile primite sub forma de sponsorizari sau mecenat; precisa intre averea fiecareia din persoanele asociate si patrimoniul societatii respective.

o alocatia individuala de hrana acordata sub forma tichetelor de masa, suportata     In cazul societatilor de capital se poate efectua o demarcatie precisa intre averea

integrata de angajator si hrana acordata potrivit dispozitiilor legale; personala a actionarilor si patrimoniul societatii, iar actionarii raspund pentru actele si

o veniturile obtinute ca urmare a transferului dreptului de proprietate asupra faptele societatii numai in limitele partii de capital pe care o detin.

bunurilor imobile si mobile corporale din patrimoniul personal, exclusiv cele     Deoarece profitul obtinut de o societate de capital se repartizeaza atât actionarilor (sub

obtinute din transferul dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare si partilor forma de dividende) cât si la dispozitia societatii (pentru constituirea unor fonduri),

sociale; putem vorbi de:

o sumele primite pentru acoperirea cheltuielilor de natura celor de transport, cazare, o profitul societatii inainte de repartizare;

indemnizatiei sau diurnelor acordate pe perioada delegarii si detasarii in alta o profitul repartizat actionarilor sub forma de dividende;

localitate (in tara si in strainatate), precum si cazul deplasarii (in cadrul localitatii), o profitul ramas la dispozitia societatii.

in interesul serviciului, inclusiv sumele primite pentru acoperirea cheltuielilor de

mutare in interesul serviciului;     Aceasta repartizare a profitului permite luarea in considerare a mai multor modalitati

o drepturile in bani si in natura primite de militarii in termen, militarii cu termen
redus, studentii si elevii militari ai institutiilor de invatamânt militare si civile;
o bursele primite de persoanele care urmeaza orice forma de scolarizare sau
perfectionare profesionala in cadru institutionalizat;
o sumele sau bunurile primite cu titlu de mostenire sau donatie;
o veniturile din agricultura si silvicultura.
de impunere a veniturilor realizate de societatile de capital, si anume:
o o prima modalitate consta in impunerea initiala a profitului total obtinut si apoi,
separat, profitul repartizat actionarilor sub forma de dividende (acest sistem,
considerat clasic, se practica in: SUA, Olanda, Belgia, Luxemburg, Elvetia,
Suedia);
o o a doua modalitate consta in aceea ca se impun numai dividendele, in timp ce
partea de profit lasata la dispozitia societatii de capital este scutita de impozit;

    Impozitul anual se calculeaza prin aplicarea asupra venitului anual global impozabil a o a treia modalitate presupune numai impunerea partii din profit care ramâne la

unui barem anual de impunere, care se actualizeaza semestrial prin hotarârea dispozitia societatii de capital, dividendele repartizate actionarilor nefiind

Guvernului, in functie de indicele de inflatie realizat pe 6 luni, comunicat de Comisia impozitate;

Nationala pentru Statistica.

62
 o a patra modalitate presupune impunerea separata mai intâi a dividendelor
repartizate actionarilor si apoi a partii din profit ramase la dispozitia societatii de
capital.
Pentru stabilirea venitului impozabil din venitul brut se scad:
o cheltuielile de productie;
o dobânzile platite;
o prelevarile la fondul de rezerva si la alte fonduri speciale
permise de lege etc.
    In ceea ce priveste impozitarea propriu-zisa a profitului net obtinut de societatile de
capital, practica fiscala internationala permite evidentierea urmatoarelor situatii:
o diferentierea cotelor de impunere in functie de proprietarul
capitalului social (intreprinderi de stat de interes national sau
local, societati private, societati cu capital strain);
o diferentierea cotelor de impunere in functie d enatura
activitatilor din care se obtine profitul (aceasta situatie se
intâlneste in Franta, Germania, Ucraina, Bulgaria
România);
o stabilirea nivelului cotelor de impunere in functie de cifra de
afaceri a societatilor comerciale (in Marea Britanie);
o utilizarea unor cote de impozit diferite, dupa cum impozitul
este un venit al bugetului de stat (federal) sau al bugetelor
locale (aceasta situatie se intâlneste in Rusia, Norvegia,
Portugalia, Finlanda etc.);
o utilizarea unei singure cote de impunere (de exemplu in
Polonia si Ungaria – 40%, Australia si Belgia – 39%,
Danemarca – 38%, Italia – 36%, Spania si Olanda – 35%,
etc.).
    In România, dupa decembrie 1989, sistemul de impozitare a persoanelor juridice care
realizeaza profit a cunoscut o evolutie continua, in strânsa legatura cu schimbarile
intervenite in derularea reformei economice si sociale.
    In categoria platitorilor impozitului de profit, potrivit legislatiei in vigoare, se include
urmatoarele persoane juridice si fizice (contribuabili):
o persoanele juridice române pentru profitul impozabil obtinut din orice sursa,
atât in România, cât si din strainatate; in aceasta categorie de contribuabili se
cuprind:
o regiile autonome, indiferent de subordonare;
o societatile comerciale, indiferent de forma de proprietate si de forma juridica
de organizare, inclusiv cele cu participare de capital strain sau cu capital
integral strain;
o societatile agricole;
o organizatiile cooperatiste;
o institutiile financiare si de credit;
o alte persoane juridice române.
si
o persoanele juridice straine care desfasoara activitati printr-un sediu permanent
in România, pentru profitul impozabil aferent acelui sediu permanent, cum ar
fi: companiile, organizatiile, fundatiile, trusturile sau alte entitati similare.
o persoanele juridice si fizice straine, atunci când participa, in baza unui
contract de asociere, la realizarea de activitati in scopul obtinerii de profit;
o persoanele juridice si fizice române, partenere intr-un contract de asociere care
nu da nastere unei persoane juridice, pentru profitul realizat, caz in care
impozitul datorat de persoana fizica se calculeaza, se retine si se varsa de catre
persoana juridica;
o institutiile publice, pentru veniturile extrabugetare obtinute din activitati
economice in conditiile legii.
63
 De la plata impozitului pe profit sunt exceptate:
o trezoreria statului, pentru operatiunile din fondurile publice derulate prin contul
general al trezoreriei;
o institutiile publice, pentru fondurile publice constituite potrivit legii finantelor
publice;
o unitatile economice, fara personalitate juridica, ale organizatiilor de nevazatori, de
invalizi si ale asociatiilor persoanelor cu handicap;
o persoanele juridice fara scop lucrativ (asociatiile, fundatiile, cultele religioase,
organizatiile sindicale, partidele politice s.a.), care obtin venituri din cotizatii,
contributii banesti, donatii, sponsorizari, dobânzile si dividendele obtinute din
plasarea disponibilitatilor rezultate din asemenea venituri si din alte venituri de
aceeasi natura;
o fundatiile testamentare;
o cooperativele care functioneaza ca unitati protejate, special organizate, potrivit
legii;
o institutiile de invatamânt particular acreditate, precum si cele autorizate provizoriu,
potrivit legii, pentru veniturile realizate in activitatea de invatamânt, cu conditia
utilizarii acestora pentru baza tehnico-materiala;
o asociatiile de proprietari, constituite ca persoane juridice, pentru veniturile obtinute
din activitati economice, care sunt utilizate pentru imbunatatirea confortului si a
eficientei cladirilor, pentru intretinerea si repararea proprietatii comune.
Impozitul pe profit se calculeaza prin aplicarea unei cote procentuale proportionale de
25%, cu unele exceptii prevazute de lege, astfel:
o contribuabilii care obtin venituri din activitatea barurilor de noapte, a cluburilor de
noapte si a cazinourilor platesc o cota aditionala de impozit de 25% asupra partii din
profitul impozabil care corespunde ponderii veniturilor inregistrate din aceste
activitati in totalul veniturilor realizate; cota aditionala de impozit de 25% o platesc,
64
de asemenea, persoanele fizice si juridice pentru veniturile proprii, de aceeasi natura,
realizate in baza contractelor de asociere in participatiune;
o in cazul Bancii Nationale a României, cota de impozit pe profit este de 80% si se aplica
asupra veniturilor ramase dupa scaderea cheltuielilor deductibile si a fondului de
rezerva;
o se impoziteaza cu o cota de 10% orice majorare a capitalului social efectuata prin
incorporarea rezervelor precum si a profiturilor, cu exceptia rezervelor legale si a
diferentelor favorabile din reevaluarea patrimoniului;
o contribuabilii care au realizat venituri in valuta, din export, si incasarea acestora are loc
printr-un cont bancar din România, platesc o cota de impozit de 5% pentru partea din
profitul impozabil care corespunde ponderii acestor venituri in totalul veniturilor
realizate de contribuabil.
    Profitul impozabil se determina ca diferenta intre veniturile contribuabilului si
cheltuielile aferente acestor venituri realizate cu exceptia cheltuielilor nedeductibile.
Veniturile contribuabilului reprezinta sumele sau valorile incasate ori de incasat si
include:
o veniturile din exploatare, respectiv veniturile din vânzarea
produselor, lucrarilor executate si serviciilor prestate, din
productia stocata, din productia de imobilizari, din subventii
de exploatare, precum si alte venituri din exploatarea curenta;
o veniturile financiare, respectiv veniturile din participatii, din
alte imobilizari financiare, din creante imobilizate, din titluri
de plasament, din diferente de curs valutar, din dobânzi, din
sconturi obtinute, creante imobilizate si alte venituri
financiare;
 o veniturile exceptionale, incasate din operatiuni de gestiune,
din operatiuni de capital (despagubiri, penalitati incasate,
venituri din cedarea activelor, cote-parti de subventii pentru
investitii virate la rezultatul exercitiului) si alte venituri
exceptionale.
    La stabilirea profitului impozabil se iau in calcul numai cheltuielile care contribuie
direct la realizarea veniturilor si care se regasesc in costul produselor si serviciilor.
Cheltuielile efectuate pentru realizarea veniturilor reprezinta sumele sau valorile platite
ori de platit, si includ:
o cheltuielile de exploatare, respectiv cheltuielile cu materiile prime, cu
materialele si marfurile, cheltuielile cu lucrarile si serviciile executate de terti,
cheltuielile cu personalul, cheltuielile cu impozitele, taxele si varsamintele
asimilate, alte cheltuieli de exploatare;
o cheltuielile financiare, respectiv cheltuielile privind titlurile de plasament
cedate, cheltuielile din diferentele de curs valutar, cheltuielile cu dobânzile,
pierderile din creantele legate de participatii, alte cheltuieli financiare;
o cheltuielile exceptionale, respectiv cheltuielile privind operatiunile de
capital si cele privind operatiunile de gestiune.
    Pentru determinarea profitului impozabil, cheltuielile sunt considerate deductibile daca
sunt aferente realizarii profitului si in limitele prevederilor legale. Daca o cheltuiala este
aferenta mai multor activitati, ea se repartizeaza pe fiecare activitate in parte proportional
cu veniturile realizate de fiecare din aceste activitati.
Exista, insa, anumite cheltuieli, expres prevazute de lege, care nu sunt deductibile, cum
sunt:
65
o cheltuielile cu impozitul pe profit, inclusiv cele reprezentând diferente din anii
precedenti, precum si impozitele platite in strainatate;
o impozitele cu retinere la sursa, platite in numele persoanelor fizice si juridice
nerezidente, pentru veniturile realizate in România;
o amenzile, confiscarile, majorarile de intârziere si penalitatile datorate catre
autoritatile române, altele decât cele prevazute in contractele economice;
o amenzile, penalitatile sau majorarile datorate catre autoritati straine sau in cadrul
contractelor economice incheiate cu persoane nerezidente in România;
o cheltuielile de protocol care depasesc limita de 1% aplicata asupra diferentei
rezultate dintre totalul veniturilor si cheltuielilor aferente, inclusiv accizele, mai
putin cheltuielile cu impozitul pe profit si cheltuielile de protocol inregistrate in
cursul anului;
o cheltuielile cu diurna care depasesc limitele legale stabilite pentru institutiile
publice;
o sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor peste limita legala,
cu exceptia celor create de banci in limita a 2% din soldul creditelor acordate si
a fondului de rezerva potrivit Legii bancare nr. 58/1998, a rezervelor tehnice ale
societatilor de asigurare si reasigurare create conform reglementarilor in vigoare,
precum si a fondului de rezerva, in limita a 5% din profitul contabil anual, pâna
când acesta va atinge a cincea parte din capitalul social subscris sau varsat;
o sumele pentru constituirea provizioanelor peste limitele legale;
o sumele care depasesc limitele cheltuielilor considerate deductibile, potrivit legii
bugetare anuale;
o cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor constatate lipsa din gestiune sau
degradate si neimputabile, precum si pentru activele corporale pentru care nu au
fost incheiate contracte de asigurare, taxa pe valoarea adaugata aferenta acestor
cheltuieli, taxa pe valoarea adaugata aferenta bunurilor, altele decât cele din
productia proprie, acordate salariatilor sub forma unor avantaje in natura,
 precum si taxa pe valoarea adaugata nedeductibila, aferenta cheltuielilor care
depasesc limitele prevazute de lege;
o cheltuielile de asigurare care nu privesc activele corporale si necorporale ale
contribuabilului, inclusiv asigurarile de viata ale personalului angajat;
o orice cheltuieli facute in favoarea actionarilor sau asociatilor, inclusiv dobânzile
platite in cazul contractelor civile, in situatia in care nu sunt impozitate la
persoana fizica;
o sumele angajate la nivelul contractului de asociere in participatiune in favoarea
partenerului contractual, sub forma unor sume fixe sau cote procentuale
raportate la venit, altele decât cele rezultate pe baza decontului intocmit;
o cheltuielile de conducere si cheltuielile de administrare, inregistrate de un sediu
permanent care apartine unei persoane fizice sau juridice straine, indiferent daca
s-au efectuat in statul in care se afla sediul permanent sau in alta parte, care
depasesc 10% din salariile impozabile ale sediului permanent din România;
o cheltuielile inregistrate in contabilitate pe baza unor documente care nu
indeplinesc, potrivit Legii contabilitatii nr. 82/1991, cu modificarile ulterioare,
conditiile de document justificativ;
o cheltuielile de sponsorizare peste limitele prevazute de normele legale in
vigoare;
o cheltuielile cu dobânzile aferente imprumuturilor altele decât cele acordate de
banci si de alte persoane juridice autorizate potrivit legii, care depasesc
dobânzile active medii ale bancilor, comunicate de Banca Nationala a României;
o cheltuielile cu serviciile, inclusiv de management sau consultanta, in situatia in
care nu sunt justificate de un contract scris si pentru care nu pot fi verificate
prestatorii in legatura cu natura acestora;
o cheltuielile determinate de diferentele nefavorabile de valoare ale titlurilor de
participare inregistrate la societatea la care se detin participatiile, cu exceptia
celor determinate de vânzarea-cumpararea acestora.
66
    Impozitul pe profit se calculeaza lunar si cumulat de la inceputul anului calendaristic
prin aplicarea cotelor de impozit, legal stabilite, asupra profitului impozabil.
    Daca, in cursul anului, in anumite luni se inregistreaza pierderi si, ulterior, profit,
pierderea se recupereaza din profitul realizat in urmatoarele luni. Daca se inregistreaza o
pierdere anuala, aceasta se recupereaza din profitul obtinut in urmatorii 5 ani, iar
pierderea fiscala , datorata divizarii sau fuziunii contribuabililor (persoane juridice), nu se
recupereaza.
    Impozitul pe profit se plateste trimestrial, pâna la data de 25 inclusiv a primei luni din
trimestrul urmator, cu exceptia Bancii Nationale a României si a societatilor bancare care
efectueaza plati lunar, pâna la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei pentru care se
calculeaza impozitul.
    Contribuabilii, cu exceptia Bancii Nationale a României si societatilor bancare, au
obligatia sa plateasca in contul impozitului pe profit pentru trimestrul IV, pâna la data de
25 ianuarie inclusiv a anului urmator, o suma egala cu impozitul calculat si evidentiat pe
lunile octombrie si noiembrie, iar pentru luna decembrie adauga o suma echivalenta cu
impozitul calculat pentru luna noiembrie. Ulterior, se efectueaza regularizarea pe baza
datelor din bilantul contabil, pâna la termenul prevazut pentru depunerea bilantului
contabil.
    In cursul anului fiscal, contribuabilii sunt obligati sa depuna declaratia de impunere
pâna la termenul de plata al impozitului inclusiv, urmând ca dupa definitivarea
impozitului pe profit, pe baza datelor din bilantul contabil anual, sa depuna declaratia de
impunere pentru anul fiscal expirat pâna la termenul prevazut pentru depunerea bilantului
contabil.
    Daca organul fiscal apreciaza ca impozitul pe profit nu a fost corect determinat, il
recalculeaza si il comunica, in scris, contribuabilului. Contribuabilul este obligat sa
plateasca impozitul pe profit comunicat de catre organul fiscal, prin instiintare de plata.
Daca impozitul pe profit, recalculat, este considerat prea mare, sarcina probarii acestui
fapt revine, exclusiv, contribuabilului.
    De asemenea, organul fiscal determina impozitul pe profit si in cazul contribuabililor
care fie nu au completat declaratia de impunere, fie nu au furnizat informatiile necesare  Au fost introduse începând cu deceniul trei al sec.XX.
pentru a determina obligatia fiscala.
    Plata impozitului pe profit se face in lei. In situatiile in care incasarea veniturilor de  se percep la vânzarea mărfurilor şi serviciilor;
catre beneficiarii de venit se face in valuta, plata impozitului, a eventualelor majorari de  se încasează de la toate persoanele care cumpără mărfuri şi servicii, indiferent de
intârziere si a amenzilor se efectueaza in lei proveniti din schimbul valutar la cursul in veniturile, averea sau situaţia personală a acestora;
vigoare la data platii.  se stabilesc în cote proporţionale asupra preţului mărfurilor supuse vânzării şi
    Pentru neplata la termen a impozitului pe profit, contribuabilul este obligat la plata serviciilor sau în sumă fixă pe unitatea de măsură a acestora;
majorarilor de intârziere,pentru suma respectiva, pe perioada cuprinsa intre termenul de  au un caracter regresiv;
plata si data la care obligatia fiscala este efectuata. De asemenea, majorari, de acest fel,  au un caracter inechitabil, deoarece nu prevăd venit minim neimpozabil sau
sunt platite si de organul fiscal pentru sumele platite in plus, ca impozite, de catre facilităţi în cazul celor care au copii sau persoane în întreţinere;
contribuabili si nerestituite in termenul legal.  nu există o concordanţă între plătitorul acestora la buget şi suportatorul lor; se
    Constatarea, controlul, urmarirea si incasarea impozitelor, precum si a majorarilor de plătesc la bugetul public de producători, comercianţi, dar sunt suportate de către
intârziere aferente se efectueaza de organele fiscale din subordinea Directiilor generale consumatori, fiind incluse în preţurile mărfurilor sau tarifele serviciilor ;
ale finantelor publice si controlului financiar de stat.  utilizarea lor conduce la scăderea nivelului de trai al populaţiei;
    In afara de majorari se pot aplica si amenzi contraventionale, executarea silita, iar in  mărimea lor este necunoscută de consumatori, fiind inclusă în preţuri sau tarife;
cazuri de abateri grave se aplica pedepse penale.
 manifestă sensibilitate ridicată faţă de conjunctura economică (de pilda, când o
economie are o evolutie ascendenta, impozitele indirecte pot avea un randament
fiscal ridicat şi invers in situaţia de recesiune economică);
CAPITOLUL 13
 perceperea lor este comodă şi reclamă un cost relativ redus.
IMPOZITELE INDIRECTE

 in ţările dezvoltate, aportul impozitelor indirecte la resursele bugetare publice

    Elemente de analiză:
este mai mic decât cel al impozitelor directe;
 in ţările în curs de dezvoltare, ponderea impozitelor indirecte o devansează pe
 Taxe de consumaţie;
cea a impozitelor directe, datorită nivelului mediu scăzut al veniturilor şi averii
 Monopolurile fiscale;
realizate şi deţinute de majoritatea populaţiei acestor ţări.
 Taxe vamale;
 forme:
 Taxe;
1. taxe de consumaţie;
2. monopoluri fiscale;
Impozitele indirecte- definiţii, aspecte generale, clasificări, clarificări terminologice
3. taxe vamale;
67
 4. alte taxe;     Impozitul cumulativ - utilizat o anumită perioadă în Olanda, Germania etc. s-a aplicat
mărfurilor la toate verigile pe la care au trecut din momentul ieşirii lor din producţie şi
. până ajungeau la consumator.
1.Taxele de consumaţie -cu cât o marfa trecea prin mai multe verigi, cu atât se platea statului un impozit mai
mare.
 reprezinta, cel mai important impozit indirect.
 sunt impozite indirecte care se includ în preţul de vânzare al mărfurilor şi Impozitul pe cifra de afaceri, apare sub forma de:
serviciilor realizate în interiorul ţării care percepe impozitul. a.impozit pe cifra de afaceri brută - se determina prin aplicarea cotei de impunere
asupra întregii valori a mărfurilor vândute, care include şi impozitul plătit la verigile
 se percep asupra mărfurilor de larg consum.
precedente;
Inconveniente:
 pot fi:
o utilizarea lui conduce la o stratificare de impozit, la perceperea de

1. taxe generale pe vânzari, când se percep la vânzarea tuturor impozit la impozit;

mărfurilor, indiferent dacă acestea sunt bunuri de consum sau mijloace o are ca efect concentrarea productiei, unitatile economice integrate

de producţie; evitând plata impozitului la verigile intermediare;

2. taxe speciale de consumaţie, care se aplică numai asupra unor o este lipsit de transparenţă, adică nu se cunoaşte precis cât s-a platit la

categorii de mărfuri sau servicii. buget de la producător la consumatorul final.

o nu are caracter neutru în privinţa schimburilor economice
1.1.Taxele generale pe vânzări internaţionale.

    Taxele generale pe vânzari apar sub forma impozitului pe cifra de afaceri.   b.impozit pe cifra de afaceri netă: se aplică numai asupra diferenţei dintre preţul de
vânzare şi preţul de cumpărare, adică numai asupra valorii adaugate de către fiecare
In functie de unitatea economică la care se încasează (unitatea producătoare, unitatea
participant la procesul de producţie şi circulaţie al marfii respective. Acest impozit este
comerţului cu ridicata sau cu amănuntul), impozitul pe cifra de afaceri apare sub forma
cunoscut si sub denumirea:
de:
Taxa pe valoarea adaugată (T.V.A.).
o impozit cumulativ;
Caracteristici:
o impozit pe cifra de afaceri.

68
  are un caracter universal, deoarece se aplică tuturor mărfurilor şi
serviciilor din economie;
 asigură o buna transparenţă, deoarece fiecare plătitor cunoaşte exact
care este mărimea impozitului şi a obligaţiei de plată ce-i revine;
 are un randament fiscal ridicat, deoarece este perceput la fiecare
tranzacţie cu produse şi servicii;
 asigura neutralitatea.
 Taxa pe valoarea adaugata se aplica operatiunilor cu plata, precum si
asupra celor asimilate acestora, efectuate de o maniera independenta de
catre persoanele fizice si juridice, in mod obisnuit sau ocazional, cum
sunt:
o livrarile de bunuri mobile, executările de lucrări si prestarile de
servicii efectuate in cadrul exercitarii activitatii profesionale;
o transferul proprietatii bunurilor imobiliare intre agentii economici,
intre acestia si institutii sau persoane fizice;
o importul de bunuri si servicii.
    Livrarile de bunuri mobile corporale sunt considerate a fi:
o operatiunile de vânzare obisnuite;
o schimbul reciproc de bunuri (barterul) – care este interpretat ca fiind
constituit din doua livrari separate, ce se impoziteaza distinct.
    Operatiunile asimilate livrarilor si prestarilor de servicii sunt cele care vizeaza:
o vânzarea cu plata in rate sau inchirierea bunurilor pe baza unui contract
cu clauza transferarii proprietatii asupra acestora dupa plata ultimei rate
sau la o anumita data;
69
o preluarea de catre agentii economici a unor bunuri in vederea folosirii
sub orice forma, in scop personal sau pentru a fi puse la dispozitia altor
persoane fizice sau juridice in mod gratuit.
    In categoria bunurilor imobiliare, in sensul T.V.A., se includ:
o toate constructiile imobiliare prin natura lor, cum sunt: locuintele,
vilele, constructiile industriale, comerciale, agricole sau cele destinate
exercitarii altor activitati;
o terenurile;
o bunurile mobile care nu pot fi detasate fara a fi deteriorate sau fara a
antrena deteriorarea imobilelor insesi (instalatii de forta, cazane
montate in subsoluri tehnice, conducte etc.).
    Prestarile de servicii impozabile sunt realizate pe baza de contract in scopul obtinerii
de profit. In sensul T.V.A., prin prestare de servicii impozabile se intelege orice
activitate desfasurata de o persoana fizica sau juridica si care nu reprezinta transfer al
dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile sau imobile. In categoria prestarilor de
servicii impozabile se includ, printre altele:
o lucrarile de constructii-montaj;
o transportul de persoane si marfuri;
o serviciile de posta si telecomunicatii;
o inchirierea de bunuri mobile sau imobile;
o operatiunile de comision si intermediere;
o reparatiile de orice natura;
o cesiunea unor bunuri mobile necorporale, cum sunt: drepturile de autor,
de brevete si licente, titlurile de participare, marcile de fabrica si de
comert;
o operatiunile de consulting, publicitate, expertizare s.a.
 o     Importurile de bunuri si servicii impozabile sunt cele pentru care se
datoreaza si taxele vamale, potrivit Regulamentului vamal de import al
României, indiferent daca bunurile sau serviciile au fost introduse in
tara pentru productie, investitii, comercializare sau uz personal. De
asemenea, in aceasta categorie se includ si materiile prime, materialele
si subansamblele scutite de taxe vamale, dar folosite in continuare
pentru obtinerea de produse destinate schimbului sau consumului
propriu al agentilor economici.
SCUTIRI DE TAXA PE VALOAREA ADAUGATĂ:
a) spitalizarea, ingrijirile medicale, inclusiv veterinare, si operatiunile strans legate de
acestea, desfasurate de unitati autorizate pentru astfel de activitati, indiferent de forma de
organizare si de titularul dreptului de proprietate, respectiv: spitale, sanatorii, centre de
sanatate rurale sau urbane, dispensare, cabinete si laboratoare medicale, centre de
ingrijire medicala si de diagnostic, statii de salvare si alte unitati autorizate sa desfasoare
astfel de activitati, precum si cantinele organizate pe langa aceste unitati. Sunt de
asemenea scutite serviciile de cazare, masa si tratament prestate cumulat de catre
persoane impozabile autorizate care isi desfasoara activitatea in statiuni balneoclimaterice
si a caror contravaloare este decontata pe baza de bilete de tratament, precum si serviciile
funerare prestate de unităţile sanitare.
b) prestarile de servicii efectuate in cadrul profesiunii lor de catre tehnicienii dentari,
precum si livrarea de proteze dentare efectuata de catre stomatologi si de catre tehnicienii
dentari, indiferent de forma de organizare si de titularul dreptului de proprietate;
c) prestarile de îngrijire si supraveghere la domiciliu a persoanelor efectuate de personal
specializat, cu exercitarea profesiunilor medicale si paramedicale;
d) livrarile de organe, de sange si de lapte uman;
70
e) activitatea de invatamant prevazuta la art. 15 alin. (5) din Legea invatamantului nr.
84/1995, republicata, cu modificarile ulterioare, desfasurata de unitatile autorizate de
Ministerul Educatiei si Cercetarii si care sunt cuprinse in sistemul national de invatamant,
precum si achizitionarea de catre acestea de documentatie tehnica si materiale de
constructii destinate invatamantului de stat si particular, precum si de aparatura, utilaje,
publicatii si dotari pentru procesul didactic. Sunt de asemenea scutite cantinele organizate
pe linga unitatile cuprinse in sistemul national de invatamant autorizate de Ministerul
Educatiei si Cercetarii;
f) prestarile de servicii si livrarile de bunuri strans legate de asistenta si protectia sociala
efectuate de institutiile publice, institutiile de interes public, sau de alte organisme
recunoscute ca avand caracter social;
g) prestarile de servicii si livrarile de bunuri strans legate de protectia copiilor si tinerilor,
efectuate de institutiile publice, institutiile de interes public sau de alte organisme
recunoscute ca avand caracter social;
h) prestarile de servicii si livrarile de bunuri furnizate membrilor in interesul lor colectiv,
in schimbul unei cotizatii fixate conform statutului, de organizatii fara scop patrimonial
ce au obiective de natura politica, sindicala, religioasa, patriotica, filozofica, filantropica
sau civica, precum si obiective de reprezentare a intereselor membrilor lor, in conditiile in
care aceasta scutire nu provoaca distorsiuni de concurenta;
i) serviciile ce au stransa legatura cu practicarea sportului sau a educatiei fizice prestate
de organizatii fara scop patrimonial in beneficiul persoanelor care practica sportul sau
educatia fizica;
j) prestari de servicii culturale si livrarile de bunuri legate nemijlocit de acestea, efectuate
de institutii publice;
k) prestarile de servicii si livrarile de bunuri efectuate de unitati ale caror operatiuni sunt
scutite conform lit. a), e), f), g), h), i) si j) cu ocazia manifestarilor destinate sa le aduca
sprijin financiar si organizate in profitul lor exclusiv, cu conditia ca aceste scutiri sa nu
produca distorsiuni concurentiale.
l) realizarea si difuzarea programelor de radio si televiziune, cu exceptia celor de
publicitate;
m) vanzarea de filme sau licente de filme destinate difuzarii prin televiziune, cu exceptia
celor de publicitate;
n) transportul bolnavilor sau ranitilor cu vehicule special amenajate si autorizate in acest
sens.
o) activitatile de cercetare-dezvoltare si inovare pentru realizarea programelor,
subprogramelor, proiectelor si temelor componente ale Programului national de cercetare
stiintifica si dezvoltare tehnologica, precum si actiunile cuprinse in acestea, in baza
Ordonantei Guvernului nr. 25/1995 privind reglementarea organizarii si finantarii
activitatii de cercetare-dezvoltare, cu modificarile ulterioare, aprobata prin Legea nr.
51/1996, sau ale Planului national de cercetare-dezvoltare si inovare prevazut in
Ordonanta Guvernului nr. 8/1997, aprobata prin Legea nr. 95/1998. Sunt de asemenea
scutite activitatile de cercetare-dezvoltare si inovare finantate in parteneriat international,
regional si bilateral;
p) livrarile de bunuri si/sau prestarile de servicii efectuate de producatorii agricoli
individuali;
r) urmatoarele operatiuni bancare si financiare:
71
 acordarea de credite, inclusiv acordarea de imprumuturi de asociatii/actionarii
societatilor comerciale in vederea asigurarii resurselor financiare ale societatii,
precum si acordarea de imprumuturi de catre orice persoana fizica sau juridica in
conditiile prevazute la art. 100 din Legea nr. 99/1999 privind unele masuri
pentru accelerarea reformei economice, cu modificarile ulterioare;
 operatiunile prevazute la art. 8 din Legea bancara nr.58/1998, cu modificarile
ulterioare, efectuate de bancile, persoane juridice romane, sucursalele din
Romania ale bancilor persoane juridice straine, organisme financiar-bancare
internationale, casele de economii, casele de ajutor reciproc, cooperativele de
credit si alte societati de credit, casele de schimb valutar precum si alte persoane
juridice autorizate sa desfasoare activitati bancare, cu exceptia urmatoarelor
operatiuni: operatiunile de leasing financiar, inchirierea de casete de siguranta,
tranzactii in cont propriu sau in contul clientilor cu metale pretioase, obiecte
confectionate din acestea si/sau pietre pretioase, expertizare de studii de
fezabilitate, acordarea de consultanta, evaluari de patrimoniu;
 operatiunile specifice efectuate de Banca Nationala a Romaniei, reglementate in
mod expres prin Legea nr.101/1998 privind Statutul Bancii Nationale a
Romaniei, cu modificarile ulterioare. Nu sunt scutite de taxa pe valoarea
adaugata achizitiile de de aur, argint, alte metale si pietre pretioase efectuate de
Banca Nationala a Romaniei de la persoane impozabile inregistrate ca platitoride
taxa pe valoarea adaugata.
 operatiunile de investitii financiare, de intermediere financiara, operatiunile cu
valori mobiliare sau instrumente financiare derivate, inclusiv cele cu valori
mobiliare care nu sunt tranzactionate pe piata de capital, precum si operatiunile
cu alte instrumente financiare;
  intermedierea în plasamentul de valori mobiliare si oferirea de servicii legate de
acesta;
s) gestiunea fondurilor comune de plasament si a fondurilor comune de creanta efectuate
de Fondul de garantare a depozitelor in sistemul bancar, Fondul Roman de Garantare a
Creditelor pentru Intreprinzatorii Privati - S.A., Fondul de Garantare a Creditului Rural -
S.A., Fondul National de Garantare a Creditelor pentru Intreprinderile Mici si Mijlocii
S.A., precum si de alte organisme constituite in acest scop;
ş) operatiunile de asigurare si de reasigurare, precum si prestarile de servicii aferente
acestor operatiuni efectuate de intermediarii in operatiuni de asigurare;
t) activitatile de organizare si exploatare a jocurilor de noroc efectuate de Compania
Nationala "Loteria Romana" - S.A. si contribuabilii autorizati de Comisia de coordonare,
avizare si atestare a jocurilor de noroc;
ţ) livrarile de bunuri si/sau prestarile de servicii realizate cu detinuti de unitatile din
sistemul penitenciar;
u) lucrarile de constructii, amenajari, reparatii si intretinere executate pentru monumente
comemorative ale combatantilor, eroilor, victimelor de razboi si ale Revolutiei din
decembrie 1989, precum si pentru muzee, case memoriale, monumente istorice si de
arhitectura;
v). incasarile din taxele de intrare la castele, muzee, targuri si expozitii, gradini zoologice
si botanice, biblioteci, precum si operatiunile care intra in sfera de aplicare a impozitului
pe spectacole;
x) editarea, tiparirea si/sau vanzarea de manuale scolare si/sau de carti, exclusiv
activitatea de publicitate;
72
y) livrarile de proteze de orice fel, accesorii ale acestora, precum si de produse
ortopedice;
w) valorificarea obiectelor si vesmintelor de cult, tipãrirea cartilor de cult, teologice sau
cu continut bisericesc, necesare practicarii cultului, precum si a celor asimilate obiectelor
de cult , potrivit art. 1 din Legea nr.103/1992 privind dreptul exclusiv al cultelor
religioase pentru producerea obiectelor de cult;
z) Sunt scutite de taxa pe valoarea adaugata activitatile persoanelor impozabile cu
venituri din operatiuni taxabile declarate, sau dupa caz realizate anual, de pana la 1,5
miliarde lei inclusiv. In situatia realizarii unor venituri superioare plafonului de
impozitare de 1,5 miliarde lei in cursul unui an fiscal, persoanele impozabile au obligatia
sa solicite inregistrarea ca platitori de taxa pe valoarea adaugata in conformitate cu
prevederile legale in vigoare. Dupa inscrierea ca platitori de taxa pe valoarea adaugata,
persoanele impozabile respective nu mai beneficiaza de scutire chiar daca ulterior
realizeaza venituri inferioare plafonului de 1,5 miliarde lei. Persoanele impozabile
inregistrate ca platitori de taxa pe valoarea adaugata, care in anul 2001 au realizat venituri
din operatiuni taxabile sub plafonul de 1,5 miliarde lei, pot solicita scoaterea din evidenta
ca platitori de taxa pe valoarea adaugata, in conditiile stabilite prin normele de aplicare a
prezentei legi, etc.
SCUTIRI LA IMPORTURI:
a) bunurile importate destinate comercializarii in regim duty-free, precum si prin
magazinele pentru servirea in exclusivitate a reprezentantelor diplomatice si a
personalului acestora;
b) bunurile introduse in tara de calatori sau alte persoane fizice cu domiciliul in
tara sau in strainatate, în conditiile si în limitele stabilite prin hotãrâre a
Guvernului, potrivit regimului vamal aplicabil persoanelor fizice;
c) reparatiile si transformarile la nave si aeronave romanesti in strainatate,
precum si carburantii si alte bunuri, aprovizionate din strainatate, destinate
utilizarii pe nave si/sau aeronave;
d) importul de bunuri a caror livrare de catre persoane impozabile este scutita de
taxa pe valoarea adaugata in interiorul tarii. Acelasi regim se aplica pentru
serviciile efectuate de prestatori cu sediul sau cu domiciliul in strainatate
pentru care locul prestarii se considera a fi in Romania potrivit prevederilor
art.7;
e) licente de filme si programe, drepturi de transmisie, abonamente la agentii de
stiri externe si altele de aceasta natura, destinate activitatii de radio si
televiziune;
f) importul de bunuri primite in mod gratuit cu titlu de ajutoare sau donatii
destinate unor scopuri cu caracter umanitar, social, filantropic, religios, de
SCUTIRI PENTRU EXPORTURI SAU ALTE OPERAŢIUNI SIMILARE ŞI
PENTRU TRANSPORTUL INTERNAŢIONAL:
a) exportul de bunuri, transportul si prestarile de servicii legate direct de exportul
bunurilor, precum si bunurile comercializate prin magazinele duty-free;
b) transportul international de persoane in si din strainatate, precum si prestarile
de servicii legate direct de acesta;
c) transportul de marfa si de persoane, in si din porturile si aeroporturile din
Romania, cu nave si aeronave sub pavilion romanesc, comandate de
beneficiari din strainatate;
d) trecerea mijloacelor de transport de marfuri si de calatori cu mijloace de
transport fluvial specializate, intre Romania si statele vecine;
e) transportul, prestarile de servicii accesorii transportului precum si alte prestari

aparare a sanatatii, cultural, artistic, educativ, stiintific, sportiv, de protectie si de servicii aferente marfurilor din import, si a caror contravaloare este inclusa

ameliorare a mediului, de protectie si conservare a monumentelor istorice si in baza de impozitare conform art.19 alin (1) si (2);

de arhitectura si importurile de bunuri finantate direct din imprumuturi

f) livrarile de bunuri destinate utilizarii pe nave si aeronave, sau incorporarii in
nerambursabile, acordate Romaniei de organisme internationale, de guverne
nave si aeronave, care presteaza transporturi internationale de persoane si de
straine si/sau de organizatii nonprofit si de caritate, in conditii stabilite prin
marfuri;
normele de aplicare a prezentei legi;

g) prestarile de servicii efectuate in aeroporturi aferente aeronavelor in trafic

g) importul urmatoarelor bunuri: mostrele fara valoare comerciala, materialele
international, precum si prestarile de servicii efectuate in porturi aferente
publicitare si de documentare, bunurile de origine romana, bunurile straine
navelor de comert maritim si pe fluvii internationale;
care potrivit legii devin proprietatea statului, bunurile reparate in strainatate
sau bunurile care le inlocuiesc pe cele necorespunzatoare calitativ, returnate
h) reparatiile la mijloacele de transport contractate cu beneficiari din strainatate;
partenerilor externi in perioada de garantie, bunurile care se inapoiaza in tara
ca urmare a unei expedieri eronate, echipamentele pentru protectia mediului
stabilite prin hotarare a Guvernului,
73
i) alte prestari de servicii efectuate de persoane impozabile cu sediul in
Romania, contractate cu beneficiari din strainatate;
j) prestarile de servicii pentru navele aflate în proprietatea companiilor de
navigatie care isi desfasoara activitatea în regimul special maritim sau operate
de acestea, precum si livrarile de nave in intregul lor catre aceste companii;
k) livrarile de bunuri si prestarile de servicii in favoarea directa a misiunilor
diplomatice si oficiilor consulare, precum si a personalului acestora, pe baza
de reciprocitate; livrarile de bunuri si prestarile de servicii in favoarea directa
a reprezentantelor internationale interguvernamentale acreditate in Romania,
precum si a personalului acestora ;
l) bunurile cumparate din expozitiile organizate in Romania, precum si din
reteaua comerciala, expediate sau transportate in strainatate de catre
cumparatorul care nu are domiciliul sau sediul in Romania;
m) livrarile de bunuri si prestarile de servicii finantate din ajutoare sau
imprumuturi nerambursabile acordate de guverne straine, de organisme
internationale si de organizatii nonprofit si de caritate din strainatate si din
tara, inclusiv din donatii ale persoanelor fizice;
n) constructia, extinderea, reabilitarea si consolidarea lacasurior de cult religios.
o) livrarile de utilaje, echipamente si prestarile de servicii legate nemijlocit de
operatiunile petroliere, realizate de titularii acordurilor petroliere persoane
juridice straine in baza Legii petrolului nr. 134/1995;
74
p) livrarile de utilaje, echipamente si prestarile de servicii aferente obiectivului
de investitii "Dezvoltarea si modernizarea Aeroportului International
Bucuresti - Otopeni".
SCUTIRI SPECIALE LEGATE DE TRAFICUL INTERNAŢIONAL DE BUNURI:
a) operatiunile de perfectionare activa, prevazute la Cap.VII,
Sectiunea a IV-a, din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al Romaniei;
b) bunurile realizate in regim de perfectionare activa, potrivit
prevederilor Cap. VII, Sectiunea a IV-a art. 111 lit.a) din Legea nr. 141/1997
privind Codul vamal al Romaniei, de persoane impozabile cu sediul in
Romania, contractate cu beneficiari din strainatate si care din dispozitia
acestora sunt livrate in antrepozite vamale aflate pe teritoriul Romaniei;
c) introducerea in tara de bunuri plasate in regim vamal
suspensiv cu exonerarea totala de la plata drepturilor de import, potrivit
prevederilor Codului vamal al Romaniei;
d) introducerea de bunuri in zonele libere direct din strainatate, in
vederea simplei depozitari a acestora, fara intocmirea de formalitati vamale;
e) introducerea de marfuri in zonele libere direct din strainatate,
precum si operatiunile comerciale de vanzare-cumparare a acestora intre
diversi operatori in perimetrul zonelor libere si care ulterior acestor operatiuni
parasesc in aceeasi stare teritoriul zonelor libere cu destinatie externa, fara
intocmirea de declaratii vamale;
f) prestarile de servicii legate direct de operatiunile prevazute la
lit. a)-e).
FAPTUL GENERATOR
Faptul generator al taxei pe valoarea adaugata ia nastere in momentul efectuarii livrarii de
bunuri si/sau in momentul prestarii serviciilor, cu exceptiile prevazute de prezenta lege.
Pentru operatiunile prevazute mai jos, faptul generator al taxei pe valoarea adaugata ia
nastere la :
a) data inregistrarii declaratiei vamale, in cazul bunurilor plasate in regim de import;
b) data primirii facturii externe pentru serviciile contractate de persoane impozabile din
Romania cu prestatori cu sediul sau domiciliul in strainatate, pentru care locul prestarii se
considera a fi in Romania;
c) data platii prestatorului extern in cazul platilor efectuate fara factura pentru serviciile
contractate de persoane impozabile din Romania cu prestatori cu sediul sau domiciliul in
strainatate, pentru care locul prestarii se considera a fi in Romania;
d) data la care bunurile aflate intr-un regim vamal suspensiv sunt plasate in regim de
import;
e) data stabilirii debitului pe baza de factura pentru prestarile de servicii care dau loc la
decontari sau plati succesive, acestea fiind considerate ca au fost efectuate in momentul
expirarii perioadelor aferente acestor decontari sau plati ;
f) data vanzarii bunurilor catre beneficiari, in cazul operatiunilor efectuate prin
intermediari sau prin consignatie;
g) data emiterii documentelor in care se consemneaza preluarea de catre persoane
impozabile a unor bunuri achizitionate sau fabricate de catre acestea pentru a fi utilizate
75
in scopuri care nu au legatura cu activitatea economica desfasurata de acestea, sau pentru
a fi puse la dispozitia altor persoane fizice ori juridice in mod gratuit;
h) data documentelor prin care se confirma prestarea de catre persoane impozabile a unor
servicii in scopuri care nu au legatura cu activitatea economica desfasurata de acestea sau
pentru alte persoane fizice ori juridice in mod gratuit;
i) data colectării monedelor din maşina pentru mărfurile vandute prin masini automate;
j) termenele de plata a ratelor prevazute in contracte pentru operatiunile de leasing;
EXIGIBILITATEA TAXEI PE VALOAREA ADAUGATĂ
 Exigibilitatea este dreptul organului fiscal de a pretinde platitorului de taxa pe
valoarea adaugata, la o anumita data, plata taxei datorate bugetului de stat.
 Exigibilitatea ia nastere concomitent cu faptul generator, cu exceptiile prevazute de
prezenta lege.
 Pentru livrarile de bunuri cu plata in rate exigibilitatea taxei pe valoarea adaugata
intervine la data prevazuta pentru plata ratelor.
 Exigibilitatea taxei pe valoarea adaugata este anticipata faptului generator atunci
cand:
a) factura fiscala este emisa inaintea efectuarii livrarii bunurilor sau prestarii
serviciilor ;
b) contravaloarea bunurilor sau a serviciilor se incaseaza inaintea efectuarii
livrarii bunurilor sau prestarii serviciilor;
c) se incaseaza avansuri, cu exceptia avansurilor acordate pentru:
 1. plata importurilor si a datoriei vamale stabilite potrivit legii; BAZA DE IMPOZITARE

2. realizarea producţiei destinate exportului; (1)Baza de impozitare a taxei pe valoarea adaugata este constituita din:

3. efectuarea de plăţi în contul clientului; a) pentru livrarile de bunuri si/sau prestarile de servicii, altele decat cele prevazute la lit.
b)-c), din tot ceea ce constituie contrapartida obtinuta sau care urmeaza a fi obtinuta de
4. livrări de bunuri şi prestări de servicii scutite de taxa pe valoarea furnizor sau prestator din partea cumparatorului, beneficiarului, sau a unui tert, inclusiv
adaugată. subventiile direct legate de pretul acestor operatiuni, exclusiv taxa pe valoarea adaugata.

 Pentru livrarile de bunuri si/sau prestarile de servicii care se efectueaza continuu - b) preturile de achizitie sau, in lipsa acestora, pretul de cost determinat la momentul
energie electrica, energie termica, gaze naturale, apa, servicii telefonice si altele livrarii/prestarii;
similare- exigibilitatea taxei pe valoarea adaugata intervine la data stabilirii debitului
beneficiarului pe baza de factura fiscala sau alt document legal. c) compensatiile;
 Exigibilitatea taxei pe valoarea adaugata aferenta avansurilor incasate de persoanele
impozabile inregistrate ca platitori de taxa pe valoarea adaugata care au castigat (2) Sunt cuprinse in baza de impozitare:

licitatii pentru efectuarea obiectivelor finantate din credite acordate de organismele

a) impozitele, taxele, daca prin lege nu se prevede altfel, exclusiv taxa pe valoarea
financiare internationale statului roman sau garantate de acesta ia nastere la data
adaugata;
facturarii situatiilor de lucrari.

b) cheltuieli accesorii cum ar fi: comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport si

 Exigibilitatea taxei pe valoarea adaugata aferenta sumelor constituite drept garantie
asigurare, decontate cumparatorului sau clientului.
pentru acoperirea eventualelor reclamatii privind calitatea lucrarilor de constructii-
montaj ia nastere la data incheierii procesului verbal de receptie definitiva sau, dupa
(3) Nu se cuprind in baza de impozitare urmatoarele:
caz, la data incasarii sumelor, daca incasarea este anterioara acestuia.
a) rabaturile, remizele, risturnele, sconturile si alte reduceri de pret acordate de furnizori
 Exigibilitatea taxei pe valoarea adaugata pentru lucrarile imobiliare intervine la data direct clientilor in vederea stimularii vanzarilor, in conditiile prevazute in contractele
incasarii avansurilor pe baza de situatii de lucrari, dar antreprenorii pot sa opteze incheiate;
pentru plata taxei pe valoarea adaugata la data livrarii, in conditii stabilite prin
normele de aplicare a prezentei legi. b) penalizarile, precum si sumele reprezentand daune-interese stabilite prin hotarare
judecatoreasca definitiva, solicitate pentru neindeplinirea totala sau partiala a obligatiilor
contractuale;
76
c) dobanzile percepute pentru: plati cu intarziere, vanzari cu plata in rate, operatiuni de
leasing;
d) sumele achitate de furnizor sau prestator in contul clientului si care apoi se deconteaza
acestuia;
e) ambalajele care circula intre furnizorii de marfa si clienti, prin schimb, fara facturare;
(4) Baza de impozitare se reduce corespunzator:
a) în cazul refuzurilor totale sau partiale privind cantitatea, preturile sau alte elemente
cuprinse în facturi ori în alte documente legal aprobate, precum si în cazul retururilor de
pânã la 15% din presa scrisa;
b) in situatia in care reducerile de pret prevazute la alin. (3) lit. a) sunt acordate conform
contractelor incheiate dupa livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor;
c) în cazul în care cumparatorii returneaza ambalajele în care s-a expediat marfa, pentru
amblajele care circula prin facturare.
La importul de bunuri
(1) Pentru bunurile importate baza de impozitare este constituita din valoarea in vama,
determinata potrivit legii, la care se adauga taxele vamale, comisionul vamal, accizele si
alte taxe datorate potrivit legii.
(2) Sunt cuprinse in baza de impozitare, in masura in care nu au fost cuprinse in baza de
impozitare determinata potrivit alin. (1), cheltuieli accesorii cum ar fi: comisioanele,
cheltuielile de ambalare, transport si asigurare care intervin dupa intrarea bunului in tara
pana la primul loc de destinatie a bunurilor.
77
(3) Prin primul loc de destinatie se intelege locul care figureaza pe documentul de
transport care insoteste bunurile la intrarea in tara.
COTELE DE IMPOZITARE ŞI CALCULUL TAXEI
(1) In Romania cota standard a taxei pe valoarea adaugata este de 19% si se aplica
operatiunilor impozabile, cu exceptia celor scutite de taxa pe valoarea adaugata.
(2) Cota de taxa pe valoarea adaugata aplicabila este cea in vigoare la data la care ia
nastere faptul generator al taxei pe valoarea adaugata.
(3) Taxa pe valoarea adaugata se calculeaza prin aplicarea cotei standard asupra bazei de
impozitare.
(4) Prin derogare de la prevederile alin. (1), taxa pe valoarea adaugata se calculeaza prin
aplicarea cotei recalculate, determinata potrivit metodologiei stabilite prin normele de
aplicare a prezentei legi, asupra:
a) sumelor obtinute din vanzarea bunurilor comercializate prin comertul cu amanuntul -
magazine comerciale, consignatii, unitati de alimentatie publica sau alte unitati care au
relatii directe cu populatia, ale caror preturi cuprind si taxa pe valoarea adaugata;
b) sumelor obtinute din unele prestari de servicii - transport, posta, telefon, telegraf si
altele de aceeasi natura ale caror tarife practicate cuprind si taxa pe valoarea adaugata;
c) sumelor obtinute din vanzarea de bunuri pe baza de licitatie, pe baza de evaluare sau
expertiza, precum si pentru alte situatii similare;
d) compensatiei, pentru transferul dreptului de proprietate a unor bunuri din patrimoniul
persoanelor impozabile in domeniul public, in conditiile prevazute de legislatia
referitoare la proprietatea publica si regimul juridic al acesteia.
     Taxa pe valoarea adaugata de incasat (T.V.A./i) reprezinta diferenta dintre T.V.A./d si
    Principiul de baza pe care se sprijina sistemul de functionare a T.V.A. consta in T.V.A./c.
aceea ca din taxa facturata pentru bunurile livrate si serviciile prestate se scade taxa Deci,
aferenta bunurilor si serviciilor prestate sau executate in unitatile proprii destinate T.V.A./i = T.V.A./d – T.V.A./c
realizarii operatiunilor impozabile. Diferenta de taxa in plus se preleva la bugetul de stat,     Aceasta situatie se intâlneste mai rar si apare atunci când valoarea facturilor primite
iar diferenta in minus se regularizeaza in conditiile legii. plus valoarea facturilor emise pentru marfurile exportate, este mai mare decât valoarea
    Taxa pe valoarea adaugata deductibila (T.V.A./d) reprezinta taxa inscrisa in facturile facturilor emise la intern.
primite pentru bunurile si serviciile destinate realizarii de operatii impozabile.     Când intreaga productie este destinata exportului, T.V.A./d se restituie integral,
    Deci, realizându-se egalitatea:
T.V.A./d = T.V.A./i
T.V.A./d = totalul sumelor de T.V.A. din facturile primite o iar T.V.A./c = 0 si T.V.A./p = 0.
    Daca intreaga productie a unei unitati economice consta in realizarea
    adica
de produse scutite de la plata T.V.A, T.V.A./d se trece pe costuri,
T.V.A./c nu se calculeaza si nu se aplica T.V.A./p si T.V.A./i.
T.V.A./d = valoarea marfurilor din facturile primite x cota de T.V.A.
    Platitorii de T.V.A. sunt obligati sa depuna, sub semnatura

    Taxa pe valoarea adaugata colectata (T.V.A./c) reprezinta taxa inscrisa distinct in persoanelor autorizate, la organul fiscal competent, o declaratie de

facturile emise pentru bunurile si serviciile destinate realizarii de operatii impozabile la inregistrare fiscala, in termen de 15 zile de la data eliberarii

intern. certificatului de inmatriculare, a autorizatiei de functionare sau a actului

Deci, de constituire, dupa caz.

    De asemenea, in caz de incetare a activitatii, platitorii T.V.A. sunt
T.V.A./c = totalul sumelor de T.V.A. din facturile emise obligati sa solicite organului fiscal competent scoaterea din evidenta ca
adica platitor de T.V.A.
T.V.A./c = valoarea marfurilor din facturile emise x cota de T.V.A.    
Taxa pe valoarea adaugata de plata (T.V.A./p) reprezinta diferenta dintre T.V.A./c si
T.V.A./d. 1.2.ACCIZE

T.V.A./p se poate determina si pe baza valorii adaugate (V.A.) cu relatia:

Reglementări legislative:
T.V.A./p = V.A. x cota de T.V.A. = (Mf/FE – Mf/FP) x cota de T.V.A.
unde: Mf/FE – valoarea marfurilor din facturile emise;
-Ordonanţa 27-2000, 158-2001, 3-2003, Legea 553-2002,  Codul fiscal 
Mf/FP – valoarea marfurilor din facturile primite
78
 sunt incluse in pretul de vânzare a marfurilor importate sau produse si vândute
in interiorul tarii si apreciate ca nu sunt de stricta necesitate in consumul
populatiei.
 Unii economisti considera ca accizele sunt impozite indirecte pe lux si vicii.
 Spre deosebire de T.V.A., care se percepe la vânzarea tuturor marfurilor,
accizele sunt taxe de consumatie care se percep asupra produselor ce se
consuma in cantitati mari si care nu pot fi inlocuite, de cumparatori, cu
altele.   tigarete,
 Prin urmare, accizele au un randament fiscal ridicat si se instituie asupra unor
produse de larg consum, cum sunt: alcoolul etilic alimentar, berea, tuica si
rachiurile naturale, vinurile si orice alte produse destinate industriei alimentare
si consumului care contin alcoole etilic alimentar, cafeaua, produsele din tutun,
unele confectii din blanuri naturale cu exceptia celor din iepure, oaie si capra,
articole de cristal, mobilierul sculptat, articolele de parfumerie si toaleta, cartile
de joc, bijuteriile din metale pretioase (exclusiv verighetele de aur), produsele
petroliere, gazul metan sau gazul de sonda, benzina, motorina s.a.
 Accizele se datorează bugetului de stat intr-o singura faza a circuitului
economic, respectiv de catre producatori sau achizitori. Ele se calculeaza fie
in suma fixa pe unitatea de masura, fie pe baza unor cote procentuale
proportionale aplicate asupra pretului de vânzare.
 Nivelul cotelor utilizate pentru determinarea accizelor difera de la o tara la alta
si de la un produs la altul.
 Dupa decembrie 1989, in România, regimul accizelor a fost stabilit prin Legea
nr. 42/1993, când accizele se calculau, in principal, in baza sistemului ad-
valorem prin aplicarea unor cote procentuale asupra bazei de impozitare. La
79
tigarete, acciza se calcula in suma fixa pe unitatea de masura.
    Datorita unor aspecte negative aparute ca urmare a utilizarii sistemului ad-
valorem (fenomene de evaziune fiscala prin subevaluarea bazei de impozitare a
bauturilor alcoolice, comercializarea ilicita a bauturilor alcoolice, concurenta
neloiala intre producatorii de alcool s.a.) prin ordonanta Guvernului nr. 82/1997
s-a trecut la calcularea accizelor pe baza unei sume fixe stabilite pe unitatea de
masura si exprimata in ECU. Acest sistem a intrat in vigoare la
1 ianuarie 1998 si viza produse si grupe de produse ca: alcool, bauturi alcoolice,
cafea si produse petroliere.
    Desi a reprezentat un pas important in directia armonizarii legislatiei fiscale
românesti cu cea din Uniunea Europeana, sistemul de accize stabilite in ECU pe
unitatea de masura a creat anumite dificultati in aplicarea lui. De asemenea,
acest sistem nu a putut contracara extinderea evaziunii fiscale frauduloase astfel
ca s-a inregistrat o scadere considerabila a veniturilor bugetare provenite din
accize.
    Drept urmare, de la 1 ianuarie 1999, s-a trecut la:
o stabilirea de accize in lei/U.M. pentru alcool, bauturi alcoolice, vinuri si
produse de baza de vin, bere, produse din tutun si cafea;
o actualizarea trimestriala, prin ordin al ministrului finantelor, a nivelului
accizelor stabilite in lei, in functie de evolutia ratei inflatiei si a cursului
de schimb valutar pentru alcool, bauturi alcoolice, produse din tutun si
cafea.
    De asemenea, conform Ordonantei Guvernului nr. 50/1998, pentru a se diminua
evaziunea fiscala si a usura activitatea de control a organelor fiscale, privind determinarea
corecta a cuantumului accizelor datorate bugetului de stat, in cazul alcoolului etilic
alimentar, al bauturilor alcoolice si al oricaror altor produse destinate industriei
alimentare sau consumului, care contin alcool etilic alimentar, accizele se calculeaza si se
datoreaza o singura data de catre agentul economic producator sau importator.
 Accizele se platesc pâna la 25 ale lunii urmatoare, pe baza decontului lunar de
impunere depus la organul financiar pâna la aceeasi data, prin virament sau in
numerar, dupa caz, in contul bugetului de stat deschis la unitatile teritoriale ale
Trezoreriei Publice.
 Sunt scutite de la plata accizelor:
o produsele exportate direct sau prin agentii economici care isi desfasoara
activitatea pe baza de comision;
o marfurile vândute prin magazinele autorizate sa comercializeze marfuri
in regim duty-free (fara taxe vamale);
o produsele exportate in regim de tranzit sau impozit temporar, atât timp
cât se afla in aceasta situatie;
o bunurile din import provenite din donatii sau finantate direct din
imprumuturi nerambursabile, precum si din programe de cooperare
stiintifica si tehnica, acordate de guverne straine, organisme    
 daca prin controlul efectuat, de catre organele de specialitate ale Ministerului
Finantelor, se constata diferente in minus, acestea trebuie platite in termen de
sapte zile de la data incheierii actului de control, impreuna cu majorarile de
intârziere aferente.
 Daca se constata diferente in plus, acestea se compenseaza cu platile ulterioare
sau se restituie la cererea platitorilor in acelasi termen.
 Toate documentele emise de organele de control ale Ministerului Finantelor
constituie titluri executorii, iar unitatile bancare sunt obligate sa le puna in
aplicare fara acceptul platitorilor.
 Stabilirea accizelor ca si executarea silita a acestora se prescriu dupa cinci ani.
 In ţările Europei Occidentale, hidrocarburilor le este rezervata o impozitare
specifica, facându-se distinctie intre impozitarea acestora si accizele practicate.
2.Monopolurile fiscale
Monopolul reprezinta dreptul ce si-l rezerva statul de a produce sau/si de a vinde

internationale si organizatii nonprofit si de caritate, institutiilor de anumite bunuri de consum.

invatamânt si cultura, ministerelor, altor organe ale administratiei     Monopolul fiscal nu este un impozit special, ci o modalitate de percepere a impozitului

publice; indirect si este egal cu diferenta dintre pretul de vânzare stabilit de catre stat si costul de

o produsele livrate la rezerva de stat si la rezerva de mobilizare, pe productie inclusiv profitul intreprinzatorului.
    Relatia de calcul a acestui impozit este:
perioada cât au acest regim;
o alcoolul etilic alimentar, utilizat in productia de medicamente, de alcool
I = PV – (CP + P) (1)
sanitar si de otet alimentar;
unde: I – impozitul
o alcool etilic alimentar utilizat in scop medical in spitale si farmacii.
PV – pretul de vânzare stabilit de catre stat
 Neplata la termen a accizelor sau a impozitului la titeiul si gazele naturale din
CP – costul de productie
productia interna, se sanctioneaza prin aplicarea unei majorari pentru fiecare zi
P – profitul intreprinzatorului
intârziere din ziua urmatoare expirarii termenului de plata pâna in ziua platii
    Monopoluri fiscale au fost instituite, de catre stat, asupra productiei si/sau vânzarii
inclusiv.
unor marfuri ca: tutunul, sarea, alcoolul, zaharul, cartile de joc, chibriturile si alte produse

80
specifice.     Taxele vamale de import se instituie asupra importului de marfuri si se calculeaza
    Printre tarile in care monopolurile fiscale aduc incasari importante mentionam: Italia asupra valorii acestora când trec frontiera tarii importatoare.
(asupra chibriturilor si tutunului), Germania (asupra alcoolului si bauturilor alcoolizate),     Odata cu depunerea documentelor necesare pentru a intra in posesia marfurilor
Spania (asupra tutunului si petrolului) si Tunisia. importate, importatorul achita si taxa vamala de import corespunzatoare.
    In functie de sfera lor de cuprindere, monopolurile fiscale pot fi:     Totodata, taxele vamale de import au fost si sunt considerate mijloc de protectie a
o depline, când se stabilesc de catre stat atât asupra productiei, cât si economiilor nationale, deoarece prin aplicarea lor asupra marfurilor importate, rezulta o
asupra vânzarii cu ridicata si cu amanuntul; scumpire a acestora si, implicit, se realizeaza o protectie a productiei autohtone de acelasi
o partiale, când se aseaza fie numai asupra productiei si comertului cu gen.
ridicata, fie numai asupra comertului cu amanuntul.     De regula, nivelul taxelor vamale de import este determinat de raportul cerere-oferta
din tara importatoare si de politica economica si fiscala pe care aceasta le promoveaza.
    In România, monopoluri fiscale se instituie asupra chibriturilor, partial asupra Taxele vamale de import au un nivel diferit in functie de natura marfurilor care fac
alcoolului si diferitelor produse alcoolice, tutunului, timbrelor fiscale, judiciare si postale, obiectul taxarii (marfuri agro-alimentare, industriale, materii prime, semifabricate,
Loteriei Nationale, subsolului s.a. produse finite s.a.). de regula, nivelul taxelor vamale pentru produsele finite importate
    Acolo unde se utilizeaza, monopolurile fiscale desi aduc venituri importante este superior nivelului taxelor vamale la materii prime si semifabricate. Atunci când o
statului, afecteaza veniturile reale ale consumatorilor. tara nu dispune de anumite materii prime, ea poate reduce sau chiar elimina taxele vamale
pentru importul acestora.
3.Taxele vamale

    Taxele vamale sunt impozite indirecte ce se percep de catre stat asupra 4.Alte taxe
importului, exportului si tranzitului de marfuri.
    Platitorii taxelor vamale sunt persoanele fizice si juridice care au ca activitate importul, Principalele trasaturi ale taxelor:
exportul si tranzitul de marfuri.
    Cele mai frecvent utilizate sunt taxele vamale de import, deoarece alimenteaza bugetul o reprezinta plata neechivalenta pentru servicii sau lucrari efectuate de

statului cu venituri importante, limiteaza – intr-o anumita masura – importul de marfuri si organe sau institutii care primesc, intocmesc sau elibereaza diferite

au un randament fiscal ridicat. acte, presteaza servicii si rezolva alte interese legitime ale persoanelor

    Taxele vamale au un caracter complex si exercita o mare influenta asupra fizice sau juridice;

competitivitatii si schimbului de marfuri pe plan international. o subiectul platitor este determinat in momentul când acesta solicita

    Datorita diversitatii si complexitatii acestora, taxele vamale se clasifica asa cum se efectuarea unei activitati din partea unui organ sau institutii publice;

prezinta in figura 6.1.

81
 o se datoreaza numai atunci când are loc o ontraprestaţie din partea o taxe procentuale (proportionale, progresive sau regresive pe transe de
organul de stat . valoare), care se aplica „ad-valorem" in cazul actelor evaluabile valoric.
o au caracter nerambursabil.
o Au caracter obligatoriu     Obiectul taxelor de timbru il constituie actele si faptele intocmite sau prestate de
institutii publice sau alte organe specializate. In functie de organele care primesc,
o
intocmesc, elibereaza sau presteaza servicii taxabile, taxele de timbru se grupeaza in:

    Subiecti ai taxelor (platitori) sunt atât persoanele fizice cât si cele juridice pentru care o taxe de timbru pentru actele si serviciile notariale;

se presteaza un serviciu, se intocmesc acte sau se efectueaza activitati supuse taxelor de

taxe judiciare de timbru pentru actele si faptele cu caracter jurisdictional.
timbru.
    Principalele categorii de acte sau servicii supuse taxelor de timbru sunt
o     In literatura de specialitate, referitor la expresia taxa de timbru s-au
urmatoarele:
conturat doua acceptiuni, si anume:
o actele si serviciile prestate de birourile notariale si de organele
a) – in sens restrâns (stricto sensu), taxele de timbru sunt acele plati
administratiei publice cu atributii notariale;
efectuate prin aplicarea de timbre fiscale (practica legislativa a largit
o reclamatiile si memoriile adresate organelor administratiei publice si
sensul acestei notiuni, incluzând in sfera sa si unele plati pentru care nu
certificatele de orice fel;
exista conditia perceperii lor prin timbre fiscale, aceasta fiind motivata
o actele de stare civila;
de dificultatile de incasare a taxelor de timbru, atunci când sumele sunt
o actele de identitate;
mari);
o actiunile si cererile adresate instantelor judecatoresti;
b) – in sens larg (lato senso), taxele de timbru sunt platile referitoare la
o autorizatiile eliberate de organele administratiei publice si autorizatiile timbru, efectuate pentru solutionarea unor interese legitime ale
acordate; persoanelor fizice si juridice, sau pentru anumite servicii prestate de
o eliberarea permiselor de conducere si a certificatelor de inmatriculare a catre anumite institutii de drept public.
autovehiculelor.     Initial, taxele de timbru erau definite ca fiind „acele contributii,
datorate de catre particulari, cu ocazia formarii diferitelor acte sau
    Cuantumul taxelor de timbru se stabileste in functie de natura si complexitatea
formulari de pretentiuni in justitie si inaintea autoritatilor publice
serviciului prestat, de valoarea bunurilor sau a drepturilor ce fac obiectul actului taxabil,
pentru ca in schimbul achitarii lor, sa se obtina dreptul de a li se lua in
de caracterul actelor sau faptelor solicitate. De aceea, in practica, distingem doua
considerare cererile si admite prezentarea actelor ca instrumente
categorii de taxe de timbru, si anume:
probatorii".
o taxe fixe, care se aplica, de regula, actelor neevaluabile valoric si se
    In prezent, taxele de timbru reprezinta plata serviciilor prestate
exprima in sume absolute;
82
 ori a lucrarilor efectuate de diferite organe sau institutii publice
care primesc, intocmesc sau elibereaza diferite acte, presteaza
diferite servicii sau rezolva anumite interese legitime ale partilor.
    Rezulta, din definitia de mai sus, ca taxele de timbru au un echivalent
in serviciile prestate sau lucrarile efectuate de catre diferite institutii de
drept public, chiar daca raportul de echivalenta exista numai principial
(intre cuantumul fiecarei taxe si valoarea economica a serviciului sau a
activitatii aferente nu poate fi un raport de egalitate). De aici rezulta si
deosebirea dintre taxele de timbru si impozite (care se percep fara
vreun echivalent direct si imediat platitorului), precum si intre taxele de
timbru si pretul marfurilor, prestarile de servicii etc., care includ
cheltuielile de productie, de circulatie si alte elemente de acumulare
baneasca si sunt incasate de toti agentii economici care le produc si
executa.
   
CAPITOLUL 14
CHELTUIELILE PUBLICE
Elemente de analiză:
 Concept;Criterii de grupare a cheltuielilor publice;
 Indicatori privind cheltuielilor publice;
 Modele economice cu privire la creşterea cheltuielilor publice.
DEFINIŢII, ASPECTE GENERALE, CLASIFICĂRI, CLARIFICĂRI
TERMINOLOGICE
83
Ele concretizează cea de-a doua fază a funcţiei de repartiţie a finanţelor publicc.
Prin cheltuielile publice statul acoperă necesităţile publice de bunuri şi servicii
considerate prioritare într-o anumită perioadă de timp sau de un anumit partid politic.
Definiţie: exprimă relaţii economico-sociale în formă bănească, care se manifestă între
stat, pe de o parte, şi persoane fizice şi juridice pe de alta, cu ocazia repartizării şi
utilizării resurselor financiare ale statului, în scopul îndeplinirii funcţiilor acestuia.
Ele se materializează în plăţi făcute de stat din resurse mobilizate pe diferite căi,pentru
achiziţii de bunuri sau servicii necesare pentru îndeplinirea diferitelor obiective ale
politicii statului cum ar fi:
- servicii publice generale
- acţiuni social-culturale
- întreţinerea armatei şi a întregii activităţi desfăşurate în acest domeniu
- acţiuni economice, etc.
- Unele din cheltuieli reprezintă un consum definitiv de PIB, reprezentând valoarea
plăţilor pe care le efectuează instituţiile publice sub forma cheltuielilor curente
- Altele din cheltuieli reprezintă o avansare de PIB, reprezentând participarea statului la
finanţarea formării brute de capital în sfera porducţiei materiale şi a celei nemateriale.
Cheltuielile publice contemporane se află în forme extrem de diversificate, fiind folosite
ca instrumente de intervenţie.
Ele înglobează:
a.cheltuieli efectuate de administraţiile publice centrale de stat, din fonduri bugetare şi
extrabugetare
b.cheltuielile colectivităţilor locale
c.cheltuielile finanţate din fondurile asigurărilor sociale de stat
d.cheltuielile organismelor internaţionale finanţate din resurse publice prelevate de la Delimitarea cheltuielilor publice bugetare în cadrul celor publice se bazează pe câteva
membrii acestora. principii:
a. efectuarea ch.bugetare este condiţionată de prevederea expresă şi aprobarea nivelului
Cheltuielile publice consolidate: acestora de către Parlament sau de consiliile locale.
1.Cheltuielile administraţiei publice centrale: b. nerambursabilitatea sumelor alocate şi cheltuite conform destinaţiilor pentru care sau
 cheltuielile administraţiei publice centrale finanţate de la bugetul de stat (din aprobat aceste sume.
bugetul guvernului central)
 cheltuielile finanţate din fondurile securităţii sociale (din bugetul asigurărilor c. efectuarea cheltuielilor este deteminată de îndeplinirea condiţiilor legale şi nu numai de
sociale de stat) constituirea (existenţa) resurselor băneşti.
 cheltuielile administraţiei publice centrale finanţate din fonduri speciale. d. finanţarea se efectuează în funcţie de gradul de subordonare a instituţiilor sau
2.Cheltuielile publice ale subdiviziunilor politice şi administrative intermediare, finanţate activităţilor cu caracter bugetar: din bugetul de stat, din bugetul asigurărilor sociale de
de la bugetele acestor subdiviziuni (bugetele statelor, ale provinciilor şi ale regiunilor stat, din bugetele locale sau din bugetele fondurilor speciale.
membre ale federaţiei e. exercitarea controlului financiar cu caracter preventiv şi acordarea vizei cu ocazia
3.Cheltuielile colectivităţilor locale, finanţate din bugetele unităţilor administrativ operaţiunilor de deschidere a finanţării, de alocare şi utilizare a resurselor financiare
teritoriale publice.
Suma celor trei formează totalul cheltuielilor publice neconsolidate
Cheltuielile publice consolidate se stabilesc prin scăderea din CPN a Transferurilor CRITERII DE GRUPARE A CHELTUIELILOR PUBLICE
între componentele sistemului de bugete.
4.Cheltuielile autorităţilor supranaţionale. Motivaţie: cunoaşterea modului în care sunt orientate resursele băneşti ale statului spre
Având în vedere aceată clasificare trebuie făcută distincţia dintre cheltuieli publice şi anumite obiective.
cheltuieli bugetare
Cheltuielile publice se referă la totalitatea cheltuielilor efectuate prin intermediul Tipuri de clasificaţii:
instituţiilor publice (aparat de stat, instituţii socio-culturale,armată, ordine internă şi A. administrativă.
siguranţă naţională, cercetare ştiinţifică) acoperite fie de la buget, fie din fondurile B. economică.
extrabugetare sau de la bugetele proprii ale instituţiilor, pe seama veniturilor obţinute de C. funcţională.
acestea ca şi cheltuielile efectuate din fondul trezoreriei publice D. financiară.
Cheltuielile bugetare se referă numai la acele cheltuieli care se acoperă de la bugetul de E. în funcţie de rolul lor în procesul reproducţiei sociale.
stat, din bugetele locale, din bugetul asigurărilor sociale de stat. F. gruparea folosită de organismele ONU.
Ch.bugetare <Ch.publice G. clasificaţii mixte sau combinate.

84
 Cuprind remunerarea serviciilor, a prestaţiilor, a furniturilor necesare bunei funcţionări a
A.Clasificaţia administrativă instituţiilor publice sau achiziţionării de mobilier, aparatură sau echipamente.
Are la bază criteriul instituţiilor prin care se efectuează aceste cheltuieli: ministere,
departamente, agenţii guvernamentale, instituţii publice autonome, unităţi administrativ Cheltuielile de transfer
teritoriale. Utilă prin identificarea bneficiarilor dar nu permite comparaţii în timp datorită Reprezintă trecerea unei sume de bani de la buget la dispoziţia unor persoane juridice,
modificărilor de structură ale instituţiilor beneficiare. unor persoane fizice (şomeri, pensionari) sau a unor bugete ale administraţiilor locale. Ele
pot avea caracter economic (subvenţii pentru acoperirea unor cheltuieli de producţie,
B.Clasificaţia economică stimularea exportului, redresarea financiară, restrângerea unor activităţi economice sau
Se folosesc două criterii de grupare: caracter social (burse, pensii, ajutoare, indemnizaţii definitive) şi fără contraprestaţie.
1. Transferurile sunt consolidabile şi neconsolidabile
 cheltuieli curente (de funcţionare)
 cheltuieli de capital (de investiţii) C. Clasificaţia funcţională
2. Foloseşte drept criteriu ramurile , domeniile, sectoarelede activitate, spre care sunt

 cheltuieli ale serviciilor publice sau administrative dirijate resuselel financiare publice sau alte destinaţii ale ale cheltuielilor legate de

 cheltuieli de transfer. efectuarea unor tranferuriîntre diferitele niveluri ale administraţiilor publice, plata
dobânzilor la datoria publică sau constituirea de rezerve la dispoziţia autorităţii executive.

Cheltuieli curente În Romania aceste domenii sunt definite de Legea privind finanţele publice astfel:

Asigură întreţinerea şi funcţionarea instituţiilor publice, finanţarea satisfacerii acţiunilor -Domeniul social-învăţământ, sănătate, ocrotiri sociale, cultură, artă, tineret şi

publice, transferarea unor sume de bani anumitor categorii de persoane, onorarea unor sport,refacere şi ocrotire a mediului.

angajamente speciale ale statului. -Domeniul economic-investiţii şi acţiuni de interes public, subvenţii, facilităţi

Reprezintă un consum definitiv de PIB şi trebuie reînnoite anual. Reprezintă cea mai -Domeniul cercetării-programe prioritare.

mare parte a cheltuielilor publice. -Domeniul finanţării apărării ţării, menţinerii ordinii publice şi siguranţă naţională
-Domeniul finanţării administraţiei publice centrale şi locale.

Cheltuielile de capital (de investiţii) -Dobânzile aferente datoriei publice şi cheltuieli determinate de emisiunea şi plasarea

Pentru achiziţionarea de bunuri de folosinţă îndelungată, destinate sferei producţiei valorilor mobiliare necesare finanţării acestor datorii.

materiale sau sferei nemateriale (şcoli, spitale,cultură).Dezvoltă patrimoniul public

D. Clasificaţia financiară

Cheltuieli ale serviciilor publice sau administrative

85
În funcţie de modul în care se efectuează şi de modul în care afectează resursele -definitive şi povizorii
financiare publice vom întâlni:  nu presupun restituirea sumelor băneşti alocate de stat
 sunt urmate de rambursarea sau lichidarea obligaţiei de
-cheltuieli definitive furnizare de produse sau servicii instituţiilor statului.
-cuprind atât cheltuieli curente cât şi de capital
-se finalizează cu plăţi la scadenţe scurte atenstând lichidarea completă a -speciale şi globale.
angajării statului pentru a efectua cheltuielile prevăzute în buget.Sunt cuprinse ca posturi
distincte în bugetele publice. E. Clasificaţia după rolul chltuielilor publice în procesul reproducţiei sociale

-cheltuieli temporare sau-şi operaţiuni de trezorerie -Cheltuieli reale (negative)

-sunt urmate de finalizarea prin plăţi cu scadenţ certe. cheltuielile cu întreţinerea aparatului de stat, plata anuităţilor, dobânzilor şi a
-sunt evidenţiate în conturile speciale ale trezoreriei (i.e. finanţarea rambursării comisioanelor la împrumuturile de stat, întreţinerea şi dotarea armatei cu armament, etc.
împrumuturilor) Reprezintă un consum definitiv de PIB.
-nu figurează în bugetele publice, ci se gestionează separat prin trezoreria
publică -Cheltuieli economice:
investiţii efectuate de stat pentru înfiinţarea de unităţi economice, dezvoltarea şi
-cheltuieli virtuale sau posibile. modernizarea celor existente, construirea de drumuri, poduri. Ele au ca efect crearea de
-cheltuieli pe care statul se angajează să le realizeze în anumite condiţii. valoare adăugată şi reprezintă o avansare de PIB.
-i.e.garanţiile acordate de stat pentru împrumuturi, cheltuieli pentru acţiuni sau
obiective neprevăzute, pe seama rezervelor la dispoziţia guvernului. F. Gruparea folosită de organismele onu
După forma de manifestare pot fi: Criterii:
-cu sau fără contraprestaţie a.clasificaţia funcţională
 au caracter de alocaţii bugetare, reprezentând finanţare -servicii publice generale, apărare, educaţie, sănătate, securitate socială, locuinţe şi
definitivă, fără contraserviciu din partea colectivităţii servicii comunale, recreaţie, cultură şi religie, acţiuni economice, alte scopuri.
beneficiare de resurse publice
 cu contrprestaţie se referă la încasarea unor sume de bani de b.clasificaţia economică
către stat (dobânzi la împrumuturi acordate, comisioane pentru -cheltuieli ce reprezintă un consum final:dobânzi aferente datoriei publice, subvenţii de
garanţiile guvernamentale. exploatare şi alte transferuri curente.
-formarea brută de capital: investiţii brute şi creşterea stocurilor materiale,
86
-achiziţii de terenuri şi active necorporale, Indicele PIB deflator se calculează cu relaţiile:
-transferuri de capital

0
Înscrierea cheltuielilor publice în buget se efectuează conform principiului „cheltuielile
sunt plafoane maxime” deaorece nivelul cheltuielilor aprobate de Parlament poartă Cheltuielile reale se calculează cu formulele:

denumirea de credit bugetar.

Suma totală a cheltuielilor efectuate este formată din repartizarea resurselor financiare
interne la care se adaugă intrările de credite externe. În care:
La partea de cheltuieli este prevăzut şi deficitul ca diferenţă între totalul cheltuielilor şi
totalul veniturilor.
Calculul deficitului include şi intrările de credite externe, care reprezintă angajamentele
statului faţă de străinătate, pentru partea de cheltuieli neacoperită dein resurse interne. Indicatorii de mai sus sunt utili doar la efectuarea de analize pe plan intern,
neavând nici o putere de comparaţie internaţională
-D.total= - (Da+Crex) Pentru comparaţii internaţionale se pot utiliza indicatorii:
Dt=Deficitul total 3.Ponderea cheltuielilor în PIB
Da=Deficitul anului
Crex=Credite externe (intrări)

INDICATORI PRIVIND CHELTUIELILOR PUBLICE

4.Cheltuielile publice medii pe un locuitor, în dolari SUA

A. NIVELUL
1.Volumul cheltuielilor publice în expresie nominală
2.Volumul cheltuielilor publice în expresie reală
 calculat în preţuri constante, pentru a exprima efortul financiar real B. STRUCTURA
 transformarea valorilor din preţuri curente în preţuri constante se efectuează cu  Se stabileste ponderea fiecarei categorii de cheltuieli publice în totalul
ajutorul indicelui PIB deflator, ce măsoară modificarea nivelului general al cheltuielilor publice.
preţurilor în anul considerat ,0 sau 1, faţă de anul de bază, pentru preţuri  Se urmăreşte în dinamică modificare opţiunilor bugetare sau extrabugetare ale
constante statelor
87
  Se pot efectua comparaţii între state cu diferite niveluri de dezvoltare. Dacă coeficientul de elasticitate este mai mare decât 1- exprimă tendinţa de utilizare într-
o măsură mai mare a PIB, pentru finanţarea cheltuielilor publice-cheltuielile publice sunt
Elemente de statistică internaţională: elastice faţă de creşterea PIB.
-în ţările dezvoltate cheltuielile pentru securitate socială şi bunăstare au ponderea cea mai
mare ( între 29% SUA şi 51% SUEDIA)
-educaţia (între 1,8% SUA şi 10,8 % OLANDA) MODELE ECONOMICE CU PRIVIRE LA CREŞTEREA CHELTUIELILOR
-sănătate (între 0.3 % SUEDIA şi 19.7 % SUA) PUBLICE
-apărare (2.1 % AUSTRIA şi 15.9 % SUA)
1.MODELELE DEZVOLTĂRII:
C. DINAMICA CHELTUIELILOR PUBLICE MUSGRAVE ŞI ROSTOW
1.Creşterea nominală şi reală a cheltuielilor publice - În stadiile de început ale creşterii şi dezvoltării economice, investiţiile publice ca
Pentru dinamica reală se utilizează indicele deflator: pondere în total investiţii erau considerate mari.
- Sectorul public trebuia să asigure infrastructura socială globală, şi investiţiile în
resursele umane.
2.Modificarea ponderii cheltuielilor publice in PIB
- Aceste investiţii erau considerate necesare pentru a se realiza trecerea către o etapă mai
3.Modificarea nivelului mediu al cheltuielilor publice pe locuitor
dinamică a dezvoltării economice.
4.Modificarea structurii cheltuielilor publice
- În stadiile de mijloc ale creşterii economice guvernul trebuie să asigure în continuare
5.Indicatorul privind corespondenţa dintre creşterea cheltuielilor publice şi creşterea PIB.
realizarea de investiţii dar acestea sunt complementare celor private.
- Şi în continuare statul trebuie să asigure susţinerea unor activităţi deoarece piaţa este
insuficientă şi imperfectă.
- Musgrave susţine că după perioada de dezvoltare, în timp ce investiţiile totale, ca
proporţie PIB cresc, cele publice, ca proporţie în PIB, scad.
în care K este coeficientul de corespondenţă dintre creşterea cheltuielilor publice şi
- Rostow consideră că în stadiile de maturitate ale dezvoltării economice, marea
creşterea PIB
majoritate a cheltuielilor publice trebuie să se realizeze în infrastructură, în învăţământ,
6.Elasticitatea cheltuielilor publice faţă de PIB
sănătate şi asistenţă socială.
-măsoară amploarea reacţiei cheltuielilor publice la modificarea PIB.

2.MODELUL LUI WAGNER:

88
- Preocuparea lui Wagner (economist german din sec.XIX) a fost să explice partea din
PNB însuşită de sectorul public.
- Explicaţia sa a rămas în economie sub numele de legea lui Wagner enunţată astfel:
„Cauzele interne ale extinderii activităţii statului, şi în principal a activităţilor publice se
pot deduce în parte din caracterul statului şi comuniţăţii, stabilit prin experienţă la
popoarele civilizate aflate în progres (a proiori), iar în altă parte ele rezultă inductiv din
diferite fapte în care iese în evidenţă extinderea acestor activităţi.”
- „Dacă veniturile pe locuitor într-o economie, cresc, mărimea relativă a sectorului public
creşte, de asemenea.”
Bazele formulării legii erau empirice, prin observaţii asupra creşterii sectorului publice
într-o serie de state europene, dar şi în SUA şi Japonia.
- Wagner este şi cel care formulează pentru prima oară cu acuitate şi ideea externalităţilor
ca „raţiuni” pentru creşterea cheltuielilor guvernamentale.
- Explică prin elasticitatea cererii în funcţie de venituri şi creşterea cheltuielilor publice
pentru educaţie, recreaţie şi cultură, arătând că la o creştere a veniturilor reale din
economie aceste cheltuieli cresc mai mult decât cresc cheltuielile totale în PIB.
3. MODELUL PEACOCK-WEISEMAN
- Punctul de plecare al analizei celor doi este ipoteza că guvernele trebuie să ţină seama
de dorinţele cetăţenilor lor exprimate sub forma: să nu plătească impozitwe mai mari dar
să beneficieze de servicii publice sporite. Când decide asupra cheltuielilor publice din
bugeet guvernul urmăreşte îndeaproape reacţia electoraltului la impozitarea aplicată. Ei
cred că există un nivel tolerabil de impozitare care acţionează ca un element de
constrângere asupra comportării guvernului.
- Dacă economia şi veniturile cresc în ritm egal, impozitele cresc, de asemenea, paralel la
cote constante de impunere, ceea ce face posibilă creşterea cheltuielilor publice în ritmul
creşterii PIB.
În perioadele de transformare socială, tendinţa graduală a creşterii cheltuielilor publice
este dereglată, după cum apar perioade de criză economică, care necesită o creştere rapidă
89
a cheltuielilor publice. O asemenea creştere determină guvernul să mărească nivelurile de
impozitare, care pot fi privite ca acceptabile de electorat în perioade de criză.
- Acesta a fost numit „efectul de transfer”. În perioadele de criză cheltuielile private sunt
transferate cheltuielilor publice.
- În perioada următoare crizei, cheltuielile publice nu vor reveni la nivelul iniţial.Tările
împrumutate în vreme de criză sporesc datoriile pe care le suportă în perioadele
următoare.
- Mai există conform celor doi un efect şi anume „efectul inspecţiei”.Aceştia au sugerat
că acest efect provine din vigilenţa mai mare a electoratului cu privire la problemele
sociale în timpul perioadei de transformare. Astfel, guvernul îşi exprimă scopul
programului său de îmbunătăţire a condiţiilor sociale pe baza percepţiei electoratului faţă
de nivelul tolerabil de impozitare, mai mare decât în perioada anterioară, capabil să
finanţeze niveluri înalte de cheltuieli publice, determinate de scopul de consum al
guvernului şi datoriile existente.
- Teoria celor doi poate fi aplicată fenomenului creşterii cheltuielilor publice şi presiunii
fiscale înregistrate în perioade de criză economică, contribuind la explicarea creşterii
presiunii fiscale în perioade de criză.
- Analiza creşterii cheltuililor publice se poate efectua pornind de la constatarea tendinţei
de creştere mai rapidă a acestora faţă de ansamblul activităţilor economice exprimate
sintetic prin PIB sau PNB.
- Acest mod de abordare porneşte de la studiul elasticităţii cererii de servicii publice, a
căror mărime este supraunitară, situându-se la categoria bunuri superioare care au cererea
foarte sensibilă la creşterea economică şi creşterea nivelului de viaţă. În aceste cazuri
cheltuilile publice cresc mai repede decât PIB sau PNB.
- Alte analize se bazează pe studiul ofertei de bunuri publice, demonstrând că creşterea
cheltuililor publice nu rezultă din cererea venită de la agenţii privaţi ci din
comportamentul de ofertă al administraţiilor şi decidenţilor politici care să maximizeze
satisfacţia lor în afara arbitrajului eficient al contribuabililor alegători.
90